Corespondene de Charles-Pierre Baudelaire

Narura e un templu cu colonade vii! Lsnd cnd vor s scape mici zgomote confuze, Prin codru-acesta ce-are simbol n loc de frunze, Pete omul singur, privit de frunze mii. Ca lungi ecouri care departe se topesc n neguroas, adnc rotunzime, Ce-i vast ca i noaptea, ori ca o limpezime, Parfum, culoare, sunet se cheam i-i vorbesc. Snt palide parfumuri ca pielea de copil, Dulci ca o not-nalt i de rcoare pline, Iar altele corupte, trufae i haine, Purtnd cu ele duhul splendorii fr ir! Ca ambra, moscul, smirna, tmia care cnt Cutreierarea minii i-a simurilor nunt.

Rmase Drept Preadreptul... de Arthur Rimbaud

Rmase drept Preadreptul n omoplai, solizii, l aurea pe umr o raz; reci sudori M-au prins : Vrei s vezi oare strfulgernd bolizii ? S-asculi, stnd n picioare, n zumzet curgtor Cum umbl Ci lactee i, -n roi, asteroizii ? De ale nopii farse e capul tu pndit, Preadreptule ! S-i afli un coperi ! Zi-i ruga, Cu gura n postavul cu-ncetul izbvit ; Izbindu-i ostiarul vreun rtcit dnd fuga, Zi : Frate, mai departe te du, snt schilodit !. Rmase drept Preadreptul n spaima albstrie A pajitii de dup ce soarele muri : Vrei din genunchiere s-i faci negustorie, Btrne? Strainic sacru ! Bard ntru a iubi ! Pe Munte-ai plns ? Mnu pe mini i-e mila ie ! Pumn al cetii, barb-a familiei, prea blind Tu credincios : o, suflet n cupa de iubire, De-orbire, maiestate, de tot ce este sfnt, Preadreptul, tu fiar, scrbavnic peste fire. Eu snt cel care sufr, eu revoltatul snt ! Neghiob ce eti, n hohot s plng, s rd mi vine

De-ale iertrii tale ndejdi faimoase, vai ! Snt blestemat, snt palid, stul, nebun ! tii bine, Snt tot ce vrei ! Dar, las, hai du-te, ce mai stai? Preadrept ncet la minte, de-a face n-ai cu mine. Preadreptul eti, n fine, Preadreptul ! i att ! Tandreea, raiunea, ca, noaptea, cetacee - E-adevrat senin, se smiorcie, nct Tu te proscrii i trnci o tnguire ce e Pentru zdrobite crje cu cap cumplit de hd ! Lui Dumnezeu eti ochiul tu laul ! i cnd toate Reci tlpi divine-or trece pe ceafa mea, tot la ! O, fruntea ta de lindini gemnd ! Ati Socrate, Isui i Sfini, Preadrepi dezgust ! att mi lai. Stimai pe Blestematul, stlp nopii-nsngerate !. Aa strigasem gliei i calma noapte, -n toi, Umpluse, alb, ceruri n timpul febrei mele. Mi-am ridicat eu fruntea : pieri fantoma-apoi, Ducndu-mi de pe buze cuvinte-attt de grele - Vorbii, nocturne vnturi, cu Blestemul voi ! n timp ce, n tcere, sub stlpi de boli albastre, Orndul, venic paznic, comete alungnd i-universale noduri, tumult fr dezastre, Enorm, vslete-natruna la ceruri ce se-aprind, Din draga sa n flcri lsnd s curg astre ! S plece, cu ruinea la gtu-i drept cravat, Tot rumegnd plictisu-mi, aa de dulce ce-i Ca zahrul ce zace pe o msea stricat - Precum ceaua dup-un asalt de drji cei, Lingndu-i fundul care ceva din mae-arat. Ce mai vorbea de mil spurcat i progress - Ursc toi ochii tia ca de chinezi cu burt. Ce mai cntase : nana, ca pruncii ce dau ghes S moar, idoii blnzi n cntare scurt : n voi, de stei, Preadrepii, ne vom cca expres ! Serenade Demonice de Stefan Petica

O ceatntunecat s-a oprit Tcut i rslea la rscruce; Att de grea i cade-n asfinit Tortura de-a nu ti-ncotro s-apuce. Ct fuse ziua clar s-a-mbuibat Cu cntece i joc n loc de pine i beat de plcere a uitat

De grija zilei groaznice de mine. Dar seara se coboar rcoroas i-amurgul srbtoarei e amar Ca drojdia cea neagr ce o las Nspritul must pe fundul de pahar. Cu trndavi ochi privete spre apus Mirat c nu poate s-l priceap; O rug pare c-ar avea de spus Dar nu tie mcar nici cum s-nceap Ci st ngrmdit ca o turm i tremur de taina ce-o-nfioar Cu moartea zilei blonde care curm i jocul i cntarea de vioar. i trist de pierduta fericire Tcut st cu fruntea ncruntat Chemnd ceva din stinsa strlucire S-aprind facle-n noaptea-ntunecat.

Dragoste de Dimitrie Anghel

Miroasa iarba patulita a sinziana s-a sulcina, Miroasa dulce, cum miroasa un asternut pastrat de zestre; Si-n mine, cnd e ntunerec si cnd se face iar lumina, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre. n departari s-afunda zarea cu naluciri de munti n clada, Si vntu-i balsamat si dnsul ca o naframa cnd o scuturi; Purcede-un cnt din creanga-n creanga s-un susur blnd din mlada-n mlada, Pe unde trece el pe gnduri urmat de-alaiul lui de fluturi. Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, miscat-alene, Pe somnul tau s-alinta-n aer gingasa ei aparatoare. La vrsta ta tihnit e somnul, si ochii-adorm curnd sub gene Cnd are cine sa le-nchida pleoapele c-o sarutare. Tu dormi, si eu visez pe gnduri, ca trec si zilele de vara Si ca la anul, poate, fruntea ce-acum asa de blnd ti-o razimi De bratul meu, n-o s-o mai razimi, si gndul asta ma omoara, Ca drag mi-i snul tau cel dulce si alb ca miezul unei azimi Cu iarba ne-a crescut amorul, si cade-acum cu ea sub coasa ! Ah ! gnd mhnit, ce vrei tu? Spune Nu vezi c-afara e lumina Si ca-si deschide draga ochii ca doua flori de somnoroasa, S-arunca-n mine cu manunchiuri de sinziana si sulcina?