Sunteți pe pagina 1din 39

Capcana unei iubiri

Marcus de Barendorf era un dansator minunat. in bratele lui, Christine avea senzatia ca pluteste de fericire. O facea si se simta protejata si iubita. Plutind pe ringul de dans, in ritmuri de vals, cei doi nu-1 observara pe talharul,care statea nemiscat intr-un colt al in-caperii si ii privea staruitori. ?Trebuia sa-i marturisesc cat de mult inseamna pentru mine , isi spuse acesta in sinea sa. Acum e prea tarziu" O privi ingandurat pe contesa, apoi pe baron, care ii parea, vag. cunoscut De unde oare? Nu reusi sa-si aminteasca. Dintr-o data simti un imbold puternic de a o smulge pe Christine din bratele acelui barbat... Contesa Christine! Doamna contesa Louise va roaga sa veniti! -Karl, spune-i te rog, ca acum sunt ocupata si o s-o caut eu peste o jumatate de ora, raspunse Christine de Ziernau. Dupa ce aseza receptorul in furca, Christine se indrepta spre computer. Tocmai verifica incasarile firmei din ultima saptamana. Platile unora dintre clienti intarziau foarte mult, astfel incat era nevoita sa le trimita un avertisment. De cand sotul ei, contele Johannes de Ziernau, murise, in urma unui accident, toata raspunderea pentru bunul mers al firmei apasa pe umerii ei. Prin testament, era unica lui mostenitoare, asa ca acum trebuia sa se gandeasca ce masuri sa ia pentru ca fabrica de prelucrare a lemnului, aflata in posesia familiei de trei generatii, sa lucreze in pro fit, intrucat de ceva vreme lucrurile nu mergeau prea bine Concurenta era puternica, astfel ca erau nevoiti sa fixe ze preturi mici la ramele geamurilor, la usi si cofraje, profi turile fiind neinsemnate. Pe de alta parte, echipamentele erau prea vechi, fiind necesara inlocuirea lor, iar cei patru zeci de angajati ai fabricii trebuiau sa primeasca un salariu multumitor, pentru a nu trece de partea concurentei. Christine era iubita de personal. Se purta prietenos cu toti angajatii, fie ca erau simpli muncitori sau directori. Nu era infumurata, ca soacra sa, oare ii privea de sus pe toti ce care nu erau de vita nobila. in sedintele de consiliu, aceasta o contrazicea mereu pe Christine, doar de dragul de a se impotrivi, deoarece nu se pricepea deloc la afaceri, con siderandu-le nedemne de rangul ei. Se temea ca fabrica va da faliment sub conducerea Christinei, ceea ce s-ar fi si in tamplat, daca tanara ar fi tinut cont de sfaturile contese Louise. Acest pericol plana oricum asupra fabricii, fiindca soacra ei nu intelegea ca ar fi trebuit sa fie mai cumpatat la cheltuieli. Organiza anual trei baluri, precum si o partida de vanatoare. isi cumpara mereu toalete luxoase si bijuterii si pleca in calatorii in cursul carora se caza la hoteluri de lux, risipind astfel castigurile fabricii. Contesa Louise de Ziernau era vaduva de zece ani. Fiul ei nu avusese nimic impotriva modului ei libertin de viata, interesandu-1 numai speculatiile la bursa.

Probabil ca isi spunea ca nu are nici un drept sa-i impuna mamei sale sa fie mai stransa la punga, mai ales ca norocul ii suradea adesea in tranzactiile pe care le facea. Dupa moartea lui, Christine constatase cu amaraciune ca nu mai aveau nici o sursa de venit in afara firmei si, din pacate, aceasta era insuficienta. Si, pe deasupra, soacra ei cheltuia o mare parte din profiturile firmei. Christinei ii era greu sa-i atraga atentia asupra acestui lucru, intrucat doamna contesa nu se purta tocmai prietenos cu ea. Acceptase hotararea fiului ei de a se casatori cu ea, dar nu tinuse niciodata la nora sa. Christine provenea dintr-o familie care, desi era de vita nobila, nu detinea nici o avere. Singurul bun de pret era frumoasa vila in care locuise familia ei de generatii si pe care o mostenise fratele ei. Unul dintre bunicii Christinei agonisise avere speculand la bursa, dar pierduse, in final, totul la carti. Tatal ei fusese bancher, dar nu reusise sa recupereze banii risipiti de generatiile anterioare. Christine implinise 30 de ani, dar tenul alb ca laptele si buclele satene cu reflexe rosiatice ce-i ajungeau mai jos de umeri o faceau sa para o copilita. Fata ii era expresiva, luminata de niste ochi albastri mari, umbriti de gene dese. Nasul ii era mic si delicat, iar buzele - senzuale. Nu era perfectiunea intruchipata, dar farmecul pe care il degaja il facuse pe Johannes sa se indragosteasca nebuneste de ea. Iar interesul ei pentru firma o facuse sa-i fie si mai draga. Nu se gandise niciodata ca ea isi dorea o ocupatie, tocmai pentru ca nu puteau avea copii. O bataie in usa o trezi pe Christine din reverie. In incapere intra juristul firmei, Philip Berger. Avea zece ani de experienta in domeniu si era un bun profesionist, fiindu-i de mare ajutor. El ii explicase in amanunt care erau problemele cu care se confrunta firma. - Ati cerut sa fie redactat un avertisment, contesa? - Da, cred ca nu mai putem astepta. Chiar daca exista riscul ca firma respectiva sa inceapa sa faca afaceri cu concurenta, ofta ea. - Asta nu se va intampla, deoarece aceste decizii le ia tatal patronului, care ne este client fidel, raspunse Philip Berger, privind-o plin de admiratie pe Christine, care-verifica ceva pe calculator. Christine arata minunat, ca intotdeauna. Purta un pulovar bleu din casmir si o fusta dreapta, care ii punea in evidenta silueta delicata. Degetele-i subtiri alunecau sigure pe tastele computerului. Cand isi ridica privirea spre el, Philip se sili sa-si recapete expresia neutra. Era convins ca ea nu banuia ce sentimente ii poarta. Nici n-ar fi fost de dorit acest

lucru, pentru ca atunci Christine ar fi renuntat cu siguranta la atitudinea degajata pe care o avea fata de el. Philip se indragostise de Christine de cand o vazuse prima oara. De atunci nu-1 mai interesasera cu adevarat alte femei, chiar daca i se parea desarta speranta de a avea vreodata o relatie cu Christine. Locuia intr-o vila modesta si era constient ca nu i-ar fi putut oferi niciodata Christinei luxul cu care era obisnuita. De altfel, contesa nu-i daduse niciodata de inteles ca ar vedea in el mai mult decat un angajat. - Va rog sa le spuneti celor de la contabilitate sa redacteze avertismentul, apoi sa-1 semnati dvs., domnule Philip. Eu sunt asteptata de dna contesa. - La ora 16,00 vom primi vizita unui antreprenor din Koln, care este interesat sa faca afaceri cu noi. Christine isi privi ceasul delicat, din aur, daruit de sotul ei. - Bine, ma voi intoarce la ora 16,00. Iesi din firma, se urca in masina si se indreapta spre castel, pentru a afla motivul pentru care soacra ei o chemase. Castelul se afla la o departare de 2 kilometri de firma, fiind imprejmuit de un zid inalt. Pe poarta din fier masiv era aplicat blazonul familiei. De cate ori se intorcea acasa, Christine admira frumusetea castelului, construit in stil baroc, si a imprejurimilor. Drumul era marginit de trandafiri in floare, iar vechile statui plasate de o parte si de alta a scarilor de la. intrare aminteau celui ce le contempla de vremurile de odinioara. Christine parca masina in fata castelului si se indrepta spre portal. Masina ei decapotabila nu se potrivea deloc cu arhitectura clasica a cladirii. Aceasta, in afara corpului central, mai avea doua aripi, in forma, de U. Christine intra in castel, batranul servitor Karl iesindu-i imediat in intampinare. - Contesa Christine, serviti un ceai inainte de a merge la doamna contesa? - Multumesc, Karl, poate mai tarziu, n-:as vrea s-o las pe soacra mea sa ma astepte. Karl se inclina respectuos, apoi se retrase. Christine se intreba uneori cum ar fi fost la castel fara el. Trecuse de 65 de ani, dar tinuta lui era ireprosabila si tinea sub supraveghere severa intregul personal. Christine strabatu coridorul, pavat cu mozaic, si intra in salonul albastru, camera preferata a soacrei sale. Louise de Ziernau era o femeie de 76 de ani, imbracata si aranjata intotdeauna cu mult gust. in momentul in care intra nora sa, ridica usor din sprancene, apoi arunca o priviri la ceasul venetian asezat deasupra scrinului. - Credeam ca o sa ajungi mai devreme, Christine!, spuse ea cu asprime in voce. Christine nu-i raspunse nimic. Lua loc in fata ei si astepta ca soacra sa sa treaca la subiect.

Contesa Louise nu lasa sa se observe iritarea pe care i-o generase indiferenta Christinei. Era obisnuita ca, in urma mustrarilor, pe care i le facea, cel putin sa se inroseasca in obraji. - Te-am chemat fiindca am nevoie de niste bani de la firma, imi sunt absolut indispesabili si nu admit nici o scuza! Christine inspira adanc. Era sigura ca vor avea din nou un schimb de replici, deoarece nu avea de gand sa cedeze sub nici o forma. - imi pare rau, dar nu se poate. Tocmai avem de achitat factura pentru lemnul livrat, din Ubersee. Stii doar ca nu dispun de banii firmei dupa bunul meu plac. - Copila draga, de tand conduci tu firma, afacerile par a merge din ee in ce mai prost Fiul meu nu a cutezat niciodata sa ma infrunte si nici nu i-as fi permis sa o faca, asa ca iti cer sa te comporti si tu cu respectul cuvenit! Ce se intampla cu profiturile firmei Aluzia ca ar fi folosit banii in interes personal sau ca sub conducerea ei fabrica lucra in pierdere o infurie.la culme pe Christine, care se inrosi in obraji: Contesa constata cu satisfactie ca reusise s-o irite pe nora ei. - Mama-soacra, stii doar ca ai acces la registre si ca poti verifica oricand modul in care sunt administrati banii firmei. Deocamdata, profiturile noastre sunt foarte mici, iar dobanzile la titlurile de valoare tocmai ti-au fostplatite. Din pacate, nu pot decat sa te refuz. - Christine, aceasta nu a fost nicidecum o rugaminte. Intentionez sa cumpar o casa in Paris, recomandata de vechea mea prietena, Helen de Margout. E amplasata in zona Jardins de Luxembourg si e un chilipir, o ocazie unica! ?Sper sa nu inceapa iar", ofta Christine. Ar fi fost cel de-al cincilea sau al saselea apartament al contesei, desi nu statea mai mult de doua saptamini in fiecare. Cumparase case la Paris, Florenta, New York, Londra si Zlirich. Imobilele erau o investitie buna, dar nu acum, cand se aflau la ananghie. - In acest caz, mama-soacra nu-ti ramane decat sa vinzi unul sau doua din apartamentele tale, poate pe cel din Londra, unde n-ai mai fost de un an si jumatate. E singura solutie. Contesa Luise batu nervoasa cu pumnul in masa. - Nu-mi spune tu ce sa fac! Deja i-am promis Helenei ca o sa-l cumpar. - imi pare rau, stii bine ca te-as ajuta daca as putea. Dar nu am cum. Va trebui sa renunti la idee sau sa-ti finantezi investitia din averea personala. Sunt foarte ocupata, asa ca daca nu mai ai nimic sa-mi spui... Contesa Luise isi duse mana la inima, un gest obisnuit pentru Christine. Aceasta vroia sa-i sugereze ca inima-i slabita ii juca iar feste. Christine stia, insa, ca soacra sa era sanatoasa tun, cel putin asa sustinea doctorul Lambert. - Daca doresti cu tot dinadinsul sa cumperi apartamentul din Paris, te-as sfatui sa-1 vinzi pe cel din Londra. Ar trebui sa te multumesti doar cu unul din ele,

adauga Christine impaciuitor si se ridica, indreptandu-se spre usa.- Nu primesc sfaturi de la tine. Oricum, nu se poate spune ca in familia ta a existat cineva capabil sa profite de o ocazie. Deci, n-ai fi avut de la cine sa inveti asta. Christine se minuna cum de isi mai putea pastra stapanirea de sine in momente ca acestea, cand soacra sa nu pregeta sa o jigneasca. Tatal ei fusese un bun om de afaceri dar.murise la 40 de ani, in urma unui infarct, si nu reusise sa faca avere. Lasase drept mostenire vila in care locuisera, ce ii revenea fratelui ei, Christine urmand sa incaseze asigurarea pe viata a tatalui sau. Mama ei murise cu un an inainte, de cancer. Christian, fratele ei, isi petrecea cea mai mare parte a timpului in New York, unde era angajat la banca unui partener de afaceri al tatalui lor. in orice caz, Louise, care nu muncise nici macar o singura zi din viata ei, nu avea nici un drept sa vorbeasca astfel despre familia ei. Nevrand sa fie nepoliticoasa, nu raspunse provocarii si parasi camera demna, cu capul sus. Christine mai avea de asteptat pana la sosirea antreprenorului din Koln, astfel ca se indrepta spre aripa vestica a castelului, unde se afla apartamentul ei. Dupa moartea lui Johannes facuse unele schimbari, dormitorul si sufrageria fiind acum mult mai luminoase si mai modern amenajate. ii inapoiase contesei Louise obiectele de arta facute cadou cu ocazia nuntii, pentru ca ii aminteau de Johannes. De altfel, recursese la modernizarea incaperilor tocmai din dorinta de a-si alina suferinta. Christine renuntase si la servitoarea ce ii fusese pusa la dispozitie, intrucat o deranja prezenta-i staruitoare. In schimb, soacra sa avea mereu in preajma o camerista care o ajuta la imbracat si la dichisit. Acest lucru i se parea Christinei exagerat, avand in vedere situatia lor financiara, dar ii acceptase decizia. De obicei, servea cina singura, in bucatarie, iar de trei ori pe saptamana - cu doamna contesa, intr-o sufragerie imensa, la o masa de douazeci de persoane, intr-o atmosfera stinghera. Nu obiectase fata de acest obicei, deoarece soacra sa punea accentul pe respectarea traditiei. Poate ca o menaja prea mult, dar era prea tarziu sa incerce sa o mai schimbe. Pe masuta din camera ei, Christine asezase o poza de-a lui Johannes, un barbat chipes, cu parul inchis la culoare si o privire serioasa. Christine o privi indelung, apoi lua fotografia in mana. ?Oare procedez bine refuzandu-i mamei tale dorintele-i absurde?", se intreba. Vorbea adesea cu el de parca ar fi fost de fata. Treptat, se impacase cu gandul ca disparuse pentru totdeauna din viata ei. Aseza fotografia la locul ei, apoi se indrepta spre baia pavata cu marmura alba. Dupa ce se ruja si isi perie usor parul des, se intoarse in camera. La scurt timp, auzi o cio-canitura usoara in usa: era Karl. Uneori, Christinei i se parea ca ar fi fost inzestrat cu un al saselea simt, care ii spunea cand e nevoie de el. - Voi servi ceaiul in biblioteca, inainte de plecare, Karl.

- Prea bine, contesa, raspunse Karl si se retrase. Christine intra in biblioteca intesata cu carti vechi, legate in piele. Pe masa din mijlocul incaperii se afla o masina de scris, care, desi intretinuta perfect, purta urmele unei folosinte indelungate. in dreptul caminului erau amplasate doua fotolii mari, imbracate in piele, si, intre ele, masuta pe care urma sa serveasca ceaiul. Christinei ii placea aceasta incapere. 0 impresiona de fiecare data colectia de carti rare a familiei Ziernau, unele dintre ele fiind vechi de doua secole. Cele mai valoroase erau asezate intr-o vitrina, pentru a fi ferite de praf. Pe langa aceasta, ii destepta amintiri dragi, fiind locul in care Johannes ii ceruse mana si in care o prezentase mamei lui. Usa capitonata a bibliotecii se deschise incet si intra Karl, ducand o tava de argint, pe care era asezata o ceasca si un ceainic din portelan chinezesc. Aseza tava pe masa si, dupa ce turna ceaiul, parasi incaperea. Christine isi sorbi incetisor ceaiul, gandurile zburandu-i la firma. Era neaparata nevoie sa primeasca o comanda serioasa, intrucat muncitorii incepusera sa se teama ca lipsa comenzilor va duce in curand la reduceri de personal. Aceasta temere ii fusese adusa la cunostinta de catre maistrul Josef Brunner, care, la cei 75 de ani ai sai, era o persoana extrem de activa. Christine isi consulta ceasul. Era deja 15,30, astfel ca lua o ultima inghititura de ceai si iesi. - Ma voi intoarce tarziu in seara aceasta, asa ca voi cina in camera mea, ii spuse servitorului. Acesta incuviinta, spunandu-si in sinea sa ca, probabil, Christine nu vroia sa o mai intalneasca o data pe soacra sa in ziua respectiva. La firma, o intampina Philip Berger. - Ce bine ca v-ati intors! inseamna ca putem sa-i primim pe domnii care si-au anuntat vizita. - Cum, nu avem un singur invitat? - Din cate am inteles, mai are un asociat. De obicei, vin impreuna la intalnirile de afaceri, ca sa nu le scape nimic din vedere, ii spuse Philip zambind. Christine isi aduse aminte de o vizita similara ce avusese loc cu un an in urma. Clientul respectiv aflase ca- ramasese singura la conducerea firmei si venise insotit de doi parteneri, pentru a se impune mai usor in fata ei. Christine nu se lasase, insa, intimidata, raspunzand cu fermitate la toate intrebarile cu care fusese bombardata, legate de preturi, detalii tehnice si calcule de rentabilitate. - Doamna Meisel ne va anunta cand vor sosi invitatii. Pana atunci, ce ziceti de o cafea, contesa? - imi pare rau ca trebuie sa va refuz, dar vreau sa merg in hala de productie. Sotia domnului Schmiedel a nascut azi dimineata si vreau sa-l felicit. Revin imediat! Philip o privi cu admiratie in timp ce se indeparta.

