Sunteți pe pagina 1din 5

Grupurile de sustinere (Advocacy groups)

Rolul grupurilor de sustinere In epoca moderna a statului extensiv, guvernele influenteaza semnificativ viata majoritatii cetatenilor prevazand reguli si legi pentru o mare varietate de domenii (educatie, sanatate, industrie, alimentatie, etc.). Din aceasta cauza, si pentru ca uneori guvernele irita prin actiunile facute sau prin lipsa de actiune, multi oameni isi pot dori sa aiba un cuvant de spus in deciziile luate de guverne. Aceasta dorinta poate porni dintr-o nevoie personala iar oamenii ajung sa participe la viata politica pentru a reusi sa aduca politica guvernelor mai aproape de nevoile lor de zi cu zi. Ce pot face oamenii in aceste situatii? Pot sa isi contacteze parlamentarul din zona lor, pot sa caute atentia mass-media, pot sa mearga la unele consultari organizate de guverne. Dar vocea unei persoane adesea se pierde in mecanismele politice actuale; de aceea, oamenii cauta sa se alieze cu cei care au aceleasi interese si preocupari. Grupurile sunt mai eficiente in politica decat indivizii izolati. In plus, in grup resursele membrilor sunt cumulate si se pot organiza mai bine. In acest context, grupurile de sustinere pot actiona ca intermediari intre societate si guverne, asigurand un canal de comunicare prin care cetatenii comunica cu guvernele si incearca sa le influenteze deciziile. Acest mecanism este crucial in sistemele democratice. Acest mecanism este unul din mijloacele democratice ce stau la indemana cetatenilor pentru a contribui la elaborarea cadrului legislativ. Grupurile de sustinere au rolul de a oferi cetatenilor posibilitatea de a supraveghea, denunta si influenta modalitatea in care institutiile statului isi desfasoara activitatea. Daca la alegerile electorale oamenii pot numi pe cei pe care ii vor la conducere, pe perioada mandatelor cetatenii isi pot exprima parerile despre relatia cu statul/oficialitatile prin intermediul grupurilor de sustinere. Aceste grupuri de sustinere ar trebui sa reflecte diversitatea societatii din care provin si sa asigure o sansa la exprimare pentru orice opinii/interese ce pot fi relevante. Grupurile de sustinere sunt foarte diverse ele fiind deschise pentru orice persoane indiferent de educatia si competentele avute.
Nota traducatorului Exemple de situatii recente din Romania, in care grupurile de sustinere ar fi putut imbunatati si influenta elaborarea cadrului legslativ: legea educatiei, legea salarizarii, codul muncii. La elaborarea acestor materiale cetatenii nu au participat in nici un fel. Singurii actori care au avut ceva de spus au fost guvernul, FMI (prin recomandarile facute guvernului) iar in unele dintre situatii si sindicatele sau patronatele.

Tipurile grupurilor de sustinere Grupurile de sustinere (numite uneori si grupuri de interese) sunt organizatii care cauta sa influenteze politicile guvernelor dar nu cauta sa guverneze. Aceasta distinctie este esentiala intre partide politice si grupurile de sustinere. Grupurile de sustinere poate fi foarte variate. Poate include si grupuri de 2-3 oameni ce sunt vecini si solicita amplasarea unui semafor la capatul strazii dar si grupuri de mii de oameni care fac lobby pe langa guverne pe teme de ecologie, suveranitate, etc. De asemenea, pot include grupurile de lobby care se organizeaza din partea producatorilor si afaceristilor. Pot include si grupuri care nu au fost infiintate pentru a influenta guvernele dar, pot actiona ca si grupuri de sustinere (ex. grupuri religioase). Pentru ca aceste grupuri pot fi atat de diverse se incearca clasificarea lor dupa natura interesului. Desi acest criteriu e departe de a fi perfect clar intotdeauna, totusi se constata ca sunt grupuri de sustinere care actioneaza predominant in baza unor interese proprii si grupuri de sustinere care actioneaza in baza unor interese publice.

Uneori, cand interesele sustinute par mai putin clare ca si clasificare, este util sa se analizeze ce fel de beneficii urmaresc grupurile de sustinere, beneficii selective sau beneficii colective. Un subgrup al grupurilor de sustinere sunt miscarile sociale. Miscarile sociale sunt vazute ca retele informale de grupuri si indivizi care impartasesc o viziune comuna despre schimbarile sociale si politice. Uneori miscarile sociale sunt vazute strict ca si grupuri de sustinere ce actioneaza asupra guvernelor dar in alte cazuri ele sunt mai concentrate pe incurajarea schimbarii sociale. Unele guverne se bazeaza pe ONG-uri pentru a duce la indeplinire diverse actiuni. Cand aceste grupuri actioneaza pentru indeplinirea programelor guvernelor ele nu sunt grupuri de sustinere. Cand aceste ONG-uri cauta ocazional, pe sfera lor de activitati, influentarea politicii guvernelor atunci pot fi considerate grupuri de sustinere. Democratia functioneaza mult mai bine cand cetatenii pot conversa despre politica si parerea lor are sanse sa conteze in procesul politic. Participarea in grupurile de sustinere Exista trei aspecte mari prin care se evalueaza calitatea participarii in grupurile de sustinere: gradul de mobilizare, egalitatea intre diversele grupuri sociale, calitatea participarii. Pentru a intelege natura si reprezentativitatea grupurilor de sustinere este nevoie sa se raspunda la mai multe intrebari: - cine participa la actiunile acestor grupuri? In ce consta participarea la activitatile lor? - cat de reprezentative sunt aceste grupuri pentru membrii lor si pentru electoratul pe care sustin ca il reprezinta? - care, ce fel de interese beneficiaza de sprijinul grupurilor de actiune? - care grupuri de sustinere au succes in influentarea guvernelor? Sunt unele care intotdeauna castiga si altele care intotdeauna pierd? - ce fel de tactici utilizeaza grupurile de sustinere? Sunt aceste tactici daunatoare in vreun fel dezbaterii democratice? In ceea ce priveste participarea din partea cetatenilor grupurile de sustinere pot fi foarte diverse. O parte dintre ele incearca sa stranga un numar cat mai mare de membrii si sa faorizeze dezbaterea. Alte grupuri de sustinere incearca sa mentina numarul de membrii cat mai mic; exista mai multe motive pentru aceasta: se incearca sa se mentina o aura, atractivitate fata de posibilitatea de a fi membru al grupului, se doreste mentinerea unei structuri decizionale cat mai flexibile, sa se evite preluarea grupului de catre altcineva, sa se mentina un cost scazut al functionarii organizatiei. Exista si grupuri de sustinere fara membrii dar au sponsori. Acest ultim gen de grupuri se bazeaza pe un personal platit atat pentru a desfasura actiunile grupului cat si pentru a organiza strangerea de fonduri care le tine in functiune. Sponsorii spre deosebire de membri nu intervin direct in directia de actiune a grupului, membrii de obicei voteaza diverse pentru anumite decizii sau pentru un consiliu care va lua deciziile grupului de sustinere. In ceea ce priveste relevanta participarii membrilor exista o mare diversitate de modele ce se incadreaza pe un continuum care la o extrema are grupurile cu o conducere minimala si la cealalta extrema grupurile in care conducerea face aproape totul. Grupurile in care toti membrii participa la luarea deciziilor au avantajul de a da posibilitatea fiecaruia sa se exprime dar costurile functionarii organizatie sunt mari iar timpii de decizie sunt lungi. Grupurile care se bazeaza o conducere mai puternica au avantajul ca aceasta conducere poate lua decizii mai

repede. Un model de echilibru intre acestea este acela in care membrii pot fi din toata tara iar intalnirea anuala se tine prin rotatie in diverse localitati. Acesti membrii voteaza anual consiliu director si liniile principale de actiune ale grupului iar consiliul director are libertatea de a lua orice decizii in limitele mandatului acordat. Organizatia nationala distribuie materiale pentru a ajuta filialele sa se formeze, sa functioneze si sa se angajeze eficient in actiuni specifice. Uneori de la organizatia nationala se poate asigura si o finantare a filialelor locale. In acest fel membrii sunt participanti activi in timp ce organizatia nationala reuseste sa isi pastreze o autonomie strategica. Ce factori determina mobilizarea unui grup. Obiectivele si structura grupurilor de sustinere Mancur Olson (1965) spunea ca oamenii nu sunt stimulati sa participe la actiunea politica daca pot profita de rezultate fara a se implica (free rider problem). Oamenii pot calcula cat ii costa pe ei (timp, bani, resurse, reducerea altor optiuni) sa participe la o intrunire sau la un miting si daca acest cost e mai mare decat diferenta marginala pe care ar face-o prezenta lor la respectivele activitati de grup. In plus, daca beneficiile intrunirii/mitingului sunt accesibile si fara a participa la acestea atunci oamenii pot decide sa nu participe. Din analiza lui Olson asupra alegerilor rationale in raport cu mobilizarea in grupuri se pot trage doua concluzii: - este mai probabil sa vedem grupuri care se mobilizeaza doar pentru anumite beneficii care sunt dorite de membrii lor. Astfel oamenii ar fi mai putin interesati sa se mobilizeze pentru beneficii colective si generale (mai putin legate de interesul personal) - oamenii sunt mai motivati sa se mobilizeze pentru anumite interese care au impact imediat (scoaterea unei taxe). Realitatea arata ca grupurile urmaresc si scopuri specifice si generale. Anumite grupuri de sustinere au interese clare si doresc anumite beneficii economice, in timp ce, alte grupuri urmaresc scopuri generale (de exemplu, grupurile ecologiste, grupurile ce sustin idea binelui public). O alta abordare teoretica sugereaza ca resursele (timp, bani, statut, abilitati si incredere) sunt principala problema in mobilizarea grupurilor. Segmentele societatii care sunt lipsite semnificativ de aceste resurse e mai putin probabil sa se mobilizeze in comparatie cu cei care au aceste resurse. Diverse studii au confirmat aceasta teorie; s-a constatat ca mobilizarea incepe atunci cand grupul acumuleaza anumite resurse, fie ca e vorba de suport financiar, educatie sau incredere in sine. Ca exemple: miscarile de combatere a segregarii rasiale au avut succes abia dupa ce cei segregati au ajuns sa aiba o clasa de mijloc care a furnizat liderii pentru miscarile impotriva segregarii rasiale, emanciparea femeilor a avut succes odata cu accesul lor la educatie universitara si cariere profesionale. Aceste perspective teoretice au insa si limitele lor. Desi toti factorii enumerati de ele au relevanta in mobilizarea grupurilor exista si exceptii in care s-a aratat ca oamenii nu iau decizii doar pe baze rationale sau au fost gasite solutii pentru a depasi resursele limitate. In unele cazuri este posibil chiar sa apara noi grupuri de sustinere (grupuri de compensare) care reprezinta tocmai acele categorii sociale sau persoane care nu sunt reprezentate de grupurile de sustinere deja existente. Finantarea In mod ideal finantarea ar trebui sa se faca din resurse proprii. Orice apel la finantare (din partea altor organizatii, a statului, etc.) poate induce limite asupra actiunilor grupurilor de

sustinere. Daca finantarea vine doar de la membrii, conducerea grupului de sustinere este mai interesata sa raspunda cerintelor membrilor. Interventia in alegerile electorale Alegerile electorale sunt situatii in care atentia publicului este mai atrasa de politic decat de obicei iar, partidele politice doresc sa para sau chiar sunt mai deschise sa isi ajusteze platformele dupa cerintele facute la sustinerea publicului. In consecinta anumite grupuri de sustinere pot interveni in arena electorala. Exista trei modalitati in care grupurile de sustinere pot interveni: - sa lucreze in directia sustinerii unui partid. Aceasta poate sa se intample doar cand grupul are o structura omogena in ceea ce priveste optiunile partizane. Grupurile care sustin partide ce ies castigatoare se constata ca dobandesc o mai mare influenta sociala. - grupurile de sustinere profita de alegerile electorale pentru a-si promova cauzele. Aceasta permite grupurilor sa isi imbunatateasca profilul, sa isi faca mai vizibile preocuparile lor - grupurile de sustinere vizeaza anumiti parlamentari si incearca sa ii penalizeze pentru anumite actiuni sau inactiuni ce au legatura cu scopurile grupului de sustinere. Relatia dintre guverne si grupurile de sustinere Exista convingerea ca guvernele pot dezvolta politici publice mai bune cand se consulta cu grupurile de sustinere. Dar, aceasta nu inseamna ca guvernele ar trebui sa fie doar niste marionete ale intereselor promovate de diverse gruuri de sustinere ci, dimpotriva, guvernele ca reprezentante ale intregului electorat trebuie sa evalueze meritele si legitimitatea argumentelor si solicitarilor aduse de grupurile de sustinere. Guvernele ar trebui sa aiba largi consultari cu grupurile de sustinere iar, aceste consultari ar trebui sa aiba loc inca din primele etape de construire a politicilor publice astfel incat contributia din partea grupurilor de sustinere sa poata avea o relevanta asupra formei fnale a politicilor publice. Cel putin o parte din consultarile dintre guverne si grupurile de sustinere ar trebui sa fie publice. Locul optim in care se pot organiza aceste consultari este la audierile comisilor legislative. Aceste audieri sunt publice iar grupurile de sustinere se pot intalni fata in fata cu oficialii alesi. Insa nu intotdeauna cei din legislativ solicita contributa publicului asupra aspectelor generale sau specifice ale legislatie ce vor ghida politicile publice. Atunci cand guvernele discuta cu astfel de grupuri este nevoie ca ele sa se documenteze asupra numarului de membrii pe care grupurile ii au, ce presupune statutul de mebru in respectivele grupuri si cum sunt adoptate politicile/obiectivele in cadrul grupurilor. Punand aceste intrebari, guvernele pot evalua cat de reprezentative sunt grupurile de sustinere si pot sa transmita catre acestea importanta pe care guvernele o acorda grupurilor de sustinere participative si reprezentative. Concluzii Grupurile de sustinere cuprind o foarte larga paleta de interese si actori. Insa, toate aceste grupuri au ca obiectiv comun incercarea de a obtine schimbarea politica. Existenta acestor grupuri de sustinere releva consistenta democratiei dintr-o tara deoarece pune in evidenta libertatea de asociere si libertatea de exprimare. Grupurile de sustinere contribuie la imbunatatirea democratiei deoarece: - sunt un canal prin care cetatenii isi pot exprima preferintele - promoveaza puncte de vedere ce intra in competitie

provoaca guvernele sa raspunda solicitarilor cetatenilor De fiecare parte exista lucruri ce pot fi imbunatatite. Grupurile de sustinere pot sa isi imbunatateasca mecanismele prin care sa favorizeze participarea si reprezentativitatea membrilor, guvernele pot sa faca mai mult pentru a favoriza sistemul grupurilor de sustinere. Grupurile de sustinere pot sa fie mai bine adaptate la valorile traditionale si sociale decat o sunt partidele. Grupurile de sustinere pot actiona ca elemente dinamice si eficiente in procesul de elaborare a politicilor publice si, cetatenii le recunosc aceasta abilitate si merit. Intr-o perioada in care cetatenii nu sunt intotdeauna incantati de functionarea democratiei si cred ca ei nu au nici o putere sa influenteze politicile promovate de guverne, este esential sa fie intarite organizatiile pe care cetatenii le vad ca mijloace eficiente in angajarea politica: grupurile de sustinere. Materialul reprezinta o serie de idei din cartea: Advocacy groups (Lisa Young&Joanna Everitt).Link-ul este postat mai jos. Link-ul cartii a fost primit de la Tio: (Tio detine blog-ul http://ronormalitate.wordpress.com/ ) http://books.google.com/books? id=WM1ZCvImXeUC&printsec=frontcover&dq=Advocacy+Groups&hl=sv&ei=cRkrTbz7Ls PEswb0wOi9Ag&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCUQ6AEwAA#v=o nepage&q&f=false