Apostol Alexandra Freud Interpretarea viselor Autoanaliza viselor la Freud pleaca de la ipoteza constientizarii subconstientului individual in scopul unei

ei transcendentari a realitatii mentale bolnavicioase, apartinand diferitilor pacientilor. In viziunea pshianalistului, fiecare in parte, detine o putere neexplorata de subminare si control a gandurilor negative sau frustrarilor, generatoare de defulari bizare in timpul visarii, prin simpla observatie detasata a acestora intr-o stare de reverie. Asa cum imaginile si simbolurile sunt litera de lege in exemplul personal descris de Freud, corelatiile din timpul visarii facandu-se dupa reguli aparent ilogice mintii pragmatice, in egala masura interpretarile devin foarte subiective si greu testabile in realitatea obiectiva. Un film foarte drag mie, pe care l-as revedea si pentru a 10-a oara cu aceeasi ochi curiosi si intrebatori, Waking life, propune, pe acelasi sistem al elucidarii lumii viselor, o alta perspectiva de autocunoastere si anume: visarea lucida. Dintr-un punct de vedere aceasta ar putea reprezenta o treapta de constientizare superioara starii de veghe invocate de Freud. Regizorul Richard Linklater ii poarta pe cineastii mai putin conformisti, prin intermediul personajului principal animat, intr-o lume de figuri umane cu idei utopice despre viata, fiecare dintre acestea reveland franturi de adevaruri ale unei lumi ideale, in care libertatea de exprimare rupe toate granitele preconcepute ale existentei umane. Societatea reprezinta ca si la Freud un mijloc de constrangere a spontaneitatii primare tipic umane, ea fiind sursa primordiala de discordie in interiorul dar si intre fiinte, retezand invidualitatile si promovand o generalizare aproape robotica unanim acceptata, dar nu si sanatoasa mintii si trupului. In acest caz singura scapare de frustrarile cotidiene, acceptata de ambele surse (cea freudiana si cea linklateriana) e reprezentata de o observare detasata a subconstientului cu toate procesele sale, de fapt o derulare fireasca a cursului lucrurilor, care nu se traduce decat prin autoacceptarea naturala.