Mediul educaţional şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia Grădiniţa nr. 40 Craiova

Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. . priceperile şi deprinderile. potenţialul intelectual. Pe de o parte. pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă.Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte. interesele. ceea ce presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul. trăsăturile de personalitate. Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului.

nu să le stocheze. situaţia fiind astfel personalizată. ceea ce conduce la “educaţia centrată pe copil”. fiecare efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea acestor activităţi. conduce la diluarea valorilor morale şi sociale. Educatoarea alege conţinuturile care facilitează crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire copilului activităţile care vor genera capacităţile şi atitudinile vizate. abordarea interdisciplinară asigurând mai multă eficienţă. pragmatisnul şi competiţia. Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează ceilalţi factori. . Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile. învăţarea devenind mai selectivă şi uneori discriminatorie. Acest lucru este posibil prin alegerea acelor strategii care să corespundă trăsăturilor de personalitate ale copiilor. să fie capabili să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are nevoie în viaţă. dar şi ale educatoarei.Fiecare din elementele implicate în procesul de învăţământ trebuie valorizate în mod eficient. Tendinţa societăţii actuale. Este ncesară precizarea unui volum raţional de cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a asigura un nivel de cultură copiilor.

Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. am organizat situaţii de învăţare care au asigurat condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare.Tocmai de aceea este necesară crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. Drept urmare. . pentru realizarea aceloraşi obiective. care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe. de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane.

lipire. recunoaște și denumește materialele de care are nevoie . capacitatea de a coopera.Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase de variabile:  Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea privind obținerea prin efort propriu a unor jucării. răbdare și perseverență de a duce la bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări repetate  Ansamblul faptelor pedagogice –copilul citește o imagine. împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a succesului. extrăgând mesajul corect. descoperă tehnica de lucru (pliere. deschiderea pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul de creație  Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile dobândite anterior care să-i permită interpretarea desenului. acces la materialele necesare  Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea pentru a susține copilul în demersul său.îndoire. . asamblare). tăiere.

Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina) similarităţile. de manifestări acţionale de tip algoritmic. . Există variaţii individuale. el însuşi fiind în situaţia de “creator al situaţiei educative”. în aşa fel încât copilul “pus în situaţie”. ele fiind deliberat create. el devenind astfel o persoană mult mai activă şi mai expresivă. dar mai ales elementul de noutate şi să-i determinăm să acţioneze corespunzător.În activitatea didactică astfel de situaţii educative nu apar întâmplător. lipsită de tensiunea şi inhibiţia provocate de necunoscut. la alţii se păstrează “spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”. să efectueze acele forme de activitate şi să manifeste acele atitudini previzionate pentru atingerea obiectivelor educative vizate. copilul fiind subiectul. cadrului didactic revenindu-i rolul de organizator al acesteia Am conceput astfel de situaţii. Comportamentul copilului este determinat de experienţa acumulată. în sensul că dacă la unii copii situaţiile care se repetă conduc la un comportament rutinier.

Situaţiile noi pun în acţiune o gândire euristică. reevaluând informaţiile stocate. dar şi un efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi rezolvarea situaţiei. o mobilizare mai intensă a voinţei şi o încordare emoţională crescută.Situaţiile cu preponderent elemente de noutate. Mediul educațional trebuie să aibă valențe ”provocative”. fiecare factor având o anumită semnificaţie pentru un anumit subiect (copil) şi constituie condiţii situative care îl determină la acţiune. Un mediu educațional stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii. Mediul educativ devine deci o constelaţie de factori. centrați pe copil (individual sau grupal). impulsionând căutarea altora. declanșând acțiunea copilului sau a colectivului de copiii și alimentându-le energetic comportamentul menit să ducă la rezultatul urmărit. . antrenează reacţii de orientare mai puternice. dezvoltând instrumentele de asimilare.

”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar„ -suport curs P. Buc. ”Psihologie școlară și optim educațional”.E. Tuturugă Maria. Ioan.Bibliografie: 1. Reprograph.R. 2002 4.. 2. Ruiu Georgeta.T. Aramis. 2007 . București. Ed. Fulga Mihaela-”Mediul educațional în grădiniță”. Editura Didactică și Pedagogică. Mircea –”Teoria situațiilor educative”. Ștefan. Craiova. Breben Silvia. 2005 3. Ed. Jude.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful