Mediul educaţional şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia Grădiniţa nr. 40 Craiova

trăsăturile de personalitate. pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă. priceperile şi deprinderile. interesele. potenţialul intelectual. ceea ce presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul.Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. . Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului. Pe de o parte. este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte.

. ceea ce conduce la “educaţia centrată pe copil”. conduce la diluarea valorilor morale şi sociale. Educatoarea alege conţinuturile care facilitează crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire copilului activităţile care vor genera capacităţile şi atitudinile vizate. Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile.Fiecare din elementele implicate în procesul de învăţământ trebuie valorizate în mod eficient. să fie capabili să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are nevoie în viaţă. pragmatisnul şi competiţia. Tendinţa societăţii actuale. Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează ceilalţi factori. învăţarea devenind mai selectivă şi uneori discriminatorie. nu să le stocheze. fiecare efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea acestor activităţi. Este ncesară precizarea unui volum raţional de cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a asigura un nivel de cultură copiilor. situaţia fiind astfel personalizată. abordarea interdisciplinară asigurând mai multă eficienţă. dar şi ale educatoarei. Acest lucru este posibil prin alegerea acelor strategii care să corespundă trăsăturilor de personalitate ale copiilor.

. Drept urmare. pentru realizarea aceloraşi obiective. Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. am organizat situaţii de învăţare care au asigurat condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare. care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe.Tocmai de aceea este necesară crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane.

recunoaște și denumește materialele de care are nevoie . tăiere. capacitatea de a coopera.Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase de variabile:  Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea privind obținerea prin efort propriu a unor jucării. acces la materialele necesare  Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea pentru a susține copilul în demersul său. descoperă tehnica de lucru (pliere. deschiderea pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul de creație  Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile dobândite anterior care să-i permită interpretarea desenului. lipire. extrăgând mesajul corect. asamblare). . împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a succesului. răbdare și perseverență de a duce la bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări repetate  Ansamblul faptelor pedagogice –copilul citește o imagine.îndoire.

lipsită de tensiunea şi inhibiţia provocate de necunoscut. să efectueze acele forme de activitate şi să manifeste acele atitudini previzionate pentru atingerea obiectivelor educative vizate. în sensul că dacă la unii copii situaţiile care se repetă conduc la un comportament rutinier. Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina) similarităţile. în aşa fel încât copilul “pus în situaţie”. . copilul fiind subiectul. de manifestări acţionale de tip algoritmic. ele fiind deliberat create. el însuşi fiind în situaţia de “creator al situaţiei educative”.În activitatea didactică astfel de situaţii educative nu apar întâmplător. Există variaţii individuale. dar mai ales elementul de noutate şi să-i determinăm să acţioneze corespunzător. la alţii se păstrează “spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”. el devenind astfel o persoană mult mai activă şi mai expresivă. cadrului didactic revenindu-i rolul de organizator al acesteia Am conceput astfel de situaţii. Comportamentul copilului este determinat de experienţa acumulată.

declanșând acțiunea copilului sau a colectivului de copiii și alimentându-le energetic comportamentul menit să ducă la rezultatul urmărit. fiecare factor având o anumită semnificaţie pentru un anumit subiect (copil) şi constituie condiţii situative care îl determină la acţiune. dar şi un efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi rezolvarea situaţiei. Un mediu educațional stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii. Mediul educațional trebuie să aibă valențe ”provocative”. reevaluând informaţiile stocate. o mobilizare mai intensă a voinţei şi o încordare emoţională crescută. impulsionând căutarea altora. . Situaţiile noi pun în acţiune o gândire euristică.Situaţiile cu preponderent elemente de noutate. Mediul educativ devine deci o constelaţie de factori. antrenează reacţii de orientare mai puternice. centrați pe copil (individual sau grupal). dezvoltând instrumentele de asimilare.

Ed.E. 2005 3. Buc. Editura Didactică și Pedagogică. Aramis. Breben Silvia. Craiova. Ioan. Tuturugă Maria. Fulga Mihaela-”Mediul educațional în grădiniță”. Ed.. 2.T. București. Ruiu Georgeta. 2007 .Bibliografie: 1. Mircea –”Teoria situațiilor educative”. Jude. Reprograph. ”Psihologie școlară și optim educațional”. Ștefan. ”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar„ -suport curs P. 2002 4.R.