Sceptic, epicureu Stoic sau cinic?

Oamenii au cautat dintodeauna cheia fericirii. Ea se afla in intelepciune, spun scolile filozofice din Grecia antica. 25 de secole mai tarziu, ele pot inca sa ne invete cate ceva despre viata. Cultura noastra occidentala, de la sfarsitul Evului Mediu, a concentrate toate eforturile catre un scop dublu: competenta tehnologica si stiinta. Astfel, oamenii au schimbat fata acestei lumi si au modificat conditiile in care traiesc asa cum nu a facut nicio alta specie. Cresterea sperantei de viata, progresul comunicatiilor si satul planetar in care traim cu totii sunt cateva din aceste modificari. Dar oare asta a adus la ostoirea setei umane de sens si fericire? Cum sa traim o viata buna si fericita iata ce ne invata filozofii Antichitatii. Aceste lucruri erau discutate si exersate in scoli care au ramas faimoase: epicureica, stoica, cinica. Maestrii acestora propuneau o adevarata practica terapeutica, un tip de asceza si un mod de viata fondate pe cunoastere traita si profunda a vietii omenesti si a posibilitatilor sale de implinire.

Scepticul sau calea linistii Daca te decizi asupra invatamintelor Scolii Sceptice, ti se va propune un diacnostic asupra cauzelor suferintelor omenesti. Apoi, o terapie, pentru a te vindeca. Diacnosticul e simplu. Daca esti nefericit, asta se intampla pentru ca judeci prea mult Dar ce inseamna ca judeci? Inseamna ca imparti lumea in doua. A judeca inseamna a pune conditii. Pe asta o accept, pe cealalta nu. Judecata inseamna sa intri in lumea dualitatii, deci in lumea nelinistii. Voi merge catre ceea ce judec a fi bun. Voi evita ceea ce mi se pare rau; in prezenta unui rau voi suferi sau voi fugi. In orice caz, voi fi nefericit. Terapia? Suspendarea judecatii. Nu mai judeca si vei fi mai fericit. Daca ii frecventezi pe sceptici, te vei confrunta cu un paradox: pe de o parte, ti se va predica tacerea (sau aphasia, necuvantul, care e un alt nume pentru intelepciune). Dar vei descoperi, pe de alta parte, o filozofie care vorbeste mult! O doctrina in care se discuta, se confrunta argumente, unde se practica polemica zi de zi, asupra subiectelor interesante ale conditiei umane. Paradox numai aparentAi opinii fixe? Maestrul te va convinge de opinia contrara. Esti convins de opinia contrara? Ti se va demonstra ca prima variant era cea buna. Ai o a treia opinie? Ti se va respinge logica. Te simti dezorientat, nu mai stii cum sa gandesti. Chiar daca pentru moment, gata, incetezi sa mai judeci. Mentalul se relaxeaza. Fondat pe contradictie si pe respingerea ideilor fixe, discursul dilozofic sceptic este o adevarata terapie. Daca repeti aceasta experienta intelectuala, vei vedea ca orice judecata este goala si fara sens si fara

fundament, Vei fi disponibil sa apreciezi totul si vei castiga o liniste profunda. In fond, scepticii ne chestioneaza astazi asupra unor idei capitale. Opiniile noastre de care ne tinem cu dintii, ideile fixe, toate aceastea ne ajuta oare sa traim mai frumos? Sa fim mai impliniti? Sau e doar o fundatura, cea mai rea dintre inchisorile noastre? A fi sceptic inseamna arealiza ca ne indendificam cu ideile acestea immobile, care ne opresc din miscarea naturala a vietii. Metodele sceptice sunt exercitii practice care te invata sa te calmezi, sa nu mai fi atat de incrancenat mental. Liber mental, voi accede la libertatea la care aspir si la un control sporit al vietii. Voi fi mai deschis si mai receptive la ceea ce vine din interior si la altii. Sunt impacat, sunt fericit. Scepticul nu judeca, nu decide ce e bine si ce e rau, practica o gandire bazata pe idei si respingerea acestora si descopera virtutile tacerii.

Epicur sau calea placerii Epicureu Epitetul pare atragator. Este o promisiune, daca nu de intelepciune, macar de placere si deja e destul De fapt, Scoala Epicureana le propune pe ambele si le considera nedisociabile. Daca faci o singura data experienta placerii pure, gata, ai ajuns intelepciune, spun epicureii. Cum?, vei spune, deja cunosc placerea. Si nu am devenit mai intelept cu asta. Asta, pentru ca nu placerea este cea pe care ai experimentat-o, ci aparenta ei Ce numim placer? In general, realizarea unei dorinte. Am chef de aceasta prajitura cu ciocolata, mancarea imi produce placere. Dar ce este acest chef? Nimic altceva decat reprezentarea a ceea ce il poate face sa inceteze, Un refuz al senzatiei, aici si acum. Placerea nu este decat o fuga. Ceea ce numim placere nu este decat o usurare, desparitia unei senzatii precum foamea, sau dorinta sexuala. Daca asta inseamna placer, ne spune Epicur, nu e de mirare ca nu suntem fericitiAtunci care este placerea autentica? Nimic altceva, spune Epicur, decat absenta durerii. Iata ce poate sa para excentric. Daca asta va dezamageste, contiunua Epicur, este pentru ca sunteti atat de rupti de realitatea carnii proprii. Incat ignorati pletitudinea care va este oferita in fiecare moment si de care numai durerea fizica va poate instraina. In fiecare clipa in care nu simtim durere, ni se ofera pletitudinea existentei, bucuria de a fi viu. Terapia epicureica e simpla: sa revenim la adevarul senzatiilor, la adevarul corpului. Si, astfel, la atentia catre sine. Daca simt senzatia de foame, sa accept acea senzatie fara sa incerc sa o ostoiesc. Apoi sa mananc, in deplina atentie fata de acel aliment. Exista, desigur, si o parte ascetica. Este vorba despre a invata sa ne multumim cu putin, pentru ca simplu fapt de a fi in viata trebuie sa ne faca fericiti. Celor carora cauta fara incetare senzatii tari, pentru ca se simt prea slabiti, asceza epicureana le aminteste cateva lucruri. Pentru fiecare om instalat in plenitudinea senzatiilor sale, fiecare senzatie este una de plenitudine. A deveni epicureu inseamna sa intelegi ca placerea nu vine din exterior, in obiecte, in alimente sau omul iubit, ci in interiorul corpului. Intelepciunea, dupa Epicur, este sufletul care se bucura de unitatea sa cu trupul.

Stoic sau calea afirmarii Daca decizi sa devii elevul unui maestru stoic, vei alege deviza latina care iti poate schimba viata. Amor fati sau iubire pentru destinul propriu. Fatum este ciclul evenimentelor care ni s-a intamplat in decursul vietii, chiar si propria persoana, barbat sau femeie, frumos ori urat, sarac sau bogat, cu o anume aptitudine sau fara, cu evenimentele vietii noastre, fie ele fericite sau ba. Daca devii stoic, trebuie sa accepti un principiu: destinul este ceea ce nu depinde de noi insine: sa ne fi nascut, sa murim intr-o zi, succesul sau esecul. Dar ce depinde de noi, atunci? Simplu, iubirea. Sau alegerea de a nu iubi. Sa spui da sau nu la ceea ce ti se ofera. Scoala stoica ne aminteste ceva fundamental: pe calea intelepciunii nu este vorba de transformare a ceva din viata, a vietii insesi. E mai degraba vorba despre cum invatam sa culegem ce ni se ofera. Sa primim. Stoicismul afirma: nu puteti schimba, dar puteti inceta sa vreti sa schimbati. Actiunea justa si fecunda nu se poate naste decat dintr-un mare da. Actiunea justa nu vine decat din iubire. Acest principiu inseamna nu actiona niciodata pentru propria satisfactie.. Nu action ape fondul unei suferinte pe care vrei sa o traiesti. Pentru ca acea actiune, fondata pe un nu, nu poate aduce decat rezultate negative. Suporta si abtine -te inseamna traieste cu propriile suferinte. Putin conteaza ca ele vin de la altcineva, pentru ca ele sunt ale tale. Numa tu le poti trai. Acceptarea propriei suferinte, fara o a respinge, inseamna transformarea ei. Aceasta durere va actiona acolo si va afecta viata proprie si pe a altora. Cum sa te vindeci, asadar, daca nu accepti sa o traiesti lucid? Soicismul ne invita, de asemenea, sa devenim constienti ca actionam in mare parte pentru a ne feri de rau, de tensiune, de suferinta. Sunt numai actiuni bazate pe nu. Muncim pentru a nu mai simti angoasa lipsei. Ne facem utimi pentru a nu ne simti respinsi. Aceste actiuni sunt bune din punct de vedere moral; dare le ne tin departe de noi insine acest refuz al propriei totalitati, care nu este deca o lipsa de intelepciune. Antrenamentul stoic inseamna sa actionezi in totala detasare. Inteleptul stoic este precum actorul care joaca un rol de indragostit: face totul pentru a seduce femeia pe care o iubeste, dar daca scenario este cel al unui esec, nu se va sinucide. Pentru ca el nu se indentifica cu personajul sau. Maestrii stoici ne intreaba: nu traim oare ca niste actori deveniti nebuni, care se iau drept personajele pe care le intrerpreteaza?

Cinicul sau calea nebuniei Despre Diogene, maestrul cinic, Platon a spus: E Socrate devenit nebun. Intelegem de ce Diogene manca precum cainii, dintr-un vas pus pe sol. Dormea intr-un butoi si traia in cea mai neagra saracie. Se plimba toata ziua cu o torta aprinsa si striga: Caut un om. In acelasi timp, era recunoscut pentru intelepciunea sa indiscutabila de catre toti cei care il intalneau. Pentru un filozof cinic, ceea ce este nebunie in fata oamenilor, este intelepciune in fata zeilor. Daca te inscri in Scoala Cinicilor, va trebui sa faci niste exercitii. Scopul este sa te eliberezi de ingradirile sociale, de conventii, de artificii. Pentru asta trebuie sa te eliberezi de privirea celorlalti. Biograful lui Diogene poveste: Cineva dorea sa devina discipolul sau. El i-a spus ca trebuie sa umble pe ulita cu un peste atarnat de el. Omului I s-a facut rusine, a aruncat pestele si a plecat. Diogene a l-a intalnit dupa acea si i-a spus razand: Un peste a rupt prietenia noastra. Sensul antrenamentului cinic este destul de transparent: sa invatam sa suportam dispretul altora in orice circumstante. Este o experienta limita, cea mai radical transformare dintre toate. Pentru ca nu are nicio justificare, niciun fundament. Si pentru ca cea mai intima dorinta este aceea de a exista si de a fi confirmati de privirea celuilalt. De ce simtim nevoia atat de puternica de a ne conforma exigentelor societatii? Simplu: pentru a nu intra in aceasta angoasa existentiala majora. Maestrul cinic ne va face sa o incercam. Poate o data cu ea vine o mare suferinta, insa intelepciunea e dupa colt. Vom descoperii astfel fundamentul iluzoriu din spatele nevoii de a fi aprobati. Vom fi astfel liberi, si vom traii la intens, mai creative. Lasarea deoparte a acestui eu construit pentru a fi vazut si iubit ne va pune pe drumul cel drept catre fundamentul autentic al fiinite noastre. Psihanaliza ne aminteste: eul este un sistem de aparare. Uneori este construit in asa maniera, incat ne face sa suferim. Dar idea intelepciunii cinice duce mai departe. Reconstruirea eului inseamna reconstructia altui sistem de aparare. Nu e oare posibil sa renuntam la oricare dintre acestea si sa fim spontani, liberi si neconformisti? Pentru ca ceea ce ne impiedica sa fim fericiti este exact aceasta aparare fara final, nu-ul spus vietii Sceptic, epicureu sau stoic, toate aceste filozofii ne indemna sa aruncam la cos sistemele noastre de aparare sis a ne bucuram de viata, pur si simplu.