UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI MASTERAT:MANAGEMENTUL RESURSELOR NATURALE

APELE SUBTERANE

Profesor dr: Florian Grigore Radulescu

Masterand: Larisa Elena Motoi

Introducere Apele subterane constituie cel mai mare rezervor de apa dulce din lume, reprezentand mai mult de 97% din toate rezervele de ape dulci disponibile pe glob (excluznd ghearii i calotele glaciare). Restul de 3% este alcatuit n principal din apele de suprafaa (lacuri, rauri, mlastini) si umiditatea solului. Pana recent, atentia acordata apelor subterane s-a referit n principal la utilizarea ei ca apa potabila (de exemplu, cca. 75% din locuitorii Uniunii Europene depind de apele subterane pentru alimentarea cu apa), nss s-a recunoscut de asemenea ca ele consti- tuie o importanta resursa pentru industrie (ex. ape de racire) i agricultura (irigatii). Totusi, a devenit din ce n ce mai evident ca apele subterane trebuie privite nu numai ca un rezervor de alimentare cu apa, ci trebuie protejate pentru valoarea lor de mediu. Apele subterane joaca un rol esential n ciclul hidrologic si sunt vitale pentru mentinerea zonelor umede si a curgerii n rauri, actionand ca un rezervor tampon n perioadele secetoase. Cu alte cuvinte, ele furnizeaza curgerea de baza (apa care realimenteaza raurile pe tot parcursul anului) pentru sistemele de ape de suprafaa, dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apa i pentru recreere. Pe multe rauri din Europa, mai mult de 50% din scurgerea anuala provine din apele subterane. In perioadele de ape mici, aceasta cifra poate crete la mai mult de 90% si astfel deterioararea calittii apelor subterane poate afecta direct apele de suprafata si ecosistemele terestre cu care sunt n legatura. Deoarece apele subterane circula ncet prin subsol, impactul activitatilor umane le poate afecta pe o durata lunga de timp. Aceasta nseamna ca poluarea care a aparut cu zeci de ani n urm fie ea din agricultura, industrie sau din alte activitati umane poate nca ameninta calitatea apelor astazi si, n anumite cazuri, generatii viitoare. Mostenirea trecutului este vizibila clar la siturile contaminate pe scara larga, cum ar fi zonele industriale, zonele portuare, etc., unde poate fi dificil sau chiar imposibil, la posibilitatile tehnologice actuale i cu cheltuiala proporionala a fondurilor publice sau private, sa eliminam rapid contaminarea. In plus, experienta din ultimii 20 de ani privind remedierea contaminarii a aratat ca masurile luate nu au fost capabile sa nlature complet toti contaminantii si ca sursele de poluare, chiar partial nlaturate, continua sa elibereze poluanti pentru o lunga perioada de timp. De aceea, un accent important trebuie pus n primul rand pe prevenirea poluarii. In al doilea rand, din moment ce sistemele de ape de suprafaa primesc apele subterane care le alimenteaza, calitatea apelor subterane se va reflecta n final n calitatea apelor de suprafaa. Cu alte cuvinte, efectul activitatilor umane asupra calitatii apelor subterane va avea de fapt impact asupra calitatii ecosistemelor acvatice si a ecosistemelor terestre direct dependente, daca aa numitele reactii de atenuare naturala cum ar fi biodegradarea n sol si subsol nu sunt suficiente pentru a ndeparta contaminantii.

Generalitati Sursele subterane de ap sunt caracterizate, n general, printr-o mineralizare mai ridicat, coninutul n sruri minerale dizolvate fiind, n general, peste 400mg/l i format, n principal din bicarbonai, cloruri i sulfai de sodiu, potasiu, calciu i magneziu. Duritatea total este cuprins n general, ntre 10 i 20 grade G, fiind format, n cea mai mare parte, din duritate bicarbonatat. Concentraia ionilor de hidrogen (pH ) se situeaz n jurul valorii neutre, fiind cuprins, n general, ntre 6,5 si 7. Dintre gazele dizolvate predomin dioxidul de carbon liber, coninutul n oxigen fiind foarte sczut (sub 3 mg 02/l ). n funcie de compoziia mineralogic a zonelor strbtute, unele surse subterane conin cantiti nsemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat i sulfuri, compui ai azotului, etc.. Rocile care conin cea mai mare cantitate de ap sunt cele sedimentare: nisipul,calcarul, pietriul etc; la acestea se pot aduga i rocile vulcanice sau metamorfice, dar cu ocantitate mai mic. Rocile care permit reinerea apei sunt cunoscute sub denumirea de roci acvifere, in timp ce rocile care nu permit reinerea apei sunt cunoscute sub denumirea de roci acvifuge. Stratele saturate, foarte slab conductoare de ap subteran, din care nu se pot extrage economic cantiti apreciabile de ap, poart numele de acviclude. Caracteristici specifice apelor subterane O relativa constanta a debitelor ce pot fi extrase, att din punct de vedere cantitativ, ct i din punct de vedere calitativ. Conditiile naturale mai ales n cazul celor de mare adncime, ofer o protecie a acestei surse la diferite aciuni poluante de moment sau chiar pe termen lung. Potabilizarea acestor ape este, n cele mai multe cazuri, mult mai simpl i, chiar, posibil ca o astfel de ap s fie consumat direct. O mineralizare mai ridicata, coninutul n sruri minerale dizolvate fiind,ngeneral,peste400mg/liformat,nprincipal,dinbicarbonai,cloruri i sulfai de sodiu, potasiu, calciu i magneziu. Duritatea totala este cuprins, n general, ntre10 i 20 grade ,fiind format, n cea mai mare parte, din duritatea bicarbonatat. Concentratia totala a ionilor de hidrogen (Ph) se situeaz n jurul valorii neutre, fiind cuprins, n general, ntre 6,5 i 7,7. Dintre gazele dizolvate predomin bioxidul de carbon liber, coninutul n oxigen fiind foarte sczut (sub3mgO2/l). n funcie de compoziia mineralogic a zonelor strbtute, unele surse subterane conin cantitati nsemnate de:

fier; mangan; hidrogensulfurat i sulfuri; compui ai azotului, etc.

Avantajele apelor subterane In raport cu apele de suprafa, cele subterane prezint numeroase avantaje: - au o extindere mult mai mare in suprafa, comparativ cu raurile, adic o repartiie geografic mai bun; - fiind protejate de poluare prin stratele acoperitoare, apele subterane prezint o calitate mai bun; - proprietile lor fizico-chimice sunt sensibil constante, de unde i efectuarea unor economii notabile asupra costului tratrii apei; - acviferul constituie un adevrat rezervor natural, intocmai unui baraj de suprafa, numai c de data aceasta este acoperit. Apele subterane din bazinele sedimentare Repartiia vertical i extinderea orizontal a apelor subterane depind, in primul rand, de caracteristicile geologice ale scoarei terestre. Repartiia vertical a apelor subterane O seciune vertical intr-un pachet de roci sedimentare scoate in eviden o succesiune de roci productoare de ap (formaiuni permeabile), separate de strate neproductive de ap (formaiuni impermeabile).

Fig. 1 Existena apelor arteziene intr-un sistem cu succesiuni de paturiimpermeabile, dup Tarbruck, Lutgens, 1993

Definiia acviferului Zcmantul de ap subteran, utilizat ca izvor de ap, poart denumirea de acvifer (aqua = ap; fero = a aduce). Un acvifer este o formaiune geologic permeabil care inmagazineaz in golurile sale apa care circul prin acestea, cu o vitez semnificativ, i care este susceptibil de a fi extras in cantiti apreciabile prin intermediul mijloacelor de captare . Un acvifer este compus din: roca rezervor (sub forma unor trame sau schelete solide), reprezentat din grunii nisipurilor, pietriurilor etc. i apa. Apa in micare constituie panza de ap subteran. Prin urmare cei doi termeni, acvifer i panza de ap subteran, nu sunt sinonimi. Stratele acvifere au trei pri componente: - Zona de alimentare, situat la cele mai ridicate cote; intr in contact cu atmosfera. - Zona de acumulare, are o extindere mare, dar circulaia apei este redus. - Zona de descrcare, situat la cotele inferioare ale stratului, este marcat, de regul, de apariia izvoarelor. Srurile solubile aflate in scoara terestr contribuie la definitivarea compoziiei chimice a apei subterane; in acest caz gazul constituent poate fi neglijat. Apa subteran, agent geodinamic i hidrogeochimic Prin puterea sa de dizolvare sau punere in suspensie a substanelor minerale, apa subteran in micare este un agent de transport, adic de schimburi intre suprafaa solului i toat intinderea domeniului subteran i invers. De aici rezult i rolul foarte important pe care-1 joac in propagarea polurii. Aciunea in cauz este studiat de hidrogeochimie. Pe parcursul traseului su subteran (alimentare prin apa de suprafa infiltraie -acvifer - emergen - ap de suprafa) i potrivit unei durate mai mult sau mai puin lung (de la caiva ani la cateva zeci de milenii), vehiculul ap joac dou roluri importante: geodinamic i hidrogeochimie. Apa subteran este un agent geodinamic prin intermediul scurgerii subterane, prin aciunea sa mecanic, coroziunea rocilor carbonatate i, la un grad mai mic, prin transportul materiilor in suspensie. In aceeai msur ea asigur transferurile de cldur. Apa subteran este in acelai timp un puternic agent hidrogeochimic prin puterea sa de dizolvare. Asigur transportul i schimburile substanelor minerale. Apa subteran este alimentat din precipitaiile care, in final, se scurg pe vi sau in panz. Incrctura motric este reprezentat de morfologia scoarei. Din aceste puncte apa penetreaz subvertical in sol formand o ramur descendent. Scurgerea sa are loc sub o pant lin.

Circulaia apei in sol este influenat de urmtoarele caracteristici: permeabilitate, capacitatea de absorbie, coeficientul de absorbie, vascozitate, umiditate, debit unitar, viteza de filtrare i gradientul hidraulic. Permeabilitatea reprezint proprietatea rocilor de a permite apei s circule prin pori. Aceasta este in funcie de aranjamentul granulelor, mrimea porilor, temperatura i vascozitatea apei etc. Circulaia apei prin porii rocilor se face prin curgere gravitaional cand vidurile sunt mari i tensiunea superficial are un rol redus (pietri, nisip). Permeabilitatea nu depinde de volumul total al porilor ci de mrimea lor. Nisipurile, pietriurile etc. sunt considerate roci care au o permeabilitate omogen; argilele, marnele etc. nu prezint permeabilitate; rocile eruptive, metamorfice etc. au o permeabilitate neomogen. Permeabilitatea se exprim in cm/s sau in unitate darcy (K); aceasta din urm este definit ca debitul de 1 cm3/s al unui fluid cu vascozitate dinamic 1 centipoise care se infiltreaz printr-un mediu poros cu seciunea de lcm2, sub aciunea unui gradient de presiune de 1 atm./cm (1 darcy = 0,966*103 cm/s sau rotunjit 1 darcy = 1*10-3 cm/s la 20C). Din punct de vedere hidrologic rocile sunt grupate in: 1. Roci permeabile - permit curgerea apei prin porii lor. Ele pot fi: granulare (formate din material grunos i in general neuniform); fisurate (formate din roci impermeabile, dar cu fisuri de diferite mrimi). 2.Roci semipermeabile - apa circul cu mare greutate. 3.Roci impermeabile - nu permit trecerea apei.

Fig. 2 Coeficientul de permeabilitate in funcie de natura rocii Principalele substane dizolvate in apa subteran

Apa subteran inglobeaz, in soluie, numeroase substane minerale, gaze i sruri solubile. Principalele gaze dizolvate (uneori in stare liber de suspensie) sunt: compuii aerului (oxigen, hidrogen, azot), anhidrida carbonic (CO2), amoniac (NH3), sulfura de hidrogen i un coninut mai mic de argon, xenon, heliu i metan. Majoritatea acestor gaze au o solubilitate slab, cuprins intre 0,01 i 0,02 cm3/cm3 la temperatur normal, excepie fcand CO2, H2 i NH3 care au o solubilitate de 40, 200 i 60.000 de ori mai mare. Principalele sruri solubile care reprezint cauza mineralizrii apei sunt: calcarul (CaCO3), dolomita (Ca, Mg)CO3, gipsul (CaSO4,2H2O), halitul (NaCl), silvinitul (KCl), nitraii, silicea (SiO2).

Caracteristicile fizice ale apei subterane Temperatura apelor subterane, msurat la emergen sau in acvifer, aduce date cu privire la originea i scurgerea apelor subterane. Temperatura apei se echilibreaz cu aceea a rocii rezervor. Influena temperaturii aerului se atenueaz foarte rapid in adancime, la o limit maxim de 40 m (zona neutr sau de heterotermie); de la aceast adancime temperatura este in funcie de gradientul geotermic. Conductivitatea electric i inversul ei rezistivitatea sunt mijloace importante de investigare hidrogeologic. Unitatea de rezistivitate este ohm*cm, care este rezistivitatea unei prisme de ap de 1 cm2 seciune i 1 cm inlime, la temperatura de 20C; rezistivitatea, la temperatur constant, este legat de reziduu sec. Apa subteran, resurs mineral regenerabil Relaiile dintre apa de suprafa i apele subterane arat independena lor; ambele nu sunt decat fraciunile unui singur volum total de ap disponibil. Din aceast cauz prelevarea unora se efectueaz in detrimentul altora. Exploatarea apelor subterane diminueaz debitul scurgerii subterane, deci a emergentelor, apoi a cursurilor de ap pe care le alimenteaz. Aceste aciuni se repercuteaz in adancime, mai ales in bazinele sedimentare. Rezervele de ap subteran Rezerva de ap subteran (W) reprezint volumul de ap gravitaional coninut la un moment dat intr-un acvifer. Ea se exprim in uniti de volum, de obicei in milioane m3. In acviferele cu panz liber volumul rocii rezervor variaz in funcie de fluctuaiile suprafeei piezometrice, de unde necesitatea unei referine la o perioad definit, in general plurianual, substratul rmanand fix. Evaluarea rezervelor de apa subteran

Rezerva de ap subteran (W) este determinat de volumul masei de roc rezervor (V) ce corespunde tipului de rezerv i porozitii eficace nc(W=:V*nc). Volumul rocii rezervor poate fi calculai prin grosimea sa medie (b) i suprafaa acesteia (A), sau, cu mai mult precizie, prin planimetrarea hrilor in curbe izopahe. Regenerarea rezervelor de ap subteran Rezerva de ap subteran a unui acvifer se reinnoiete prin aportul apelor de alimentaie in decursul unei perioade determinate, in general an hidrologic, un volum de ap (dW) este introdus iu acvifer i tranziteaz Indicele de reinnoire reprezint raportul acestui volum de ap (dW) cu rezerva total (Wt). El exprim volumul de ap care tranziteaz ia acvifer (rol conductor). Inmagazinarea subteran este in funcie direct cu acest parametru. Durata reinnoirii este timpul teoretic necesar pentru ca volumul apei de alimentaie (dW) s fie egal cu rezerva total (Wt). Prin urmare, reprezint timpul cerut pentru a reconstituii rezerva total dac aceasta este epuizat. El variaz direct in funcie de retenia natural a rocilor rezervor (rol de inmagazinare). Resursele de ap subteran Resursele de ap subteran reprezint cantitatea de ap utilizabil care este fizic posibil i economic avantajos de a fi prelevat din acvifere. Intr-un domeniu i in timpul unei perioade definite, inand cont de diversele caracteristici tehnice i practice (exprimate in m3/a n ). Resursele poteniale totale de ap reprezint totalitatea resurselor poteniale, fracionale in resurse poteniale de ap de suprafa i resurse poteniale de ap subteran. Resursele regenerabile de ap subteran sunt exploatate cu condiia conservrii unui echilibru al alimentrii i fr a depi rezervele Provin esenialmente din captarea apei panzei libere. In acest caz, echilibru! este tradus prin stabilizarea suprafeei piezometrice medii. Resursele sunt aproximativ egale la debit mediu al scurgerii subterane. Resursele neregenerabile de ap subteran provin esenialmente din exploatarea rezervelor panzelor captive cu slab regenerare. Pot depi rezerva permanent a panzelor libere. Durata lor este limitat in timp. Pentru o mai bun administrare a apelor subterane trebuie realizate probleme de o deosebit actualitate: - managementul resurselor de ape subterane, in general, i al sistemelor naionale, in special; - dimensionarea i instituirea zonelor de protecie din preajma captrilor; - studierea influenei condiiilor naturale asupra proceselor de poluare; - evaluarea vulnerabilitii la poluare a sistemelor acvifere;

- punearea in eviden a unor noi soluii, neconvenionale, aplicabile in condiiile Romaniei, care s aib in vedere remedierea calitii apelor subterane poluate; - estimarea cantitativ i calicativ a influenei apelor subterane in managementul teritorial (combaterea procesului de inmltinire i a fenomenelor de srturare a solurilor, studierea i combaterea alunecrilor de teren, reabilitarea stabilitii i calitii mediului in sectoarele de carier i exploatare minier, amplasarea depozitelor de deeuri etc.)

Exploatarea apelor subterane Apa subterana se exploateaza prin captari cu puturi care au cea mai mare pondere, captari orizontale (drenurii, galerii), captari de izvoare si captari combinate (puturi cu drenuri radiale, cu galerii drenuri care capteaza izvoare, etc). Captari cu puturi sunt utilizate in exploatarea apelor subterane sub adancimea de 8-10 m. Drenul este o lucrare de captare sub forma unui canal amenajat pentru a prelua (drena) si transporta gravitationla apa dintr-un strat acvifer, colectand-o in vederea utilizarii. Acest tip de captare se foloseste in cazul in care adancimea stratului nu depaseste 8-10 m. Captarile de izvoar este o constructie care asigura captarea integrala a apei izvorului, la punctul real de iesire, fara modificare conditiilor de curgere si a echilibrului rocilor purtatoare de apa, protejand in acelasi timp apa in potriva impurificarii. Concluzii In concluzie, apele subterane sunt resurse ascunse care sunt cantitativ mult mai importante decat apele de suprafaa si pentru care prevenirea poluarii, monitoring-ul i reabilitarea sunt mult mai dificile decat pentru apele de suprafata, datorita inaccesibilitaaii lor. Acest caracter ascuns face dificila atat localizarea si caracterizarea adecvata a poluarii cat si nelegerea impacturilor poluarii, avand adesea ca rezultat o lipsa de constientizare si/sau evident a extinderii riscurilor si presiunilor. Totusi, rapoarte recente arata ca poluarea din surse domestice, agricole sau industriale, este nca, n ciuda progreselor n diferite domenii, un motiv major de ngrijorare, datorit descarcarilor directe(eflueni), datorit descarcarilor indirecte prin mpratierea ngrasamintelor pe baza de azot si a pesticidelor, precum si datorita scurgerilor de la vechi site-uri industriale

contaminate sau de la depozitele de deseuri (ex. gropi de deseuri menajere sau industriale, mine, etc.). Cu toate ca sursele punctiforme de poluare au cauzat cea mai mare parte a poluarii identificate pana n prezent, exista date care demonstreaza ca sursele difuze au un impact n cretere asupra apelor subterane. De exemplu, concentraiile n nitrai depesc n mod curent valorile limit n aproximativ o treime din corpurile de ape subterane din Europa.

Bibliografie 1.Pascu, R. M., Apele Subterane din Romania, Ed. Tehnic 1983 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ape_subterane 3.Pisticiuc C, Doru S, Apele subterane din Romania 4.www.rowater.ro 5. Conf.univ.dr. Florian GRIGORE-RDULESCU, Resursele de apa subterane ale Romaniei si problemele gestionarii lor.