P. 1
informatii despre carbon ca element chimic

informatii despre carbon ca element chimic

|Views: 5|Likes:
Published by Antonia Stephania
pre
pre

More info:

Published by: Antonia Stephania on Jun 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/21/2014

pdf

text

original

Carbonul

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alți atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea sa îl face capabil de a forma legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate forma aproape zece milioane de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbo-azot produce o parte din energia radiată de Soare și de alte stele. În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea atmosferică nu are punct de topire deoarece punctul său triplu este la 10 MPa (100 bar), deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el rămâne solid la temperaturi mai înalte decât cele mai mari puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropică. Carbonul nu a fost creat în timpul Big Bang-ului, deoarece are nevoie de producerea unei coliziuni triple de particule alfa (nuclee de heliu). Universul s-a extins inițial și apoi s-a răcit prea repede pentru ca acest lucru să fie posibil. Oricum, este produs în interiorul stelelor în ramura orizontală, unde un nucleu de heliu este transformat în carbon prin procesul triplu-alfa. A fost de asemenea creat în stări multi-atomice.Are numarul atomic Z=6.

Compuși anorganici
Cel mai cunoscut și important oxid al carbonului este dioxidul de carbon, CO2. Este o componentă minoră a atmosferei Pământului, produs și folosit de toate ființele vii, și un compus volatil în altă parte. În apă formează urme de acid formic, HCO2H, dar ca majoritatea compușilor cu mai mulți atomi de oxigen la un singur carbon este instabil. Prin acest intermediar, sunt produși ioni carbonați. Unele minerale importante sunt carbonații, precum calcitul. Disulfura de carbon, CS2, este similară. Alți oxizi sunt monoxidul de carbon, CO, și neobișnuitul suboxid de carbon, C3O2. Monoxidul de carbon se formează prin combustie incompletă și este un gaz incolor și inodor. Fiecare moleculă conține o legătură triplă, care este foarte puțin polară, rezultând tendința de a se atașa permanent de moleculele de hemoglobină, deci gazul este foarte otrăvitor. Cianura, CN-, are o structură similară și se comportă ca un ion halid; (CN)2, este înrudită. Cu metalele reactive, precum wolframul, carbonul formează fie carburi, C-, fie acetilide, C22-, aliaje cu puncte de topire foarte înalte. Acești anioni sunt de asemenea asociați cu metanul și acetilena, ambii fiind acizi foarte slabi. Cu o electronegativitate de 2,5,

care seamănă cu diamantul. de exemplu carborundul. Izotopi Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon-12.carbonul formează de obicei legături covalente. care îl preparau prin arderea materialului organic în spații fără mult oxigen (creând cărbune). sau 12C. a fost descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980. și un radioizotop natural. . iar cel care există cel mai puțin este 8C.98739x10-21 s.89%) și carbon-13. sau 13 C. dar instabil. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului. Are un timp de înjumătățire de 1. carbon-14 sau 14C. Carbonul-14 are un timp de înjumătățire de 5730 ani și este folosit intens pentru datarea materialelor pe bază de carbon. fulerenul. În 1961. (98. Există 15 izotopi cunoscuți ai carbonului. Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a adoptat izotopul carbon-12 ca bază pentru greutățile atomice. care dispare prin emisie de protoni și degradare alpha. SiC. Circuitul carbonului in natura Carbonul a fost descoperit în preistorie și era cunoscut anticilor. Unele carburi au matrice covalente. Diamantele au fost întotdeauna considerate rare și frumoase.11%). (1.

craterul Barringer). acestea transportă la erupția vulcanului și diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarței pământului. respectiv. sau țărmul african). Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. În germană și olandeză. numele carbonului sunt Kohlenstoff și.Numele său vine din franțuzescul charbone. ce se traduce prin :"de neînvins". Denumirea de diamant provine din limba greacă "adamas" αδάμας. ambele însemnând literal "materia (stofa) cărbunelui". Din cauza durității ridicate. sunt roci bogate în gaze Kimberlite și Lamproite. În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului. de un carat. aceasta este determinată de timpul de răcire. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs. cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant și din fulerită. de unde vine și denumirea slavă de "almaz" (diamant).adică "cel mai dur". creându-se condițiile necesare pentru formarea diamantului. Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca. Formânduse în aceste condiții. să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică. vine din latinescul carbo. grafitul sau diamantul. care. Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km). În India se numea "irra". celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) și fulerenele. însemnând cărbune. Diamantul Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. dar și diamante mai noi. . Africa de sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deșertul. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eklogit sau in vulcani. la final. prin existența unor presiuni și temperaturi ridicate și prezența dioxidului de carbon. duritatea variind însă în funție de gradul de puritate a cristalului. unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni ridicate. care au vârsta de câteva sute de milioane de ani. Din punct de vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur. fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani. iar in sanscrită i se spunea "vajira". "indestructibil". Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. la rândul său. Vârsta diamantelor este foarte diferită. koolstof. Arabii îi spuneau "al-mas" . Diamantele se pot exploata din rocile însoțitoare prin minerit de exemplu Namibia.

presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun. azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți. creându-se temperaturi și presiuni ridicate. . După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe.Carbunele Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun . Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile. care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. în primele faze se formează turba. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă. 2. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. care intensifică procesele de încarbonizare. care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate păduri. Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente.neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. faza propriu zisă de incarbonizare. faza geochimică. prin două procese mai importante: 1.

Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie acoperit cu grafit ce servește la multiplicarea textelor.345 milioane de ani în urmă. Obiectul mai este cunoscut și ca hârtie de indigo.2. are un caracter anizotropic accentuat (de ex.2. Grafitul are în structură cristale opace de culoare neagră. Duritatea pe scara Mohs este între 1 . . laserul este anizotrop) și este un bun conductor electric.coeficientul de dilatare liniara pe °C . densitatea 2. Grafitul Grafitul sau plombagina (denumire de specialitate) este un mineral răspândit în natură ce face parte din categoria nemetalelor. hexagonale. fiind insolubil în acizi.65 milioane de ani. fiind după diamant un element stabil datorită structurii simetrice de C60 cu o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal. constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului.7. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 . denumire dată de culoarea caracteristică Grafitul sublimează la o temperatură de 3825 °C. Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. sau bare. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada terțiară în urmă cu 2. huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi.3 având o urmă neagră cenușie.96 %.Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică.1 . Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. radiația solară este izotropă (uniformă în cele 3 dimensiuni). 280 . solzoasă. formă tabulară.86 - . rar romboedric sau fiind sub formă amorfă. devine magnetic bipolar numai după o tratare pirolitică (încălzire).5 .

e.≈4000 .conductivitatea termică la 20 °C Kcalx0.001/°C x cm x s . In epoca târzie a fierului (între secolul V și I î.4200 . aceasta fiind datorată urmei negre lăsată pe hârtie. Etimologia termenului provine din limba greacă: γραφειν (graphein) = a scrie.punct de fierbere °C . proprietate care a determinat folosirea mineralului în fabricarea minelor de creioane.) grafitul era folosit la înegrirea obiectelor din ceramică.căldura specifică Kcal/Kg x °C . unele din acestea fiind descoperite în Passau.0.012 căldura de combustie Kcal/Kg ≈7800. .1.n.căldura latentă de topire Kcal/Kg .170 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->