Divorul si impactul asupra copiilor

Divorialitatea este un fenomen demografic ce exprima intensitatea divorurilor intr-o populaie sau in anumite subdiviziuni ale ei ( Dicionarului de Sociologie, pag.183, Editura Babel din Bucureti, autori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu) . In prezent exista o tendina de sporire a divortialitatii, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc ( urbanizarea , modificri in funciile familiei, creterea gradului de emancipare a femeii, scderea influentei religiei si a altor elemente legate de tradiie, schimbri in atitudinea oamenilor fata de casatorie, creterea duratei casatoriei ca urmare a sporirii speranei de viata etc.).

Dei divorul are implicaii psihosociale semnificative, mai ales atunci cnd exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divorului la nivelul ntregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divor fiind multiple: de la cauze obiective (adulter, boala psihica, nchisoare pe viata etc.), din vina unuia dintre soi ("nu se ocupa de gospodrie", "lipsete mult de acas", "nu aduce bani" etc.), din vina ambilor soi (nu se mai neleg), culminnd cu aa-numitul divor "fara vina", in care nu trebuie dovedita nici o vina de ctre nici o parte. Dei concepia despre divor s-a schimbat mult in societatea contemporana, divorul ne mai aprnd ca un eec, ci ca o soluie si un nceput pentru o viata mai buna (consecine pozitive). realitatea dovedete ca acesta are si multe consecine negative. Consecinele negative pot fi att la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor. Copiii fac fata divorului mult mai greu dect prinii. La nceput copiii nu vor ca prinii sa divoreze; conflictul este mai mult al prinilor dect al copiilor. In timp ce prinii au motive reale pentru separare, copiii (in special cei mici) neleg arareori aceste motive, insa nu dein nici un control asupra divorului. Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cat de des si pot vedea celalalt printe nu sunt in minile lor. In sfrit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emoionala pentru a putea trece printr-o asemenea experiena care s-ar putea dovedi copleitoare. Copilul ncepe sa-si pun o serie de ntrebri crora nu le poate da un rspuns si nici nu este ajutat sa o fac. Poate cea mai tuburatoare ntrebare pe care si-o poate pune un copil aflat in aceasta situaie este: "Eu cui aparin?". El se vede nevoit sa ramana cu un printe chiar daca l dorete pe celalalt. Daca ramane cu printele dorit, copilul l poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simindu-se neiubit, respins, vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial. O alta problema fecventa este cea a identificrii in privina rolului sexual - pot aprea probleme de asumare corecta a identitarii, pot aprea orientrile de tip homosexual. Adolescenii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divorului. Atunci cnd separarea are loc nainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experiena poate fi terifianta. Totui, ca si prinii, cei mai muli copii ajung sa accepte pana la urma divorul. Invata sa pun o distanta intre ei si conflictul prinilor, sa fie realiti in legtura cu aceasta situaie si sa o accepte. Insa trebuie sa ne ntrebam: "Cu ce sacrificii?". Adaptarea se produce mai uor atunci cnd prinii se ocupa special sa le explice copiilor divorul, sa le rspund la ntrebri si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si sentimentele. Trebuie specificat insa ca divorul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai muli copii cu tulburri de comportament provin din familii dezbinate sau destrmate, iar acest lucru va trebui sa ridice un mare semn de ntrebare si sa-i determine pe prini sa acorde mai multa atenie acestui subiect. Pe de alta parte nici continuarea unei relaii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii, o atmosfera ncrcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori mult mai duntoare pentru echilibrul afectiv, emoional al copilului dect un divor. Familiile cu un potenial confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaz in cea mai mare msura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati, recepteaz si-si triesc

deosebit orice conflict dintre prini. Efectul imediat si principal al relaiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitii copiilor l constituie devalorizarea modelului parental si, totodat, pierderea identificrii cu acest model. Modelul parental in aceste situaii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitii si a comportamentului antisocial Ideal ar fi cnd se ia decizia divorului, situaia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si de consecinele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia masuri in acest sens. Aa cum in urma unui divor multe persoane apeleaz la psiholog pentru a depi acesta problema mult mai uor, cu att mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-o situaie familiala dificila. . Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reacioneaz, isi pierde ncrederea in prini, se simte lipsit de protecia implicita pe care i-o ofereau acetia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei viei din care a luat cunotina doar cu partea ntunecata. Trauma divorului prinilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din prini nu isi recunoate culpa, fapt care repercuteaz asupra inteligibilitii pentru copil a propriei situaii. Situaia devine si mai dramatica atunci cnd copilul este pus sa aleag intre mama si tata. Copilul nu este o fiina raionala, pentru ca nici prinii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofer mai mult sau mai concret. Iar instana e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului. Cele mai importante consecine s-ar putea sintetiza in: - tendina de stigmatizare a copilului cu prini divorai (mai mare in societile tradiionale); - efecte psihologice in legtura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca; - fenomenul de supraprotectie materna la biatul rmas cu mama. Investignd efectele divorului asupra copilului s-a ajuns la urmtoarele concluzii: (Petru Ilut, 2005) In cazul in care dup divor copilul continua sistematic si pozitiv sa interacioneze cu celalalt printe nu exista diferene pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un printe si cel din familia biparentala; Stima de sine a copilului este afectata mai mult ( negativ ) la familiile cu conflicte dect la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa funcioneze bine , intre prinii divorai nu mai trebuie sa existe conflicte; Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale colare nu sunt afectate radical de lipsa unui printe, in particular a tatlui; Fcnd insa comparaie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante colare mai slabe , in cazul lor existnd si cazuri mai multe de devianta; - Impactul negativ al divorului asupra copilului depinde de mai muli factori: - gradul de conflictualitate al familiei care s-a destrmat: - sntatea mintala a prinilor; - densitatea reelei sociale a actualei familii a copilului; - vrsta pe care a avut-o copilul la divor. In afara de sugari si copii mici care inca nu contientizeaz ce se ntmpla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplcut: sunt ngrijorai ca nu tiu ce se va ntmpla cu ei daca isi vor mai vedea bunicii si rudele printelui care nu mai sta cu ei, daca trebuie sa schimbe coala si locuina etc. Unii isi asuma vina despririi prinilor, alii ii invinovatesc pe prini: pe tata care pleac, pe mama care l-a fcut sa-si paraseasca familia. Prinii trebuie s pstreze tensiunile i furiile ntre ei i s nu le repercuteze asupra copilului, recomand psihologul Armand Veleanovici. Potrivit specialistului, prinii trebuie s-i motiveze fa de copil decizia de a divora, bineneles n funcie de nivelul de nelegere al acestuia. Ambii prini trebuie s-i explice

