Sunteți pe pagina 1din 18

Monenciu Debora Chimie I

Introducere
Carbonul este al 6-lea element din sistemul periodic, aflat in grupa a IV-a principala, perioada a 2-a, blocul p si este un nemetal. Are numarul atomic Z=6, numarul de masa A=12, configuratia electronica 1s22s22p2 si are valenta 4, exceptand CO.

Stare naturala
Carbonul alcatuieste 0,2% din scoarta terestra in care se gaseste sub forma de carbonati, carbuni fosili, carbon cristalizat si hidrocarburi. In atmosfera se gaseste sub forma de CO2 care alcatuieste 0,09% din aerul atmosferic. Dintre carbonatii cei mai importanti sunt urmatorii: CaCO3(piatra de var), MgCO3(magnezita), CaCO3MgCO3(dolomita), FeCO3(siderita), BaCO3(baritina) si PbCO3(ceruzita).

Carbunii fosili
Antracitul, huila, carbunele brun, lignitul si turba au provenit in urma unui proces de incarbonizare (proces biochimic lent de transformare a substantelor organice din plante in carbuni) a substantelor vegetale la temperaturi cu presiuni inalte in absenta oxigenului. Antracitul si huila au culoarea neagra, carbunele brun si lignitul bruna, iar turba o culoare cafenie.

Carbonul cristalizat se afla in urmatoarele varietati: diamant, grafit si carbon negru.


Este cristalizat in sistemul cubic cu fete centrate, fiecare atom fiind inconjurat tetraedric de alti 4 atomi de carbon, realizand o structura compacta care explica duritatea mare a diamantului si inertia sa chimica. Are o duritate de 10 pe scara Mohs, este incolor in stare pura, nu conduce curentul electric si caldura, este foarte rezistent, incalzit la 800C arde in oxigen curat trecand in CO2, incalzit in absenta aerului transformandu-se in grafit. Este intrebuintat pentru gaurirea si slefuirea materialelor foarte dure.

Diamantul

Este mult mai raspandit decat diamantul si difera foarte mult de acesta, grafitul fiind opac, negru, unsuros, foarte moale, are luciu metalic, conduce caldura si curentul electric si este mai reactiv. Proprietatile diferite se datoreaza marilor deosebiri care exista in structura celor 2 forme alotropice, grafitul cristalizand in sistemul hexagonal, alcatuind planuri paralele formate din hexagoane. Intre planurile aflate la distanta de 1,33A se exercita forte Van der Waals, ceea ce explica tendita grafitului de a cliva. Este utilizat la fabricarea creuzetelor refractare, a creioanelor, precum si in industria nucleara.

Grafitul

Diamant

Grafit

Proprietati fizice Indiferent de varietatea sub care se afla, carbonul este caracterziat prin urmatoarele proprietati fizice: Are un punct de topire foarte ridicat > 3700C. Nu se dizolva in nici un solvent. Are o putere de absorbtie foarte mare.

1.
2. 3.

La temperatura obisnuita, carbonul are o reactivitate chimica scazuta si depinde de forma alotropica in care se gaseste si de temperatura sa. Carbonul se combina direct numai cu unele elemente: cu hidrogenul (formeaza hidrocarburi- CH4, C2H2), cu azotul se combina numai impreuna cu hidrogenul si formeaza HCN, cu oxigenul dand CO sau CO2, cu sulful (disulfit de carbon CS2), cu halogenii (CCl4) si cu metalele cu care formeaza carburi (CaC2-carbid). Din cauza marilor afinitati fata de oxigen, carbonul se comporta ca un reducator fata de multe substante compuse care contin oxigen si preluandu-l si incalzit la rosu reactioneaza cu apa formand gazul de apa: C + H2O CO + H2

Proprietati chimice

Combinatiile carbonului
Numarul combinatiilor carbonului este foarte mare in combinatiile sale si in genral se leaga prin legaturi covalente atat cu elementele electropozitive, cat si cu elementele electronegative.

HIDRURILE CARBONULUI
Prezinta deosebiri fundamentale fata de hidrurile celorlalte elemente. O prima deosebire este faptul ca aceste hidruri sunt combinatii foarte stabile, in comparatie cu hidrurile celorlalte elemente. Legaturile carbonului cu hidrogenul ca si cu celelalte elemente se fac prin intermediul unor orbitali hibrizi tetraedrici la care participa un orbital s si 3 orbitali sp3. Hidrurile carbonului nu sunt nici acide, nici bazice, nu sunt deficiente in electroni la C, legaturile sunt simetrice fata de atomul de C si foarte putin polare.

CARBURILE
Combinatiile carbonului cu elemnte care au electronegativitatea mai mica sau egala cu el se numesc carburi. Ele se clasifica in 3 grupuri: carburi covalente, carburi ionice si carburi interstitiale.

1.

Carburi covalente

2. Carburi ionice

Aceste carburi se obtin prin unirea directa a elementelor la temperaturi ridecate 2000C sau reducerea oxizilor cu carbon la temperaturi ridicate.

3. Carburi interstitiale

Carburile ionice sunt substante cristaline incolore si transparente, iar la temperatura obisnuita nu conduc curentul electric. Cu apa reactioneaza si dau diferite hirocarburi, fapt care diferentiaza carburile intre ele dupa cum urmeaza: Carburi care prin hidroliza dau CH4 (4Al4C3+ 12H2O 3CH4+ 4Al(OH)3) Carburi care dau acetilena: CaC2 + H2O C2H2 + Ca(OH)2 Carburi care dau un amestec de hidrocarburi(lantanidele si actinidele)

Numeroase metale tranzitionale cum sunt titan, zirconiu, hafniu, molibden si wolfram formeaza carburi interstitiale. In aceste carburii atomii de carbon ocupa golurile existente in reteaua metalica.

Combinatiile cu halogenii
Metode de obtinere: Prin substitutia hidrogenurilor din metan cu halogenul respectiv: CH4 + 2X2 CX4 + 4HX. Prin interactiunea disulfurii de carbon cu halogenul respectiv: S=C=S + 3X2 CX4+ S2X2.

Compusul
CF4 CCl4 CBr4 CI4

Starea de agregare
gaz lichid solid solid

Energia de legatura
116 81 58 51

Pf ( C ) Pt ( C )
-184 -23 90 171 -128 77 189 90

Dintre acesti derivati o mai mare importanta prezinta CCl4, care este un solvent foarte bun, neinflamabil si foarte stabil. CCl2F2(freon) se utilizeaza ca transportator de caldura in masinile frigorifice inlocuind cu succes amoniacul,deoarece este o combinatie netoxica , neutra si neinflamabila.

Combinatiile cu oxigenul
Oxizii carbonului: cei mai importanti sunt CO si CO2. 1. Oxidul de carbon Stare naturala: se gaseste in cantitati mici in gazele vulcanice, dar in cantitati mai mari in atmosfera oraselor si in vecinatatea autostrazilor este unul din cei mai periculosi poluanti ai aerului.

Metode de obtinere

1. 2. 3. 4. 1. 2.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

2C + O2 2CO CO2 + C CO (T~1000C) C + H2O CO + H2 (T>1200C) CH4 + H2O CO + 3H2 In laborator: HCOOH CO+ H2O ( H2SO4) HOOC-COOH CO + CO2 + H2O Proprietati fizice: Oxidul de carbon este un gaz incolor, fara miros, fara gust, mai usor ca aerul, greu solubil in apa si foarte toxic. Proproitati chimice: Reactia cu hidroxizii alcalni: CO + KOH HCOOK Caracter oxidoreducator: 2CO C + CO2 CO este redus de hidrogen, la cald: CO+ H2 C+ H2O In prezenta de Fe, Ni, Co formeaza amestecuri de hidrocarburi In prezenta catalizatorilor Fe3O4 si Fe2O3 rezulta CO2 si H2 Are un caracter nesaturat si poate forma compusi de aditie: Cl2 + CO COCl2 (diclorura de carbonil/ fosgen)

Dioxidul de carbon
Se gaseste liber in atmosfera in proportie de 0,03%, in volume se gaseste in numeroase ape minerale carbogazoase si in unele gaze naturale. 1. 2. 3.

Obtinere

C + O2 CO2 CaCO3 CO2 + CaO In laborator se obtine prin actiunea HCl diluat asupra marmorei in aparatul Kipp: CaCO3 + 2HCl CaCl2 + H2O + CO2 CO2 este un gaz incolor, mai greu ca aerul, care nu arde si nu intretine arderea, este solubil in apa, un volum de apa dizolva 0,90 volume de gaz.

Proprietati fizice

1. 2.

Proprietati chimice

Caracter de anhidrida: CO2 + NaOH NaHCO3; CO2 + Ca(OH)2 CaCO3+ H2O Caracter oxidant slab: metalele puternic electropozitive K, Na, Mg, aprinse continua sa arda in atmosfera de CO2, reducandu-l total. CO2 + 2Mg 2MgO + C

Proprietati fiziologice

In concentratie mica nu este periculos,insa in concentartii mai mari provoaca moartea animalelor prin asfixiere. CO2 reprezinta pt lumea vie materia prima pt sinteza compusilor organici. 6CO2 + 6H20 C6H12O6 + 6O2

Intrebuintari
-dioxidul de carbon se utilizeaza pt prepararea carbonatului de sodiu, al bicarbonatului, la umplerea extintoarelor, la fabricarea bauturilor gazoase, la conservarea alimentelor etc.

Acidul carbonic H2CO3

Dizolvarea CO2 in apa nu se supune legii lui Henry deoarece o parte din CO2 se combina cu apa, rezultand acidul carbonic: CO2 + H2O H2CO3. Acidul carbonic,fiind un acid diprotic disociaza in 2 trepte : H2CO3 + H2O HCO3 + H3O+ HCO3 + H2O CO32- + H3O+

Proprietati fizice
Carbonatii sunt substante solide albe sau colore. Carbonatii alcalini cu exceptia carbonatului de litiu sunt foarte solubili in apa. Carbonatii si hidrocarbonatii metalelor alcalino-pamantoase se comporta invers in privinta solubilitatii fiind solubili bicarbonatii si greu solubili carbonatii.

Carbonatii mai importanti


Carbonatul de Na ( soda calcinata) Obtinere: Procedeul Leblance: 2NaCl + H2SO4 Na2SO4 + 2C Na2S + CaCO3 Procedeul Solvay: NH3 + CO2 + H2O

Na2SO4 + 2HCl Na2S + 2CO2 Na2CO3 + CaS NH4HCO3

In continuare printr-o reactie de dublu schimb se obtine din NH4HCO3 si NaCl bicarbonatul de Na: NH4HCO3 + NaCl NaHCO3 + HN4Cl Carbonatul de amoniu Se obtine prin combinarea CO2 cu amoniacul in absenta apei, se obtine carbamat de amoniu in prima faza. O CO2 + NH3 [ O=C ]NH4 NH2 Alti carbonati Ionii metalelor alcalino-pamantoase se precipita prin tratare cu carbonatii alcalini, la carbonatii neutrii de formula MeIICO3. Sarurile metalelor mai putin bazice Mn, Zn, Ni, Co, precipita carbonati bazici.

Combinatiile carbonului cu sulful


Disulfura de carbon CS2. Se gaseste in gazul de iluminat si in produsele gazoase care rezulta la cocsificarea carbunilor de pamant. Obtinere: 1. C + 2S CS2 2. CH4 + 2S2 CS2 + 2H2S

Proprietati fizice Disulfura de carbon este un lichid incolor, mobil si refrigerent. In stare solida cristalizeaza in sistemul patractic formand cristale incolore. In stare pura disulfura d ecarbon are un miros aromatic, iar in stare impura miros de varza stricata. Disulfura de carbon se dizolva foarte putin in apa, dar se dizolva in alcool eter, acetona si uleiuri. Disulfura de carbon este un foarte bun dizolvant, dizolva iodul, sulful fosforul alb, camforul, cauciucul. Proprietati chimice CS2 + 3O2 CO2 + 2SO2 CS2 + 2H2O CO2 + 2H2S CS2 + 2NH3 H2S + NH4SCN CS2 + 3Cl2 CCl4 + S2Cl2 CS2 + 2MeIHS Me2ICS3 + H2S

Proprietati fiziologice Disulfura de carbon este toxica provocand greturi, varsaturi si scaderea capacitatii de munca. Din cauza toxicitatii sale se utilizeaza ca insecticid pt gargarite. Oxisulfura de carbon este un gaz incolor fara miros si toxic, este usor inflamabil. O=C=S CO + S SCO CO2 + H2S COS + H2O Combinatiile cu azotul Carbonul formeaza numeroase combinatii cu azotul. Dicianul se formeaza in arcul electric produs intre 2 electrozi de garfit in atmosfera de azot. 2C + N2 (CN)2 Reactioneaza cu hodroxizii alcalini: (CN)2+ 2NaOH NaCN +NaCNO + H2O

Acidul cianhidric Se gaseste sub forma unei ceanhidrine, amicdalina in migdale amare, in samburi de piersici si caise. Obtinere NaCN + H2SO4 NaHSO4 + HCN Hg(CN)2 + H2S HgS + 2HCN 2CH4 + 3O2 + 2NH3 2HCN + 6H2O Proprietati fizice Acidul cianhidric este un lichid incolor cu miros de migdale amare. Desi are o masa moleculara apropiata de acetilena si este izoelectronica cu ea, are o temperatura de fierbere mult mai ridicata decat aceasta, fapt care se explica prin legaturile de hidrogen intramoleculare ce apar intre protonii unei molecule si azotul alteia. ---H-C=N:---H-C=N:---H-C=N:--Acidul cianhidric este un acid foarte slab. In prezenta unor urme de substante alcaline acidul cianhidric polimerizeaza dand o masa bruna amorfa.

Cianurile Cea mai importanta sare a HCN este cianura de Na. Obtinere: a) Incalzirea unui amestec de amoniac, sodiu metalic si carbune la 300800C in absenta aerului NH3 + Na NaNH2 + H2 2NaNH2 + C Na2CN2 + 2H2 2Na2CN2 + C 2NaCN b) Prin interactiunea metanului si amoniacului cu oxigenul in prezenta unui catalizator de platina-sodiu la 1000C. 2CH4 + 2NH3 + 3/2 O2 2HCN + 6H2O Acidul cianhidric fiind un acid slab, cianurile metalelor alcaline sunt puternic hidrolizate, solutiile lor apoase avand o reactie alcalina si miros puternic. Acidul cianhidric si sarurile lui sunt substante foarte toxice.

Bibliografie

Chimia elementelor si a compusilor chimici anorganici ai nemetalelor www.google.com www.wikipedia.org www.e-referate.ro