P. 1
Ocluzie intestinala

Ocluzie intestinala

|Views: 566|Likes:
Published by Petronela Kasai

More info:

Published by: Petronela Kasai on Jun 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2014

pdf

text

original

Clinciu Kasai Petronela Fundatia Ecologica Green AMG II A

INGRIJIREA PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALA

1

SCURT ISTORIC AL OCLUZIEI INTESTINALA Ocluzia intestinala este sindromul clinic plurietiologic si pluripatologic caracterizat prin oprirea patologica a tranzitului intestinal si consecintelle acestuia indiferent de cauza si mecanism.Sunt intalnite la toate varstele.Ch.Obstructiile intestinale sunt responsabile de 20% din internarile de urgenta.Este mai frecventa peste 50 de ani si se intalneste si peste 70 ani prin cresterea incidentei cancerelor digestive si a diverticulitelor colice.tratament conservator . Ocluziile intestinale ocupa locul doi dupa peritonite si 20-30% din totalul abdomenelor acute.Ch a realizat o fistula enterocutanata de decomprimare probabil in cazut unei hernii inghinale strangulate . Termenul de ileus adesea folosit provine din grecescul “eilon” care inseamna rasucire dar este impropriu ocluziile prin rasucire ocupand un procentaj redus intre cauzele ocluziei intestinale.Pana la sfarsitul secolului al xIx lea existau doar idei patogenice .Termenul de ocluzie provine din cuvantul latin occlusio(-occludo. Praxagoras 350i.la adult incidenta creste odata cu varsta. trata vomismentele repetate insotite de dureri colicative si distensie abdominala prin clisme si insuflatii de aer intrarectale. 2 . pp= clusus=a inchide ). Hipocrate din Kos 460-370 i .terapie confuza si interventii chirurgicale tardive letalitatea fiind excesiva.La nou-nascut este responsabila de 10% din decese .

Cavitatea faringelui este divizată în trei etaje: nasofaringele sau rinofaringele. buze şi obraji. Esofagul este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. unele în plan sagital. care. limitat între arcade. pe margini de pilierii anteriori (arcurile anterioare). are rol şi în vorbirea articulată. La om. În acelaşi timp. limba este acoperită de mucoasa linguală. Pe faţa dorsală (superioară) a limbii şi pe marginile ei se găsesc papilele linguale. Dinţii sunt organe dure ale aparatului masticator. Este despărţită de arcadele alveolo-gingivo-dentare în două părţi: vestibulul şi cavitatea bucală propriu-zisă. rectul. când gura este deschisă. Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv. dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8 . pe de altă parte. în supt şi ca organ de simţ. prin actul defecaţiei. una temporară (dentiţia de lapte). pe lângă rol în masticaţie şi deglutiţie. Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată înainte şi pe laturi de arcadele alveolo-gingivo-dentare. Vestibulul bucal este un spaţiu în formă de potcoavă. având rol şi în vorbirea articulată. fiind o cavitate virtuală. curburi.CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor şi. când gura este închisă. pavimentos. necheratinizat. terminându-se în stomac. unde se continuă cu esofagul. Limba este un organ musculo-membranos mobil. în traiectul său. datorită prezenţei. care îi oferă un aspect catifelat. Posterior. Limita lui superioară corespunde vertebrei C7. diafragmul şi ajunge în abdomen. iar cea inferioară orificiului cardia prin care esofagul se deschide în stomac. pe o parte. iar în jos de limbă. care numără 20 de dinţi. absorbţia lor. Esofagul descrie. Are 3 . cavitatea bucală comunică cu faringele prin istmul gâtului. circumscris superior de vălul palatin. ulterior. care se îngustează de sus în jos. Are forma unui jgheab deschis anterior. a papilelor gustative. În traiectul său străbate regiunea cervicală. există două dentiţii. în sus de bolta palatină. Structura sa dinspre suprafaţă spre interior cuprinde: adventiţia: este o tunică conjunctivă care se continuă în sus cu adventiţia faringelui. având în structura sa un epiteliu pluristratificat. şi reală. şi cea de-a doua permanentă. în jos de planşeul bucal pe care se află corpul limbii şi glanda sublinguală. Lungimea sa este de 25 cm. 32 de dinţi. bucofaringele sau orofaringele şi laringofaringele. la nivelul acesteia. se realizează eliminarea resturilor neabsorbite. Limba prezintă un corp situat în cavitatea bucală şi o rădăcină spre faringe. care se continuă cu mucoasa bucală. La exterior. la nivelul ultimului segment al tubului digestiv. care o separă de fosele nazale. cu lungimea de 15 cm. Faringele este un conduct mosculo-membranos. altele în plan frontal. toracală.

care corespunde peretelui toracic. Când stomacul este umplut.3 cm la nivelul jejuno–ileonului. splina şi artera splenică. concavă) şi două orificii (cardia şi pilorul). intestinul subţire are o primă porţiune fixă. tunica musculară: este formată dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior şi un strat de fibre circulare la interior. Este prevăzut cu sfincterul piloric. între pilor şi vezica biliară. unde coteşte. În funcţie de mobilitatea sa. De pe marea curbură. În porţiunea abdominală. suprarenala stângă. în timp ce în treimea inferioară fibrele striate sunt înlocuite de fibre netede. tunica mucoasă: are culoare albicioasă şi prezintă cute longitudinale care se şterg prin distensia esofagului. gastrică stângă şi splenică. numit bursa omentală. este pe flancul stâng al vertebrei T11. vine în raport superior şi anterior cu ficatul şi vezicula biliară. Orificiul cardia. numită duoden. Sfincterul piloric are consistenţă dură la palpare. între splină şi ficat. De pe mica curbură. prin care stomacul comunică cu duodenul. formând ligamente. Capacitatea lui este de 1300-1500 cm3 . se află în dreptul flancului drept al vertebrei L1. Cele două feţe ale stomacului sunt acoperite de peritoneu. care corespunde peretelui abdominal. convexă. tunica submucoasă: este bine dezvoltată la nivelul esofagului şi conţine glande esofagiene de tip acinos. Porţiunea toracală vine în raport cu diafragmul şi cu coastele 5-9 din partea stângă. ligamentul gastro-splenic. Orificiul pilor. între marea curbură şi colonul transvers. cu o porţiune verticală mai lungă şi cu una orizontală mai scurtă. care leagă marea curbură de diafragm. la dreapta. prin intermediul unui diverticul al cavităţii peritoneale. se formează ligamentele: gastrodiafragmatic. Are o lungime de 25 de cm. cu concavitatea în sus. mai lungă şi mobilă. şi una inferioară. devenind descendent. În treimea superioară a esofagului. fiind situat în etajul supramezocolic al cavităţii abdominale. Faţa anterioară a stomacului prezintă o porţiune superioară. denumite curburi (curbura mare la stânga. Duodenul este prima porţiune a intestinului subţire şi are o formă de potcoavă. numită jejuno-ileon..în structura sa ţesut conjunctiv lax. 4 . ajuns la nivelul curburilor. iar gol 18 cm. corpul şi coada pancreasului. Faţa posterioară a stomacului. prin reflectarea peritoneului. între marea curbură şi splină. Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi intestinul gros. Stomacul are forma unui “J”. care. prin reflexia peritoneului. se reflectă pe organele vecine. două margini. Stomacului i se descriu două feţe (anterioară. iar mai lateral cu peretele muscular al abdomenului. Începe la nivelul pilorului şi se îndreaptă spre vezica biliară. iar inferior cu capul pancreasului. În stare de umplere are 25 cm. Stomacul se prezintă ca o porţiune dilatată a tubului digestiv. Vascularizaţia stomacului este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera hepatică. prin care stomacul comunică cu esofagul. posterior cu canalul coledoc şi vena portă. Mobilitatea acestuia din urmă se datorează mezenterului. iar calibrul de 4 cm la nivelul duodenului şi de 2. posterioară). ce secretă mucus care uşurează înaintarea bolului alimentar. în care se află capul pancreasului. faţa anterioară a stomacului vine în raport cu lobul stâng al ficatului. ce se leagă de marele epiploon.6 metri. cauzată de trecerea bolului alimentar. se formează micul epiploon (ligamentul gastro-duodeno-hepatic) care leagă mica curbură de faţa inferioară a ficatului. şi o a doua. pilorul coboară şi se deplasează spre dreapta. şi mică. Datorită traiectului său. duodenului i se descriu 4 porţiuni: porţiunea superioară. vine în raport cu rinichiul stâng. Lungimea intestinului subţire este de 4. şi ligamentul gastro-colic. fibrele musculare sunt striate.

care străbate transversal cavitatea abdominală până în dreptul splinei. Uneori. numiţi apendici epiploici. formând flexura colică dreaptă. între vezica biliară şi polul inferior al rinichiului drept. Jejuno–ileonul descrie 14 – 16 flexuozităţi în formă de „U”.porţiunea descendentă. coteşte din nou. Prezintă două segmente: unul superior. ficatul. în formă de "S". el poate avea o poziţie înaltă. este parcurs de nişte benzi musculare. transvers şi descendent. la acest nivel coteşte. rectul: începe la nivelul vertebrei S3 şi sfârşeşte la nivelul orificiului anal. numite teniile colonului. şi altul inferior. se continuă cu rectul. coborând în pelvis. Lungimea sa este de 1. în dreptul vertebrei S3. în jurul teniilor musculare. alteori. se dispune sub formă de cadru. separate între ele prin şanţuri transverse care proemină în lumenul intestinului. Intestinul gros se deosebeşte de cel subţire prin mai multe caracteristici exterioare: este mai scurt. de la care începe colonul transvers. după care coboară spre fosa iliacă stângă (colon descendent). Ajuns la acest nivel. unde. Din fosa iliacă dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului (colon ascendent). Jejuno–ileonul este porţiunea liberă (mobilă) a intestinului subţire şi se întinde între flexura duodeno–jejunală şi orificiul ileo–cecal. colon ascendent. colonul începe la nivelul valvulei ileo-cecale şi se termină în dreptul vertebrei S3. formând flexura colică stângă.50 m. Este subîmpărţit în cec. Este legat de peretele posterior al abdomenului prin mezenter. dar mai voluminos. pancreasul. iar terminal de 3 cm). Intestinul gros continuă jejuno–ileonul şi se deschide la exterior prin orificiu anal. porţiunea transversă ţine de la polul inferior al rinichiului drept până la flancul stâng al coloanei vertebrale. calibrul lui diminuând de la cec spre anus (la origine are un calibru de 7 cm. de unde şi numele de intestin mezenterial. mai dilatat. numit canal anal (3 cm lungime şi acelaşi calibru). transvers. 5 . numite anse intestinale. dispar la rect. prezintă umflături. urcând spre ficat. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare. situat în cavitatea pelviană. care străbate perineul. Ultima porţiune a colonului. numit ampulă rectală (10 – 12 cm lungime şi 5 – 6 cm calibru). de unde şi numele de cadru colic. porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sfârşeşte la flexura duodeno– jejunală. coboară în bazin (colon sigmoid). două la colonul sigmoid. în număr de trei la cec. Ocupă fosa iliacă dreaptă. prezintă ciucuri grăsoşi de culoare gălbuie. poate avea o poziţie joasă. descendent şi sigmoid) şi rect: cecul este prima porţiune a intestinului gros şi are forma unui sac. numite haustre. colon (ascendent.

acidul uric. acizi graşi. Cea mai intensă absorbţie a substanţelor nutritive se realizează la nivelul intestinului subţire. stimulează peristaltismul intestinal. Digestia bucală reprezintă totalitatea transformărilor alimentelor sub acţiunea salivei. creatinina. Motilitatea se produce sub acţiunea undelor peristaltice şi tonice. sublinguale) care intervine în pregătirea bolului alimentar. submandibulare. alimentele fiind transformate în compuşi absorbabili şi asimilabili. Digestia chimică intestinală are loc prin acţiunea enzimelor şi substanţelor conţinute în sucul intestinal. pentru a fi absorbite. Motilitatea gastrică realizează frământarea. Absorbţia la acest nivel se realizează în special pentru apă şi săruri minerale. Digestia gastrică are loc sub acţiunea comună a produsului de secreţie (sucul gastric) şi musculaturii stomacului (motilitatea gastrică). pregătindu–le pentru digestia chimică. măcinare. chimice (desfacerea alimentelor în compuşi din ce în ce mai simpli. segmentare (ajută la reabsorbţia apei). Masticaţia este actul prin care mandibula. sucul pancreatic şi bilă. unde prin prezenţa vilozităţilor intestinale. favorizează absorbţia intestinală). prin îndepărtarea resturilor alimentare. apărarea mucoasei bucale de acţiunea agenţilor agresivi. dizolvarea unor substanţe alimentare. sub acţiunea sucurilor digestive). mecanici şi chimici. La nivelul intestinului gros se continuă prelucrarea chimică a chilului alimentar. Digestia intestinală continuă procesele de desfacere ale alimentelor. Saliva este un amestec al secreţiilor produse de toate cele trei grupe de glande salivare (parotide. 6 . Motilitatea intestinului gros se realizează sub acţiunea undelor: peristaltice (reduse). maxilarul superior. dinţii intervin în fărâmiţarea şi macerarea alimentelor. mercur. curăţirea cavităţii bucale. pendulare (ajută la deplasarea şi amestecarea conţinutului intestinal cu sucurile digestive). segmentare (contracţii inelare. amestecarea cu sucul gastric şi evacuarea alimentelor sub formă de chim. acesta are rol în secreţia bilei. plumb şi unele virusuri. Motilitatea intestinală se realizează sub acţiunea a trei tipuri de contracţii: peristaltice (unde circulare. care se transformă în materii fecale. prin pilor. tăiere). activează lipaza pancreatică. suprafaţa intestinului se măreşte de la 0. glicerol şi aminoacizi). În ceea ce priveşte fiziologia ficatului. în duoden. începute încă din cavitatea bucală şi desăvârşeşte transformarea alimentelor în substanţe absorbabile (monozaharide. care emulsionează grăsimile. uneori glucoză (dacă a ajuns la acest nivel). eliminarea unor substanţe ca ureea.65 m2 la 10 m2. Transformările sunt: fizice (înmuiere. articulaţia temporo–mandibulară. formează compuşi cu acizi graşi. propulsive (provoacă reflexul de defecaţie). muşchii masticatori.FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Digestia reprezintă ansamblul proceselor de transformare la care sunt supuse principiile alimentare în tubul digestiv. lente şi rapide). Absorbţia intestinală reprezintă pătrunderea substanţelor alimentare în mediul intern al organismului (sânge şi limfă). arcadele dentare.

.CAPITOLUL II OCLUZIA INTESTINALA DEFINITIE Prin ocluzie intestinală se înţelege oprirea completă şi persistentă a tranzitului intestinal şi. întărite. care compresează ansele şi astupă (obstruează) lumenul. imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze. creând astfel ocluzia. şi care se dezvoltă – de obicei asimptomatic – până când ajunge să astupe tot lumenul intestinal. caşectici. provoacă stimuli iritativi declanşatori de spasme. un corp străin. incat lumenul lor se reduce complet. Obstacole extrinseci (din afara intestinului). Alteori. în consecinţă. care aglomereaza şi strang ansele intestinale asa de mult unele in altele.un inel de eventraţie sau de hernie. volvulusul se datorează unui mezou prea lung care nu fixează destul de bine 7 . în general numai la bătrâni. ocluzionarea) lumenului intestinal şi. ocluzia prin compresiune externă este rară şi se produce numai dacă procesul tumoral extern invadează şi peretele intestinului respectiv. Intubarea ajunge până la urmă să astupe lumenul intestinal. De multe ori tumorile. dar de cele mai multe ori se opresc la joncţiunea dintre ileon şi cec. un calcul biliar etc. de cele mai multe ori de natură malignă. ETIOLOGIE Cauzele determinante ale ocluziei mecanice Ocluzia intestinală mecanică este determinată de închiderea (obstruarea. ori un pachet de ascarizi. Fecaloamele se opresc undeva de-a lungul colonului. care poate fi ori corp străin ingerat şi nedigerat. unde prezenţa valvulei Bauhin poate să se opună înaintării lor. Se utilizează uneori şi termenul de ileus. o formaţiune tumorală. persoane cu tulburări neurologice (cu mişcări încetinite. pentru a cărui vindecare este necesară deseori intervenţia chirurgicală. existentă în afara tractului intestinal. care strâmtorează lumenul intestinal şi transformă un obstacol incomplet într-un obstacol complet. drept urmare oprirea tranzitului intestinal prin: Obstacole intrinseci (prezente în interiorul intestinului). chiar dacă brida este largă şi nu strangulează iniţial ansa. inelul devine mult prea mic fată de volumul ansei si aceasta este strangulata de inel. în care intră o ansă intestinală şi rămâne încarcerată aici. fecaloamele. strangulând-o. fixând aceste anse la perete ori între ele. de obicei în ampula rectală şi anus. este posibil să se producă ocluzia. De obicei. Apare atunci cand conţinutul ansei creste mult in volum. Contracţia spasmică este urmată de edem. Această bridă poate să înconjoare o ansă intestinală şi să o prindă ca într-un laţ. Aceşti corpi străini se pot opri oriunde de-a lungul intestinului subţire.fecaloamele. procese inflamatorii. Este o situaţie similară cu cea descrisă anterior. Dintre acestea: o bridă de neoformaţie (urmarea unui proces inflamator apărut de cele mai multe ori consecutiv unor intervenţii chirurgicale sau a unei peritonite). Uneori. prin faptul că ansele cresc în volum datorită conţinutului şi fac ca inelul creat de bridă să devină strangulat. chiar când nu sunt atât de mari încât să obstrucţioneze tot lumenul intestinal. corpii străini. şi anume: o tumoră. ineficiente ale musculaturii intestinale). care sunt formate din materii fecale desicate.

