Sunteți pe pagina 1din 5

Elemente teoria invatarii

Teoriile asupra nvatarii prezinta viziuni coerente asupra modului n care se produce nvatarea, din perspectiva unei anumite fundamentari teoretico-stiintifice. Vom grupa teoriile despre nvatare n patru mari categorii: behaviorismul, cognitivismul, constructivismul, antrenamentul intelectual. n final vom puncta cteva dintre influentele pe care neurostiintele le-au demonstrat deja asupra nvatarii, ncercnd sa prefiguram urmatoarele orientari n teoriile despre nvatare. Conexionismul. n aceeasi perioada, n SUA, Edward Thorndike a elaborat teoria conexionismului, care afirma ca nvatarea are la baza formarea unor conexiuni la nivelul centrilor nervosi din creier. Cel mai important aspect al acestei teorii consta n legea efectului: nvatarea se face printr-o succesiune de ncercari si erori, daca ncercarile au succes sunt retinute, daca nu au succes sunt inhibate. Unul dintre elevii lui Thorndike a realizat urmatoarea experienta: un soarece trebuia sa nvete parcurgerea unui labirint pentru a obtine hrana. Pe parcurs a fost introdusa si o placuta metalica, legata la o sursa de curent. Cnd soarecele calca pe ea era curentat, nvatnd astfel sa evite obstacolul prin saritura. Conditionarea operanta sau behaviorsmul stiintific. Thorndike a evidentiat faptul ca nvatarea se produce nu doar prin conexiunea stimul-raspuns, ci si pentru ca stimulii produc niste consecinte placute. Acesta a fost punctul de pornire pentru cercetarile lui B. F. Skinner, Watson si Tolman. John Watson este cel care a cerut psihologiei sa dezvolte o practica obiectiva, observnd stimulii, situatiile n care se produc si comportamentele. Acest tip de psihologie se numeste behaviorism. Behaviorismul porneste de la premisa ca interiorul este exprimat prin comportament, de aceea manifestarile exterioare sunt importante. B. F. Skinner a fundamentat notiunea de modelare comportamentala, care se realizeaza prin intermediul ntaririlor pozitive si negative. ntarirea pozitiva se obtine prin permisiunea de a accede la ceva placut, iar ntarirea negativa se obtine prin permisiunea de a evita stimuli neplacuti. Pentru studiile sale, cercetatorul a folosit cutia Skinner. Aceasta continea elementele simple, necesare nvatarii unui raspuns. Un porumbel sau un sobolan erau nchisi n aceasta cutie, unde se aflau o prghie, un jgheab pentru hrana si o sursa de lumina. La un moment dat, animalul atingea prghia sau reperul declansator al hranei (un punct alb pe un fond negru), iar acest comportament i era ntarit pozitiv prin oferirea unei recompense: hrana. Daca apasnd prghia animalul evita ceva neplacut, cum ar fi un soc electric, comportamentul de a apasa prghia i era ntarit negativ. Un aspect important n utilizarea ntaririlor, fie ele pozitive sau negative, l constituie momentul acordarii acestora. ntarirea intensifica ultimul comportament manifestat, astfel ca, daca nu intervine imediat, exista riscul de a produce o nvatare inadecvata. De exemplu, daca ntre momentul apasarii prghiei si momentul aparitiei hranei animalul avea timp sa mai faca ceva, ajungea sa dezvolte un comportament superstitios, creznd ca e ceea ce i se cere: se nvrtea, se scarpina dupa ureche, pentru ca asocierea avusese loc ntre aceste gesturi si recompensa. nvatarea sociala sau nvatarea prin imitatie. Albert Bandura si colaboratorii sai au studiat influenta modelelor asupra formarii comportamentelor sociale, prin imitare. Imitarea este grevata de consecintele pe care copilul le atribuie unei actiuni, consecinte care actioneaza ca un sistem de ntarire secundar. Experimentul realizat de echipa lui Bandura a studiat felul cum reactioneaza copiii cnd se confrunta cu diferite tipuri de modele. S-a lucrat cu copii a caror vrsta era cuprinsa ntre 3 si 6 ani. Ei au fost mpartiti n patru grupe astfel: primul grup a privit un adult comportndu-se agresiv cu un Hopa Mitica", cel de-al doilea grup a vazut aceeasi scena filmata si proiectata, cel de-al treilea grup a vizionat scena sub forma unui film de animatie, iar cel de-al patrulea grup nu a fost expus nici unui model, fiind lotul de control. Dupa

vizionare, copiii au fost lasati sa se joace ntr-o camera n care printre jucarii se afla si un Hopa Mitica". Dupa un timp, adultii le-au luat jucariile n momentul n care copii se simteau cel mai bine. Cnd le-au napoiat jucariile s-a constatat manifestarea unui comportament agresiv al copiilor fata de jucarii, ordinea inversa a numarului de actiuni negative n 20 de minute fiind: grupul al treilea 99, grupul al doilea 92, primul grup 83, iar grupul al patrulea 54. Acest model de nvatare a fost numit nvatare indirecta, prin imitatie. Bandura a demonstrat ca probabilitatea de a se produce un comportament este strns legata de consecintele pe care copilul le anticipeaza. Daca acei copii au vazut ca adultul a fost certat, nu i-au mai imitat la fel de mult comportamentul. La fel, daca au fost recompensati pentru imitarea modelului diferentele dintre grupuri s-au redus semnificativ. Consecintele actiunilor functioneaza ca un sistem secundar de ntariri, prin care se formeaza cModelarea comportamentului prin sistemul ntaririlor Sistemul ntaririlor pozitive si negative poate actiona n mod direct sau n mod indirect. Actiunea directa apare atunci cnd ntaririle iau forma ncurajarilor sau a inhibarilor anumitor comportamente. Actiunea indirecta apare atunci cnd pedepsele si recompensele sunt folosite pe post de ntariri. Exista si un sistem secundar de ntariri, cel al consecintelor. Daca se anticipeaza anumite urmari ale actelor sale de catre un individ sau daca i se prezinta aceste consecinte de catre altcineva, el va actiona evitnd sau prolifernd anumite comportamente. Modelarea comportamentala tine de latura formativa a educatiei, dar si de dimensiunea atitudinala si afectiv-motivationala a acesteia. Instruirea programata Instruirea programata este o tehnica de nvatare, care presupune divizarea continuturilor n unitati mici, ale caror structura si mod de prezentare sunt supuse unei atente programari. Elevul poate parcurge aceste programe n ritmul propriu, la finalul fiecarei unitati el primind un feedback, cu rol de ntarire pozitiva sau negativa. Participarea activa a elevului la nvatare este implicita, ntruct el se straduieste sa ofere un raspuns corect, numai asa putnd avansa n program. Instrumente utile pentru acest demers sunt casetele audio sau video, programe de calculator, manuale de instruire programata. Acest tip de nvatare se poate realiza si n afara scolii, pentru ca programele pot fi utilizate de catre cei care nvata si fara ndrumarea profesorului. Rolul profesorului se deplaseaza nspre conceperea programelor si a instructiunilor de utilizare. Cursurile prin corespondenta sau cele de genul nvatati fara profesor" sunt exemple pentru acest mod de achizitie a cunostintelor.

APLICATII: Bandura et al. (1963) au realizat o serie de experimente prin care au investigat imitarea la copii. Au luat ca subiecti 96 de copii cu varste intre trei si sase ani si i-au impartit in patru grupuri ( cate 24 de copii in fiecare grup). Grupurilor le-au fost aratate apoi diferite scene. Primul grup a privit un adult comportandu-se agresiv fata de un Hopa-Mitica mare, de

cauciuc, in sensul ca adultul a lovit papusa cu pumnul si cu un ciocan si a tipat la ea. La doilea grup a privit acelasi adult comportandu-se la fel, dar, de data aceasta, nu l-au vazut in realitate, ci intr-un film. Al treilea grup a vazut aceeasi secventa de actiuni, care le-a fost prezentata insa sub forma de desene animate. Al patrulea grup a fost un grup de control, caruia nu i-a fost prezentat nici un comportament violent. Dupa ce au vazut scenele, copii au fost introdusi intr-o camera ca sa se joace cu niste jucarii, inclusiv un Hopa-Mitica asemanator celui pe care il vazusera. Experimentatorii i-au facut apoi pe copii sa se simta dezamagiti, in mod deliberat, luandu-le jucariile cand se distrau mai bine. Li s-a permis apoi sa continue joaca si au fost observati printr-o oglinda unidirectionala. Observatorii ascunsi au evaluat comportamentul fiecarui copil si au estimat numarul actiunilor violente pe care le-au efectuat intr-o perioada de douazeci de minute. Rezultatele au fost: Numarul mediu de actiuni agresive -model real 83 -model filmat 92 -model animat 99 -nici un model 54 Se poate observa de aici ca acei copii care au avut un model agresiv au fost, la randul lor, mult mai agresivi decat cei care nu au avut nici un astfel de model. Bandura a observat care dintre actiunile agresive erau copiate dupa cele ale modelului si care reprezentau un comportament agresiv mai general. A constatat ca acei copii carora li s-a prezentat modelul real, au reprodus mai multe actiuni specifice, in timp ce aceia care au vazut fie filmul, fie desenul animat, au manifestat un comportament agresiv mai general. Bandura a mai constatat si faptul ca nu toate modelele au fost imitate in mod egal. In principiu, copiii au imitat, cu probabilitate mai mare, modelele pe care le-au considerat similare lor, de exemplu, pe cele de acelasi sex. Cercetatorul a aratat, de asemenea, ca in unele cazuri, consecintele percepute de copil ar putea sa influenteze probabilitatea de imitare a comportamentului, proces cunoscut sub denumirea de invatare indirecta. Intr-un studiu pe care l-a efectuat in 1965, Bandura a prezentat unor grupuri de copii din gradinite un film cu un adult comportandu-se agresiv fata de un Hopa-Mitica, "deoarece acesta fusese neascultator". Un grup a vazut doar aceasta parte, iar celalalt grup de copii a vazut si o secventa ulterioara, in care a intrat un alt adult si l-a pus la punct pe primul. Cand au fost testati, copiii care au cazut ca adultul a fost certat nu i-am mai imitat comportamentul la fel de mult ca primul grup. Totusi, cand Bandura a oferit recompense copiilor prin imitare

modelului, nu a mai constatat diferente intre cele doua grupuri. Comportamentul nu a devenit imediat manifest, dar copiii il invatasera, deci poate exista imediat in comportamentul lor. Studiul lui Bandura asupra reactiilor copiilor la modelarea comportamentului agresiv a avut ca rezultat, inevitabil, desprinderea unui comportament mai agresiv de catre copii. Este etic? Patterson et al. au constatat ca, daca un copil care este adesea victima incepe sa riposteze cu succes, devine adesea el insusi agresiv, dar daca riposta este lipsita de succes, atunci copilul are tendinta de a ramane pasiv. Se pare ca ambele tipuri de consecinte pot influenta disponibilitatea copilului de a invata. Abordarea invatarii sociale a provocat numeroase aplicatii in domenii extreme de variate, precum tratamentul fobiilor si al anxietatii, inhibarea conduitelor agresive, facilitarea comportamentelor de ajutor si cooperare, remotivarea elevilor aflati in situatie de esec scolar etc.In timp ce primele aplicatii au constat in expunerea subiectilor la anumite modele cu un comportament considerat acceptabil, aplicatiile actuale vizeaza mai direct procesele cognitive mediatoare.In domeniul scolar, de exemplu, Dweck a incercat sa amelioreze performantele unor copii nemotivati schimband natura atribuirilor referitoare la esec.Ea a demonstrate ca, invatandu-I pe acesti copii sa-si atribuie rezultatul mai degraba unui factor controlabil(lipsa de effort) decat unuia incontrolabil(lipsa de aptitudine), ei persevereaza mai mult timp in cautarea unei solutii si isi amelioreaza performantele. In psihologia sociala, invatarea sociala se inscrie in filiatia conceptiilor lui G. de Tarde, care vedea in imitatie principalul mechanism psihologic, daca nu chiar unic, al transmiterii sociale.Construirea realitatii sociale se realizeaza atat prin observare mijlocita, cat si prin observare directa.Din moment ce mass-media joaca un rol major in raspandirea pattern-urilor comportamentale, mondializarea propagarii lor, permisa de evolutia tehnologiilor de comunicare, ne face sa prevedem uniformizarea acestora. Teoria susine c exist patru faze n nvarea de la un model: faza ateniei, faza reinerii, faza reproducerii i faza motivaiei. Analiza nvrii prin observare: Faza Ateniei-> Faza Reinerii -> Faza Reproducerii -> Faza Motivatiei