Mediul educaţional şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia Grădiniţa nr. 40 Craiova

Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. interesele.Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. Pe de o parte. pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă. potenţialul intelectual. priceperile şi deprinderile. ceea ce presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul. Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului. trăsăturile de personalitate. este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte. .

conduce la diluarea valorilor morale şi sociale. Este ncesară precizarea unui volum raţional de cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a asigura un nivel de cultură copiilor.Fiecare din elementele implicate în procesul de învăţământ trebuie valorizate în mod eficient. învăţarea devenind mai selectivă şi uneori discriminatorie. dar şi ale educatoarei. Educatoarea alege conţinuturile care facilitează crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire copilului activităţile care vor genera capacităţile şi atitudinile vizate. abordarea interdisciplinară asigurând mai multă eficienţă. fiecare efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea acestor activităţi. să fie capabili să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are nevoie în viaţă. nu să le stocheze. Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează ceilalţi factori. Acest lucru este posibil prin alegerea acelor strategii care să corespundă trăsăturilor de personalitate ale copiilor. situaţia fiind astfel personalizată. . pragmatisnul şi competiţia. Tendinţa societăţii actuale. Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile. ceea ce conduce la “educaţia centrată pe copil”.

pentru realizarea aceloraşi obiective.Tocmai de aceea este necesară crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. Drept urmare. care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe. . am organizat situaţii de învăţare care au asigurat condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare. Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane.

extrăgând mesajul corect. . tăiere. recunoaște și denumește materialele de care are nevoie .îndoire. lipire. acces la materialele necesare  Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea pentru a susține copilul în demersul său. asamblare). răbdare și perseverență de a duce la bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări repetate  Ansamblul faptelor pedagogice –copilul citește o imagine. descoperă tehnica de lucru (pliere.Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase de variabile:  Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea privind obținerea prin efort propriu a unor jucării. împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a succesului. deschiderea pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul de creație  Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile dobândite anterior care să-i permită interpretarea desenului. capacitatea de a coopera.

la alţii se păstrează “spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”.În activitatea didactică astfel de situaţii educative nu apar întâmplător. cadrului didactic revenindu-i rolul de organizator al acesteia Am conceput astfel de situaţii. dar mai ales elementul de noutate şi să-i determinăm să acţioneze corespunzător. Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina) similarităţile. ele fiind deliberat create. el însuşi fiind în situaţia de “creator al situaţiei educative”. de manifestări acţionale de tip algoritmic. Comportamentul copilului este determinat de experienţa acumulată. lipsită de tensiunea şi inhibiţia provocate de necunoscut. Există variaţii individuale. copilul fiind subiectul. . în sensul că dacă la unii copii situaţiile care se repetă conduc la un comportament rutinier. el devenind astfel o persoană mult mai activă şi mai expresivă. să efectueze acele forme de activitate şi să manifeste acele atitudini previzionate pentru atingerea obiectivelor educative vizate. în aşa fel încât copilul “pus în situaţie”.

impulsionând căutarea altora. .Situaţiile cu preponderent elemente de noutate. Situaţiile noi pun în acţiune o gândire euristică. dar şi un efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi rezolvarea situaţiei. antrenează reacţii de orientare mai puternice. dezvoltând instrumentele de asimilare. reevaluând informaţiile stocate. Mediul educativ devine deci o constelaţie de factori. o mobilizare mai intensă a voinţei şi o încordare emoţională crescută. fiecare factor având o anumită semnificaţie pentru un anumit subiect (copil) şi constituie condiţii situative care îl determină la acţiune. Un mediu educațional stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii. Mediul educațional trebuie să aibă valențe ”provocative”. centrați pe copil (individual sau grupal). declanșând acțiunea copilului sau a colectivului de copiii și alimentându-le energetic comportamentul menit să ducă la rezultatul urmărit.

Aramis. Jude.Bibliografie: 1. Ed. Ruiu Georgeta. 2002 4. Ed. Editura Didactică și Pedagogică. Ștefan. 2007 .R.T. ”Psihologie școlară și optim educațional”. Buc. Breben Silvia.. Tuturugă Maria. Ioan. Craiova.E. Reprograph. ”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar„ -suport curs P. 2. Fulga Mihaela-”Mediul educațional în grădiniță”. București. Mircea –”Teoria situațiilor educative”. 2005 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful