Despre Personaje

Prometeu inlantuit este o tragedie plina de Zeus. Acesta, desi nevazut, poate fi socotit un adevarat personaj al tragediei, prezent in scena prin emanatiile si progeniturile sale: Cratos (Puterea), Bia (Forta), Hephaistos, Hermes. Surprinzator este insa faptul ca dramaturgul il infatiseaza atat de imperfect: despotic, iritabil, nepasator fata de intraga creatie, necrutator cu oamenii, pe care voise chiar sa i nimiceasca pentru a plamadi o rasa noua. Dar nici lui Prometeu nu-i lipsesc defectele : orgoliu, incapatanare, neliniste, viclenie. Totusi, in el, feciorul Gliei, si nu in Zeus se desteapta mila fata de oamnei. Prometeu inventatorul isi asuma rolul de divinitate mantuitoare si civilizatoare, nu din revolta pura, absurda fata de Zeus, ori generata cumva de invidie, ci din mila fata de umanitate. Mai mult, el insusi primeste sa sufere pentru spita muritorilor. Prometeu si compatimitorii sai din cercul arhaic, Okeanidele, Okeanos, Io, se dovedesc a fi miscati, in contrast cu adversarii lor din cercul olimpienilor, reci, cruzi si mai rationali. Asadar, personajul lui Prometeu intruneste trasaturi de zeu civilizator, salvator si patetic. El a facut oamenilor darul cel mai de seama, focul. I-a deprins sa il foloseasca si i-a scos astfel din starea de primitivitate. Tot el a nascocit si a impartit omenirii numeroase alte cunostinte: notiuni de astronomie (rasaritul si apusul astrelor), de geografie fizica (succesiunea anotimpurilor), numerele si scrisul. Alte cunostinte reprezinta cuceriri cu valoare pragmatica: domesticirea animalelor, inaltarea caselor din lemn sau din caramida arsa la soare, constructia navelor, mineritul, terapeutica (ceaiuri, potiuni, unguente). Intr-un cuvant - tot ce e mestesug si arta oamenii au dobandit prin prometeu. Angajand omenirea pe calea progresului, Prometeu a salvat-o practic de la pieire. Aceasta atitudine a sa este in antiteaza cu cea a lui Zeus care, la inceputurile domniei sale, nu ar fi luat in seama specia efemera a oamenilor, lasandu-i sa duca o viata nesigura, amenintata de primejdii, intr-o lume pe care nu aveau puterea sa o inteleaga vedeau fara sa vada si ascultau fara sa auda. Cu atat mai mult este pretuita activitatea salvatoare a lui Prometeu, figura sa castigand relief de binefacator si iubitor al oamenilor. Acesta nu s-a multumit sa-i elibereze pe muritori de grija mortii ci i-a intarit, facand din ei salasul oarbelor sperante. Nadejdile, fie ele oarbe sau chiar nefaste, structureaza launtric omul si ii confera sens. Si toate acestea, fiul Gliei, dar si al Dreptatii (Themis) le-a infaptuit insufletit de mila fata de soarta sumbra a efemerilor. De dragul acestora primeste sa indure, neclintit, represiunea celor din Olimp, sa sufere indeling osanda inlantuirii. Si

astfel cel mai inteligent dintre titani, cel cu ajutorul caruia insusi Zeus si-a consolidat domnia, de dovedeste a fi in acelasi timp o divinitate patetica. Dar la Prometeu mila este coplesita de un imens orgoliu, ambiguitate care ii confera dimensiunile de personaj tragic. Lipsa smereniei si a caintei poate fi fatala oricui. Asta vor sa spuna lanturile, catusele precum si muntele naruit de Zeus, sub care este ingropat titanul la sfarsitul dramei . Io este si ea infatisata ca un dublu feminin al lui Prometeu, amandoi avand asemanari, dar si deosebiri. Ambii sunt surghiuniti si mistuiti de o uriasa suferinta care de datoreaza lui Zeus, in cazul lui Prometeu si Herei, sotiei lui Zeus, in cazul lui Io. Amandoi urmeaza a fi eliberati si pana la urma reabilitati.