Mediul educaţional şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia Grădiniţa nr. 40 Craiova

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. Pe de o parte. ceea ce presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul. interesele. . pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă. potenţialul intelectual. Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului. priceperile şi deprinderile. este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte. trăsăturile de personalitate.

să fie capabili să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are nevoie în viaţă. Educatoarea alege conţinuturile care facilitează crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire copilului activităţile care vor genera capacităţile şi atitudinile vizate. Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile. Este ncesară precizarea unui volum raţional de cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a asigura un nivel de cultură copiilor. învăţarea devenind mai selectivă şi uneori discriminatorie. . nu să le stocheze. dar şi ale educatoarei. situaţia fiind astfel personalizată. ceea ce conduce la “educaţia centrată pe copil”. Acest lucru este posibil prin alegerea acelor strategii care să corespundă trăsăturilor de personalitate ale copiilor. abordarea interdisciplinară asigurând mai multă eficienţă. fiecare efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea acestor activităţi. Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează ceilalţi factori. Tendinţa societăţii actuale. pragmatisnul şi competiţia. conduce la diluarea valorilor morale şi sociale.Fiecare din elementele implicate în procesul de învăţământ trebuie valorizate în mod eficient.

Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. .Tocmai de aceea este necesară crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. pentru realizarea aceloraşi obiective. de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane. care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe. am organizat situaţii de învăţare care au asigurat condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare. Drept urmare.

deschiderea pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul de creație  Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile dobândite anterior care să-i permită interpretarea desenului. răbdare și perseverență de a duce la bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări repetate  Ansamblul faptelor pedagogice –copilul citește o imagine. asamblare). împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a succesului. . recunoaște și denumește materialele de care are nevoie . extrăgând mesajul corect. lipire. descoperă tehnica de lucru (pliere.Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase de variabile:  Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea privind obținerea prin efort propriu a unor jucării. tăiere. acces la materialele necesare  Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea pentru a susține copilul în demersul său.îndoire. capacitatea de a coopera.

cadrului didactic revenindu-i rolul de organizator al acesteia Am conceput astfel de situaţii. el însuşi fiind în situaţia de “creator al situaţiei educative”. la alţii se păstrează “spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”. de manifestări acţionale de tip algoritmic.În activitatea didactică astfel de situaţii educative nu apar întâmplător. în aşa fel încât copilul “pus în situaţie”. în sensul că dacă la unii copii situaţiile care se repetă conduc la un comportament rutinier. Comportamentul copilului este determinat de experienţa acumulată. Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina) similarităţile. ele fiind deliberat create. copilul fiind subiectul. Există variaţii individuale. să efectueze acele forme de activitate şi să manifeste acele atitudini previzionate pentru atingerea obiectivelor educative vizate. lipsită de tensiunea şi inhibiţia provocate de necunoscut. el devenind astfel o persoană mult mai activă şi mai expresivă. dar mai ales elementul de noutate şi să-i determinăm să acţioneze corespunzător. .

Situaţiile cu preponderent elemente de noutate. Mediul educativ devine deci o constelaţie de factori. fiecare factor având o anumită semnificaţie pentru un anumit subiect (copil) şi constituie condiţii situative care îl determină la acţiune. o mobilizare mai intensă a voinţei şi o încordare emoţională crescută. centrați pe copil (individual sau grupal). antrenează reacţii de orientare mai puternice. Situaţiile noi pun în acţiune o gândire euristică. dar şi un efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi rezolvarea situaţiei. . Un mediu educațional stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii. dezvoltând instrumentele de asimilare. Mediul educațional trebuie să aibă valențe ”provocative”. reevaluând informaţiile stocate. declanșând acțiunea copilului sau a colectivului de copiii și alimentându-le energetic comportamentul menit să ducă la rezultatul urmărit. impulsionând căutarea altora.

Ed. ”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar„ -suport curs P. Ștefan. Mircea –”Teoria situațiilor educative”. Ed. Ioan.R. Buc.T.E. Reprograph. 2002 4. 2. Fulga Mihaela-”Mediul educațional în grădiniță”..Bibliografie: 1. Aramis. Craiova. Jude. Ruiu Georgeta. 2005 3. București. 2007 . Tuturugă Maria. Editura Didactică și Pedagogică. Breben Silvia. ”Psihologie școlară și optim educațional”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful