UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA, FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU SIBIU

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

DISCIPLINA: ORGANIZATII FINANCIARE MONDIALE PROIECT INTOCMIT DE: SACARA LIVIU- EUGEN SPECIALIZARE: DREPT ANUL: III ( SEMESTRUL II) GRUPA: IV

SCURT ISTORIC. F.M.I. este o organizatie internationala care are 187 de tari membre, infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balantei de plati. Fondul monetar international (F.M.I./I.M.F.) isi are originea in recesiunea economica din perioada anilor 1930. In acei ani, tarile se aflau sub presiunea cotei aurului care fusese reintrodusa dupa primul razboi mondial, cu rate de schimb care s-au dovedit a fi nerealiste. In particular, lira sterlina a fost reevaluata, iar in anul 1931, cand aceasta a renuntat la cotatia in aur, mai multe tari s-au intrecut in graba lor de a devaloriza, dand nastere devalorizarilor competitive. De asemenea, mai multe tari au luat masuri protectioniste pentru a-si proteja industria nationala. Ca rezultat al acestor actiuni, s-a produs prabusirea comertului: intre anii 1929 si 1932, valoarea comertului mondial a scazut cu peste 60%. Mai multe conferinte monetare internationale au convenit sa reinstaureze ordinea si sa reinceapa procesul economic, dar toate au sfarsit prin a esua din cauza lipsei de cooperare. Opiniile pe tema problemelor economice difereau foarte mult. Din punct de vedere politic, acesta a fost punctul culminant al izolationismului. La inceputul anilor 1940, n timpul celui de-al doilea razboi mondial, doi ganditori originali, John Maynard Keynes de la Trezoreria Marii Britanii si Harry Dexter White de la Trezoreria Statelor Unite au conceput aproape simultan, planuri pentru instaurarea unui sistem monetar complet nou, care sa stabilizeze ratele de schimb si sa propulseze comertul liber. In locul aranjamentelor ad-hoc, realizate prin intermediul unor conferinte neregulate intre tarile importante, era nevoie de o institutie internationala permanenta, care sa preia raspunderea pentru acest sistem. Aceasta institutie internationala a fost proiectata astfel incat sa acorde asistenta financiara tarilor cu probleme n domeniul balantelor de plati. S-a sperat ca in acest mod tarile vor fi impiedicate sa foloseasca protectionismul sau devalorizarea competitiva drept metode de redresare a balantei. Suportul financiar acordat ar fi oferit acestor tari posibilitatea de a-si pune ordine in afaceri si de a-si echilibra balanta de plati. Keynes si White au avut viziuni diferite asupra modului de acordare a asistentei financiare. Keynes vedea institutia internationala ca pe un tip de banca mondiala centrala, care ar putea crea masa monetara prin propria autoritate si astfel sa poata acorda suportul financiar tarilor cu probleme. Aceasta institutie ar fi avut o autonomie larga, iar autoritatea sa ar fi protejat-o de influentele politice asupra luarii deciziilor. Pe de alta parte, White sustinea ca sursa asistentei financiare sa fie contributia tarilor membre. Aceasta ar fi conferit institutiei un accentuat caracter de cooperare, precum si un control mai sever asupra politicii tarilor care beneficiau de credite. Cele doua conceptii au fost discutate pe larg n perioada razboiului. Desi varianta americana a predominat, aceasta si din cauza pozitiei de lider a Statelor Unite, forma finala adoptata poate fi considerata drept un hibrid. F.M.I. finalizeaza imprumuturile catre tarile membre apeland la rezervele oficiale ale celorlalte tari membre. In acelasi timp, banii imprumutati de tarile cu rezerve, pot fi restituiti in caz de necesitate. Astfel, crearea de masa monetara invocata de Keynes a fost integrata cu sistemul de cooperare promovat de White, creandu-se astfel fondurile unei institutii monetare, care ofera membrilor sai ajutor temporar in redresarea balantei de plati prin crearea de lichiditati internationale. Negocierile finale au avut loc la Bretton Woods, in statul New Hampshire in iulie 1944 si acest loc a dat numele sau F.M.I-ului si Bancii Mondiale care a fost conceputa tot aici: impreuna ele formeaza institutiile Bretton Woods. La negocieri au luat parte delegatii din

patruzeci si cinci de tari, inclusiv Uniunea Sovietica, care astfel poate fi privita ca unul dintre fondatori. Dintre statele participante 8 reprezentau Africa, Asia, Orientul Mijlociu si mai putin de 30 erau tari in curs de dezvoltare. Astfel in anul 1944, omenirea se afla in fata necesitatii de a trage concluziile menite nu numai s repare rnile a dou razboaie, ci si sa previna, printr-o cooperare strans intre natiuni, aparitia unor noi conflicte armate. Toate statele doreau sa se realizeze o cooperare intre tarile lumii in vederea obtinerii unei stabilitati economice, financiare i monetare. Pentru ca F.M.I. sa-si inceapa activitatea era nevoie de acordul unui numar de tari ale caror cote de participare la capitalul F.M.I. sa insumeze cel putin 65% din acesta. Aceasta cerinta a fost realizata la 27 noiembrie 1945, cand statutul Fondului a fost semnat si ratificat de 29 de guverne totalizand 80% din cotele parsti, ceea ce a permis intrarea in vigoare a acordului F.M.I. Activitatea oficial a F.M.I. a inceput la 1 martie 1947 si primul sau exercitiu financiar s-a incheiat la 30 iunie 1947. Statele membre ii platesc F.M.I. in functie de anvergura lor economica o suma totala in aur, devize si moneda naionala. Aceste varsaminte le fixeaz cota-parte ce determina numarul de voturi in deliberarile Fondului, ca si importanta tragerilor la care pot participa in cadrul institutiei. Accesul la aceste trageri atrage msuri de supraveghere si control din partea F.M.I. In momentul aderarii la FMI, fiecare tara contribuie cu o anumita suma de bani numita "cota de subscriere". In urma reevaluarii din 1998, cota de subscriere s-a majorat cu 45 % ajungand la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) in ianuarie 1999. Reevaluarea din 2003 nu a adus nicio modificare cotelor. In 2006, cotele au fost majorate cu 1.8 procente, aceasta masura inscriindu-se intr-un program de reforme ce se desfasoara pe o perioada de doi ani. La sfarsitul lunii octombrie 2009, totalul cotelor se cifra la 217.4 mld. DST (aprx 346 mld. USD). STATUTUL SI OBIECTIVELE F.M.I. Acordul a fost concretizat n 20 de articole, urmate de amendamente ulterioare (printre care, cel din 1968 a instituit DST-urile). F.M.I. i s-a stabilit un statut juridic, conform cruia acesta are o deplin personalitate juridic, un sistem de organe de conducere, un buget propriu i un mecanism procedural de decizie i de interpretare a propriului statut. Obiectivele principale ale F.M.I. sunt : -sa promoveze cooperarea monetara internationala prin intermediul unei institutii permanente, care sa constituie un mecanism de consultare si colaborare cu tarile membre in probleme monetare internationale; -sa faciliteze expansiunea si cresterea echilibrata a comertului international, aducandu-si astfel contributia la promovarea si mentinerea unui nivel ridicat de folosire a capacitatilor de productie in toate tarile membre, la sporirea resurselor productive si la cresterea venitului lor national -sa promoveze stabilitatea cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare ca mijloc de concurenta internationala; -sa contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plati in ceea ce priveste tranzactiile curente dintre tarile membre si la eliminarea restrictiilor valutare, care stanjenesc dezvoltarea comertului international -sa puna la dispozitia tarilor membre fonduri valutare sub forma de credite pe termen scurt si mijlociu, in vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balantele de plati externe ale tarilor membre.

FUNCTIILE F.M.I. Conform statutului F.M.I., tarile membre pot utiliza resursele sale numai pentru acoperirea unui deficit al balantei conturilor curente, specificandu-se expres, in articolul VI, ca nici un membru nu va putea utiliza resursele Fondului pentru iesirile importante sau prelungite de capitaluri. Corespunzator acestor principii si precizari, principalele functii ale F.M.I. sunt: supravegherea politicilor financiar valutare - functia initiala a F.M.I., care presupune consultari periodice intre tarile membre si specialistii Fondului cu privire la situatia balantei de plsti, a sistemului monetar, preturi, somaj, strategii de dezvoltare, reforma, curs de schimb etc. Fondul este obligat s supravegheze att sistemul monetar international in vederea asigurarii functionarii efective si operativitatii acestuia, cat si respectarea de catre fiecare membru a obligatiilor ce ii revin dintre principiile adoptate de ctre F.M.I., respectiv: obligaia membrilor de a se abtine de la manipularea ratelor de schimb, interventia pe propriile piete de schimb pentru a contracara dezordinea monetar si respectarea interesului celorlalte tari, ale caror monede pot fi afectate. asistenta financiara - consta in acordarea dreptului unei tari de a cumpara moneda proprie a altei tari, cu obligatia de a-si rascumpara moneda nationala intr-un anumit interval de timp. Daca initial au beneficiat de asistenta financiara tarile vest europene distruse de cel de-al doilea rzboi mondial, in prezent, cererile de asistenta financiara vin in cvasi-majoritatea lor de la tarile in dezvoltare. Creditele acordate de ctre F.M.I. sunt pe termen mediu (2-5 ani) sau lung (4-10 ani) si se solicita garantii specifice pentru rambursare. Garantiile constau in obligatia guvernului tarii receptoare de a respecta anumiti indicatori de stabilitate macroeconomica, definiti in cadrul strategiei proprii de relansare economica sau in cooperare cu specialistii Fondului. Indicatorii respectivi vizeaza politica monetara, fiscala, bugetara, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afecteaza balanta de plai. Accesul la resursele financiare ale F.M.I. depinde atat de conditiile impuse de functionarea Fondului, cat si de adoptarea unor masuri de ajustare care sa asigure solutionarea dezechilibrelor existente. asistenta tehnica se realizeaz prin: trimiterea gratuita de specialisti in domeniile specifice de expertiza ale F.M.I. ; pregatirea si formarea functionarilor publici; in acest scop functioneaza in cadrul Fondului doua institutii specializate, cu sediul la Washington si la Viena, care ofera gratuit cursuri de specializare in domenii cum ar fi finantele publice, ajustarea balantei de plati, programe financiare etc. ; consultanta pe probleme monetare si financiare ORGANIZAREA F.M.I. SI RESURSELE ACESTUIA F.M.I. este condus de urmtoarele 3 organisme: Consiliul Guvernatorilor este format din reprezentantii tarilor membre si se reuneste o data pe an, avand rolul unei adunari generale a acionarilor. Fiecare stat are cate un reprezentant, insa acesta are un drept de vot a carui importanta difer in functie de cota-parte subscrisa. Regula este c fiecare tara dispune de cate 250 de voturi la care se adauga cate un vot pentru fiecare 100.000 dolari subscrisi. In acest fel, numarul cel mai mare de voturi revine tarilor cu cea mai mare cota-parte de capital subscris (S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franta, Japonia). Cum toate deciziile importante trebuie luate cu o majoritate de 85 % din voturi, S.U.A., care singura dispune de aproape 20% din voturi, are de fapt un drept de veto. Consiliul de administratie este format din 21 de membri: 6 reprezentand tarile ale caror cote-parti sunt cele mai mari, sau care, fara sa aiba o cota-parte foarte mare, sunt creditori foarte importanti ai F.M.I. (Arabia Saudita) si 15 desemnati de celelalte tari membre, grupate. in principiu pe zone geografice. In acest din urma caz, unele grupuri lasa tarii celei mai

importante dreptul sa numeasca un administrator care sa le reprezinte, iar altele practica rotatia. Directorul general este, prin consens, un european si conduce Fondul sub controlul administratorilor. Sediul F.M.I. este la Washington, D.C. MECANISMELE DE FINATARE ALE F.M.I. F.M.I. are ca scop sa permita tarilor membre sa-si remedieze dezechilibrele temporare (si nu fundamentale) ale balantelor lor de plati, fara sa recurga la masuri susceptibile sa compromita situatia lor interna sau dezvoltarea schimburilor internationale. Resursele F.M.I. sunt constituite, in principal, din contributii pe care trebuie sa le verse statele pentru a deveni membre ale organizatiei. Aceste contributii se numesc "cote-parti". Cotele-parti au fost exprimate initial in dolari, iar in prezent sunt exprimate in D.S.T. Cota-parte a fiecarei tari este determinata de pozitia sa economica, comparativ cu cea a celorlalti membri. Pentru schimbarea cotelor se ia in considerare o varietate de factori economici, incluzand PIBul, tranzactiile de cont curent, rezerve oficiale. Cand o tara devine membra a FMI ii este repartizata o cota initiala ce are acelasi nivel cu cele ale tarilor membre considerate de Fond a fi comparabile ca marime economica si caracteristici cu aceasta. Aceste cote au fost in mai multe randuri revizuite. Ultima crestere de cote a avut loc in ianuarie 1999, cresterea generala cu 45% reflectand schimbarile in marimea economiei mondiale, riscul ridicat de crize financiare si rapida liberalizare a comertului si fluxurilor de capital. Cu prilejul majorarilor de cote parti se urmareste si mentinerea unui echilibru intre diferitele grupe de tari. Asa se explica majorarea cotei Chinei in 2001, ca urmare a dobandirii suveranitatii asupra Hong Kong-ului, care a ajuns la acelasi nivel ca si Canada. Cotele parti reprezinta criteriul de stabilire a dreptului de vot in organele de conducere. Solicitarea unui imprumut de catre un stat poate imbraca forma unei cumparari directe sau a unei asigurri de trageri. Prin aceasta din urma se intelege o decizie prin care Fondul da unui membru asigurarea ca acesta va putea sa efectueze cumparari din contul de resurse generale, in cursul unei perioade de timp specificate si pana la un nivel determinat. Desi aceste asigurri se acorda, in general, pentru o perioada de 12 luni, Fondul a aprobat si asigurari de tragere valabile pe doi ani. Conform celei de-a doua modificri a statutului F.M.I., tarile membre pot utiliza, prin trageri, transa rezervei (noua denumire a transei aur), transe curente de credit (pana la 25% din cota varsata in moneda convertibila) si pot dispune de o serie de facilitati de finantare: trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie si pentru situatii neprevazute, pentru acoperirea influentelor nefavorabile ale preturilor importurilor de titei si gaze naturale, prin trageri in cadrul facilitatii de finantare a situatiilor neprevazute ale incasarilor din export, prin finantarea stocurilor tampon sau prin contractarea de credite, daca tragerea initiala nu este suficienta. In cadrul acestor facilitati puse la dispozitie de Fond un membru poate imprumuta cumulativ pan la de patru ori cota subscris numai pe baza unor programe de reforma ale tarii in cauza, care sa demonstreze capacitatea acesteia de a depasi dezechilibrele temporare in care se afla. Politica transelor de credit cuprinde, in principal, urmatoarele facilitati: aranjamente de tip stand-by (credit confirmat), care constau in deschiderea unor linii de credit pe termen mediu in favoarea tarilor aflate in dificultate pe baza unor programe de reforma economica. Conditiile de creditare, favorabile de regula, prevad perioade de rambursare de 3-5 ani cu posibilitati de extindere pana la 10 ani, dobanzi standard ale F.M.I. (in jur de 5%), comisioane de serviciu (0,5% din suma disponibilizata), si comisioane stand-by, care, de obicei, se compenseaz cu cele de serviciu,

facilitati de transformare sistemica, introduse in 1993, in scopul de a asigura o sporire a posibilitatilor de asistenta financiara in favoarea tarilor membre care se confrunta cu dificultati severe datorita tranzitiei la sistemul economiei de piata; pentru a obtine accesul la aceste facilitati, tarile solicitante trebuie s alature cererii si un document care sa descrie obiectivele de politica economica, sa cuprinda estimari macroeconomice, masuri structurale, fiscale, monetare si valutare ce urmeaza a fi aplicate in perioada acoperita de aceasta facilitate, facilitatea de ajustare structurala extins (1987) oferita, de regul, celor mai sarace tari, in conditii de extindere pe 3 ani, cu returnare dup 5 -10 ani si dobanda de 0,5%. finantarea stocurilor tampon (1964) care permite tarilor in curs de dezvoltare care stocheaza produse primare in scopul reducerii ofertei de pe pietele internationale sa angajeze o transa suplimentara de credite de pana la 25% din cotele lor parti, cu conditia ca aceste stocuri "tampon" s fie constituite conform principiilor stabilite de O.N.U., care trebuie sa guverneze relatiile intergurvernamentale, finantarea extinsa (1974), creata in scopul ajutoarii tarilor care se confrunta cu grave dezechilibre ale balantei de plati ca urmare a unei structuri defectuoase a productiei, comertului sau preturilor, precum si a tarilor a caror economie se dezvolta lent sau a caror situatie a balantei de plati impiedica promovarea unor politici active de stimulare a dezvoltarii Incepand din anul 1962, FMI asigura asistenta de urgenta tarilor membre care au suferit dezastre naturale. Finantarea Fondului ajuta la compensarea deficiturilor din export si la evitarea golirii rezervelor externe ale tarii. Din anul 1995, politica FMI asupra asistentei de urgenta s-a extins pentru acoperirea si tarilor aflate in situatii de post conflict. Aceasta asistenta este limitata la circumstantele in care o tara membra cu un dezechilibru grav al balantei de plati este incapabila sa dezvolte si sa implementeze un program economic cuprinzator, deoarece capacitatea sa a fost afectata de un conflict. Asistenta este de regul limitata la 25% din cota tarii membre, desi pot fi asigurate sume pana la 50% din cota, in anumite circumstante. Pana in 2003, 24 de tari au primit asistenta financiara legata de dezastre naturale si 9 tari asistenta post conflict. Rolul pe care-l joac F.M.I. in sustinerea procesului dezvoltarii deriva din functiile pe care acesta le are. Aceasta institutie este principalul for pentru coordonarea si supravegherea politicilor monetare si fiscale nationale. Totodata, F.M.I. s-a implicat activ si in procesele de reforma din tarile aflate in tranzitie. Asa cum subliniau si oficialii F.M.I., aceasta institutie detine un rol determinat in asigurarea unui dialog fructuos in vederea analizarii problemelor cu care se confrunta aceste tari si a stabilirii celei mai adecvate strategii pentru solutionarea acestor probleme. Cu toate eforturile depuse in plan international pentru cresterea rolului asistentei financiare oficiale, acordata pe cale multilaterala, ponderea acesteia in totalul sumelor transferate catre tarile in dezvoltare nu reprezinta decat 20%, dintre care doar 14% sunt acordate in conditii de favoare. Cum resursele Fondului Monetar International sunt limitate, practic, la cotele parti ale membrilor, imprumuturile fiind proportionale cu aceste cote parti, creditele F.M.I. detin doar 3,5% din totalul asistentei financiare externe catre tarile in dezvoltare. In ceea ce priveste rolul F.M.I. de-a lungul existentei sale in procesul dezvoltarii, asa cum aprecia si fostul Director General al Fondului, domnul Michel Camdessus, acesta a crescut si s-a schimbat foarte mult, ca urmare a faptului ca a trebuit sa se adapteze unei economii mondiale aflata intr-o dinamica continua. Fondul trebuie sa-si revitalizeze si sa-si adapteze functiile de supraveghere. Volatilitatea, speculatiile care au zguduit sistemul monetar international in ultima perioada trebuie stopate. Guvernele trebuie sa recunoasca faptul ca este

in interesul lor sa-si concentreze actiunile, atat pe plan national, cat si international, pentru a recastiga stabilitatea monetara. Fondul Monetar International a jucat un rol fundamental in solutionarea problemelor ajustarii balantelor de plati ale tarilor membre, in special ale celor in dezvoltare. Aceasta institutie este principalul for pentru coordonarea si supravegherea politicilor monetare si fiscale nationale. Totodata, rolul Fondului sporeste in noile conditii ale tranzitiei economiilor din Europa Rasariteana. Finantarile acordate de F.M.I. sunt importante prin ele insele, dar, in acelasi timp, si prin rolul lor de catalizator pentru alte forme de finantare. Rolul Fondului este de a pune in aplicare programe credibile, de a asigura cresterea economica, o crestere economica reala, durabila, respectiv o combatere a somajului, inflatiei, a indatorarii excesive. Contextul actual in care Fondul actioneaza este dominat de o continua schimbare, in special sub impulsul procesului de globalizare.

BIBLIOGRAFIE Rodica Milena Zaharia - Economie mondiala

www.fmi.ro