Sunteți pe pagina 1din 2

Paul Verlaine (1844-1896).

Poet simbolist francez, promotor al poezieimoderne si al unei tehnici noi de versificatie, sintetizata metaforic in celebrul vers "De la musique avant toutchose". Primul sau volum se numeste "Poeme saturniene" ("Poemessaturniens", 1866). in 1869 publica "Les Fetes galantes", in care apare prima nota personala ce il face atat de celebru. in 1874 publica "Romances sans paroles", apoi "Sagesse" (1881). Cele mai importante culegeri de versuri sunt "Jadis et naguere", "Araour", "Parallelement", "Bonheur", "Chansonspour Elle". Un studiu asupra simbolistilor se numeste "Les Poetes maudits".

Poezia cu acest titlu este in adevar o arta poetica celebra, prin care Paul Verlaine defineste noul statut al poeziei moderne, asezata sub semnul armoniei muzicale desavarsite: "Deci,muzica intai de toate/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind in toate." Muzica devine o cale de eliberare a fiintei, un mijloc de plutire spre lumea eterica a inceputurilor; de aceea versul trebuie sa se bazeze pe sugestie si pe ambiguitate implicita: "Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoasa din confuzii:/ O, cantecele gri, iluzii/ De Tulbure in Cristalin!". Poezia autentica, pura, se inscrie in zona vagului si a misterului, din care se scot senzatii estetice inedite: "Sunt ochii splendizi dupa voaluri,/ Zi ezitand in dupa-amiezi/ Sunt astri-n azurii gramezi/ Pe dulci, tomnatice fundaturi." Poetul devine un estet al simturilor vizuale receptand nuante, ecouri cromatice, nu culori pregnante, lipsite de mister: "Nuanta eu ravnesc s-o caut,/ Nuanta, nicidecum culoare,/ Nuanta doar-ingemanare/ De vis cu vis, de corn cu flaut!". Ironia nu este gustata, pentru ca ucide esenta poetica, o destineaza imperfectului: "Alunga Poanta ce ucide/ Si crudul Spirit, ras impur,/ Ce lacrimi scot in ochi de-Azur/ Si izultrivial de blide!". Rima si elocinta trebuie folosite cu mare grija; exuberanta si caracterul navalnic al versurilor nu sunt dorite, nici rimele cautate cu obstinatie: "Suceste gatul elocintei,/ Si bine faci cand, cu putere,/ Astampari Rima-n chingi severe,/ Ea, sclava a nesocotintei." Rima devine un instrument imperfect de revelare a armoniilor ascunse ale lumii: "Ah, Rima-numai chin si sila!/ Ce surd copil ori negru drac/ Scorni bijuteria-fleac/ Ce suna gol si fals sub pila?". Muzica este, in schimb, singurul mijloc care dezvaluie orizonturile profunde ale lumii: "Deci,muzica mai mult, mereu/ Iar versul tau aripi inalte/ Sa prinda nazuind spre alte/ Iubiri si bolti de Empireu!". Muzica deschide calea catre toate aventurile spiritului: "Sa fie buna aventura/ Cand sufla zgribulitii nori/ Prin minte si prin cimbrisori.../ Tot restul e literatura."

Opera literara in versuri in care autorul isi exprima crezul liric / propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esesntiale ale acesteia. Autorul isi exprima in mod direct conceptia despre poezie (principiile de creatie: elementele de laborator poetic, surse de inspiratie, teme, modalitati de creatie si de expresie; rolul social al poeziei) si despre rolul poetului (relatia poet creatie / inspiratie ; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea ; rolul sau social). Spre deosebire de poetic (un text teoretic in proza), arta poetic este o opera literara in versuri , un program (manifest) literar realizat cu mijloace poetice. Prima utilizare a termanilor, in lumea antica, este datorata teoeticianului Aristotel, in lucrarea Poetica, respective a lui Horatiu ,primul poet care a reflectat asupra propriei arte intr-o opera literara , Epistola catre Pistoni , numita si Arta Poetica (Ars Poetica) . Acest tip de reflectie nu a incetat nicodata si a marcat , prin diferitele aspecte relevate, evolutia conceptiei despre poezie in literature universala.

Spre deosebire de Arta Poetica a lui Boileau , in care sunt expuse principiile clasicismului (respectarea regulilor , ratiunii si calitatii stilului), Arta Poetica a lui Verlaine reda principiile simbolismului (anularea vechilor rigori formale , pledoaria pentru muzica interioara si vagul sentimentelor),current literar modernist. La nivel ideatic , artele poetice se axeaza asupra celor doi termeni : poezia si poetul . In functie de termenul care detine rolul determinant , ne aflam in fata unei arte poetice clasice (cum este poezia ?) sau moderne (care este relatia poetului cu lumea si cu opera sa ?). Relatia divinitate poet opera constituie un factor de diferentiere intre poezia romaneasca de secol XIX si poezia moderna , a secolului al XX-lea . Daca pentru un poet ca O. Goga , actul de creatie poetica era mediat de divinitate , iar harul poetic / inspiratia era de origine divina, pentru Al. Macedonski , artele poetice moderne reflecta idea filozofica a mortii lui Dumnezeu , proclamata de Nietzsche. Pentru Tudor Arghezi , poezia inseamna cuvinte potrivite de un artisan al cuvantuui , care contopeste slova de foc (inspiratia si slova faurita (mestesugul). Lucian blaga plaseaza eul creator in centrul universului ale carui mistere le protejeaza prin transfigurare artistica , iar creatia poetica este o cale de cunoastere (luciferic).