Sunteți pe pagina 1din 1

, Lepra este considerata una din cele mai vechi boli cunoscute de catre oameni.

Au fost gasite referinte in Biblie,in inscriptiile chinezesti si in Vede, precum si dovezi stiintifice la mumiile egiptene. Se crede ca a fost adusa in Europa de catre soldatii lui Alexandru cel Mare dupa campania din India sau de catre soldatii din Pompei in urma campaniei in Egipt. In 1874, Armauer Hansen descopera bacteria care sta la baza acestei boli, Mycobacterium leprae, insa pana in ziua de astazi, postulatele lui Koch raman incomplet implinite prin imposibilitatea cultivarii in vitro sau inocularii la un animal potrivit. Lepra este o boala infectioasa cronica ce afecteaza in principal tesutul cutanat si nervii periferici. Mycobacterium leprae este un bacil cu activitate intracelulara. Boala se manifesta in diferite forme, doua fiind cele mai comunetuberculoida si lepromatoasa. Manifestarile clinice si patologice sunt determinate de raspunsul imun al gazdei. Semne si simptomema Semnul principal al bolii il reprezinta leziunea cutanata hipopigmentata sau eritematoasa, acompaniata de parestezie. Cateodata, pacientii pot prezenta ulceratii nedureroase la nivelul piciorului sau manii anesteziate. Reactii O mare parte din pacientii care sufera de lepra, in special cei aflati la limita dintre cele doua forme, prezinta asa numite reactii , in timpul manifestarii bolii sau chiar si dupa terminarea tratamentului. Reactiile sunt considerate a fi exacerbari ale raspunsului imun fata de M. leprae si componentii sai antigenici. Aceste reactii pot fi de tip I, cu participarea majora a imunitatii mediate celular, sau de tip II, eritem nodos lepros- un complex imun in care imunitatea mediata celular are un rol mai scazut. Reactiile de tip I 30% din pacientii au risc crescut de a prezenta o reactie de tip I, care se caracterizeaza prin inflamatie cuta a pielii, ceea ce va duce la tulburari la nivelul transmiterii nervoase daca nu se intervine rapid. Semnele caracteristice ale reactiei de tip I, reactie inversata sau reverse reaction sunt inflamatia eritematoasa a leziunilor preexistente, aparitia unor noi leziuni si debutul sau accentuarea nevritei. Din punct de vedere histopatologic, se observa un infiltrat de limfocite, celule epitelioide, celule gigant, edem si scadere a numarului de bacterii. La nivelul leziunii, se observa o crestere a raspunsului imun mediat celular, precum si un influx de limfocite T CD4+. Acest raspuns este caracteristic unei hipersensibilitati intarziate. Limfocitele T care reactioneaza cu antigenele M.leprae duc, pe de o parte, la scaderea concentratiei bacilare din zona, dar, pe de cealalata parte, la leziuni nervoase. Reactii de tip II Eritemul nodos lepros apare la 20% din pacientii cu lepra lepromatoasa si la 10% din pacientii aflati la granita dintre cele doua forme. ENL se caracterizeaza prin leziuni dureroase de tipul papulelor sau nodulilor rosii la nivelul pielii, insotite de febra, dureri articulare, edem la nivelul mainilor, picioarelor si fetei, proteinurie si stare generala alterata. Alte manifestari includ irita, episclerita, artrita, dactilita, limfadenopatia si organomegalia. Nevrita poate fi intalnita in ENL, dar manifestarile nu au aceeasi severitate ca in reactiile de tip I. Din punct de vedere histopatologic, apare un infiltrat in straturile profunde ale dermului. In leziunile acute, in primele 72 de ore predomina PMN, apoi apare un infiltrat cu neutrofile, limfocite, plasmocite si mastocite. O proportie insemnata de pacienti cu ENL prezinta depozite de IG si complement in piele, 70% prezentand antigene ale M. leprae in cadrul complexelor. Laal et.al a demonstrat implicarea imunitatii mediate celular si in ENL, iar unele studii au evidentiat rolurile TNF-, IFN- si IL-12 in patogeneza. Patogenii intracelulari, precum Listeria, Leishmania, Mycobacterium, Salmonell, Chlamydia sau Rickettsia sunt protejati de celulele efector ale sistemului imun, gazdele preferate sunt fagocitele mononucleate. Fagocitele pot limita dezvoltarea intracelulara a patogenilor, prin fuziunea fagolizozomului, generarea radicalilor liberi de oxigen si azot, pre cum si prin restrictionarea accesului la nutrienti. Aceste celule secreta citokine si chemokine pentru a creste traficul de limfocite T si B in zona si concentrarea lor la situsul infectios. Aceste fagocite, precum si alte APC-uri, precum celulele dendritice, pot asigura procesarea si prezentarea antigenelor lipidice si proteice, ceea ce va duce la activarea limfocitelor T. Desi predomina limfocitele T CD4+, studiile arata si implicarea limfocitelor T CD8+ si a celulelor NK.