Deficienta, dizabilitate, handicap Deficienta reprezinta pierderea sau perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice,

anatomice sau psihice. Aceasta desemneaza o stare patologica functionala care afecteaza capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si integrare in mediul natural si social. Infirmitatea corespunde unor alterari structurale si functionale in plan anatomic, fiziologic sau psihologic, care permite insa desfasurarea activitatii (ex: scaderea fortei musculare, post-traumatic, redoarea articulara, scaderea vederii, pierderea de auz, defectul de vorbire, lipsa de coordonare a miscarii unui/unor segmente). Constatam ca infirmitatea este sinonima cu deficienta in contextul adordarii psihopedagogice sau medicale, ponderea utilizarii acestor termeni fiind diferita. Infirmitatea poate fi temporara sau permanenta, poate sa afecteze un organ sau un sistem, infirmitatea nu este o boala. Tipuri de infirmitatea infirmitatea intelectuala: amnezia, pierderea memoriei figurilor, gandirea ilogica infirmitati psihologice: tulburari emotionale, labilitate emotionala, tulburari de constiinta, narcolemia, anorexia, negativismul, euforia infirmitati de vorbire: infirmitate a functiei vorbirii, autism, lipsa vocabularului, tulburari de scris infirmitati aurale (de auz) infirmitati oculare infirmitati viscerale si scheletale infirmitati desfigurative: pigmentatia pielii, chelia, cicatrici, varicozitatile infirmitati generalizate senzitive: incontinenta urinara, fragilitate osoasa, tulburari de crestere, oboseala generala, hemoragii nejustificate Incapacitatea reprezinta pierderea, diminuarea totala sau partiala a posibilitatilor fizice, mentale si senzoriale. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati pe care o reflecta in termeni de performanta functionala si activitate curenta. Daca infirmitatea exprima consecinta locala la nivelul organului lezat, incapacitatea eprima rezultatul acesteia la nivelul individului, a capacitatii lui de a desfasura unele activitati, in acest caz vor exista incapacitati legate de locomotie, de dexteritate si de autoingrijire, de comunicare si de comportament. Nu orice deficienta determina neaparat si o incapacitate, dar orice incapacitate are la baza o deficienta. Incapacitatea este reversibila sau ireversibila, progresiva sau regresiva. Incapacitatea poate fi prevenita, ameliorata sau corectata. Indiferent de manifestare, incapacitatea conduce la dificultati de adaptare, la performante functionale care se reflecta diferit in autonomia personala sau sociala. Conceptele de deficienta, dizabilitate si handicap se afla intr-o relatie de conditionare reciproca, deficienta determinand dizabilitaea, iar dizabilitatea creaza handicap. Handicapul Rezuma consecintele deficientei si ale incapacitatii, determinand manifestari viariambile in raport cu gravitatea deficientei si cu exigentele mediului. Handicapul respecti, inadaptarea se poate manifesta sub diverse forme: inadaptarea propriu-zisa, marginalizare, inegalitate, excludere. Handicapul ca functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata, poate fi evidentiat atunci cand aceste

persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale, impidicandu-le accesul la diferite activitati sau servicii sociale disponibile in conditii normale celorlalte persoane din jur. In consecinta, deficienta poate determina o incapacitate care, la randul ei, antreneaza o stare de handicap ce obliga persoana deficienta sa suporte influentele mediului in care traieste, mediu care o poate asimila, tolera sau respinge, de aici apar o serie de consecinte cu urmari in procesul dezvoltarii si structurarii armonioase si echilibrate, a personalitatii acestora. Handicapul este definit de Organizatia Mondiala a Sanatatii drept un dezavantaj a unei persoane, rezultand dintr-o deficienta sau incapacitate care limiteaza sau impiedica indeplinirea unor activitati normale, acestea depinzand de varsta, sex, factori sociali si culturali. El reprezinta, deci, dificultatea unui individ de a realiza relatii normale cu mediul de viata, activitati in concordanta cu varsta, sexul, si conditiile sociale si culturale. Handicapul este determinat de o infirmitate, respectiv starea de incapacitate, dar numai in cazul in care aceasta intra in conflict cu mediul social, educational sau de munca. Astfel, in viziune limitata (care trebuie conbatuta), handicapatul este un infirm care nu poate face fata normelor generale si sfecifice mediului in care traieste, nu se poate manifesta ca individ cu o identitate normala si completa. Nu trebuie confundata notiunea de handicapat cu cea de invalid. Notiunea de invalid are mai curand conotatii economico-administrative, legate de pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca pe o durata de timp ca urmare a unei boli sau a unui accident. Handicapul se defineste ca dezavantajul social al unui individ determinat de o infirmitate sau o incapacitate si care o limiteaza sau opreste indeplinirea unui rol normal in societate pentru individ. Factorii sociali pot agrava handicapul. Handicapul se evalueaza in momentul cand se pune problema socializarii unui individ eprimand reflectarea acestuia la nivel social, educational si economic. Handicapul apare cand se produce o interferenta intre capacitatea individului si posibilitatile lui de a-si mentine rolurile de supravietuire in mod ambiental. Clasificarea handicapului pleca de la alte premise decant infirmitatea si dizabilitatea. Se clasifica circumstantele care plaseaza individul intr-o situatie dezavantajoasa fata de semeni. Tipuri de handicap: handicapul de orientare: lipsa capacitatii de a se orienta singur fata de ambient handicapul independentei fizice: reprezinta capactitatea subiectului de a avea independenta normala handicapul de mobilitate: deficitul de abilitate de a se misca in ambientul sau, se suprapune cu handicapul independentei fizice, dar devine analitic prin raporturile de miscare handicapul ocupational: pierderea capacitatii individului de a-si ocupa timpul intr-o maniera obisnuita in raport cu varsta, sexul si pregatirea handicapul economic: se refera la aspectele venitului oficial al pacientului la care se adauga si ajutoarele sociale handicapul de integrare sociala: determina capacitatea unui individ de a mentine relatii obisnuite Exista o alta clasificare a handicapului, clasificare folosita in activitatile sportive la care pot participa persoane cu handicap. In acest sens sunt urmatoarele tipuri de handicap:

1.Handicap motor: leziuni ale sistemului osteo-articular, anchilore, scolioze, fragilitate osoasa leziuni ale sistemului norvos, parapregii, tetraplegie, hemipegie, scleroza multipla, paralizii periferice, poliomielita, paralizii radiculare, paralizii ale trunchiului maladii cronice amputatii 2.Handicapul psihic: deficienta mentala maladii psihice cronice invalidante tulburari psihoafective grave (autismul) 3.Handicapul senzorial: handicap de vaz handicap de auz handicap de limbaj