Sunteți pe pagina 1din 22

Achim Oana Lavinia Medicina generala, anul I

In procesele de transport pasiv moleculele transportate se deplaseaza prin miscari de agitatie termica precum si prin miscari determinate de fortele de atractie sau respingere electrostatica intre moleculele respective si moleculele membranei sau ale mediilor apoase; ca urmare, moleculele transportate se deplaseaza in sensul gradientului potentialului lor electrochimic (daca potentialul electric este acelasi pe ambele fete ale membranei, moleculele se vor deplasa in sensul gradientului de concentratie).

Exista trei mecanisme distincte de transport pasiv: - difuzie simpla; -difuzie facilitata; -difuzie prin canale si pori.

Difuzia simpla a moleculelor prin dizolvare in bistratul lipidic se datoreaza permeabilitatii intinseci a acestuia fata de anumite tipuri de molecule si ioni (discutate mai sus) si consta in traversarea bistratului fara ajutorul proteinelor membranare.

Prin agitatie termica, molecula transportata poate depasi barierele energetice impuse de diversele regiuni hidrofile/hidrofobe ale membranei. Deoarece insa ciocnirile moleculare sunt aleatoare, traiectoria moleculei prezinta numeroase deflexii; molecula poate fie sa traverseze membrana, fie sa se intoarca in mediul initial. Transportul unei singure molecule nu depinde de sensul gradientului potentialului electrochimic. Fluxul net de substanta care traverseaza membrana prin difuzie simpla are insa sensul gradientului de potential electrochimic, deoarece moleculele care vor difuza dinspre mediul cu concentratie mai mare spre mediul cu concentratie mai mica vor fi mai numeroase decat cele care traverseaza membrana in sens invers. Schimbul gazos la nivelul alveolelor pulmonare este un exemplu de transport pasiv realizat prin difuzia simpla a moleculelor de CO2 si O2 prin dizolvare in membrana.

Moleculele hidrofile mari, cum sunt muli factori nutritivi necesari celulei, precum iunii ioni traverseaz membrana prin difuzie facilitat, utiliznd molecule transportoare existente n membran sau introduse artificial n aceasta. Asemenea molecule transportoare au o anumit specificitate, recunoscnd specia molecular sau ionic pe care o transport. Exist transportori pentru glucoz, colin, pentru diferii ioni (ionofori).

Exemplu de difuzie facilitat: difuzia facilitata a gucozei (dupa Baldwin & Lienhard, Trends Biochem. Sci. 6:210, 1981)

Transportorii sunt proteine att de specializate nct pot deosebi speciile levogire de cele dextrogire. Fiind vorba despre o form de transport pasiv, sensul de aciune al transportorilor n difuzia facilitat este sensul gradientului electrochimic. Molecula transportoare, cu rol enzimatic, se poate gsi n dou stri conformaionale. Se poate observa cum molecula de glucoza, numit substrat n aceast situaie, se leag pe una din feele membranei ntr-un anumit loc de legare numit situs. Se produce n urma legrii o modificare conformaional i situsul de legare este expus prii opuse, simultan cu scderea afinitii transportorului pentru glucoz i eliberarea acestei molecule de partea cealalt a membranei. Prin eliberare se revine la conformaia iniial i ciclul se repet.

Substanele ionizate nefiind liposolubile, difuzia lor prin membran se poate face prin structuri proteice specializate care strbat membrana pe toat grosimea ei i creeaz ci de trecere pentru ioni, formnd canale sau pori. Noiunea de por este folosit pentru structurile neselective, fcnd o discriminare doar pe baza diametrului particulei. Cu precdere, prin pori trece apa, caz n care acetia se numesc porine. Ionii au n jurul lor o zona de hidratare, din care cauz au diametrul prea mare pentru pori.

Canalele ionice sunt proteine specializate care strbat membrana lipidic celular,permind astfel trecerea substanelor neliposolubile. Prin canale ionii pot s treac n ambele sensuri, dar transportul are loc n sensul gradientului electrochimic. Spre deosebire de pori, canalele ionice sunt structuri selective. Eficacitatea transportului prin canale este foarte mare, printr-un singur canal putnd trece 1.000.000100.000.000 ioni/s.

Canalul poate fi nchis sau deschis printr-o modificare conformaional a proteinei canal comandat printr-un mecanism specific electric, chimic sau prin alte mecanisme. Fiecare tip de canal poate fi blocat specific de anumite toxine: tetrodotoxina inhib funcionarea canalului de Na+ din membrana axonal, tetraetilamoniul blocheaz canalul de K+). Blocanii specifici permit studierea proprietilor canalelor sau identificarea proteinelor canal.

Canalul ionic este caracterizat de un parametru electric numit conductan G, care reprezint inversul rezistenei electrice R. Unitatea de msur a conductanei este Siemens-ul (S). Din punct de vedere biologic, conductana canalului reprezint echivalentul electric al permeabilitii acesteia pentru un anumit tip de ion. Se poate aprecia conductana unei poriuni de membran ca fiind dat de produsul dintre conductana unui canal izolat i densitatea canalelor deschise, deoarece conductana canalului deschis este constant.

Reprezentarea schematic a canalului membranar

Exist substane care formeaz n jurul ionului o structur hidrofob, permindu-i acestuia difuzia prin bistrat. O astfel de substan care, inclus n membrana celular, permite translocarea ionilor de pe o fa pe cealalt se numete ionofor. Ionoforii pot forma canale prin membran sau pot aciona ca nite molecule transportoare. De exemplu, valinomicina este un ionofor care poate ncorpora ionii de K+, forndu-i s prseasc prin membran celula bacterian, provocnd moartea acesteia, acionnd astfel ca un antibiotic.

Valinomicina este un ionofor care face ca ionii de K+ s ias din celula bacterian, provocndu-i moartea

Comportamentul diferitelor tipuri de molecule n apropierea membranei lipidice

n concluzie, membrana celular poate fi traversat prin transport pasiv de moleculele mici hidrofobe prin difuzie simpl, de ioni prin canale i difuzie facilitat i de moleculele hidrofile mari prin difuzie facilitat

Transportul apei care intervine esenial n toate procesele biologice se realizeaz att prin difuzie simpl i osmoz ct i prin canale (pori apoi), permeabilitatea membranei pentru ap fiind foarte mare. Mecanismele de transport al apei sunt foarte complexe i incomplet elucidate, un rol foarte important avndu-l diferena de presiune osmotic.