Sunteți pe pagina 1din 8

Cercetarea pe animale - intre necesitate si abuz Anca Alexandra Capitanescu *, Georgios Kyritsis ** * Medic rezident Medicina de familie, masterand

Bioetica, Iasi. ** Medic stagiar Iasi.

Istoric

Experimentele pe animale se regasesc inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei. In Grecia Antica vivisectia se practica in scopul observarii structurii si functiei organelor la animalele vii. In timpul Imperiului Roman, Galen dezvolta vivisectia, ce devine un instrument important in cadrul investigatiilor fiziologice. Astfel, se practica ligaturarea ureterelor, demonstrandu-se functia lor de transport a urinei de la rinichi la vezica urinara si se sectioneaza maduva spinarii la diferite niveluri pentru a se stabili relatiile intre diferiti nervi spinali si zonele de inervatie la nivelul corpului (Post, 2004). In Evul Mediu, experimentele pe animale devin mai rare, iar teoriile stiintifice antice sunt privite cu scepticism. Totusi, la sfarsitul Evului Mediu, se publica o serie de carti despre anatomia organismului uman (Andreas Vesalius, carti de fiziologie - William Harvey), care studiaza prin metoda vivisectiei circulatia sangelui in organism.

In anii 1800 experimentul pe animale ramane singura metoda de a elucida diferite procese fiziologice. Francois Magendie utilizeaza experimentele pe animale si demonstreaza modul de actiune al stricninei, functionarea sistemului nervos si mecanismul de producere a varsaturii. Claude Bernard, utilizand aceleasi metode, descopera nervii vasomotori, activitatea de glicogeneza a ficatului si activitatea digestiva a pancreasului (Claude Bernard, Introducere in studiul medicinei experimentale, 1865). Marile descoperiri ale medicinei - cum ar fi vaccinul antirabic al lui Louis Pasteur, in 1885 - se realizeaza prin infectarea unui numar mare de caini si iepuri cu aceasta boala, iar obtinerea antitoxinei difterice, in 1891, se face dupa injectarea porcilor de Guineea cu toxina difterica (Post, 2004).

In secolul XX, utilizarea animalelor in scop experimental se extinde, depasind domeniile farmacologiei si fiziologiei, fiind folosite si in domenii cum ar fi psihologia, testarea produselor cosmetice, testarea diferitelor produse medicamentoase si a altor produse de larg consum.

In ceea ce priveste opozitia in lumea occidentala fata de experimentarea pe animale, ea este de data relativ recenta. Unele obiectii au aparut inca din anii 1600, dar ele au fost doar exceptii si nu au reprezentat decat pareri personale ale unor oameni de stiinta, neconstituindu-se in curente filozofice care sa condamne utilizarea animalelor pentru experiente. De exemplu, filosoful francez Rene Descartes considera ca animalele sunt "insensitive automata". Societatea in general, asocia omul cu ideea de dominare a animalelor pe care le putea utiliza dupa propria sa placere. In general experimentele pe animale sunt justificate pe baza ideii ca sunt folositoare omenirii si ca pot contribui la o mai buna intelegere a proceselor naturale.

Odata cu aparitia umanitarismului, apar si primii filosofi partizani ai drepturilor animalelor. William Hogarth publica monografia Cele patru stagii ale cruzimii, referindu-se la tratamentul barbar la care sunt supusi cainii si pisicile, iar Jeremy Bentham argumenteaza ca abilitatea animalelor de a simti durerea le confera acestora dreptul la consideratii de ordin moral.

In Anglia, vivisectia continua sa existe in paralel cu cresterea numarului de caini si pisici tinuti ca animale de companie. Este momentul in care apar primele organizatii de protectie a animalelor, cum ar fi Societatea de Protectie a Animalelor susceptibile de a fi folosite pentru vivisectie, infiintata de Frances Power Cobbe in anul 1875). In anul 1892, Henry Salt in cartea Drepturile Animalelor considerate in relatie cu progresele sociale condamna orice forma de abuz asupra animalelor, cu exceptia experimentelor medicale.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernele a numeroase tari aloca fonduri imense in scopul cercetarii medicale. Se remarca o crestere a numarului de animale folosite in laboratoare. Totusi, intre anii 1970-1980 izbucnesc cateva scandaluri mari legate de abuzurile la care sunt supuse animalele de laborator. In anul 1975 Peter Singer publica lucrarea Animal Liberation care sustine ideea drepturilor animalelor. Incepand cu anii 1980, numeroase companii producatoare de cosmetice incep sa renunte la testarea produselor lor pe animale. Totodata, se adopta de catre organizatiile internationale o serie de acte legislative ce prevad reducerea numarului de animale utilizate in experimente, reducerea disconfortului produs la animalele de laborator prin diferite metode anestezice si analgezice si inlocuirea lor cand este posibil cu diferite modele matematice sau cu culturi de tesuturi (Post S.G., 2004).

Spre deosebire de lumea occidentala, in India respectul pentru animale exista din cele mai vechi timpuri. Jainismul - o forma religioasa intermediara intre brahmanism si budism, aparuta in perioada precrestina - are in centru doctrina karmei si implica numeroase reincarnari pana la forma finala, in care sufletul este eliberat de povara formei pamantesti si se bucura de forma finala, pur spirituala. Jainismul considera sacra orice forma de viata, iar acest principiu este pus in practica mult mai riguros decat o fac budismul si brahmanismul. In brahmanism este tolerata taierea animalelor pentru alimentare, ca ofranda pentru zei sau in cinstea oaspetilor. Budistii, la randul lor, accepta sa manance hrana de origine animala cu ocazia unor sarbatori importante. Jainistii nu accepta nici un fel de hrana de origine animala, prefera sa se lase muscati de insecte, iar cand pleaca din casele lor au intotdeauna cu ei niste maturi pentru a indeparta orice fel de vietate din calea lor.

Cercetarea pe animale experimente si cazuri de abuz

In prezent, oponentii experimentelor pe animale condamna cel mai mult utilizarea acestora in testele LD-50, in testele Draize (utilizandu-se iepurii, se masoara gradul de iritare la nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice) si in cazul experimentelor psihologice (instinctul matern studiat pe puii de maimuta).

In cazul experimentelor militare au fost iradiate maimute pentru a se observa care sunt efectele expunerii la radiatii si care sunt modificarile comportamentale induse de radiatii. In Texas sunt si in prezent conduse experimente care utilizeaza maimute cu scopul de a urmari capacitatea de a utiliza un simulator de zbor ante si postiradiere a sistemului nervos central (Pence, 1990). In centrele universitare, in special facultatile de medicina veterinara, sunt folosite adesea animale cu scopul de a invata studentii diferite proceduri chirurgicale.

Un caz celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfasurat la Facultatea de Medicina a Universitatii din Pennsylvania. In anul 1984, cinci membri ai grupului ALF - Animal Liberation Front - au reusit sa sustraga din laboratoarele facultatii o serie de casete video care prezentau experimentele efectuate pe babuini. Aceste casete au fost distribuite in toata presa americana si infatisau diferite metode de producere a leziunilor cerebrale la maimute. Desi

ulterior conducerea facultatii a incercat sa dezminta ca ar fi existat un abuz asupra animalelor, sub presiunea opiniei publice experimentele au incetat, iar laboratorul a trebuit sa fie inchis (Pence, 1990). Ceea ce s-a reprosat cel mai mult cercetatorilor a fost lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimute fara un scop stiintific bine definit, intretinerea animalelor in conditii improprii, lipsa unui personal veterinar care sa asigure intretinerea corespunzatoare a animalelor.

Legislatie in vigoare in Comunitatea Europeana si in Romania

Experimentele pe animale au avut o contributie remarcabila in descoperirea unor tratamente pentru diverse boli, mai ales in cazul cercetarilor privind diabetul si hipertensiunea. Experimentele pe animale sunt necesare, asa cum sunt necesare experimentele pe bolnavi sau cele facute pe voluntari sanatosi, chiar daca nu exista un beneficiu imediat. Multe tari au adoptat Coduri practice cu scopul de a proteja animalele utilizate pentru cercetare. Printre cele mai avansate coduri sunt cele adoptate de Australia si Suedia. Ambele tari cer ca experimentele pe animale sa fie aprobate de Comitete de etica. Aceste Comitete includ medici, cercetatori, medici veterinari, reprezentanti ai Societatilor de protectie ale animalelor si profani care nu apartin nici unei institutii de profil. Fiecare Comitet de etica urmareste respectarea Codurilor de practica si codurilor etice in ceea ce priveste experimentul pe animale.

Comunitatea Europeana a adoptat propriile legi privind cercetarea pe animale inca din anii ?80 (Declaratia de la Helsinki, Conventia Europeana privind drepturile animalelor vertebrate utilizate in scop experimental sau pentru alte scopuri stiintifice, Strasbourg, 1986). In Anglia, guvernul furnizeaza anual un rapot detaliat cu privire la numarul de animale utilizate pentru experimente. Numarul de animale utilizate in cercetare a scazut cu 3 milioane in anul 2000 fata de anul 1986 in Anglia, in urma reglementarilor intrate in vigoare in Comunitatea Europeana.

Comitetul etic de cercetare al Asociatiei Internationale de Studiu a Durerii (IASP), a aratat ca studierea mecanismelor durerii cronice pe animale este esentiala, dar ca aceste experimente necesita o planificare exacta in scopul diminuarii sau evitarii stresului la animale.

Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor proclamata la Paris in anul 1978 considera ca experientele pe animale care implica suferinta fizica sau psihica sunt incompatibile cu drepturile animalului si ca metodele de inlocuire a animalelor trebuiesc dezvoltate si puse in practica in mod sistematic.

Cercetatorii care conduc studii privind durerea si care au drept modele diferite specii de animale trebuie sa ia in considerare o serie de cerinte privind desfasurarea studiului (IASP 1982):

- sa demonstreze utilitatea si potentialele beneficii aduse de experimentul pe animale in intelegerea mecanismelor durerii acute sau cronice;

- daca este posibil, cercetatorul trebuie sa incerce stimulul dureros pe el insusi, in cazul stimulilor durerosi neinvazivi;

- sa fie posibila aprecierea unor niveluri de durere prin observarea modificarilor de comportament ale animalului fata de normal;

- cercetatorul sa se asigure ca animalul este expus la stimulul de intensitate minima care sa faca posibila desfasurarea experimentului;

- animalul care sufera o durere cronica sa primeasca tratament pentru usurarea suferintei sale;

Studiile despre durere care se realizeaza pe animale paralizate cu blocanti neuromusculari:

- nu trebuie sa fie conduse in absenta unei anestezii generale, iar

- durata experimentului sa fie cat mai scurta posibil, atat cat sa permita o concluzie pertinenta, la fel si numarul de animale implicat in experiment (Zimmermann, 1983).

Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991, adoptata si de tara noastra) a mai suportat o serie de modificari legislative in 1992, 1993, 1997 si 2003. Ea prevede reducerea numarului de experiente pe animale si a numarului de animale din cadrul acestor cercetari. Studiul pe animale poate fi realizat doar in cazul cercetarii in scopul profilaxiei, a diagnosticului si tratamentului unor boli, in domeniul anchetelor medico-legale, in invatamant, pentru studierea unor mecanisme fiziologice si protectia mediului (art. 2). In toate procedurile trebuie aplicate metode de anestezie generala, de analgezie sau orice alte metode concepute in scopul diminuarii pe cat posibil a durerii si stresului suferite de animal. Exceptie fac cazurile in care metodele de reducere a durerii interfera cu rezultatele cercetarii si cand stimulul dureros aplicat la animal nu produce modificari ale starii fiziologice a acestuia (art. 8).

Concluzii

Din nefericire, numai o mica parte din membrii Comitetelor de etica pentru experimentele pe animale din diferite institutii poseda cunostiinte de cercetare propriu-zisa. Acest lucru il pune pe cercetator in situatia de a explica cu minutiozitate ceea ce intentioneaza sa faca in materie de tehnica chirurgicala, anestezie pentru fiecare animal in parte. Aceasta metoda face ca activitatea de cercetare sa devina impracticabila (Astarastoae V., 1998).

Controverse privind studiul pe animale continua sa existe. Discutiile continua sa fie polarizate pe doua mari directii: restrictionarea cercetarilor conduse pe animale si benefiiciile medicale pe care le presupun aceste cercetari. In prezent un accent deosebit se pune pe "principiul celor trei R": reducerea numarului de animale folosite pentru experimentare, redefinirea procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de laborator si inlocuirea (replacement - engl.) modelelor animale cu alte metode alternative cum ar fi culturile de tesuturi sau modelele matematice.

Bibliografie

[1] Astarastoae V., Trif A.B., Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998; [2] Pence G.E., Classic cases in Medical Ethics - Accounts of the cases that have shaped Medical Ethics, with Philosophical, Legal, and Historical Backgrounds, McGraw-Hill, Inc., USA, 1990; [3] Post S.G. (edited by), Encyclopedia of Bioethics, 3rd edition, 5 vol., Macmillan Reference, USA, 2004; [4] Zimmerman M., Ethical guidelines for investigations of experimental pain in conscious animals, Pain, 1983, 16: 109-110; [5] *** Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991); [6] Declaratia de la Helsinki, adoptata la a 18-a Adunare Generala a Asociatiei Medicale Mondiale, Helsinki, Finlanda, iunie 1964, cu amendamente elaborate succesiv in 1975, 1983, 1989, 1996, 2000, 2002, 2004.

continuare >>

NUMERE ANTERIOARE Vol. 2, nr. 1

Vol. 1, nr. 2

Vol. 1, nr. 3

Vol. 1, nr. 4

Revista Romana de Bioetica Este interzisa reproducerea partiala sau integrala a continutului fara acordul RRB

S-ar putea să vă placă și