in hala domnea un zgomot asurzitor. Christine isi acoperi urechile cu o pereche de casti si se indrepta spre seful de echipa, Jens Schmiedel, care o intampina cu un suras. Christine il urma in birou, unde isi dadura jos castile. - Felicitari, domnule Schmiedel. Cum se simte sotia dvs.? - Bine, contesa, multumesc de intrebare. A insistat sa asist si eu la nastere. - E un lucru obisnuit in zilele noastre. Trebuie sa fi fost o experienta unica, nu-i asa? - intr-adevar. Cred ca eu am avut mai multe emotii decat sotia mea... Fiul nostru are 3,5 kilograme si masoara 55 de centimetri, adauga el mandru. - E voinic ca tatal sau, spuse razand Christine. Cred ca cel mai nimerit cadou de botez pe care i l-as putea face ar fi un contract de ucenicie, nu-i asa? - In cazul acesta, ar insemna ca trei generatii din familia mea sa lucreze in intreprinderea dvs. - Voi trece sa va vad copilul dupa ce sotia dvs. va iesi din spital. I-am pregatit un mic cadou, iar sotiei dvs. i-am trimis deja flori din partea mea si a doamnei contese. - Va multumesc, dar ma indoiesc ca doamna contesa Louise a avut vreo contributie, spuse el, zambind ironic. Christine se prefacu ca nu aude ultima lui remarca. - Va felicit inca o data, domnule Schmiedel. Acum trebuie sa plec. Tineti-mi pumnii sa obtinem o comanda buna! Antreprenorii din Koln vor dori cu siguranta sa viziteze hala de productie, asa ca o sa va rog sa va ocupati de dansii. - Fiti fara grija, contesa. Tocmai am terminat de executat cele o suta de rame de ferestre pentru firma aceea din Munchen, deci o sa avem cu ce ne mandri! Christine incuviinta multumita si se intoarse in cladirea principala. Cand vru sa deschida usa de la intrare, auzi apropiindu-se o masina. Din ea coborara doi barbati, unul inalt si slab, iar celalalt - corpolent si imbujorat la fata. Acesta din urma o atinse familiar pe umar in momentul in care Christine se pregatea sa se prezinte. - Domnisoara, indrumati-ne spre contesa. Suntem asteptati, spuse el gafaind. Christine se abtinu sa nu rada, incuviinta si ii pofti inauntru. - Toate secretarele firmei sunt la fel de frumoase ca dvs.?, adauga el ranjind. Philip Berger le iesi in intimpinare. - Domnul Marquardt? incantat de cunostinta. Dati-mi voie sa ma prezint: ma numesc Philip Berger si sunt juristul firmei. Pe doamna contesa vad ca ati avut deja prilejul sa o cunoasteti. - Cum asa?, intreba uimit domnul Marquardt. Realiza confuzia creata si rosi pana in varful urechilor. - Dati-mi voie sa vi-1 prezint pe dnul Schroder, adjunctul meu. Contesa, va rog sa ma scuzati... spuse el incurcat.

Philip Berger abia se abtinu sa nu izbucneasca in ras. N-ar fi dorit sa se afle in pielea acestui domn. - Nu face nimic. Mergem in hala de productie sau intai doriti sa discutam despre colaborarea noastra? - Cum doriti, contesa. Ma conformez dorintei dvs., raspunse domnul Marquardt cu jumatate de gura. Discutara timp de doua ore, apoi Philip o invita pe Christine la masa. Contesa era foarte multumita de comanda facuta de domnul Marquardt. Cu siguranta, un rol important in obtinerea acestor rezultate mai mult decat multumitoare il jucase si faptul ca anteprenorul dorise sa repare greseala facuta. Dupa-masa, Christine ramase la birou pentru a pune la punct actele necesare pentru onorarea noii comenzi, apoi semna cateva scrisori de afaceri. Ajunse acasa dupa ora 19,00, fiind intampinata de contesa Louise. - Voiam sa te anunt ca m-am hotarat ca balul din aceasta primavara sa il organizez peste patru saptamini. I-am dat deja dnei Steger lista invitatilor. Dna Steger era secretara si camerista contesei Louise. La cat de mult o solicita contesa, Christine nu-si explica cum de nu-si daduse de mult demisia. - Domnul Philip Berger este trecut pe lista?, intreba Christine. Asa cum se asteptase, contesa raspunse printr-o grimasa. - Trebuie neaparat sa participe de fiecare data? Este doar un simplu angajat, nu inteleg de ce i se acorda atata importanta! spuse artagoasa contesa Louise. - Stii foarte bine ca asa ar fi procedat si Johannes. Fara domnul Berger, afacerile noastre n-ar merge la fel de bine. Pe deasupra, a ramas fidel firmei noastre, desi putea sa se transfere de mult la Lohmann, care de mult il curteaza. Lohmann era concurentul lor cel mai de temut. Chris- ' tine aflase de ofertele facute de aceasta firma lui Philip, acesta fiind unul din considerentele pentru care Christine respecta traditia impusa de Johannes de a-i invita la baluri pe cei mai valorosi angajati ai lor. - Din partea mea, n-are decat sa se transfere. Ziernau este un nume de prestigiu, astfel ca vom gasi oricand persoane competente care sa-i inlocuiasca pe cei care pleaca din firma. - Din pacate, nu ai dreptate, dar nu am chef acum de discutii in contradictoriu. Noapte buna! Soacra sa ii arunca o privire dispretuitoare. Christine era, categoric, prea plina de sine. Putea fi mai respectuoasa cu ea, cel putin pentru faptul ca o scosese din saracia in care traia. Trebuia neaparat s-o puna la punct. Castelul fu cuprins de febra pregatirilor. Fusese angajat personal suplimentar din localitatea vecina, pentru a curata argintaria si a lustrui candelabrele. Pentru decorarea incaperilor, apelasera la o firma specializata, fusesera comandate flori, se lustruise parchetul si fusesera spalate draperiile. Christine nu era niciodata foarte entuziasmata de aceste baluri, intrucat consumau o buna parte din veniturile firmei. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi folosit

acesti bani intr-un mod mai judicios, dar nu ii spusese niciodata acest lucru contesei Louise, deoarece balurile erau o traditie, pe care ea trebuia s-o respecte. Cine stie, poate avea dreptate si contesa cand sustinea ca era si o modalitate de a gasi noi parteneri de afaceri. Cele patru saptamani pana la bal trecura parca in zbor pentru Christine. Contesa Louise isi cumparase pana la urma acea casa din Paris, fara sa mai apeleze la ea. Probabil ca vanduse unul din apartamentele pe care le detinea. Pe Christine nu o interesase cum facuse rost de bani, important era ca nu folosise fondurile firmei. Avand in vedere ca cele doua contese erau organizatoarele balului, se impunea sa-si comande toalete noi. Ca de obicei, contesa Louise apela la o casa de moda din Paris. Christine nu era de principiul de a-si comanda la fiecare ocazie o rochie noua, dar se conforma in cele din urma, si asta deoarece soacra sa facuse o criza de nervi cand auzise ca vroia sa poarte rochia cu care fusese imbracata si in urma cu un an. - Vrei sa creada lumea ca nu ne permitem haine noi? Nu-ti dai seama ca acest lucru ar afecta imaginea firmei? Te rog sa nu se mai repete, Christine, si sa nu uiti ca esti datoare familiei noastre, ii reprosase contesa Louise. Christine isi cumparase in cele din urma o rochie de la o firma renumita din Miinchen. Era bleu, dantelata si lunga pana in pamant. Ii facea placere sa poarte lucruri elegante, dar ii parea rau ca Johannes nu mai putea sa o admire. Desi trecuse ceva vreme de la moartea sotului ei, Christine nu-si pusese problema recasatoriei. Ii facusera curte cativa barbati, dar Christine se purtase distant cu ei, refuzand invitatiile la masa sau la teatru ce-i fusesera adresate. De altfel, trebuia sa tina cont si de reactia contesei Louise. Desigur, daca s-ar fi indragostit de cineva, nu ar fi tinut cont de parerea aceasta, dar nu dorea sa aiba altercatii cu soacra ei din cauza unor mici escapade. Sosi si ziua in care urma sa aiba loc balul. Vremea era splendida si Christine nu se mai satura privind lalelele, viorelele si ghioceii ce infrumusetau parcul din fata castelului, isi facuse plimbarea de dimineata in compania terrier-u-lui lui Johannes, asa cum obisnuia in fiecare zi. Spre amiaza insa aparura primele probleme, caci dintr-o data contesei Louise nu-i mai placu modul in care fusese decorata sala balului. Asa ca mai comandara flori, iar servitoarelor li s-a cerut sa aranjeze altfel lumanarile cumparate pentru aceasta ocazie festiva, fiind atent supravegheate de contesa Louise. La ora 17,00 isi facu aparitia coafeza contesei. Parul acesteia, carunt si bogat, trebuia aranjat cu multa maiestrie. Cocul ii fu impodobit cu o diadema, o bijuterie de familie care ar fi trebuit sa-i revina Christinei dupa casatorie. Aceasta renuntase la ea in favoarea soacrei sale, care o purta cu placere,

impreuna cu colierul, cerceii si bratara asortate, batute in safire si briliante stralucitoare. Pentru a-si face o intrare fastuoasa, contesa nu-i dezvaluise nici macar Christinei ce toaleta urma sa poarte la bal. Era foarte multumita de felul in care urma sa arate., Pe Christine o cuprinse nostalgia. Balurile ii aminteau de Johannes, care fusese un foarte bun dansator. Desigur, avusese multi parteneri de dans, dar fericita se simtise doar in bratele lui. isi sterse o lacrima care ii aparuse in coltul ochilor si se apropie de fereastra. Nu venise nici un invitat dar, in scurt timp, trebuiau sa soseasca primele limuzine. Se indrepta apoi spre sala de bal, unde totul fusese pregatit in cele mai mici detalii. Servitoarele purtau rochii negre, sort alb si boneta, iar Karl - o livrea cenusie cu vesta vargata. Chelnerii facusera ultimile pregatiri in sala de mese, unde paharele si tacamurile de argint sclipeau de cura tenie: Cu totii asteptau incordati sosirea oaspetilor. Pe Christine o binedispuse atmosfera de sarbatoare si isi spuse ca in urmatoarele ore toata truda va fi data uitarii. Dintre invitati, primul sosi Philip Berger, imbracat in smoking, care ii dadea un aer distins. ii oferi Christinei un buchet de orhidee, sorbind-o din ochi. - Multumesc, domnule Berger. Florile sunt minunate, spuse ea si ii zimbi. Philip realiza inca o data ce prapastie se casca intre ei si isi spuse din nou ca femeia aceasta minunata, imbracata intr-o rochie de vis, care ii punea in evidenta culoarea ochilor, nu va putea fi niciodata a lui. Ce mult si-ar fi dorit sa o stranga in brate... isi veni insa repede in fire, se inclina si ii saruta mana. - Aratati minunat, contesa. - Multumesc, domnule Berger. Va doresc o seara placuta. Christine se intreba de ce nu venea niciodata insotit... Primirea oaspetilor dura aproape o ora. Cand, in sfarsit, sosira toti cei saizeci de invitati, isi facu si contesa aparitia, imbracata intr-o rochie neagra de matase, cu trena. ?Ca intotdeauna, s-a imbracat cu gust", isi spuse Christine. Orchestra intona primul vals. Dansul de inceput ii reveni, desigur, contesei Louise, care fu invitata de un vechi prieten, ce onorase cu prezenta ani la rand balurile organizate de familia Ziernau. Dupa primele acorduri, un tanar o invita pe Christine la dans. Contesa Christine nu stia cine este si, de altfel, ar fi fost greu sa tina minte numele tuturor invitatilor. incuviinta si se lasa condusa pe ringul de dans. - Aratati minunat, contesa, sopti el si o stranse usor la piept. Christine se simtea bine in bratele partenerului ei, care ii dadea un sentiment de siguranta. De aceea, urmatorul dans i-1 acorda, fara nici o ezitare, tot lui. Nu-si mai vorbira insa deloc, lasandu-se cuprinsi de vraja muzicii. - Pot sa va invit la dans si mai tarziu?, intreba tanarul, cand dansul se termina. - Cu placere, domnule...?

- O, scuzati-ma. Desigur, nu puteti retine numele tuturor invitatilor. Baronul Marcus de Barendorf, onorat de cunostinta, spuse el zambind. Christine se imbujora la fata. Baronul era un barbat atragator. Avea parul blond, usor ondulat, ochi cenusii si barbia ascutita, ce sugera, parca, hotarare in tot ceea ce intreprinde. Numai buzele lui subtiri nu ii erau pe plac. ?Oricum, isi spuse Christine, nu conteaza prea mult ...ce-mi place la el si ce nu, de vreme ce nu cred ca o sa-1 revad dupa terminarea balului." Din cauza ca Christine era curtata tot timpul, Philip Berger nu avusese ocazia sa o invite la dans, astfel ca numai dupa deschiderea bufetului reusi sa-si croiasca drum pana la ea. - E o petrecere reusita, nu-i asa, contesa? - intr-adevar. Soacra mea nu s-a dezmintit nici de aceasta data: este o organizatoare priceputa. li zambi juristului, apoi ii scruta cu privirea pe invitati. Observand ca baronul de Barendorf o sorbea din ochi, se intoarse spre Philip Berger. - Sper ca va simtiti bine, spuse ea, in timp ce gandurile ii zburau in alta parte. - Da, multumesc. imi faceti onoarea sa-mi acordati urmatorul dans? - Ce-ati spus? Aaa... da, cu placere. Philip observa ca era distrata si se simti lezat. Nu o mai vazuse niciodata astfel. Marcus de Barendorf continua sa o fixeze pe Christine cu acea privire care ii dadea fiori. - Cu ce va pot servi, contesa? Chelnerul o privea intrebator. Christine isi reveni in fire si se mustra in gand pentru atitudinea sa. Ce o atragea la baron de avea un comportament atat de copilaresc? - Adu-mi somon, te rog. Nu avea deloc pofta de mancare, ba, mai mult, simtea ca i se strange stomacul. ?Ce va crede, oare, domnul Berger despre mine? Voi avea grija sa ii cer scuze in timpul dansului pe care i l-am promis", isi spuse. Spre surprinderea ei, baronul o urma cand parasi sala de mese. - Pot sa va rog sa-mi acordati acest dans, contesa Chris-tine?, o intreba el. Rostit de baron, numele ei suna ca o dulce mangaiere. - Dansul acesta este promis, domnule baron. - Atunci, inseamna ca partenerul dvs. se lasa asteptat, ceea ce e de neiertat, zambi el. Christine isi roti privirea prin incapere, dar Philip era de negasit. il lua de brat pe Marcus si pornira spre ringul de dans.

Marcus o stranse puternic in brate, Christine simtind caldura mainii lui prin materialul subtire al rochiei. Se elibera din stransoare. - M-ati vrajit, contesa. Dansati usor ca un fulg si simt ca m-am pierdut in albastrul ochilor dvs. Lui Christine incepu sa-i bata nebuneste inima si isi dorea ca dansul sa se sfarseasca cat mai repede, pentru a nu se da de gol. La terminarea valsului, Marcus o conduse la marginea ringului. - Va trebui sa acord dansul urmator celui caruia i-1 promisesem pe acesta, spuse Christine. Christine se elibera din inclestarea mainii lui, desiar Marcus incepu sa cocheteze cu o tanara, a carei rochie avea un decolteu foarte pronuntat. Cand Marcus o invita pe aceasta la dans, pe Christine o cuprinse un acces de gelozie. Fiind concentrata asupra lor, Christine pierdu ritmul. Rusinata, ii ceru scuze lui Philip. Acesta o privi adanc in ochi si realiza ca se intampla ceva cu ea. Amandoi se simtira usurati la terminarea dansului. Christine intentiona sa-si mai ceara o data scuze, dar o chema doamna contesa. Am vazut ca baronul te-a invitat de mai multe ori la dans. E un barbat fermecator, nu-i asa, draga mea?, intreba Louise zambind. - Ai dreptate, danseaza minunat, ii raspunse Christine, oarecum mirata de interesul pe care il arata soacra sa fata de baron. - E nepotul unui prieten de-al meu. Si-a petrecut mult - timp in America, dar am auzit ca vrea sa se stabileasca definitiv in Munchen. Ma bucur ca te simti atat de bine in compania lui! - Multumesc, mama-soacra, raspunse Christine, surprinsa de atitudinea contesei. Un tanar se apropie si o invita la dans, dar ea il refuza politico's si se indrepta spre toaleta. Simtea ca se intampla ceva cu ea si ca totul se datoreaza baronului de Barendorf. Oare se indragostea din nou? Nu, asta era exclus! Pentru o clipa simti ca-1 nedreptateste pe Johannes. Dar, pe de alta parte, era prea tanara pentru a nu se gandi sa-si refaca viata. Oricum, nu putea sa-i reproseze nimeni daca se distra putin in seara asta, asa cum o faceau si celelate tinere. Iar in cazul in care baronul ar fi invitat-o la masa sau la o piesa de teatru, nu ar fi avut nici un motiv sa-1 refuze.i si-ar fi dorit sa nu se mai dezlipeasca de el. Se indrepta spre Philip, In definitiv, ea hotara cat de mult dorea sa se implice intr-o relatie. Toaleta era la fel de luxoasa ca celelalte incaperi ale castelului. Era imbracata in marmura roz, avea o chiuveta in forma de scoica, iar langa perete erau aliniate cateva fotolii elegante. Christine se privi in oglinda. Ochii ii straluceau si era imbujorata la fata, desi bause doar doua cupe de sampanie, in timp ce se pudra, isi spuse ca se poarta ca o adolescenta, si nu ca o femeie de 30 de ani. La scurt timp, isi facura aparitia doua doamne, imbracate in rochii de seara

elegante, care o salutara. Una dintre ele era o prietena de-a soacrei sale. - Contesa Christine, balul din seara aceasta este extrem de reusit. Soacra dvs. sia dovedit inca odata maiestria. - Sunt de aceeasi parere si ma bucur ca va simtiti bine, raspunse ea. - Dati-mi voie sa v-o prezint pe nepoata mear Barbara de Dahlen. Acesta este primul bal la care participa. Tanara ii intinse mana Christinei. - Cum te simti la bal, Barbara?, o intreba cu amabilitate Christine. - Minunat, contesa! Nu se compara deloc cu discotecile. Christine rase. Barbara de Dahlen avea cel mult douazeci de ani si, desi la bal erau putini tineri de varsta ei, parea sa se simta foarte bine. - iti doresc distractie placuta. Dupa miezul noptii, orchestra va interpreta si melodii mai moderne, care probabil vor fi pe gustul tau. - Pana atunci, macar voi putea exersa pasii pe care i-am invatat la scoala de dans, raspunse Barbara zambind. Christine se intoarse in sala de dans. Se abtinu cu greu sa nu-1 urmareasca din priviri pe baron si se bucura de invitatia la dans facuta de o veche cunostinta de-a lui Johannes. Imediat dupa terminarea dansului, Marcus se apropie de ea si, cand il vazu, Christine simti ca i se inmoaie genunchii. Contesa Louise, fie ca se intretinea cu prietenele ei sau dansa, nu o scapa din ochi pe nora sa, privind cu satisfactie cum Christine cade prada farmecelor baronului. Dupa cate stia ea, baronul era destul de bogat incat sa-i ofere Christinei tot ceea ce isi dorea. Iar daca nora ei s-ar recasatori, conform unei clauze din testamentul lui Johannes, ar avea dreptul sa conduca ea firma. Si-ar angaja un administrator si va dispune de bani cum va dori, fara sa mai ceara aprobarea cuiva. Marcus ii saruta galant mana Christinei. - Pot sa va ofer o cupa de sampanie? Mi-ar face mare placere sa imi tineti companie. Ea incuviinta. - Contesa Christine, n-as putea sa ma impac cu gandul ca nu va voi revedea dupa bal. Va rog, faceti-mi onoarea de a lua masa impreuna cu mine in una din zilele urmatoare, adauga Marcus, privind-o tandru. In sfarsit i se facuse invitatia mult-asteptata. - Zilele acestea voi fi foarte ocupata, se scuza ea. - Refuz sa cred ca lucrati 24 de ore din 24. Chiar daca realizarile dvs. sunt admirabile, o tanara minunata ca dvs. trebuie sa se bucure de viata. Va rog, faceti-mi onoarea de a-mi accepta invitatia. - Bine, domnule baron. Astept telefonul dvs. Poate aveti dreptate, ar trebui sa ma mai destind putin. El surase si o privi adanc in ochi. Constata satisfacut ca Christine ii cazuse in cele din urma in mreje. ......

Timpul trecu in zbor pentru Christine. Dansa tot timpul cu Marcus. Se achitase deja de obligatiile pe care le avea, dansand cu partenerii de afaceri, asa incat nu mai avea nici un motiv sa-1 evite. De altfel, nici nu mai putea s-o faca. Era pur si simplu subjugata de el. La ora 3,00, cand se retrase, Christine isi simtea picioarele grele ca plumbul, insa inima ii era usoara. De-abia putu sa se dezbrace, atat era de obosita. Crampeie de melodii, alternand cu complimentele facute de Marcus, ii reveneau mereu in minte. isi aminti zambetul lui seducator si simti ca nu mai e cale de intoarcere: se indragostise de acest barbat fermecator si sigur de sine. Fermitatea cu care ii ceruse s-o revada si admiratia pe care o nutrea fata de ea ii reinviasera sentimente pe care credea ca nu le va mai trai niciodata. Nici macar Johannes nu reusise sa o seduca in doar cateva ore. isi spuse ca va trebui, totusi, sa dea dovada de stapanire de sine. Firma avea nevoie de o sefa responsabila, nu de o indragostita, care sa viseze cu ochii deschisi. Dupa bal, Philip Berger incepu sa se poarte mai distant cu Christine. Observase ca fusese cu totul acaparata de farmecul baronului si isi impuse sa si-o scoata din minte, mai ales ca era convins ca baronul nu se va lasa pana cand Christine nu-i va cadea in brate. isi propuse sa plece cateva zile in concediu, pentru a putea sasi puna ordine in ganduri. Sa se transfere la alta firma nu intra in discutie, deoarece contesa avea nevoie de sprijinul sau si nu putea sa o lase la greu. Timp de trei zile, Christine nu primi nici o veste de la Marcus. incerca din rasputeri sa nu se mai gandeasca tot timpul la el, fiindca avea multe responsabilitati: noua comanda primita trebuia tratata cu mare atentie, pentru ca de felul in care aveau s-o onoreze depindeau viitoarele contracte cu antreprenorul din Koln. Christinei i se strangea inima de cate ori suna telefonul. Se intreba de ce n-o mai suna baronul. Desigur, un barbat atragator ca el cunostea multe femei frumoase si poate nu ar fi trebuit sa ia in serios toate complimentele pe care i le facuse, dar ea ii sorbise fiecare cuvant, precum ca o planta insetata - primele picaturi de ploaie. Spera ca baronul nu observase cat de bine se simtise in compania lui. Si mai spera ca, cel putin, el nu va afla niciodata ca il visa in fiecare seara... Marcus de Barendorf nu o uitase, insa, iar complimentele pe care i le facuse fusesera sincere. Lasase sa treaca cateva zile doar pentru a nu parea prea insistent. O femeie de rangul Christinei nu putea fi cucerita la fel de usor ca celelalte. Joi dimineata, Marcus o suna pe Christine la firma. Contesa astepta telefonul unui client, astfel ca, atunci cand afla cine o cauta, simti un gol in stomac. - Christine, as vrea sa va invit la masa, astazi sau maine, imi veti face onoarea sa-mi acceptati invitatia?

