informatii despre carbon ca element chimic

Carbonul

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alți atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea sa îl face capabil de a forma legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate forma aproape zece milioane de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbo-azot produce o parte din energia radiată de Soare și de alte stele. În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea atmosferică nu are punct de topire deoarece punctul său triplu este la 10 MPa (100 bar), deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el rămâne solid la temperaturi mai înalte decât cele mai mari puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropică. Carbonul nu a fost creat în timpul Big Bang-ului, deoarece are nevoie de producerea unei coliziuni triple de particule alfa (nuclee de heliu). Universul s-a extins inițial și apoi s-a răcit prea repede pentru ca acest lucru să fie posibil. Oricum, este produs în interiorul stelelor în ramura orizontală, unde un nucleu de heliu este transformat în carbon prin procesul triplu-alfa. A fost de asemenea creat în stări multi-atomice.Are numarul atomic Z=6.

Compuși anorganici
Cel mai cunoscut și important oxid al carbonului este dioxidul de carbon, CO2. Este o componentă minoră a atmosferei Pământului, produs și folosit de toate ființele vii, și un compus volatil în altă parte. În apă formează urme de acid formic, HCO2H, dar ca majoritatea compușilor cu mai mulți atomi de oxigen la un singur carbon este instabil. Prin acest intermediar, sunt produși ioni carbonați. Unele minerale importante sunt carbonații, precum calcitul. Disulfura de carbon, CS2, este similară. Alți oxizi sunt monoxidul de carbon, CO, și neobișnuitul suboxid de carbon, C3O2. Monoxidul de carbon se formează prin combustie incompletă și este un gaz incolor și inodor. Fiecare moleculă conține o legătură triplă, care este foarte puțin polară, rezultând tendința de a se atașa permanent de moleculele de hemoglobină, deci gazul este foarte otrăvitor. Cianura, CN-, are o structură similară și se comportă ca un ion halid; (CN)2, este înrudită. Cu metalele reactive, precum wolframul, carbonul formează fie carburi, C-, fie acetilide, C22-, aliaje cu puncte de topire foarte înalte. Acești anioni sunt de asemenea asociați cu metanul și acetilena, ambii fiind acizi foarte slabi. Cu o electronegativitate de 2,5,

Circuitul carbonului in natura Carbonul a fost descoperit în preistorie și era cunoscut anticilor. a fost descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980. de exemplu carborundul. care seamănă cu diamantul. dar instabil. Există 15 izotopi cunoscuți ai carbonului. Are un timp de înjumătățire de 1. iar cel care există cel mai puțin este 8C. Unele carburi au matrice covalente. sau 12C. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului. care dispare prin emisie de protoni și degradare alpha. fulerenul. (98. Carbonul-14 are un timp de înjumătățire de 5730 ani și este folosit intens pentru datarea materialelor pe bază de carbon. În 1961. .carbonul formează de obicei legături covalente.89%) și carbon-13. SiC. care îl preparau prin arderea materialului organic în spații fără mult oxigen (creând cărbune). și un radioizotop natural.11%). Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a adoptat izotopul carbon-12 ca bază pentru greutățile atomice. Izotopi Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon-12.98739x10-21 s. carbon-14 sau 14C. sau 13 C. (1. Diamantele au fost întotdeauna considerate rare și frumoase.

Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eklogit sau in vulcani. de un carat. respectiv. aceasta este determinată de timpul de răcire. la rândul său. sau țărmul african). iar in sanscrită i se spunea "vajira". duritatea variind însă în funție de gradul de puritate a cristalului. "indestructibil". care. Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km). Arabii îi spuneau "al-mas" . prin existența unor presiuni și temperaturi ridicate și prezența dioxidului de carbon. cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant și din fulerită. Formânduse în aceste condiții. Diamantele se pot exploata din rocile însoțitoare prin minerit de exemplu Namibia. celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) și fulerenele. ce se traduce prin :"de neînvins". Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. craterul Barringer).adică "cel mai dur". În germană și olandeză. numele carbonului sunt Kohlenstoff și.Numele său vine din franțuzescul charbone. care au vârsta de câteva sute de milioane de ani. Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. Din punct de vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur. acestea transportă la erupția vulcanului și diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarței pământului. de unde vine și denumirea slavă de "almaz" (diamant). . creându-se condițiile necesare pentru formarea diamantului. Africa de sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deșertul. Din cauza durității ridicate. unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni ridicate. cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Diamantul Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. vine din latinescul carbo. însemnând cărbune. să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică. dar și diamante mai noi. grafitul sau diamantul. fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani. Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca. koolstof. ambele însemnând literal "materia (stofa) cărbunelui". Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs. la final. În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului. Vârsta diamantelor este foarte diferită. Denumirea de diamant provine din limba greacă "adamas" αδάμας. În India se numea "irra". sunt roci bogate în gaze Kimberlite și Lamproite.

neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. faza propriu zisă de incarbonizare. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante. 2. Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile. . presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe. în primele faze se formează turba. prin două procese mai importante: 1. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. faza geochimică. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente. care intensifică procesele de încarbonizare. creându-se temperaturi și presiuni ridicate. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți.Carbunele Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun .

280 . Zăcămintele de huilă s-au format cu cca.Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică.5 . hexagonale. densitatea 2. fiind insolubil în acizi. devine magnetic bipolar numai după o tratare pirolitică (încălzire). radiația solară este izotropă (uniformă în cele 3 dimensiuni). Obiectul mai este cunoscut și ca hârtie de indigo.coeficientul de dilatare liniara pe °C . solzoasă. huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. rar romboedric sau fiind sub formă amorfă.2. formă tabulară. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2. sau bare.1 . constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. fiind după diamant un element stabil datorită structurii simetrice de C60 cu o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal. laserul este anizotrop) și este un bun conductor electric. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 .96 %. are un caracter anizotropic accentuat (de ex.65 milioane de ani.345 milioane de ani în urmă. Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe.2. Grafitul are în structură cristale opace de culoare neagră. Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie acoperit cu grafit ce servește la multiplicarea textelor. denumire dată de culoarea caracteristică Grafitul sublimează la o temperatură de 3825 °C. Grafitul Grafitul sau plombagina (denumire de specialitate) este un mineral răspândit în natură ce face parte din categoria nemetalelor.86 - . Duritatea pe scara Mohs este între 1 . .7.3 având o urmă neagră cenușie.

Etimologia termenului provine din limba greacă: γραφειν (graphein) = a scrie.170 .4200 .0. aceasta fiind datorată urmei negre lăsată pe hârtie.e.punct de fierbere °C .012 căldura de combustie Kcal/Kg ≈7800.căldura specifică Kcal/Kg x °C .n.1. proprietate care a determinat folosirea mineralului în fabricarea minelor de creioane.) grafitul era folosit la înegrirea obiectelor din ceramică. .conductivitatea termică la 20 °C Kcalx0. In epoca târzie a fierului (între secolul V și I î.001/°C x cm x s . unele din acestea fiind descoperite în Passau.≈4000 .căldura latentă de topire Kcal/Kg .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful