Sunteți pe pagina 1din 1

CONTRACTIA IZOMETRICA Urmareste cresterea fortei musculare.

n timpul travaliului muscular izometric, muschiul nu-si modifica dimensiunea, fibrele musculare si maresc tensiunea, fara sa se scurteze. Forta dezvoltata de muschiul care ncearca sa deplaseze un obiect imobil este denumita forta izometrica si apare n cazul n care lucreaza contra unei rezistente egale cu forta lui actuala. Pentru nvingerea unei rezistente, cu ct aceasta este mai mare, cu att numarul unitatilor motorii solicitate este mai mare. Rezistenta maxima specifica contractiei izometrice, pune n tensiune toate fibrele musculare, ceea ce va conduce la cresterea fortei musculare. Spre deosebire de contractia izotonica, n care muschiul si modifica lungimea fibrei fara modificari importante ale tensiunii de contractie, n contrac tia izometrica creste tensiunea de contractie la aceeasi lungime a muschiului. Hattinger si Muller (1953) sunt cei care au cercetat si au remarcat valoarea deosebita a acestei tehnici pentru cresterea fortei musculare. Prin contractia izometrica se obtine o rapida hipertrofiere a masei musculare. Metodica aplicarii contractiei izometrice trebuie respectata deoarece este obositoare, prin reducerea circulatiei sangvine la nivelul muschiului contractat (ex. contractia dureaza 6 secunde, pauza 12 secunde, numar de repetari 4 6). II.2.2. RELAXAREA MUSCULARA Scaderea tensiunii de contractie la nivelul unui muschi l decontractureaza, l relaxeaza . O tensiune de contractie exista totusi la nivel muscular, chiar si atunci cnd muschiul respectiv se afla ntr-o stare de maxima relaxare. Tonusul muscular este variabil, aspect cu mare importanta la nivelul musculaturii posturale (antigravitationale) unde se regleaza tonusul postural . Exista situatii n care tonusul muscular ramne crescut, chiar si n stare de repaus (afectiuni psihice sau stari psihice modificate). Unele situatii patologice determina cresteri importante ale tonusului muscular, contracturi puternice, localizate sau generale (spasticitate). Relaxarea musculara constituie un obiectiv important n kinetologie, care se obtine printr-o serie de metode specifice, complexe. Relaxarea, opusa contracturii, este inclusa n kinetologie ca o tehnica de kinetica statica . Starea de relaxare poate fi locala (se refera la un grup muscular, segment sau membru) sau generala (la ntregul corp). Dintre metodele de realizare a relaxarii musculare, cele mai utilizate sunt: 91 constientizarea starii de relaxare musculara (se alterneaza contractii statice cu relaxari statice); posturarea segmentului n sprijin absolut pe un plan orizontal sau chingi, cautnd prin inhibitie centrala suspendarea oricarei activitati musculare a segmentului respectiv; scuturarea ritmica de catre kinetoterapeut a segmentului ce trebuie relaxat (pacientul cauta sa-si relaxeze voluntar musculatura); masaj usor deasupra muschiului contractat (effleurage sau vibratii). Indiferent de metoda aplicata, la baza relaxarii sta decontracturarea constienta a muschiului (atunci cnd este posibil).