copilului c nu el este cauza divorului, deoarece exist riscul ca el s cread c a fcut ceva ru i c din acest motiv a fost abandonat de unul dintre prini. Printele care primete custodia copilului nu trebuie s porneasc o campanie de denigrare mpotriva celuilalt printe, ci, din contr, trebuie s-i permit copilului s aib o relaie ct se poate de strns cu acesta. Astfel, copilul nu va mai simi att de puternic c s-a rupt relaia dintre cei doi prini. Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, divorul reprezint o eliberare. De multe ori din exterior este vzuta desprirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amrciune pentru tot restul vieii. Cei mai muli copii reacioneaz la divorul prinilor prin manifestarea unor semne de suferina, mai mult sau mai puin vizibile. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plnge mai uor dect in mod obinuit. Devin dintr-o data mai temtori cu privire la clipele separrii, cum ar fi momentul lsrii la grdinia sau atunci cnd trebuie sa mearg la culcare. Pot aprea chiar si schimbri in obiceiurile culinare, semn ca cei mici trec printr-un moment dificil. Divorul prinilor este o trauma majora pentru copii, care nu neleg de ce unul dintre prini trebuie sa-i paraseasca. Iar psihologii spun foarte limpede: copiii ai cror prini s-au desprit au mari anse sa treac printr-un divor la rndul lor. Se ntmpla sa apra si comportamente noi, cum ar fi suptul degetului, folosirea unui limbaj de bebelu, udarea patului in timpul nopii, pierderea de obiecte, vrsarea lucrurilor, uitarea anumitor gesturi toate expresii ale anxietii sau ale furiei. Copiii mai mari, de vrsta colara, manifesta de obicei aceleai semne, insa pot avea si caracteristici mai fetise de manie, ngrijorare sau tristee, cum la fel de bine pot afia o atitudine de indiferenta. Deseori un copil se simte vinovat de problemele prinilor, astfel ca el adopta atitudinea unui copil foarte cuminte, spernd ca in acest fel prinii nu se vor mai despari. Exista insa si cazuri de copii care devin dintr-o data agresivi sau ostili cu prinii. Daca aceasta perioada dificila nu este gestionata cum trebuie, un copil poate romane afectat pentru o perioada lunga de timp sau chiar pentru totdeauna.
Un printe nu trebuie sa se nchid in propria-i durere si sa uite ca si copilul de langa el sufer la fel de mult. Pentru cel mic, divorul este similar, ca stare de spirit, cu pierderea cuiva drag. Daca nu i se va vorbi deschis, fantezia si imaginaia sa pot inrautati mult situaia. El are nevoie sa i se explice pe intelesul lui ce se ntmpla si care va fi viitorul. Unii copii vor accepta invitaia de a vorbi despre divor, alii nu. Copiilor foarte mici li se poate explica prin alte moduri ce se ntmpla exact, prin desene, teatru de papusi sau marionete. Au nevoie sa fie asigurai ca vor fi iubii in continuare si ca nu e vina lor ca s-a ntmplat aa. Cea mai buna soluie de depirea a acestei crize este ca prinii sa aib grija de ei insisi, pentru ca adesea copiii imita comportamentul prinilor. Daca unul dintre prini este depresiv, exista riscuri mari ca si copilul sa-i calce pe urme. De aceea, este recomandat un comportament cat mai echilibrat; familia si prietenii trebuie sa constituie elemente de baza. Dup desprirea prinilor, unii copii vor petrece o parte din timp cu un printe si alta parte cu celalalt printe. Alii vor petrece majoritatea timpului cu un singur printe, vzndu-si celalalt printe numai in vizite dinainte stabilite. Pentru copilul unei familii divorate, viitorul poate nsemna prini vitregi. In acest stadiu, depinde de fiecare in parte cum tie sa-si aleag mai departe persoana care sa le stea alturi, iar decizia copilului de a accepta sau nu noua situaie familiala trebuie respectata. Dei exista tentaia de a vorbi de ru fostul ot, trebuie evitata critica in fata copilului, indiferent de problemele existente. Si, mai ales, copilul nu trebuie sub nici o forma sa fie acuzat ca ar 'poseda' cteva sau chiar toate nsuirile negative ale celuilalt printe. Copilul nu trebuie folosit pe post de moneda de schimb, ca mesager cu care poate fi antajat fostul partener. Atunci cnd apare un alt partener in viata unuia dintre prini, copilul, de cele mai multe ori, opune rezistenta. Este o atitudine normala care trebuie gestionata cu calm si nelepciune. Copilul are nevoie de ajutorul prinilor, care pot sa explice pe interesul lui ce se ntmpla, in termeni foarte simpli, fara a-i ascunde sau nfrumusea artificial realitatea. Cu toate ca sistemul juridic lucreaz conform principiului ca-i mai bine pentru copil , el rezolva doar parial situaia , mai ales cu privire la litigiile legate de custodia si ntreinerea copiilor . Pentru acest motiv s-a czut de acord pentru binele persoanelor implicate , mai ales pentru copii sa funcioneze instituia numita medierea divorului formata din persoane specializate (asisteni sociali , consultani si terapeui maritali ) ce au drept sarcina asistarea cuplului in timpul si dup proces pentru a-si rezolva problemele personale , juridice , legate de custodia si ntreinerea copiilor .

BIBLIOGRAFIE 1. Anthony Gidens Sociologie , Editura BIC ALL,Bucuresti , 2001 2 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom , 2005 3 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educaiei familiale ( volumul I si II ) , Editura Polirom , 2002 4 . Georgeta Ghebrea Factori ce afecteaz stabilitatea cuplului marital , www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf 5 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica familiala in Romnia ), Universitatea Bucureti , 2003 6 . Maria Voinea Sociologia familiei Editura Universitara Bucureti , 1995 7 . Xenia Costa-Foru Cercetarea monografica a familiei , Editura Tritonic, Bucureti , 2004 8 . Catalin Zamfir , Lazr Vlasceanu (coordonatori) Dicionar de sociologie , Editura Babel , Bucureti , 1993