Sunteți pe pagina 1din 25

2. P L A N U L C A T E H E Z E I Manualele de Catehetic prezint planul catehezei cu anumite deosebiri, nu foarte mari, dar observabile totui.

Pentru a facilita asimilarea i utilizarea unui plan cat mai adecvat trebuinelor din zilele noastre, recomandm unul foarte simplu, dar pe care-l socotim eficient. Se inelege de la sine c acest plan este flexibil, uor de adaptat la subiectele, locul i auditoriul pentru care se alctuiete, totodat pasibil de imbogire sau simplificare. Cci intr-un fel vom aborda un subiect la clas, la ora de religie, in alt fel, desigur, in biseric. In mare, pentru ambele situaii, planul pe care-l propunem este urmtorul: 1. Pregtirea aperceptiv este momentul logico-psihologic cu ajutorul cruia se pregtete terenul pentru abordarea subiectului propus. Denumirea se leag de termenul francez aperevoir = a zri, a intrezri, a observa discret etc. Intrezrim, adic, subiectul, din referinele ce se fac la un subiect tratat anterior, cu care de obicei se afl in strans legtur. De exemplu, dac vorbim despre "Cultul Sfintelor Moate", se presupune c in cateheza anterioar s -a vorbit despre "Cultul Sfinilor", in general. Acest moment poate coincide, de fapt, cu ascultarea leciei precedente, de aceea unele manuale, in loc de "pregtirea aperceptiv", indic ascultarea ca prim moment al catehezei. 2. Anunarea temei se va face direct, in puine cuvinte, intr-un mod cat mai accesibil: Astzi vom vorbi, cu ajutorul Domnului, despre Cultul Sfintelor Moate. 3. TRATAREA va constitui cel puin 50% din corpul catehezei. Pentru orice subiect religios, tema va fi tratat cu temeiuri din Sfanta Scriptur i din Sfinii Prini, fr a se face, ins, abuz de texte, urmand a fi selectate bineineles cu mult discernmant. Se vor utiliza, de asemenea, elemente din prezentul cotidian, cu materiale extrase, la nevoie, i din literatura laic, din informaiile mas -media etc. Chiar dac fondul coninutului va fi cel clasic, tradiional, izvorat din tezaurul doctrinar, biblic, istoric, canonic, cultic .a., cu vechime considerabil, prezentarease va face sub semnul exigenelor contemporane, in limbajul actual, potrivit interesului celor care ascult hic et nunc. 4. Recapitularea (fixarea), este momentul in care sub forma dialogului (forma erotematic, intrebtoare, sau socratic) se procedeaz la intrebri i rspunsuri, pe baza coninutului prezentat in tratare. Scopul este de a fixa mai bine elementele de baz (de aici i denumirea de fixare), sau a lmuri ceva dac n-a fost bine ineles. Intrebrile pot fi puse atat de ctre cei care ascult, cat i de ctre cel care pred. 5. Asocierea (uneori aprofundarea), are menirea de a face mai mult lumin asupra subiectului, asociindu-l cu un subiect similar. Bunoar, dac vorbim despre Sfintele Moate, vom arta c in aceeai categorie de cinstire sunt Sfintele Icoane, Sfanta Cruce etc. Exist subiecte, ins, la care nu se pot face asocieri pe msura

importanei. In aceste cazuri se poate recurge la aprofundare. De exemplu, dac vom prezenta o catehez despre Sfanta Treime, se recomand utilizarea aprofundrii, atat cat auditoriul poate urmri i asimila in acel spaiu relativ restrans de timp. 6. Generalizarea reprezint momentul care ne pregtete de finalul catehezei. "Generalizare" inseamn integrarea subiectului concret intr-un sistem sau cadru general, adic o definire concis a temei, alctuit in contextul din care face parte acel subiect. Uneori generalizarea poate fi reprezentat de un text biblic, text care definete in mod fericit subiectul respectiv, alteori o fraz dintr -un sfant printe, sau chiar o concluzie personal. 7. Aplicarea (ncheierea), este momentul concluziilor finale, procedandu-se la legarea subiectului de viaa practic. Spre exemplu, dac am susinut o catehez despre Sfanta Cruce, vom indemna pe cei prezeni s o cinsteasc dup cuviin, iar inchinciunea s se fac in mod corect. Propriu-zis, atat la clas cat i in biseric, se vor face cateva inchinciuni demonstrative, acest lucru insemnand, de fapt, aplicarea celor invate in tratare. * Rsfoind manuale i cri cu cateheze diverse, observm c unele dintre ele conin i intuiia, ca moment logico-psihologic. i nu este greit. Cand anumite subiecte o cer, putem folosi intr-adevr materialul intuitiv, care va fi deosebit de util. De exemplu, vorbind despre Sfintele Icoane, vom arta, desigur, cateva icoane celor prezeni. Vorbind despre geografia rii Sfinte, vom utiliza, bineineles, harta, ca material intuitiv. In asemenea situaii momentul intuiiei va fi plasat imediat dup tratare, sau chiar in interiorul tratrii. Imagini intuitive pot fi utilizate, de asemenea, chiar fr un material anume, fcand apel la imaginaie sau imaginarea unei situaii. Vorbind, de pild, despre Tablele Legii Vechi, le descriem intuitiv, pentru c nu le putem avea efectiv in man... * Cum spuneam i mai sus, planul de mai sus este flexibil, maleabil, pretanduse la adaptri potrivit cerinelor concrete. Sunt situaii care solicit parcurgerea tuturor momentelor logico-psihologice, altele care necesit mai puine. De pild,

recapitularea poate lipsi atunci cand subiectul este mai uor i a fost ineles deplin la tratare. Poate lipsi uneori i asocierea sau, dup caz, aprofundarea etc. ** *

X. SCHIE DE PLANURI PENTRU CATEHEZE257


I. CATEHEZ DESPRE IMPORTANA LECTURILOR PENTRU LUMINAREA CREDINEI 258 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - tim cu toii cat de important este cultul divin pentru viaa noastr duhovniceasc259, intrucat numai cine particip efectiv la sfintele slujbe se poate numi cretin activ, care triete cretinismul dinuntru; - cretinul care nu frecventeaz biserica i nu particip la cultul ei, este un simplu "spectator", vieuind, de fapt, in afara cretinismului. Este vorba, cu regret notm, de tipul "cretinului fr Biseric". In aceast situaie se ajunge de obicei i dintr-o lips de luminare a credinei, din lips de catehizare, din lipsa unor lmuriri pe care trebuie s le primeasc credinciosul de la preot, totodat din lipsa unor lecturi minime, mai ales pentru cretinii intelectuali, care, prin natura preocuprilor, simt nevoia unei informri suplimentare. 2. ANUNAREA TEMEI: - astzi vom vorbi, cu ajutorul Domnului, despre importana lecturilor pentru luminarea credinei. 3. TRATARE: - fiecare domeniu al preocuprilor omeneti presupune existena unei anumite bibliografii de specialitate. Observm acest fapt nu numai in ramurile tiinei, ale industriei, comerului, agriculturii etc., dar chiar i pentru indeletniciri particulare ale unor oameni simpli (de exemplu ranii cresctori de albine, apicultorii, au la indeman una sau mai multe cri din domeniul
Coninutul acestor schie va fi adaptat potrivit nivelului asculttorilor: pentru cei cu un nivel superior de inelegere vor fi utilizate cat mai multe date (chiar i altele decat cele menionate), iar pentru inceptori doar strictul necesar. 258 Se are in vedere faptul c aceast catehez se va ine in biseric. 259 Se presupune c in cateheza anterioar s-a vorbit despre cultul divin.
257

albinritului, cu descrieri detaliate ale acestei insecte domesticite, cu reete pentru hran, pentru boli etc.). Cci "secretele" indeletnicirilor nu pot fi transmise i reinute doar pe cale oral, fiind necesar scrierea i studierea lor ca atare; - adevrurile de credin, de asemenea, nu sunt transmise i motenite doar prin viu grai, de la prini la copii, de la preoi la credincioi etc. (dei in mare

msur se intampl i aa), ci prin cri speciale, asupra crora vom insista in cele ce urmeaz; - precizm, mai intai, care sunt crile necesare pentru un minimum de informare i zidire duhovniceasc, altfel spus care constitui e "abc-ul" cretinului: intai de toate Biblia (iar pentru copii Mica Biblie); concomitent, Catehismul cu intrebri i rspunsuri; trebuie atras atenia c in privina citirii Bibliei, inceptorii s parcurg mai intai Noul Testament i apoi Vechiul Testament, spre a se intri in prealabil cu invturile evanghelice, dup care pot intampina mai uor imaginile deseori contradictorii i confuze ale perioadei de dinainte de Hristos; apoi: Vieile Sfinilor, Proloagele, Filocalia, Patericul i altele din aceeai categorie; desigur, ne-am putea opri aici, dar din experiena practic tim c foarte muli credincioi citesc mai mult. Dm cateva exemple: cri din colecia Prini i Scriitori Bisericeti, Manuale de Teologie, romane pioase (ca de exemplu: Fabiola, Martirii, Ben-Hur, Quo-Vadis, Cmaa lui Hristos), apoi diferite cri de spiritualitate, autohtone i traduceri, oferite din belug de edituri cretin ortodoxe oficiale i particulare260. Din mica bibliotec personal nu vor lipsi, desigur: Cartea de rugciuni, Psaltirea, Ceaslovul, Acatistierul, care conin, o dat cu rugciuni,
Cele oficiale funcioneaz in fiecare arhiepiscopie i episcopie, iar dintre cele particulare amintim: Anastasia- Bucureti, Deisis-Sibiu, Romania Crein-Bucureti, Editura Bizantin- Bucureti, Editura Ramida, Editura Valea Plopului etc. Trebuie s atragem atenia c mai exist i alte edituri care se autointituleaz cretin-ortodoxe, dar nu au competen in domeniu. Acestea aduc de fapt un mare prejudiciu misiunii catehetice ortodoxe, prin puerilitatea abordrii unor subiecte in care autorii dovedesc un cras amatorism (Pelerinul roman-Oradea, Edit. M-tirii Frsinei etc.).
260

acatiste, psalmi .a. i indrumri catehetice i tipiconale extrem de utile pentru programul duhovnicesc particular; - cretinii trebuie sftuii ca atunci cand nu ineleg ceva din Biblie sau alte lecturi, s cear lmuriri preotului, totodat s-i solicite i alte cri, potrivit nevoilor personale. In acest scop, se cunoate, fiecare parohie are o bibliotec parohial, care poate fi amenajat chiar in Sfantul Lca (dac este spaiu), spre a fi la indemana tuturor celor interesai in luminarea credinei ortodoxe; 4. RECAPITULARE: - care sunt, aadar, crile de cptai pe care trebuie s le citeasc cretinii?

- alturi de acestea, ce alte cri de spiritualitate ortodox cunoatei? 5. INTUIIA: - iat, iubii credincioi, v prezentm acum cateva dintre crile care v stau la indeman, unele din biblioteca parohial (care pot fi imprumutate pe un anumit termen), altele de la pangarul bisericii, care pot fi cumprate pentru a v imbogi propriile biblioteci (se vor prezenta cateva cri, iar dac timpul ingduie se vor citi i mici fragmente din ele, pentru ilustrare). 6. ASOCIEREA: - alturi de lecturile cretine, despre care am vorbit mai sus, in scopul luminrii credinei avem i alte mijloace pe care vi le recomandm: ascultarea predicilor i catehezelor la sfintele slujbe; convorbirile cu preoii (mai ales in cadrul Tainei Sfintei Spovedanii), cu profesorii de teologie, cu cretini mai avansai in cunotinele religioase etc.; participarea la conferinele pe teme religioase, susinute de slujitori reprezentativi ai Bisericii; ascultarea unor emisiuni cretin-ortodoxe difuzate la radio i televiziune (de exemplu, Iaul i Clujul au posturi de radio ortodoxe care transmit 24 din 24 de ore, zilnic); lectura presei religioase de bun calitate etc. etc. 7. GENERALIZAREA: - intre preocuprile plcute i folositoare sufletului omenesc se numr i cititul crilor ("Nu este alta i mai plcut zbav decat cetitul crilor", a spus cronicarul Miron Costin). De aceea socotim potrivit s amintim acum i indemnul Sf. Ap. Pavel dat lui Timotei, dar - prin el - nou tuturor: "Pan la venirea mea, ia aminte la citit, la indemnat, la invtur " (I Tim. 4, 13). 8. APLICAREA: - la inceput de secol XXI, instruirea catehetic nu reprezint doar un deziderat de imbogire duhovniceasc personal, ci este o datorie misionar. In condiiile in care sectele de tot felul, dublate de nenumrate curente paranormale, de fel de fel de micri i asociaii pretins-religioase, desfoar o activitate deosebit de intens, cretinul ortodox trebuie s posede mcar un minimum de cunotine spre a putea face fa cat de cat unei eventuale discuii, totodat pentru ca s tie a discerne "graul de neghin" din mulimea crilor i publicaiilor care au inundat piaa, care sunt puse in cutiile potale sau sunt imprite gratuit pe strad, in parcuri etc. * II. CATEHEZ DESPRE SFNTA SCRIPTUR 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci: natural i supranatural. Revelaia supranatural, la randul ei, a fost transmis tot prin dou ci: Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie; - intre aceste dou ci exist unele asemnri (au acelai izvor, Dumnezeu;

acelai mesaj al credinei, nu se contrazic etc.), dar i unele deosebiri (ca form de exprimare, una in scris, cealalt i scris i oral; Sfanta Scriptur este inspirat in totalitate, Sfanta Tradiie numai parial; Sfanta Scriptur transmite cuvantul Domnului direct, Sfanta Tradiie - indirect, uneori comentat, interpretat etc.). 2. ANUNAREA TEMEI: vom vorbi astzi, cu ajutorul Domnului, despre Sfanta Scriptur. 3. TRATAREA: definiia: colecia de cri ale Vechiului i Noului Testament scrise de ctre autori sacri, sub inspiraia Sfantului Duh; denumirea: "Biblia" (gr. ta; bibliva = crile); "Sfanta Scriptur" (lat. Sancta Scriptura); cuprinsul: Vechiul Testament - 39 cri canonice + 13 necanonice; Noul Testament - 27 de cri canonice261; stabilirea canonului: - pentru Vechiul Testament pe vremea lui Ezdra (sec. V i.Hr.), pentru Noul Testament, sfaritul sec. I, recunoscut de ctre Biseric la Sinodul local din Laodiceea (360) i Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787); elemente de istorie a textului biblic: a. Vechiul Testament: aprox.
261

In cateheza dezvoltat vor fi nominalizate toate crile Sfintei Scripturi;

in anul 1250 i. Hr. Moise primete tablele Legii pe muntele Sinai i scrie Pentateuhul. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alctuite pan aprox. in sec. V i. Hr. (pe vremea lui Ezdra); Septuaginta = varianta greceasc a Bibliei ebraice. Traducerea s-a fcut in Alexandria, pe la 250 i.Hr., de ctre 72 invai evrei adui din Palestina, de Ptolemeu al II-lea Filadelful. De reinut c insui Mantuitorul (ca de altfel i Sfinii Evangheliti) citeaz dup Septuaginta, nu dup varianta ebraic; Vulgata = varianta latin a Bibliei, tradus de ctre Fericitul Ieronim (sec. al IVlea); Textul Masoretic ("masora"=tradiie) = textul ebraic al Vechiului Testament, transcris in sec. VIII-X d. Hr., care pe lang consoanele existente pan atunci, primete i vocale, pentru a facilita lectura. Unii exegei afirm, ins, c masoreii au falsificat unele versete, in defavoarea cretinilor i, evident, in favoarea iudeilor; b. Noului Testament a fost scris in limba greac, cu excepia Evangheliei dup Matei, scris iniial in ebraic (dialectul aramaic), dar tradus apoi in greac, de ctre insui autorul;

- mprirea n capitole i versete: a. In capitole: sec. al XIII-lea, cardinalul tefan Langton i clugrul Huges de saint Glef; b. In versete: in sec. al XVIlea, tipograful parizian Robert tefan. Aceast imprire a permis, apoi, utilizarea lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecrei pagini; primele ediii romneti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament, numit "de la Blgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion tefan); 1688 prima ediie integral ("Biblia lui erban"); 1856 - Biblia de la Buzu; 1858 Biblia lui aguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la Bucureti; 1936 Biblia lui Gala Galaction i Vasile Radu; 1944 - Biblia patriarhului Nicodim; 1968 Biblia patriarhului Justinian etc. " Varianta Cornilescu" = acceptat oficial de ctre Societatea Biblic Britanic (1921). Cornilescu Dimitrie, clugr schismatic, a fost iniial cantre bisericesc al preotului Tudor Popescu, la Biserica "Cuibul cu barz" din Bucureti, ambii trecui la sectari. Este Biblia romaneasc a sectanilor, cu intervenii prtinitoare in textul original... Biblia de la Ierusalim - opera colectiv a unui mare grup de specialiti catolici, cu o traducere prea liber a textelor; Biblia "ecumenic" = "Traduction Oecumenique de la Bible" (TOB), alctuit de o echip mixt, cu note explicative la subsol. Nu are autoritate tiinific. inspiraia Sfintei Scripturi = autorii ei au scris sub influena direct a Sfantului Duh. Argument biblic: "Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre invtur" (II Tim. 3, 16); interpretarea Sfintei Scripturi se face atat literal (istoricogramatical), cat i alegoric. Pentru a nu grei, interpretarea se face numai de ctre persoane autorizate de Biseric. S lum aminte la avertismentul Sf. Ap. Petru: "In ele (Epistolele Sf. Ap. Pavel, n. n.) sunt unele lucruri anevoie de ineles, pe care netiutorii le rstlmcesc ca i pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II, 3, 16). Caliti sine qua non ale interpreilor: s fie recunoscui de ctre Biseric, s cunoasc Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie i s aib o pregtire teologic atestat oficial, s aib o via moral corespunztoare etc.

importana

Sfintei Scripturi pentru mntuire. Insui Mantuitorul indeamn: "Cercetai Scripturile, c socotesc c in ele avei via venic..." (Ioan 5, 39), iar in alt loc: "Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine, adevratul Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Iar cunoaterea lui Dumnezeu nu este posibil fr cuvantul Su revelat in Scriptur. De asemenea, se tie c pentru mantuire este nevoie de credin, har i fapte bune. Credina este, intai de toate, "din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17). Sfantul Ioan Gur de Aur, bun cunosctor i mare exeget al Sfintei Scripturi, afirm: "Cunoaterea Scripturilor intrete duhul, cur contiina, smulge patimile inrobitoare, seamn virtutea, ne ridic deasupra sgeilor diavolului, ne face s locuim aproape de cer, elibereaz sufletul de legturile trupului, dandu-i aripi uoare i face s intre in sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodat mai bine"262. 4. RECAPITULAREA: - se fixeaz elementele de baz ale intrebri de genul "tii s nominalizai cateva dintre crile V. T. i N. T.?", "cum se face interpretarea Sfintei Scripturi?", "care este importana ei pentru mantuire?" etc. 5. ASOCIEREA: - cunoaterea supranatural dobandit prin Sfanta Scriptur se asociaz (i se completeaz) cu ajutorul Sfintei Tradiii (despre care vom vorbi intr-o catehez separat), dar i prin cunoaterea natural (direct) a creaiei, dup cuvantul psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea mainilor Lui o vestete tria" (Psalm 18, 1). 6. GENERALIZAREA: - Sfanta Scriptur este Cartea prin excelen, din trei puncte de vedere: a. istoric (istoria mantuirii neamului omenesc); b. religiosmoral (cea mai inalt scriere sacr); c. literar (un monument unic al literaturii universale). 7. APLICAREA: - credem c sunt valabile i astzi cuvintele Sfantului Ioan Gur de Aur: "Necunoaterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor" 263. De aceea, remediul se subinelege. - fiecare cretin trebuie, mai ales in condiiile complicate ale vieii contemporane, s fie un om "tare in Scripturi", aa cum se spune in Faptele Apostolilor despre iudeul Apollo, alexandrin de neam (18, 24); cunoaterea autentic a Scripturii este paz bun impotriva oricror
262 263

Omilia a X-a, P. G., LXIII, 485. Omilia a IX-a la Coloseni, P.G. LXII, 361.

rtciri, inlesnete aflarea celor mai bune rspunsuri in faa atacurilor sectare i este cel mai preios sprijin in misiunea noastr de a-i ajuta pe semeni s se apropie de Dumnezeu. * top III. CATEHEZ DESPRE SFNTA TRADIIE 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - am observat in cateheza anterioar c Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci, natural i supranatural, iar calea supranatural are, la randul ei, dou mijloace: Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie; - cunoaterea lui Dumnezeu i a doctrinei Bisericii nu este posibil numai prin intermediul Sfintei Scripturi, cum greit pretind confraii protestani i neoprotestani, ci i prin intermediul documentelor Sfintei Tradiii, aa cum vom vedea in cele ce urmeaz. 2. ANUNAREA TEMEI: astzi vom prezenta cateva din invturile de baz cu privire la Sfanta Tradiie. 3. TRATAREA: definiie: totalitatea adevrurilor de credin necuprinse in Sfanta Scriptur, dar consemnate in scris mai tarziu; etimologic, termenul provine din latinescul "traditio-onis" = predare, transmitere (a invturii), povestire; alte denumiri: predanie, memoria vie a Bisericii (Sergiu Bulgakov), viaa duhului in Biseric (Vladimir Lassky); temeiuri biblice: "Sunt multe alte lucruri pe care le-a fcut Iisus, care dac s-ar fi scris..." (Ioan 21, 25); "Drept aceea, frailor, stai neclintii i inei predaniile pe care le-ai invat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastr" (II Tesaloniceni 2, 15); temeiuri patristice: - Sf. Vasile cel Mare: "Dintre dogmele i pstrate in Biseric, pe unele le avem din invtura scris, iar pe altele le-am primit din tradiia apostolilor. Ambele forme de transmitere au aceeai putere pentru credin. i oricine are o iniiere cat de mic in chestiunile bisericeti nu va ridica obiecii. Fiindc, dac am incerca s lsm la o parte obiceiurile care n-au temei scris (in Biblie, n.n.), ca i cand n-ar avea mare insemntate, am grei, pgubind Evanghelia in cele eseniale. De exemplu, ca s amintesc de primul i cel mai obinuit: ce temei scris au cei care sper in numele Domnului nostru Iisus Hristos s se insemneze cu semnul Crucii? Din ce scriere am invat s ne intoarcem spre rsrit in timpul rugciunii?... In virtutea cror scrieri (biblice) binecuvantm apa botezului, undelemnul ungerii, i pe cel care se boteaz? Nu in virtutea tradiiei transmise in mod tainic? Nu provin toate acestea din invtura prinilor notri pstrate in tain, care bine au tiut c prin tcere se pstreaz caracterul sacru al tainelor?..."264 - Sf. Ioan Damaschin: "In Sfanta Scriptur nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sf. Nsctoarea de Dumnezeu Maria. Dar acestea se povestesc in

cea mai veche i adevrat Tradiie, care tie s relateze c in momentul slvitei ei adormiri toi Sf. Apostoli care colindau lumea in vederea mantuirii acesteia s-au adunat la Ierusalim venind pe calea aerului. Aici au avut o viziune ingereasc i se auzea o melodie dumnezeiasc a puterilor cereti..."265. aspecte ale Sfintei Tradiii: statornic i dinamic. a. Statornic - se refer la coninutul Tradiiei Apostolice (Tradiia dumnezeiasc apostolic), care incepe la Cincizecime i se incheie la moartea Sfantului Ioan, fixat in scris de Biseric pan in epoca sinoadelor ecumenice. b. Dinamic = preluarea, comentarea, actualizarea i trirea aspectului statornic;
Sf. VASILE CEL MARE, Despre Sfantul Duh, XXVII, Migne, P.G. 32, 188; vezi trad. rom. de pr. C. CORNIESCU i pr. T. BODOGAE, vol. 12 PSB, Bucureti, 1988, p. 79-80. 265 Sf. Ioan DAMASCHIN, Omilii la Adormirea Fecioarei Maria, 2, 18, Migne, P.G., 96, 748; apud Pr. prof. I. G. COMAN, Sfanta Tradiie in lumina Sfinilor Prini, in "Ortodoxia", anul VIII (1956), nr. 2, p. 165.
264

Sfintei Tradiii au fost fericit formulate de ctre Vinceniu de Lerini (sec. IV): "In ipsa item catholica ecclesia magnopere curandum est ut id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est" (In insi Biserica universal trebuie avut grij foarte mult s inem ceea ce a fost crezut peste tot, totdeauna, de ctre toi)266; deosebiri confesionale: - In Biserica Romano-Catolic invtura despre Sfanta Tradiie, principial, este aceeai. Aplic, ins, greit aspectul dinamic al ei, prin introducere de dogme noi, nevalidate de vreun sinod ecumenic; Bisericile Protestante (i "fiicele" lor mai mici, cele neoprotestante), resping in totalitate Sfanta Tradiie, susinand in corpore "Sola Scriptura". Parial, recunosc i ei, totui, o anumit "tradiie bisericeasc", intrucat, vrand-nevrand, i-au format i ei tradiiile lor; documentele care tezaurizeaz nvturile statornice ale Sfintei Tradiii : hotrarile sinoadelor ecumenice; canoanele Sfinilor Prini; crile de cult ale Bisericii; mrturisirile de credin i catehismele Bisericii; monumentele de art bisericeasc; datini i practici acceptate de Biseric. 4. RECAPITULAREA: se fixeaz elementele principale din tratare, prin
criteriile

cateva intrebri: "Ce este Sfanta Tradiie?", "Care sunt temeiurile prin care Biserica o consider izvor al Revelaiei?", "Unde este tezaurizat?" etc. 5. ASOCIEREA: - trebuie sesizat in detalii apropierea profund a Sfintei Tradiii de Sfanta Scriptur, deodat cu interdependena lor. Pe de o parte,
VINCENIU DE LERINI, Commonitorium primum, 2, Migne, PL, 50, 640; apud. pr. I. Gh. COMAN, Op. cit., p. 171.
266

coninutul Sfintei Tradiii ii are temeiul in Sfanta Scriptur, iar pe de alt parte, Sfanta Scriptur insi devine mai accesibil prin elementele de tezaur ale Sfintei Tradiii (in special talcuirile Sfinilor Prini). 6. GENERALIZAREA: - din cele prezentate pan aici, reiese un strans raport intre Scriptur, Tradiie i Biseric: "Rostul i lucrarea Sfintei Tradiii const, deci, atat in precizarea inelesului Scripturii (prin regula de credin pe care o are Biserica), cat i in actualizarea i dinamizarea cuvantului Scripturii fiecrei generaii, fiecrui timp, pan la sfaritul veacurilor"267. 7. APLICAREA: - Sfanta Tradiie este preuit cu adevrat de ctre cei care cunosc documentele ei i, mai ales, triesc conform principiilor pe care acestea le conin. Cine le ignor, n-au ce preui i nici nu se pot bucura, din pcate, de binefacerile lor; - dup cum credem i mrturisim infalibilitatea Sfintei Scripturi, aa trebuie s credem i s mrturisim infalibilitatea Sfintei Tradiii, avand ca temei lucrarea direct i continu a Sfantului Duh in viaa Bisericii268.
267 268

Pr. lector G. REMETE, Dogmatica Ortodox, Alba Iulia, 1996, p. 103-104. Pr. prof. I. Gh. COMAN, Op. cit., p. 178.

top
IV. CATEHEZ DESPRE SFNTA TREIME 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - cea mai mare porunc din Lege, reconfirmat i de ctre Mantuitorul Iisus Hristos, este iubirea de Dumnezeu (dublat de iubirea aproapelui)-(Deut. 6, 5; Luca 10, 28). Dup cum nu poi spune, ins, c iubeti pe cineva dac nu-l cunoti, tot aa nimeni nu poate afirma c-L iubete pe Dumnezeu dac nu-L cunoate, atat cat El a ingduit, desigur; - cunoaterea lui Dumnezeu nu este doar un deziderat al lumii imanente, ci este legat de venicie, dup cuvintele Mantuitorului: "Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, i pe Iisus Hristos pe care Lai trimis" (Ioan 17, 3); - cand rostim cuvantul "Dumnezeu", intotdeauna avem in vedere Santa

Treime: Tatl, Fiul i Sfantul Duh, o singur fiin, intreit in persoane. De aceea, cateheza noastr ii propune evidenierea elementelor de baz cu privire la dogma Sfintei Treimi. 2. ANUNAREA TEMEI: Astzi vom medita asupra invturii ortodoxe cu privire la Sfanta Treime. 3. TRATAREA: 3 - dogma Sfintei Treimi reprezint cea mai mare tain a cretinismului. De aceea, credem c in locul "dogmei Sfintei Treimi" este mai potrivit formularea "taina Sfintei Treimi", datorit atributului infinitii dumnezeieti care copleete capacitatea finit i relativ a cunoaterii umane. Intemeiai pe mrturiile Scripturii, toi Sfinii Prini inva c Dumnezeu nu poate fi cunoscut in fiina Sa, ci doar in lucrrile Sale, atat cat El insui S-a revelat; - Mrturii scripturistice. Sfanta Scriptur ne d mrturie c Dumnezeu S-a revelat ca Treime de Persoane: a. Vechiul Testament: "S facem om dup chipul i asemnarea Noastr" (Facere 3, 25); Teofania de la stejarul Mamvri (Facere 18); "Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot..." (Isaia 6, 3); b. Noul Testament: La Botezul Domnului, artarea Sfintei Treimi sau Teofania (Matei 3, 16-17); trimiterea Apostolilor la propovduire, in numele Sfintei Treimi: "Mergand, invai..., botezandu-le in numele Tatlui i al Fiului i al Sfantului Duh" (Matei 28, 19); - Mrturii patristice. a. Sfinii Prini participani la primele dou sinoade ecumenice (Niceea - 325 i Constantinopol - 381) au formulat dogma trinitar, sintetizand-o in Simbolul de credin numit "niceo-constantinopolitan); b. cele mai reprezentative tratate trinitare au scris urmtorii Sfini Prini: Atanasie cel Mare (Despre intruparea Logosului; Contra elinilor), Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfant), Grigorie de Nyssa (Contra lui Eunomiu), Grigorie de Nazianz (Cele cinci cuvantri teologice), Chiril al Alexandriei (Despre Sf. Treime), Didim cel Orb (Despre Sfantul Duh, Despre Sf. Treime)269. Pentru nivelul obinuit al unei cateheze recomandm, ins, capitolul al VIII-lea, "Cartea intaia", din Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin270, intrucat acest sfant printe a cunoscut i a valorificat tratatele menionate anterior, depind, ins, nivelul unei simple sinteze, prin contribuii personale de valoare excepional. Iat, bunoar, cum descrie el credina in Sfanta Treime271:
O parte dintre aceste tratate sunt accesibile datorit traducerilor din colecia PSB de la Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, cum este, de exemplu, lucrarea Despre Sfanta Treime (trad. pr. D. Stniloae, PSB - 40, 1994), altele datorate altor edituri i colecii, ca lucrarea Cele cinci cuvantri teologice ale Sf. Grigorie de Nazianz (trad. pr. D. Stniloae, Edit. Anastasia, Bucureti, 1993). 270 "Izvoarele Ortodoxiei", nr. 1, Trad. Pr. Dumitru Fecioru, Editura Librriei Teologice, Bucureti, 1938, p. 18-34. 271 Reproducem doar cateva fragmente din capitolul menionat.
269

"Credem in Tatl i in Fiul i in Sfantul Duh, in care ne-am i botezat. Cci astfel a poruncit Domnul apostolilor s boteze, zicand: Botezandu-i pe ei in numele Tatlui i al Fiului i al Sfantului Duh. Credem intr-Unul Tatl, principiul i cauza tuturora; nu S-a nscut din cineva; singurul care exist necauzat i nenscut; este fctorul tuturora. Este prin fire Tatl singurului Unuia nscut, Fiul Su i purceztorul Prea Sfantului Duh. Credem i intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul nscut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a nscut din Tatl inainte de toi vecii, lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut nu fcut, de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate S-au fcut... De asemenea, credem i in Duhul Sfant, Domnul i fctorul de via, care purcede din Tatl i se odihnete in Fiul, impreun inchinat i slvit cu Tatl i cu Fiul, ca fiind de aceeai fiin i co-etern. Credem in Duhul cel din Dumnezeu cel drept, cel conductor, izvorul inelepciunii, al vieii i al sfineniei. El este i se numete Dumnezeu impreun cu Tatl i cu Fiul; nezidit, desvarit, creator, atotstpanitor, atoatelucrtor, atotputernic, nemrginit in putere; El stpanete intreaga zidire, dar nu este stpanit; indumnezeiete, dar nu este indumnezeit; desvarete, dar nu se desvarete; imprtete, dar nu se imprteete; sfinete, dar nu se sfinete; mangaietor, deoarece primete rugciunile tuturor; in toate, asemenea Tatlui i Fiului..."272; - Analogiile Sfintei Treimi. Pe lang mrturiile scripturistice i patristice, un oarecare merit in inelegerea raionalitii, posibilitii i sensului existenei unei realiti personale intreite il au anumite analogii din lumea material, ca de exemplu: sufletul omenesc (cu cele trei componente: raiune, sentiment i voin), pomul (rdcin, trunchi i coroan), soarele (corp mineral, cldur i lumin), floarea (corpul ei, culoarea i mirosul), spaiul (inlime, lungime, lime), timpul (trecut, prezent i viitor) etc.
272

Ibidem, p. 19, 20, 27 i 28.

- Erezii anti-trinitare. Dogma Sfintei Treimi fiind taina tainelor, aadar cel mai greu accesibil omului, a fost deseori rstlmcit, ajungandu-se la erezii care au pus la grea incercare Biserica i pe slujitorii ei devotai. Cele mai vehemente erezii sunt catalogate in patru grupe: monarhianismul (susine o singur Persoan divin; reprezentani: Pavel de Samosata i Sabelie); subordinaionismul (Fiul i Duhul Sfant nu sunt egali cu Dumnezeu Tatl; reprezentani: Arie i Macedonie); triteismul (susine existena a trei Dumnezei distinci; reprezentani: Ioan Filipon din Alexandria, sec. al VI-lea); unitarianismul = un monarhianism "modern", susinut de Faustus Socinus, sec. al XVII-lea. De aici i denumirea de "socinieni". Cultul divin - izvor al cunoaterii dogmei Sfintei Treimi. Intemeiat pe Sfanta Scriptur i pe Sfanta Tradiie, cultul divin (public i particular) exprim in modul cel mai accesibil nuanele dogmei trinitare, invandu-ne, de fapt, c pe Dumnezeu il cunoatem in msura in care il slvim i il experiem liturgic, incepand cu simpla inchinciune, continuand cu meditarea in linite adanc

asupra lucrrilor i insuirilor Persoanelor Prea Sfintei Treimi i incheind cu imprtirea din Sfantul Potir, la Sfanta Liturghie. 4. RECAPITULAREA: care sunt formele cele mai frecvente de mrturisire a credinei in Sfanta Treime? (R: inchinciunea i Simbolul de credin); redai o mrturie biblic i una patristic, cu privire la dogma Sfintei Treimi; care este modalitatea cea mai eficient de a cunoate dogma Sfintei Treimi? 5. APROFUNDAREA. Intrucat elementele materiale (i nici chiar analogiile pomenite mai sus) nu pot fi asociate cu dogma Sfintei Treimi, in locul momentului logico-psihologic al catehezei numit "asociere", propunem aprofundarea, chiar dac acum o vom face foarte pe scurt, din cauza spaiului restrans al catehezei noastre, desigur. Propriu-zis, ne vom referi la un singur detaliu, ce apare sub forme discrete, invluite in mister, in Scriptur i Tradiie, dar excelent formulat de ctre printele Dumitru Stniloae273, anume reflectarea iubirii intra-trinitare in creaie. Aa cum menionam mai la inceput, Dumnezeu ne este cunoscut prin lucrrile sale, intre care cel mai accentuat prin observarea iubirii Sale fa de creaie. Detaliul concret la care dorim s facem referire este reflectarea iubirii Persoanelor Sfintei Treimi in familie. Astfel, triunghiul iubirii intra-trinitare (Tatl i Fiul ii asociaz iubirea i o indreapt asupra Sfantului Duh; Tatl i Sfantul Duh asupra Fiului; Fiul i Sfantul Duh asupra Tatlui) se poate vedea reflectat in iubirea dintre persoanele unei familii autentic cretine, cu deosebire in familiile cu copii (iar unde nu se nasc in mod natural, pot fi infiai): tata i mama ii asociaz i indreapt iubirea asupra copiilor; tata i copiii asupra mamei; mama i copiii asupra tatlui... Esenial, numai o treime de persoane poate exercita iubirea complet, autentic.
A se vedea Teologia Dogmatic Ortodox, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1978, cap. al III-lea, Sfanta Treime, structura supremei iubiri, p. 306309. Iat cateva crampeie ale "demonstraiei" printelui profesor: "Un subiect unic in sens absolut ar fi lipsit de
273

bucuria i deci de sensul existenei... Dou subiecte realizeaz prin comuniunea lor o oarecare consisten i o bucurie i un sens al existenei. dar nici aceast doime real, care e in acelai timp o unitate dialogic, bazat pe unitatea de fiin, nu e suficient. Comuniunea in doi este i ea limitare... Aceasta nu-i scoate din monotonia unei vederi restranse, sau a unei singurti in doi. Numai al treilea subiect i scoate din nentrerupta lor singurtate n doi, numai al treilea subiect care poate fi i el partener de comuniune...", p. 308-309 (subl. n.).

6. GENERALIZAREA: "Prea Sfnt Treime, miluiete-ne pe noi: Doamne, curete pcatele noastre; Stpne, iart frdelegile noastre; Sfinte, cerceteaz i vindec neputinele noastre, pentru numele Tu!" 7. APLICAREA (ncheierea). Dogma Sfintei Treimi fiind Dogma-Dogmelor i Taina-Tainelor, nu poate fi ineleas decat printr-o credin luminat, prin trire cretin autentic i mai ales prin rugciune (cult). De aceea, in locul oricror concluzii, propunem rostirea unei mrturisiri-rugciune, intalnit foarte frecvent in cultul nostru ortodox: "Ndejdea mea este Tatl, scparea mea este Fiul, acopermantul meu este Duhul Sfant; Treime Sfant, slav ie!"

top
1V. CATEHEZ DESPRE MAICA DOMNULUI 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - Cultul Bisericii noastre este structurat pe o succesiune ierarhic bine determinat: adorare pentru Prea Sfanta Treime, supra-venerare (= supracinstire) pentru Maica Domnului i venerare (= cinstire) pentru Sfini, Sfanta Cruce, Sfinii Ingeri i Sfintele Moate; - Fecioara Maria a fost aleas, pentru vrednicia ei, de Dumnezeu insui pentru aL nate pe Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Aceast alegere este o dovad c insui Dumnezeu i-a acordat o cinstire fr egal, temei logic i firesc pentru a o cinsti i noi, oamenii, in chip deosebit. Din pcate nu toi cretinii accept aceast logic. De aceea, o catehez despre Maica Domnului este binevenit, din cel puin dou puncte de vedere: 1. Pentru a evidenia temeiurile de baz ale cinstirii; 2. Pentru a rspunde atacurilor nedrepte din partea sectarilor. 2. ANUNAREA TEMEI: Vom vorbi astzi despre cateva dintre temeiurile cinstirii Maicii Prea Curate, deodat cu evidenierea importanei slujirii ei in iconomia mantuirii. 3. TRATAREA: - Temeiuri biblice. a. Vechiul Testament: 1. Fac. 3, 15: "Dumnie voi pune intre tine i intre femeie, intre smana ta i smana ei; aceasta ii va zdrobi capul, iar tu ii vei inepa clcaiul". Sfinii Prini ineleg prin "femeie" pe Maica Domnului, iar "smana" = Fiul ei, Iisus Hristos; 2. Isaia 7, 14: "Iat Fecioara va lua

in pantece i va nate Fiu i ii vor pune numele Emanuel"; 3. Iezechiel 44, 2: "Poarta aceasta va fi inchis; nu se va deschide i nimeni nu va intra prin ea, cci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi inchis" (referire la pururea fecioria Maicii Domnului); 4. Psalm 45, 10: "Sttut-a Imprteasa de-a dreapta Ta, in hain aurit i preainfrumuseat" (referire la locul in ierarhia cereasc). O dat cu acestea, trebuie reinute i alte locuri vetero -testamentare, cu referire tainic la Maica Domnului: Facere 28, 11-19 (Scara lui Iacov), Ieire 3, 2 (Rugul care ardea i nu se mistuia), Ieire 16, 33 (Vasul = nstrapa cu man), Num. 17, 8 (Toiagul lui Aaron) etc. b. Noul Testament: 1. Luca 1, 28: "Bucur-te, ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvantat eti tu intre femei" (cuvintele arhanghelului Gavriil); 2. Luca 1, 35: "Duhul Sfant se va pogori peste tine i puterea Celui Preainalt te va umbri" (cuvintele aceluiai arhanghel); 3. Luca 1, 42: "Binecuvantat eti tu intre femei..." (cuvintele Elisabetei); 4. Luca 11, 27: "Fericit este pantecele care Te-a purtat i sanii la care ai supt!" (o femeie din popor), cuvinte pe care Iisus le-a confirmat: "Aa este..." (v. 28); 5. Luca 2, 51, loc in care aflm c Iisus ii era supus; 6. Ioan 2, 3 - Iisus preface apa in vin, la rugmintea Maicii Sale; 7. Ioan 19, 26 - aflm c nici cand era pe Cruce Iisus nu a uitat-o, incredinand-o ucenicului su iubit. - Temeiuri patristice (dogmatice, canonice, cultice): 1. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) l-a condamnat pe Nestorie care o numea pe Maica Domnului "Nsctoare de Hristos" i, prin semntura a 198 de episcopi, i s-a recunoscut calitatea de "Qeotovko"", adic "Nsctoare de Dumnezeu". Ca baz a hotrarilor sinodale au fost luate cele 12 anatematisme ale Sfantului Chiril al Alexandriei 274; 2. Tot la sinodul al III-lea Ecumenic s-au stabilit cateva canoane prin care se condamn invturile greite ale lui Nestorie (inclusiv cele cu privire la Maica
274

Istoria Bisericeasc Universal, Manual pentru Institutele Teologice, Bucureti, 1975, p. 252.

Domnului), dar i ale celor care ii vor clca pe urme (in special canoanele 2, 3, 4, 5 i 7)275; 3. Sfantul Ioan Damaschin spune: "Propovduim c Sfanta Fecioar este in sensul propriu i real Nsctoare de Dumnezeu. Prin faptul ce Cel ce S -a nscut din

ea este Dumnezeu adevrat, este adevrat Nsctoare de Dumnezeu aceea care a nscut pe Dumnezeu adevrat, intrupat din ea..."276; 4. In cultul ortodox, Maica Domnului este invocat dup Sfanta Treime, inaintea ingerilor i a sfinilor, prin faptul c este considerat mijlocitoare prin rugciunile ei. In aceast privin, este foarte sugestiv icoana numit "Deisis" (= Rugciune), in care Mantuitorul este incadrat in dreapta de Maica Domnului, iar in stanga de Ioan Boteztorul. Frumuseea i bogia cultului Maicii Domnului se poate observa cel mai bine in slujbele consacrate srbtorilor ei: Naterea... (8 sept.) i Intrarea in Biseric (21 nov.) - in care sunt evideniate virtuile prinilor, Ioachim i Ana; Buna-Vestire (25 martie), in care este evocat acceptarea ei de a deveni Mama Fiului lui Dumnezeu; Soborul... (26 dec.) - omagiul Bisericii pentru vrednicia ei de mam; Adormirea... (15 aug.) - care reliefeaz contiina Bisericii c Maica Domnului este "Panaghia" (= Preasfanta), care ne miluiete cu rugciunile ei... - Cteva precizri la atacurile sectare. Facem intai meniunea c obieciunile sectare sunt rezultatul ignoranei lor in materie de int erpretare biblic. Paradoxal, ins, ii intemeiaz tocmai biblic aceste obieciuni, legate in special de pururea-fecioria ei. "Bazai" pe textele de la Matei 1, 24 i Matei 13, 55, spun c ea a mai avut copii, pe aa-numiii "frai" ai Domnului (care de fapt erau veriori). Rspunsurile ortodoxe sunt la indemana oricui, mai ales in Mrturisirile de credin (catehisme), incat nu insistm aici asupra lor. In schimb, evocm cuvintele de total bun sim ale unui teolog protestant (!), Hengster Berg: "Pururea-fecioria Mariei constituie antiteza binecuvantat impotriva barbariei care socotete c aceea care a
Vezi Arhid. prof. dr. Ioan FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note i comentarii, Sibiu, 1992, p. 73-75. 276 Op. cit, p. 175-176.
275

luat Duh Sfant i a fost umbrit de puterea Celui Preainalt a trit apoi in comuniune matrimonial cu Iosif"277. - Devieri ale romano-catolicilor i protestanilor. a. Catolicii a promovat dogme noi: imaculata concepie (1858), inlarea ei cu trupul la cer (1954),

numirea ei, la Conciliul II Vatican (1965), ca Mam a Bisericii ("Mater Ecclesiae") i Co-Redemptis ("Co-Mantuitoare"); b. Protestanii ii acord Maicii Domnului o oarecare, numind-o "fericit", "fecioar ludat", "preavrednica", dar i-au randuit nici un fel de cult, considerand-o doar o "femeie deosebit". 4. RECAPITULAREA: Cine i-a acordat Maicii Domnului cinste, mai intai? Reproducei trei temeiuri semnificative pentru cinstirea ei; Care este locul Maicii Domnului in cultul ortodox? 5. ASOCIEREA. Maica Domnului este considerat de Sfinii Prini "Eva cea Nou", care a nscut pe Cel Care ne-a adus mantuirea, spre deosebire de "Eva cea Veche", soia lui Adam, prin care a venit cderea. 6. GENERALIZAREA: "Cat va fi Biserica, i in chip deosebit Biser ica Ortodox, Maica Domnului va fi nelipsit din credina, din evlavia, din dragostea i din cinstea noastr pentru ea. Numele ei il poart cele mai multe femei, icoana ei se gsete in toate bisericile i in cele mai multe case de cretini, srbtorile ei sunt intre cele mai de cinste, rugciunile ctre ea, dintre cele mai obinuite" (prof. Teodor M. Popescu)278.
Apud Pr. lect. George Remete, Dogmatica, Alba Iulia, 1996, p. 286 278 Meditaii Teologice, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucuretilor, 1977, p. 52.
277

7. APLICAREA: evlavia poporului a pstrat pan astzi expresia "Doamne, Maica Domnului", care exprim asocierea ei in lucrarea de mantuire; toate slujbele svarite in Biserica noastr au in randuial rostiri de cinstire i de cerere ctre Maica Sfant; o dat cu argumentele biblice, patristice, liturgice etc., pentru cinstirea Maicii Domnului exist argumentul logic al bunului sim: nu poate fi desprit niciodat Fiul de Mam i nici Mama nu poate fi desprit de Fiu, aa cum din pcate o fac neoprotestanii i, parial, protestanii. Cum poate susine cineva c-L iubete pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, iar pe cea pe care El a ales-o ca mam s o considere o simpl femeie, care nu i-a pstrat sfinenia fecioriei, a mai avut ali

copii etc. etc.? *

top
VI. CATEHEZ DESPRE SFNTA BISERIC 1. PREGTIREA APERCEPTIV: mantuirea are dou aspecte eseniale: obiectiv i subiectiv; cea obiectiv se mai numete i rscumprare, cu trei dimensiuni: de jertf, recapitulativ i ontologic; cea subiectiv se numete i indreptare, fiind lucrarea de insuire personal a mantuirii obiective, cu ajutorul harului, prin credin i fapte bune; - mantuirea subiectiv (sau personal) nu se poate realiza decat in Biseric, pentru c aici se dobandete harul, prin Sfintele Taine, incepand cu Botezul ("De nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre in impria lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5), cci in afara Bisericii nu exist mantuire ("Extra Ecclesia nulla salus", a spus Sf. Ciprian279 i tot el a afirmat: "Cine nu are ca mam Biserica, nu poate avea pe Dumnezeu ca tat"280). 2. ANUNAREA TEMEI: Astzi vom vorbi despre importana Bisericii pentru mantuirea noastr. 3. TRATAREA: 1. Intemeierea Bisericii: a. Tainic, prin jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ("... s pstrai Biserica lui Dumnezeu, pe care a catigat-o cu insui sangele Su" Fapte 20, 28); b. In mod vzut, istoric, in ziua Pogorarii Sfantului Duh, la Cincizecime (Fapte 2); 2. Fiina Bisericii: a. Biserica este o instituie teandric (divino-uman), care-i cuprinde pe toi cei botezai, care mrturisesc credina cea una, ua ei fiind deschis pentru toi oamenii, inclusiv pentru cei pctoi ("Nu cei sntoi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi...", Matei 9, 12); b. Biserica are dou aspecte: vzut (loca, membrii, acte cultice etc.) i nevzut (harul i toate lucrrile tainice); c. Biserica de aici, de pe cale, se numete "lupttoare", iar cea de dincolo de pragul imanentului, "triumftoare". Biserica are, aadar, i un caracter venic, cci fiind " zidit pe piatra credinei, nici porile iadului nu o vor birui!" (Matei 16, 18); 3. Insuirile Bisericii sunt cele mrturisite in Simbolul de Credin: una, sfant, soborniceasc i apostoleasc. a. Una - intrucat Unul este Intemeietorul i

279 280

Epistole 73, 21, 2; vezi i Apologei de limb latin, vol. 3 PSB, Bucureti, 1981, p. 432 De Unitate Ecclesiae, VI; Epistola 74, 7, 2; vezi Apologei... cit., p. 438.

capul ei, Mantuitorul nostru Iisus Hristos (Efeseni 1, 23); b. Sfant - sfant fiind Duhul care lucreaz in ea. In acest sens mrturisim despre ea c este i infalibil ("fallo" = a inela; "infallo" = care nu ineal, care nu greete); c. Soborniceasc (= universal) - intrucat are in vedere mantuirea tuturor oamenilor ("Dumnezeu voiete ca toi oamenii s se mantuiasc i la cunotina adevrului s vin", I Tim 2, 4) i se sprijin pe cele 7 sinoade (soboare) ecumenice; d. Apostoleasc - se sprijin i pe mrturia Sfinilor Apostoli, in prezena crora s -a intemeiat i care, la randul lor, au intemeiat biserici locale in lumea cunoscut atunci. Lor li s -a spus: "Propovduii Evanghelia la toat fptura..." (Marcu 16, 15) i "Mergand, invai..." (Matei 28, 19). 4. Membrii Bisericii: clerul (ierarhia) i poporul drept-credincios (mirenii). 5. Biserica este i factor al educaiei, nu doar al mantuirii. Este important s remarcm rolul ei i in plan pedagogic, istoric-naional etc. (La noi, cel puin, dup retragerea aurelian (271-275) pan la intemeierea cnezatelor i voevodatelor (secolul al XIV-lea) i pan la unificarea lor (Basarab I, 1330), singura instituie existent neintrerupt a fost Biserica. Ei ii revine, aproape in exclusivitate, meritul de a fi salvat fiina neamului de la pierire, in faa atator nvlitori, care -i fcuser drum pe la noi in acel mileniu vduvit de o conducere statal unitar. Acest mileniu, numit "intunecat", datorit acestei obscuriti pe plan politic, a fost luminat doar de harul credinei drept-mritoare, druit cu generozitate, atunci ca i astzi, de Sfanta Biseric. Ea a inut loc i de coal i de cancelarie domneasc. Episcopii i preoii au fost conductori spirituali la vedere i, tainic, cu timp i fr timp, cu voie i fr de voie, indrumtori i sftuitori politici). 4. RECAPITULAREA: Cine a intemeiat Biserica? Care este "ziua ei de natere" in istorie? Care sunt elementele care in de fiina Bisericii? Detaliai rolul Bisericii ca factor al educaiei. 5. ASOCIEREA:

Biserica, cu toate c este factorul cel mai important in lucrarea de mantuire, din punct de vedere al educaiei cretine nu este singurul. O dat cu ea, factori eseniali ai educaiei sunt familia i coala. Astfel, buna conlucrare intre aceti trei factori este determinant pentru formarea caracterului moral cretin, inta final a educaiei. 6. GENERALIZAREA: Biserica este darul lui Dumnezeu in care i prin care dobandim mantuirea. Acest adevr incontestabil a fost exprimat intr-un mod deosebit de inspirat de ctre Fericitul Augustin: "In afara Bisericii poi avea totul in afar de mantuire. Poi avea cinstire, poi deine Evanghelia, poi avea credin i s predici in numele Sfintei Treimi, dar niciodat nu vei putea gsi mantuire decat in Biseric!"281. 7. APLICAREA: cand pronunm cuvantul "Biseric" ne gandim, deodat, la cldirea (locaul) de cult, la comunitatea credincioilor (I Cor. 1, 2) i la viaa liturgic; sfinenia Bisericii se reflect i se regsete, prin extensiunea binefacerilor ei, atat in viaa de familie (familia insi este numit "mica biseric"), cat i in sufletul ("inima") fiecrei persoane in parte. Aa se explic un minunat fragment de rugciune din Canonul Sfintei Imprtanii: "Frdelegile mele trecele cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai nscut din Fecioar, i curete inima mea,
281

Apud N. MOLDOVEANU, Comori dezgropate, Editura "Casa coalelor", Bucureti, 1997, p. 44.

fcnd-o biseric a Preacuratului Tu Trup i Snge.... In acelai sens, la fel de minunat, se exprim Sf. Efrem Sirul: "S facem din sufletele noastre biserici, care s fie vrednice de Dumnezeu. Dac vine unul din cei mari ai pmantului, chiar i ua ta se imprtete de cinste. Cu atat mai mult trebuie s fie impodobit dac Dumnezeu insui locuiete in tine. Fii pentru El biseric i preot. Slujete -i Lui in biserica ta, dup cum a fost i El preot i jertf pentru tine. Fii i tu pentru El biseric, preot i jertf. Fiindc sufletul tu este biseric, nu lsa nici o necurenie in ea. Nu lsa nimic in casa lui Dumnezeu din cele ce sant urate. Impodobete-o in schimb cu tot ceea ce i se cuvine Lui..."282 *
282

Ibidem, p. 38.

top
VII. CATEHEZ DESPRE RUGCIUNE283

1. PREGTIREA APERCEPTIV:

Dumnezeu este nu numai Realitatea Suprem, ci i Binele Absolut, de la Care ne vine, aadar, toat buntatea. Comuniunea cu El este vital ("Fr de Mine nu putei face nimic!", Ioan 15, 5; "Rmanei in Mine i Eu in voi. Precum mldia nu poate s aduc road de la sine, dac nu rmane in vi, tot aa i voi, dac nu rmanei in Mine", Ioan 15, 4; de aici s-a inspirat, credem, Sf. Ap. Pavel cand a mrturisit: "Toate le pot in Iisus Hristos, Cel ce m intrete" - Filip. 4, 13); - Comuniunea cu Dumnezeu se realizeaz prin cult. Structurii psiho-fizice a omului ii corespund cele dou dimensiuni ale cultului: intern i extern. Cultul intern este concentrat in cele trei virtui teologice (sau cardinale), credina, ndejdea i dragostea, iar cultul extern se manifest in dou moduri: public (sfintele slujbe) i particular (rugciunea). 2. Astzi vom vorbi despre aspectele generale ce in de cultul particular, adic despre rugciune. 3. TRATAREA: A. Definiie i etimologie. Cea mai cunoscut definiie este cea formulat de Evagrie Monahul (numit i "Ponticul", 399): "Rugciunea este vorbirea minii cu
Pentru redactarea acestei schie de catehez utilizm cu precdere Teologia Moral Ortodox, vol. 2, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, Bucureti, 1980, p. 13-55 i Invtura de Credin Cretin Ortodox, aceeai Editur, Bucureti, 1952, p. 202-223.
283

Dumnezeu"284. Etimologic termenul vine din limba latin (rogatio-onis) i este interesant de observat c primul sens al acestui substantiv este "propunere", al doilea "cerere", al treilea "intrebare"; iar la verb ("rogo-are"): 1. a intreba; 2. a cere...285; B. Temeiuri scripturistice. Modelul Suprem i in privina rugciunii ni-l d Mantuitorul Iisus Hristos, Care S-a rugat indeosebi in locuri retrase ("In zilele acelea, Iisus a ieit la munte s Se roage i a petrecut noaptea in rugciune ctre Dumnezeu" - Luca 6, 12; a se vedea i rugciunea din grdina Ghetsimani, Luca 22, 41-42, precum i alte momente), dar i in locuri publice, ca de exemplu la invierea lui Lazr (Ioan 11, 41-42). De asemenea, Mantuitorul a indemnat la rugciune: "Privegheai i v rugai, ca s nu intrai in ispit" (Matei 26, 41); i -a invat pe ucenici "Tatl nostru" (Matei 6, 9-13). Sfinii Apostoli au practicat rugciunea i au indemnat la rugciune, ca de exemplu la alegerea lui Matia (Fapte 1, 24); Sf. Ap. Petru, inainte de a o invia pe Tavita (Fapte 9, 40); iar Sf. Ap. Pavel indeamn struitor: "Rugai-v neincetat!" (I Tes. V, 17). C. Temeiurile Patristice in favoarea rugciunii sunt nenumrate. Prezentm

aici doar crampeie din marea de invturi cu privire la acest subiect: Sf. Ciprian: "Aceia pot dobandi ce cer de la Dumnezeu, pe care El ii vede c vegheaz la Rugciune"286; Sf. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de cpetenie este struina, la vreme, in rugciune"287; Sf. Ioan Gur de Aur: "Oamenii se supr cand sunt grmdii de cereri. Dumnezeu ins iubete pe cel care struie..." 288. i tot el zice: "Dac voii s aflai cunotina voii lui Dumnezeu, dac voii s aflai esena
Cuvant despre rugciune, 3, in Filocalia Romaneasc 1, trad. de prot. D. STNILOAE, Sibiu 1947 (Ediia a II-a), p. 73. Tot Evagrie, in aceeai lucrare, spune: "Dac eti teolog roag -te cu adevrat; i dac te rogi cu adevrat, eti teolog!", Ibidem, 60, p. 81. 285 G. GUU, Dicionar latin-roman, Editura tiinific, Bucureti, 1973, p. 482 286 Despre Rugciunea Domneasc, 31. 287 Omilii, III, 13. 288 Omilia XX, 5.
284

inelepciunii duhovniceti, aceasta se poate numai prin rugciunea necurmat"289. Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de pre dintre toate simurile este vederea, aa cea mai dumnezeiasc dintre toate virtuile este rugciunea"290. D. Felurile rugciunii: a). Dup form: luntric i verbal; b). Dup subiect: personal i public; c). D. p. v. al coninutului: de laud, de mulumire i de cerere. De laud: - dup ex. Mantuitorului: "Eu Te-am preaslvit pe Tine pe pmant..." (Ioan 17, 4) i al Maicii Preacurate: "Mrete, suflete al meu, pe Domnul..." (Luca 1, 17); de mulumire: - dup indemnul Sf. Ap. Pavel: "Neincetat v rugai! Dai mulumire pentru toate, cci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi" (I Tes. 5, 17-18); de cerere: - "Cerei i vi se va da!" - spune Mantuitorul (Matei 7, 7); "Toate cate vei cere in rugciune, crezand, vei lua!" (Matei 21, 22). E. Insuirile (exigenele) rugciunii: s izvorasc din inim curat i s fie fcut cu atenie; s fie fcut cu dragoste fa de Dumnezeu i de aproapele; s nu conin cereri care s contravin moralei cretine i bunului sim; s fie numai pe linia voii lui Dumnezeu (de aceea se spune, cu toat dreptatea, c cea mai scurt i mai ineleapt rugciune este: "Doamne, fac-se voia Ta cu mine!"). F. Foloasele rugciunii: comuniunea cu Dumnezeu i dobandirea asemnrii cu El; luminarea minii, bucuria inimii, intrirea voinei. Iar Sfinii Prini se intrec in a le descrie: cheia vistieriei darurilor dumnezeieti (Fer. Augustin), cununa

virtuilor (Sf. Maxim Mrturisitorul), doctorie mantuitoare, impiedicand pcatele i vindecand nelegiuirile (Sf. Ioan Gur de Aur), leacul mahnirii i uratului (Sf. Nil Sinaitul), rodul bucuriei i al mulumirii (Evagrie Monahul) etc. etc.291.
Omilia a II-a la Coloseni. Op. cit., 150, p. 93. 291 Fragmente preluate de la N. MOLDOVEANU, Comori dezgropate, Editura "Casa coalelor", Bucureti, 1997.
289 290

O dat cu Sfinii Prini, care mrturisesc despre foloasele duhovniceti ale rugciunii, medicii cretini susin rolul terapeutic general al ei. Intre acetia, s-a remarcat in chip aparte dr. Alexis Carrel292, indeosebi prin "Eseul despre rugciune". Mai intai face o splendid incercare de a o defini: "Rugciunea este o tensiune a spiritului uman spre Creatorul imaterial al lumii. In general, rugciunea este un ipt de durere, un strigt de ajutor. Uneori, ins, rugciunea devine contemplaie senin a Principiului imanent i transcendent al lucrurilor; un act de iubire i de adoraie fa de Acela de la Care izvorte minunea vieii. De fapt , rugciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiina Nevzut, cu Acela Care este Creatorul a tot ce exist, cu Inelepciunea suprem, Puterea i Frumuseea Absolut..." (subl. n.). In legtur cu foloasele rugciunii, Alexis Carrel spune: "Oamenii care se roag in mod serios se caracterizeaz prin perseveren in implinirea obligaiilor, printr-un sim al datoriei i al rspunderii avansat, prin mai puine cderi i pcate i printr-o anumit buntate fa de ceilali... Rugciunea produce in suflet calm, linite interioar, armonie intre activitatea nervoas i cea moral, o putere mai mare de a suporta incercrile vieii, srcia, boala, calomnia i moartea. Echilibrul cauzat de rugciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav... Astfel, rugciunea ii marcheaz pe credincioii si cu o caracteristic particular: castitate in privire, calm in atitudine, bucurie senin in expresie, curaj in conduit i, cand nevoia o cere, jertfa de sine a soldatului sau martirului..."293. 4. RECAPITULAREA: - incercai o definiie personal a rugciunii;
292

Alexis Carrel (1873-1944), chirurg i fiziolog francez, autor al unor lucrri de prestigiu pentru care

a primit premiul Nobel pentru medicin (1912). O dat cu lucrrile de medicin, a scris i cri de spiritualitate, intre care cea mai cunoscut este "Omul - fiin necunoscut" (L'homme cet inconue). Dup ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un cretin practicant, aa explicandu-se scrierea acestui eseu despre rugciune. 293 Fragmentele sunt preluate dup textul publicat in magazinul "Reader's Digest", ian./ 1941;

- expunei, pe scurt, un moment de trire i de implinire a rugciunii, din experiena duhovniceasc personal. 5. ASOCIEREA: cu postul (Matei 17, 21) i cu milostenia (Matei 12, 7); 6. GENERALIZAREA: Rugciunea este unirea omului cu Dumnezeu, intrirea pcii, mama lacrimilor, punte care trece peste ispite, scpare de intristri, framarea rzboaielor, lucrarea ingerilor, veselia viitoare, izvorul virtuii, cauza darurilor, propire tainic, dovada ndejdii, luminarea minii, secure pentru dezndejde, comoara celor ce iubesc tcerea, slbirea furiei, oglinda propirii, descoperirea strii, arttorul viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei (Sf. Ioan Scrarul)294. 7. APLICAREA: S incercm a rspunde la cateva intrebri: Cand ne rugm? Unde? Cum? Pentru cine? (i altele asemenea, dup caz).