excitaţii care se transmit de la distanţă pe cale nervoasă. provocate de aglutinarea anselor intestinale în jurul unui focar septic peritoneal. Din acest moment. după dispariţia cauzei care le-a declanşat. a unui chist de ovar torsionat. La aceste două categorii principale de ocluzii mecanice. SIMPTOMATOLOGIE Simptomele caracteristice ale ocluziei intestinale sunt: durerea. sub numele de ocluzii mixte. biliare. În caz de neoplasm. Durerile din toate tipurile de ocluzii mecanice au cel mai adesea caracter colicativ. durerea are caractere speciale şi anume: perioade dureroase. Durerea este întotdeauna prezentă într-o ocluzie şi se instalează de cele mai multe ori brusc. pentru că de stabilirea corectă a diagnosticului depinde atitudinea terapeutică şi. din când în când. durerile sunt continue şi de obicei puternice. fie chiar şi de tulburări psihice. la factorul mecanic. urmate de infarct mezenteric şi intestinal. aici se adaugă staza funcţională prin paralizie intestinală. Stimulii nervoşi care determină ocluzia funcţională pot fi declanşaţi de: excitaţii care pornesc direct de la intestin: acestea determină spasme ale musculaturii şi. demonstrând apariţia acută a obstacolului. Fenomenele se repetă astfel până la obstruarea completă a lumenului intestinal de către tumoră. Pot apărea din contră ocluzii paretice (paralitice) determinate de iritaţia intestinului de către diverse revărsate care apar în cavitatea peritoneală: puroi. în caz de volvulus. este vorba despre un sindrom subocluziv. sânge. medulare).ansele la peretele posterior. care se răsuceşte în jurul mezoului său. meteorismul şi vărsăturile. permiţându-le după un prânz cu alimente care declanşează gaze să se autorăsucească şi să se producă ocluzia. care paralizează pentru un timp funcţionarea musculaturii intestinelor. implicit. toxicomanii. musculoasei sau seroasei intestinului. în consecinţă. Afecţiunea apare de obicei pe ansele intestinale subţiri. apendiculare. ocluzii funcţionale. ele reliefează faptul că obstacolul este încă incomplet şi că. sau dispar complet. fie determinate de leziuni neurologice (traumatisme craniene. evoluţia ulterioară a pacientului. a unei crize gastrice tabetice. oprirea evacuării de materii fecale şi gaze. În acest caz. Toate acestea au un simptom comun – cu substrat reflex – pareza intestinală (cu semnul său specific: meteorismul abdominal). dar poate apărea şi în cazul unui colon sigmoidian foarte mare şi cu mezou lung (dolichosigma). conţinutul intestinal reuşeşte să treacă dincolo de obstacol şi distensia dureroasă a intestinului să se amelioreze. lichid de ascită. intoxicaţie uremică. Cauzele determinante ale ocluziei funcţionale (dinamice) Ocluziile intestinale funcţionale de lungă durată sunt rare şi de obicei se ameliorează. Căutarea etiologiei acestui tip de ocluzie este foarte importantă. excitaţii pornite de la nivelul vaselor mezenterice. urmate de perioade de acalmie. excitaţii pornite de la nivelul sistemului nervos medular sau cerebral. ca urmare a unor colici renale. sindrom grav care este acompaniat de ocluzia intestinală. deoarece s-a instalat ocluzia. excitaţii determinate de intoxicaţii profesionale sau voluntare. Ele au ca substrat stimuli nervoşi determinaţi de cauze variate. 8 . strangulare prin bridă sau încarcerare a unei anse intestinale într-o hernie. afecţiuni retroperitoneale. inflamatorii. ocluzia se instalează lent. Spasmele pot fi declanşate de inflamaţii ale mucoasei. se mai poate adăuga şi o a treia. determinate de embolia arterelor mezenterice.

Constipaţie alternată cu diaree. scaunele sanguinolente pot demonstra o ocluzie prin invaginaţie intestinală. apar şi vărsături cu caracter de conţinut intestinal – vărsături fecaloide. intermitent. diareice. zgomot hidroaeric anormal. de aici. Clapotajul intestinal. închide complet lumenul intestinal. atunci când imposibilitatea de înaintare a conţinutului intestinal se datorează unei tulburări în funcţionarea (dinamică) a peristaltismului intestinal. fiind de intensitate extrem de vie în momentul în care musculatura abdominală se contractă şi creează mişcări peristaltice prin care încearcă să învingă obstacolul mult atenuate în perioadele în care nu acţionează unda peristaltică. Lipsa de scaun este caracteristică ocluziei intestinale.spasmodic. Meteorismul abdominal. Apariţia lor arată că ansele intestinale sunt pline cu conţinut intestinal şi că acesta. Această alternare. În ocluziile mai vechi. CLASIFICARE Ocluzia intestinală poate fi de două tipuri: -mecanică. Astfel de vărsături apar precoce în ocluziile intestinale înalte (ocluzii cu obstacole pe primele anse intestinale) şi tardiv în cele joase (ocluzii cu obstacole pe ultimele anse intestinale sau pe colon). care se numeşte clapotaj. -funcţională (dinamică). atunci când este determinată de un obstacol care obstrucţionează (opreşte complet) într-un anumit punct continuitatea lumenului intestinal şi deci se opune înaintării conţinutului intestinal. paralitică (paretică). După instalarea unui sindrom ocluziv înalt. constipaţie – diaree. Meteorismul este fie imobil. spontan sau prin clismă. prin intestin nu mai trece nimic dincolo de acesta. este posibil ca pacientul să aibă 1 – 2 scaune. Este vorba de vărsături alimentare sau cu conţinut de secreţie gastrică. crescând mult în volum. urmează evacuări rapide. fapt important de reţinut din anamneza pacientului. Datorită stagnării conţinutului intestinal. ale conţinutului existent mai sus de tumoră. continuă până când tumora. Prin percutarea mai puternică a peretelui abdominal – cu toată mâna – se pune în evidenţă un zgomot caracteristic celui pe care îl face lichidul amestecat cu aer. Oprirea evacuării de materii fecale şi gaze este practic simptomul care etichetează o ocluzie. prin mişcări inverse (antiperistaltice). adeseori sindromul ocluziv este precedat de pierderi sanguine. La copiii mici. Această tulburare funcţională poate fi spastică. învins. constatată la inspecţia abdomenului (mai ales la pacienţii foarte slabi). spontane sau provocate prin excitaţia mecanică a peretelui. fapt care creează o distensie uneori foarte accentuată a peretelui abdominal. neputându-se evacua normal. motiv pentru care intestinele conţin pe lângă lichid abundent şi mult aer. fie animat de mişcări peristaltice intestinale. Pot exista scaune sanguinolente. pe intestinul subţire sau prima parte a colonului. după care nu mai evacuează scaun şi gaze. Odată cu apariţia obstacolului. datorită reflexelor nervoase pornite de la nivelul ocluziei. sau din contră. Este un simptom foarte grav şi este bine să se pună diagnosticul de ocluzie înainte de apariţia de vărsături fecaloide. prin care evacuează conţinutul intestinal existent sub obstacol. acesta fermentează. 9 . În cazul tumorilor intestinale. Vărsăturile. În ocluziile intestinale pot apărea vărsături chiar în momentul instalării ocluziei. afară. se evacuează retrograd în stomac şi.

analeptice şi oxigenoterapie. se aplică tratament anticolicativ. care suprimă spasmul şi permite reluarea mişcărilor peristaltice normale prin tonifierea muşchilor intestinali. Lizadon. 10 . colică biliară. În cazul unei ocluzii funcţionale. În schimb. intramurală – iritativă – se tratează corespunzător. pacientul nu poate fi vindecat decât printr-o intervenţie chirurgicală care va ridica obstacolul şi va permite din nou circulaţia normală a conţinutului intestinal. TRATAMENTUL OCLUZIILOR INTESTINALE TRATAMENT MEDICAL Tratamentul ocluziei intestinale necesita internare in spital si necesita monitorizare atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine. pentru că orice intervenţie pe abdomen are dezavantajul unei reduceri ale peristaltismului intestinal. acizi aminaţi. Astfel. singurul tratament indicat este tratamentul medicamentos. Scobutil. care. se aplică tratament medical adecvat cauzei declanşatoare. Distensia intestinală se combate prin aspiraţie intestinală continuă realizeată cu ajutorul unei sonde duodenale de tip Wangensteen sau cu sonda Miller – Abbot. Atropină. deschiderea chirurgicală a abdomenului în cazul unei ocluzii funcţionale este şi ea periculoasă. O altă formă de ocluzie intestinală este ocluzia intestinală postoperatorie. Rehidratarea va urma perfuziei de plasmă. sau de intoxicaţie uremică. sânge. dacă ocluzia este declanşată de o cauză intrinsecă a intestinului. În cazurile unde nu se poate stabili cu precizie natura ocluziei şi dacă se elimină posibilitatea unei strangulări. se recomandă infiltraţia lombară cu novocaină. Se va folosi. In cazul ocluziei funcţionale. pentru că într-un fel se va acţiona în cazul unei ocluzii mecanice şi cu totul altfel se va proceda în cazul ocluziei funcţionale. accidentală sau voluntară. deci. urmată la 10 – 15 minute de o microclismă cu apă glicerinată. Dacă este determinată de o intoxicaţie profesională.În cazul unei ocluzii mecanice. dacă este declanşată de afecţiuni din sfera tractului intestinal (colică renală. pentru că agravează sindromul ocluziv şi starea în care se găseşte intestinul la locul obstacolului. Tot în acelaşi scop. În practică. De aceea este foarte important de reţinut că la un pacient de ocluzie intestinală este absolut necesară cunoaşterea cauzei determinante a ocluziei. poate determina ireversibilitatea sindromului ocluziv şi. moartea pacientului. Întârzierea unei intervenţii chirurgicale pentru ridicarea obstacolului în caz de ocluzie mecanică este periculoasă. Pe lângă acest tratament de bază. criză gastrică tabetică). se va încerca la început o degajare prin administrarea de neoezerină sau prostigmină. deci. în funcţie de elementul predominant: spastic sau paralitic. adăugată la o pareză existentă. Terapia substitutivă se face întotdeauna pe baza calculului de bilanţ hidroelectrlitic complet. se recomandă extracte de corticosuprarenală pentru reducerea exhemiei plasmatice. se întâlneşte mai des o deshidratare cu hipocloremie şi hipopotasemie. se face tratamentul intoxicaţiei. Pentru corectarea deficitului hidric şi electrolitic se vor administra soluţii saline izotonice (ser fiziologic) şi glucozate. Papaverină. infiltraţii lombare cu Novocaină (Xilină). la pacientii denutriţi şi în stare de şoc. după necesităţi. Aplicarea pre şi postoperatorie a aspiraţiei prin micşorarea distensiei favorizează restabilirea funcţiilor intestinale.

Operaţia se va executa în anestezie generală în circuit închis. în ocluzie va fi aplicată cu mult discernământ şi numai la pacienţii cu o tensiune arterială bună şi o stare generală satisfăcătoare. se va executa o rezecţie intestinală. în tumori inoperabile cu metastaze ganglionare. pentru drenarea conţinutului intestinal. Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire. Când starea generală a pacientului este precară. urmată de o enteroenteroanastomoză termino-terminală. el va fi suprimat prin detorsionare în caz de volvulus. cum ar fi consumul excesiv de cafea. cu administrare de relaxante musculare. asistenta medicală trebuie să le explice pacienţilor că este important să se evite anumite obiceiuri. să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice. care va putea fi închis ulterior. realizând astfel o derivaţie internă prin scurtcircuitare. psihice şi sociale afectate prin schimbări ale stării de sănătate". cu toate avantajele ei. evisceraţia anselor se va face sub protecţia serului fiziologic cald. Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă de la internarea să. Pentru cercetarea leziunilor. În prezenţa unei tumori sau a unei gangrene intestinale şi dacă starea generală a pacientului permite.M. familii şi grupuri. Trebuie sa insoteasca pacientul la : ecografie abdominala. după caz. derivarea tranzitului intestinal. pentru a evita răcirea şi uscarea lor. de aceasta depinzând viaţa pacientului. care accentuează şocul operator. Anestezia rahidiană. Intervenţia are ca scop suprimarea obstacolului sau când acest lucru nu este posibil. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului pentru a transmite medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea îngrijirilor de care are nevoie pacientul. constipaţia sau comoditatea în actul defecaţiei Îngrijirea pacientului cu ocluzie intestinală necesită o supraveghere şi îngrijire foarte atentă. care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate. conform O.S (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este "să asiste indivizi. După laparotomie. explorarea se va face cu multă blândeţe.TRATAMENT CHIRURGICAL Tratamentul chirurgical se va practica cât mai precoce. pentru a obţine un tablou clinic exact.irigografie sau 11 . În blocuri de anse aglutinate. misiunea asistentei medicale. creîndu-se astfel un anus contra naturii. iar în caz de hernie internă se va proceda la dezîncarcerarea anselor. secţionarea aderenţelor şi bridelor în caz de ileus prin aderenţe şi bride. în invaginaţie se va recurge la dezinvaginare. Pentru a preveni boala.şi subjacente obstacolului. O dată obstacolul recunoscut. Asistenta va trebui să recolteze de la pacientul cu ocluzie intestinală sânge să îi explice pacientului scopul recoltării acestor probe de sânge. CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA CU OCLUZIE INTESTINALĂ PACIENTULUI Indiferent de boala pe care o are pacientul. se va exterioriza ansa sfacelată. în stenoze multiple dispuse pe o mare întindere se va practica o anastomoză între ansele supra. latero-laterală sau termino-laterală.

asistenta medicală poate colabora şi cu membrii familiei pentru că aceştia au o mare importanţă pentru pacient. In cazurile de urgenta se instaleaza sonda de aspiratie nazo-gastrica pentru combaterea stazei. Pregatirea fizica si psihica a pacietului conasta in: -informarea si explicarea necesitatii efectuarii tehnicii -se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza cu spatele cat mai drept -se protejeaza cu sortul de cauciuc -de indeparteaza proteza dentara (daca este cazul) -se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva ce curge din cavitatea bucala -este rugat sa mentina tavita in aceasta pozitie Tehnica : . Sondajul nazo-gastric reprezinta introducerea unui tub de cauciuc-sonda gastrica Faucher sau Einhorn-prin cavitatea nazala in faringe si esofag .punga colectoare. Trebuie sa stabileasca dieta adecvata corelata cu tratamentul medicamentos sau chirurgical.umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin cavitatea nazală spre faringe şi esofag. .îmbracă şorţul de cauciuc. Administreaza medicatia prescrisa de medic si urmareste reactia pacientului la medicamente.musama .pana in stomac.perfuzii pentru mentinera starii generale cu ser fiziologic. Scop: -recoltarea continutului stomacal sau a lichidului de varsatura in vederea evaluarii functiei gastrice si intestinale ..manusi sterile . .Se instituie primele masuri de combatere a starii de soc .măsoară cu ajutorul sondei distanţa dintre pavilionul urechii şi cavitatea nazală. Tehnica sondajului Nazo-Gastric Sondajul endonazal(nazo-gastric) este intotdeauna indicat in tratamentul ocluziei itestinale . 12 .pense hemostatice. aleza . Asistenta recolteaza produse biologice pentru efectuarea examenelor de laborator.radiografie abdominala si sa-l pregateasca pe acesta psihic si fizic. . glucoza. eprubete.solutie ringer. .îşi pune mănuşile sterile. -nesterile: tavita renala.asistenta trebuie sa pregateasca pacientul fizic si psihic.asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun. .prosoape -sterile :sonda Einhorn sau Miller –Abbot seringi de 20 ml. dextran. -pentru studierea functiei evacuatoare a stomacului -pentru evacuarea continutului stomacal toxic -evacuarea lichidului de staza -combaterea distensiei abdominale Materiale necesare: -de protectie:doua sorturi din cauciuc sau din material plastic .leucoplast Dupa pregatirea materialelor si anuntarea pacientuldespre efectuarea tehnicii .pentru a combaterea si evacuarea lichidului de staza acumulat la nivelul anselor intestinale.

ca de altfel. apoi cianoza (se îndepărtează sonda). să fie calm şi cooperant. . toate tehnicile care ţin de îndatoririle sale.ţinându-l între mână şi torace.prin deglutiţie.se verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii sau insuflării de aer cu ajutorul unei seringi. Sondajul nazo–gastric de aspiraţie este întotdeauna eficient în ocluzia intestinală şi este o tehnică pe care asistenta medicală trebuie să o stăpânească foarte bine.se însoţeşte pacientul în salon şi se aşează în poziţie confortabilă. Accidente: . asistenta medicală trebuie să ţină cont că pacientul poate fi agitat şi. în primul rând.se racordează sonda la punga colectoare. astfel.prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. să realizeze o pregătire psihică eficientă. . dar eficiente. De aceea. în timp ce se ascultă cu stetoscopul la nivelul abdomenului apariţia unor zgomote aerice . care să nu lezeze integritatea pacientului. hiperemia feţei. . . . cât mai aproape de rădăcina limbii.sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse. . trebuie să fie capabilă să realizeze mişcări rapide.se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul cu mâna stângă. . .introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui. .greaţă şi senzaţie de vărsătură (se înlătură fie printr-o respiraţie profundă. .sonda se poate înfunda cu resturi alimentare (desfundarea se face prin insuflaţie cu aer). ea trebuie să-şi ia anumite măsuri de precauţie: trebuie. asistenta medicală poate să îşi ia alte ajutoare care pot să-l susţină pe pacient: infirmiera sau alt asistent medical.. invitând pacientul să înghită (cu ajutorul unei seringi în care s-a aspirat apă). . 13 .se fixează sonda cu benzi de leucoplast la nivelul nasului. execuţia se îngreunează. fie se efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%).cere pacientului să respire adânc.se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie. sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac (45 – 55 cm). Întotdeauna când se execută o astfel de tehnică.

varsaturi alimentare de 2 zile care de 3-4 ore au devenit bilioase. stare generala alterata.palpitatii.intermitente.clapotaj intestinal.A.fatigabilitate. distensie abdominala.-100/70min PULS-94b/min TEMPERATURA-36.I.7º C RESPIRATIE-18r/min GREUTATE-64kg MOTIVELE INTERNARII: dureri vii abdominale cu caracter colicativ. VARSTA: 63ani SEX:M GRUP SANGVIN:0I RH:pozitiv INALTIME:178cm AHC:fara importanta APP:cardiopatie ischemica(sechela necroza miocardica) ALERGII:neaga DATE VARIABILE T.STUDIU DE CAZ CULEGEREA DE DATE DATE RELATIV STABILE NUME SI PRENUME:V. 14 .

A SE MIŞCA ŞI Fatigabilitate A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 5. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE 9. despre boala si pregatirea preoperatorie Deficit de cunoştinţe.neliniste Sindromul ocluziv Risc de complicatii Dependent Independent Independent Independent Independent Cunoştinţe insuficiente Lipsa informaţiilor. A EVITA PERICOLE 10.colicative. A SE RECREEA 14. Dependent 15 . A DORMI ŞI A Treziri frecvente. A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE 2. A BEA ŞI A MÂNCA 3.palpitatii Inapetenta SURSE DE DIFICULTATE Ischemia miocardului. A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI 12. ÎNGRIJIT. A FI CURAT. A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŞI PĂSTREZE SĂNĂTATEA Independent Dificultate in respectarea normelor de igiena Intoleranta la efort Deficit de autoingriire Dependent Dureri vii. A SE REALIZA 13. A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE 8. SE ODIHNI 6. A ELIMINA TA-100/70mmHg P-94b/min.anxietate Alterarea mobilitatii Somn perturbat Dependent Independent PROBLEMA DE DEPENDENŢĂ Circulatie alterata Dependent Nutritie alterata Eliminare inadecvata Dependent Dependent Dependent GRAD DE DIFICULTATE Varsaturi bilioase Oprirea tranzitului intestinal 4.GRILA DE STABILIE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ NEVOIA MANIFESTĂRI DE FUNDAMENTALĂ DEPENDENŢĂ 1. A SE ÎMBRĂCA A SE DEZBRĂCA 7.stare toxica varsaturi Sindrom ocluziv Intoleranta la efort Dureri . A COMUNICA 11.

5 -10 g % Na+ = 137-152 mEq/l K+ = 3.EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR Valori normale Hemoleucograma : leucocite hemoglobină hematii Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) Timp de sângerare Timp de coagulare Bilirubina : . . situate în zona centrală a abdomenului. cu mişcări active brasaj.18 % 7.3 mg% 45% 4.3% 14% 22.6 -1.8-5.50 % 4% 8% 12 % 16 .totală Fibrinogen Glicemie Uree Creatinina : .gamma – globuline Proteinele totale Ionograma sanguină Colesterol Trigliceride Examen de urină 4200 –8000/mmc Bărbaţi = 15 ± 2 g% Bărbaţi =4.Ecografia abdominală: stomac în distensie foarte mare.2 g % Na+ = 122 mEq/l K+ = 3 mEq/l Cl = 90 mEq/l 260 mg% 180 mg% normal . cu stază importantă.8% 7.albumine .alfa 1 – globuline .6 -1 mg % 200-400 mg % 80 – 120 mg % 20-50 mg % 0.3g% 4.în sânge Proteinograma :.alfa 2 – globuline .5mil/mm³ la 1 oră = 1 -10 mm la 2 ore = 7 -15 mm < 6 min 8-12 min 0.beta – globuline .5-5.Radiografie abdominală pe gol – imagini hidroaerice nivele multiple. . 16 .2 mg % 40 .Radiografia pulmonară: hipertensiune pulmonară difuz generalizată. cord cu diametru mărit şi aortă denudată.1% 10. mici.4 mil/mm3 la 1 oră = 39 mm la 2 ore = 77 mm 3 min 9 min 1 mg % 462 mg% 95 mg% 52 mg% 1.4 mEq/l Cl = 94-11mEq/l 180 – 280 mg% 74 – 172 mg% normal Valori reale 12 900/mm3 13.

Atât intra.06. micţiuni fiziologice. nu au intervenit complicaţii şi pacientul a fost transferat în secţia de chirurgie în data de 30.2007 cu următoarele probleme de dependenţă: afebril. somn fiziologic odihnitor. În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat. intermitent. Rx.06. dieta va cuprinde alimente şi preparate uşor digerabile. uree.  respectarea tratamentului medicamentos prescris de medic. clapotaj intestinal. timp Quick.500 ml. TS.  revenirea la control clinic şi biologic peste 30 zile. Pentru problemele de dependenţă pe care pacientul le prezintă s-au stabilit obiectivele de îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei de urgenţă. cu următoarele manifestări de dependenţă: dureri vii abdominale.ser fiziologic. urină. IP. stare generală alterată. nelinişte. poziţie antalgică. anxietate. soluţie Ringer 500 ml.  va mânca 4–5 mese pe zi (se recomandă mese mici şi fracţionate). Ex. Metoclopramid 3 f/zi 1 fiolă i.2007 pacientul prezintă stare generală bună. mişcare şi postură adecvată.TC.. durere la nivelul plăgii operatorii. VSH.07. grup sg+Rh. tranzit intestinal reluat. electroforeză. TS. trigiceride.06. s-a internat de urgenţă pe data de 24. insomnie. cu caracter. tranzit intestinal prezent. 17 . care să asigure un aport suficient de glucide şi un aport suficient de aminoacizi necesari regenerării celulare. în data de 05. colesterol. integritate tegumentară afectată.2007. glicemie. echilibrat psihic şi fără complicaţii postoperatorii. abdominală pe gol. practicându-se devolvulare. EKG) s-a stabilit diagnosticul: Ocluzie intestinală prin volvulus mezenterial. TC. Ecografie abdominală.EVALUARE FINALĂ Pacient în vârstă de 67 de ani.cât şi postoperator în secţia de ATI. fatigabilitate.Rgf. distensie abdominală. ionogramă. vărsături alimentare de două zile care de aproximativ 3-4 ore au devenit bilioase. a tratamentului administrat (glucoză 10% -1000 ml + insulină 8 ui.2007.  după mesele principale va sta culcat aproximativ ½ oră. fibrinogen. Astfel că. În urma examenelor clinice şi paraclinice (HLG completă. dezinvaginare.2007 pacientul a fost pregătit fizic şi psihic în vederea intervenţiei chirurgicale. pulmonar.  consumul de lichide cel puţin 2 l pe zi.v.06. bilirubină. Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:  va respecta un orar al meselor – trei mese principale pe zi şi două gustări între mese – fructe. S-a intervenit chirurgical în data de 27. afebrilă. Piafen 3f/zi) obiectivele propuse pentru problemele de dependenţă au fost rezolvate. Augmentin 3 grame/zi. alimentaţie deficitară. Algocalmin 3f/zi. palpitaţii. Obiectivele propuse pentru actualele probleme de dependenţă au fost realizate şi în data de 26.

1979 Lucretia Titirca Mihai Mihailescu Profesor Peter Abraham -Almanahul corpului uman 18 . Bucuresti. Acute Abdomen Ioan Haulica Lucretia Titirca -Fiziologia umana -Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale -Urgentele medico-chirurgicale . Mc Fadden WL.BIBLIOGRAFIE Carson D.Sinteze pentru asistentii medicali -Chirurgie – pentru cadrele medii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->