Mediul educaţional şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia Grădiniţa nr. 40 Craiova

interesele. potenţialul intelectual. pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă.Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. priceperile şi deprinderile. trăsăturile de personalitate. ceea ce presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul. este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte. Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului. . Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. Pe de o parte.

Este ncesară precizarea unui volum raţional de cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a asigura un nivel de cultură copiilor. Tendinţa societăţii actuale. dar şi ale educatoarei. învăţarea devenind mai selectivă şi uneori discriminatorie. situaţia fiind astfel personalizată. conduce la diluarea valorilor morale şi sociale. Acest lucru este posibil prin alegerea acelor strategii care să corespundă trăsăturilor de personalitate ale copiilor.Fiecare din elementele implicate în procesul de învăţământ trebuie valorizate în mod eficient. fiecare efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea acestor activităţi. să fie capabili să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are nevoie în viaţă. pragmatisnul şi competiţia. Educatoarea alege conţinuturile care facilitează crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire copilului activităţile care vor genera capacităţile şi atitudinile vizate. nu să le stocheze. . Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile. ceea ce conduce la “educaţia centrată pe copil”. abordarea interdisciplinară asigurând mai multă eficienţă. Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează ceilalţi factori.

Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. pentru realizarea aceloraşi obiective.Tocmai de aceea este necesară crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe. am organizat situaţii de învăţare care au asigurat condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare. . Drept urmare. de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane.

îndoire. deschiderea pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul de creație  Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile dobândite anterior care să-i permită interpretarea desenului. extrăgând mesajul corect. împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a succesului. răbdare și perseverență de a duce la bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări repetate  Ansamblul faptelor pedagogice –copilul citește o imagine. asamblare). capacitatea de a coopera. lipire. . descoperă tehnica de lucru (pliere. acces la materialele necesare  Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea pentru a susține copilul în demersul său. tăiere. recunoaște și denumește materialele de care are nevoie .Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase de variabile:  Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea privind obținerea prin efort propriu a unor jucării.

În activitatea didactică astfel de situaţii educative nu apar întâmplător. dar mai ales elementul de noutate şi să-i determinăm să acţioneze corespunzător. Există variaţii individuale. să efectueze acele forme de activitate şi să manifeste acele atitudini previzionate pentru atingerea obiectivelor educative vizate. Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina) similarităţile. el însuşi fiind în situaţia de “creator al situaţiei educative”. Comportamentul copilului este determinat de experienţa acumulată. cadrului didactic revenindu-i rolul de organizator al acesteia Am conceput astfel de situaţii. el devenind astfel o persoană mult mai activă şi mai expresivă. ele fiind deliberat create. în aşa fel încât copilul “pus în situaţie”. la alţii se păstrează “spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”. de manifestări acţionale de tip algoritmic. în sensul că dacă la unii copii situaţiile care se repetă conduc la un comportament rutinier. copilul fiind subiectul. . lipsită de tensiunea şi inhibiţia provocate de necunoscut.

Situaţiile noi pun în acţiune o gândire euristică. centrați pe copil (individual sau grupal). reevaluând informaţiile stocate. . Mediul educativ devine deci o constelaţie de factori. dar şi un efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi rezolvarea situaţiei. Un mediu educațional stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii. dezvoltând instrumentele de asimilare. Mediul educațional trebuie să aibă valențe ”provocative”.Situaţiile cu preponderent elemente de noutate. fiecare factor având o anumită semnificaţie pentru un anumit subiect (copil) şi constituie condiţii situative care îl determină la acţiune. antrenează reacţii de orientare mai puternice. o mobilizare mai intensă a voinţei şi o încordare emoţională crescută. impulsionând căutarea altora. declanșând acțiunea copilului sau a colectivului de copiii și alimentându-le energetic comportamentul menit să ducă la rezultatul urmărit.

Mircea –”Teoria situațiilor educative”. Reprograph. București. Ioan.. Fulga Mihaela-”Mediul educațional în grădiniță”.Bibliografie: 1. 2. ”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar„ -suport curs P. 2005 3. Jude. Ed. ”Psihologie școlară și optim educațional”. Breben Silvia. 2007 .R. Ruiu Georgeta. Buc.E. 2002 4. Tuturugă Maria. Craiova. Ed. Ștefan.T. Aramis. Editura Didactică și Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful