Sunteți pe pagina 1din 2

FISA

ERMETISM
Ermetismul( termen derivat de la numele zeului grec Hermes, considerat patron al stiintelor oculte) resprezinta tendinta de ascundere, de incifrare a sensului poeziei printr-o exprimare care presupune o initiere a cititorului; ermetismul solicita intelectul in procesul descifrarii textului literar. Reprezentantii sunt: Stphane Mallarm, Paul Valry, G. Ungaretti, Ion Barbu. Coexistenta in opera lui Ion Barbu a celor doua tendinte, apolinic si dionisiac, dar cu dominanta uneia dintre ele, in functie de etapa de creatie. Poetul Ion Barbu da conceptului de poezia moderna noi valente fiind creatorul liricii ermetice(limbajului criptic). Acest autor a scris poezie din dorinta de a arata prietenului sau Tudor Vianu ca poezia este o prelungire a geometriei. Tudor Vianu a identificat in opera poetica a lui Ion Barbu trei etape ale creatiei: parnasiana, baladica si orientala, ermetica. Prima etapa este cuprinsa intre anii 1919/1920, se caracterizeaza prin: - rigoarea formei (poeziile erau struscturate in trei, patru catrene; - cultivarea unui liriscm obiectiv; - abordarea unor teme generalizatoare; - preferinta pentru metafora simbol. Fac parte din aceasta etapa poezii precum: Lava, Muntii, Banchizele, Copacul etc. A doua etapa cuprinde poezii publicate intre 1920/1929 si se caracterizeaza prin: poeme epico-lirice, descrie o lume autohtona sau balcanica (dupa modelul lui Anton Pann), imbina elemente populare cu cele savante. Domnisoara Hus, Riga Crypto si Lapona Enigel, Isarlak, Nastratin Hogea la Isarlak. A treia etapa, ermetica, reprezentata de poezii precum: Oul enigmatic, Ritmuri prin nuntile necesare, Din ceas dedus, Timbru include noua poezie caracterizata prin: prezenta unui limbaj criptic, revenirea la perfectiunea clasica a formei prin abstractizarea limbajului, prin simboluri ermetice, prin teme precum conditia umana, conditia poeziei, mituri fundamentale (al soarelui, al muntii, al oglinzii) Din ceas, dedus adncul acestei calme creste, Intrat prin oglind n mntuit azur, Tind pe necarea cirezilor agreste, n grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridic nsumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi i cntec istovete: ascuns, cum numai marea Meduzele cnd plimb sub clopotele verzi. Joc secund face parte din volumul Joc secund si alaturi de Timbru si Grup , publicat in 1930 si reprezinta o arta poetica, apartinand modernismului barbian. Tema poeziei reprezinta viziunea a poetului despre creatie si imaginea unei lumi purificate prin reflectarea ei in oglinda. Titlul Joc secund sau Din ceas dedus reprezinta conceptia poetului cu privire la actul creatiei. Cuvantul secund plaseaza jocul in zona superioara a esentelor ideale, jocul prin fiind realizate de catre creator.

Poezia este alcatuita din doua catrene cu masura versurilor de 14 silabe cu o rima incrucisata, ritmul iambic si cu un limbaj poetic caracterizat prin ambiguitate(incifreaza idei si simboluri). Prima strofa se deschide cu titlul si prezinta lumea materiala a ideilor reflectata in oglinda. Prin actul creator poetul iesedin temporalitate si se inalta catre frumosul artistic calme creste, poarta magica intre realitate si iluzie filtreaza imperfectiunile lumii reale si creaza o lume simetrica mantuit azur, adica o lume eliberata de timp. Poetul are o atitudine apolinica in crearea acestei lumi. Prin urmare, arta este pentru Barbu un zbor invers intors spre profunzimea elementelor lumii, spre esentele nevazute ale lucrurilor. Strofa a adoua se deschide cu o exclamatie cu valoare de invocatie prin care este exprimata conceptia matematica a lui Barbu despre poezie. Nadirul reprezinta punctul imaginar cel mai inalt de pe bolta cereasca, opus zenitului. Astfel poezia se regaseste doar in acest spatiu infinit. De asemenea poezia este definita si prin muzica si culoare harfe resfirate, cantec histoveste, clopotele verzi. Alt motiv prezent in strofa a doua este cel al zborului. Poezia este si o experienta deschisa zborului insa ea se reveleaza numai celor care pot sa se desprinda de lumea materiala. Ultimul vers sintetizeaza conceptia poetului despre menirea poeziei: ea trebuie sa descrie esentele, se insumeaza atat fenomene concrete cat si abstracte si sa defineasca inefabilul . La nivel sintactic se observa faptul ca ambele strofe se reduc fiecare la cate o singura fraza. Prima strofa este eliptica de predicat, pe cand a doua include coordonari si subordonari de propozitii. La nivel lexical se observa prezenta termenilor abstracti, neologici, familiari matematicianului si firesti in limbajul stiintific: dedus, nadir, latent, insumarea. Prin intermediul acestor termeni, se obtine un efect deosebit de imobilitate, de fixare a elementelor, ca si cum astfel ele ar putea fi mai profund contemplate. La nivel stilistic, abundenta metaforelor justifica incifrarea textului: ceas dedus, calma creasta, mantuit azur, nadir latent, harfe resfirate, meduzele cand plimba sub clopotele verzi sau a inversiunilor: calma creasta, Mantuit azur, dar si a epitetelor: ceas dedus, cantec ascuns, nadir latent, clopotele verzi. Este de remarcat faptul ca aceleasi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite, ceea ce sustine concizia si incifrarea, ambiguitatea limbajului poetic. Acest text este o arta poetica deoarece poetul prezinta conceptia sa despre poezie. Aceste doua strofe sunt definitia a poeziei. Calma creasta a poeziei este scoasa din timp si spatiu, adica universul real, este nu un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireala intr-o oglinda. Poetul traieste in nadir, in interior, in eul absolut. In concluzie poezia Joc secund de Ion Barbu este o arta poetica apartinand ermetismului barbian, prin conceptie si limbaj criptic.