- Cu placere, maine ar fi minunat, spuse ea, dorind sa mai castige putin timp. - imi permiteti sa vin dupa dumneavoastra? Christine statu putin pe ganduri inainte sa-i raspunda. Contesa Louise o incurajase in noaptea balului sa-i raspunda la atentii, dar lucrurile puteau lua o alta intorsatura in cazul in care baronul ar'fi aparut la castel. - Cred ca ar fi mai bine sa ne intalnim in oras. - De acord, desi mi-ar fi facut mare placere sa vin dupa dvs. Va propun atunci sa ne intalnim la 19,30, la restaurantul Belvedere. - Atunci, pe maine, domnule baron. El ii multumi ca ii acceptase invitatia, apoi inchise telefonul. Mainile Christinei erau transpirate, atat de tare stransese receptorul. Dupa convorbirea cu Marcus, Christine se binedispuse. Zambea visatoare si se trezea deseori ca fredoneaza melodiile cantate in seara balului. Buna sa dispozitie fu remarcata si de secretara ei, Regine, care n-o mai vazuse de mult astfel. Pur si simplu, Christine vibra de fericire. Philip Berger banuia care este motivul. in seara urmatoare, cand pleca in oras, Christine o intalni pe hol pe contesa. - Vrei sa iesi in oras? - Da, baronul de Barendorf m-a invitat la masa, raspunse Christine pe un ton soptit. Contesei i se schimba brusc expresia fetei. - Ma bucur, fetito! Transmite-i baronului salutari din partea mea si spune-i ca miar face placere daca ar veni duminica la ceai. Christine ramase fara glas, nevenindu-i sa-si creada urechilor. Ceaiul de la ora 16,00, servit in fiecare a doua duminica din luna, era o traditie aproape sacra pentru contesa Louise, la care erau invitati doar cei mai buni prieteni ai familiei, in definitiv, isi spuse ca important era ca nu se opune relatiei lor, si nu motivele pentru care contesa Louise ii acorda atat de multa atentie lui Marcus. Christine ii zambi amabil si ii promise sa-i transmita baronului invitatia. - N-ai vrea sa ramai sa dormi in apartamentul meu din Munchen? Asa nu va trebui sa vii noaptea pe drum, ii propuse Louise. - Nu, multumesc. Ma voi intoarce devreme. Maine trebuie sa merg dis-dedimineata la firma. Contesa Louise o privi ganditoare cum se indeparteaza. Daca barbatii erau ca pe vremea ei, atunci Christine nu se va intoarce atat de repede cum crede. Karl ii observa zambetul satisfacut si-si facu griji pentru Christine. arcus o astepta pe Christine in fata restaurantului. Admira siguranta pe care o emana contesa si rafinamentul de care daduse dovada in alegerea vestimentatiei. Purta un costum negru, fusta avand slituri laterale, iar la gat avea un lantisor delicat de aur.

- Christine, cat ma bucur sa va revad! Aratati minunat. Cu siguranta voi fi invidiat de ceilalti barbati, spuse el si ii saruta mana. Marcus o sorbi din priviri toata seara, facandu-i mereu complimente. Dupa ce comandara, Christine isi dadu silinta sa gaseasca o tema de discutii, incercand sa-si invinga timiditatea. Ii povesti despre firma, raspunzand la intrebarile lui Marcus, care se arata foarte interesat de ceea ce ii spunea. O uimi faptul ca barbatul era in tema cu tot ceea ce se petrecea-in industria de prelucrare a lemnului. El ii observa reactia si incepu sa rada. - Am studiat managementul intreprinderilor, Christine, si am lucrat si eu intr-o astfel de firma. Meritati toata consideratia mea pentru modul in care faceti afaceri, pentru ca, din cate stiu, aveati o cu totul alta profesie. - Da, am lucrat ca traducator de engleza, italiana si franceza. Dar dorinta mea de a ma face utila m-a determinat sa ma angrenez in afacerile firmei. - Sunteti o persoana deosebita, Christine. Ma simt foarte onorat sa ma aflu in compania dvs. Sper ca vom petrece multe seri impreuna de azi incolo. Ea isi lasa rusinata privirea in jos. - Vom vedea, raspunse soptit. Marcus ii lua mana intr-a sa si o mangaie usor. Christine rosi si ii fu nespus de ciuda pe ea ca isi trada sentimentele. Dupa ce terminara de luat masa, Christine isi consulta ceasul. Era tarziu si se temea ca Marcus avea planuri pentru care ea nu era pregatita inca, desi isi dadea seama ca nu ar fi avut puterea sa-i reziste. - Va trebui sa plec. Maine am o zi grea, spuse ea cu jumatate de gura. - Va inteleg si imi pare nespus de rau ca ma parasiti. Christine il privi surprinsa. Parea sa nu aiba nici cea mai mica intentie de a o retine. Marcus zambi. - Mai aveti, totusi, timp pentru un coniac, nu-i asa? - As prefera o cafea. Am baut destul si va trebui sa conduc. - La toate va ganditi. Spuneti-mi, chiar nu aveti nici un defect? Cred ca nu am nici jumatate din calitatile dumneavoastra. - Soacra mea e de alta parere, rase ea. Apropo, va invita duminica la ceai, la ora 16,00. Aproape ca uitase de invitatia contesei si cu siguranta aceasta s-ar fi suparat daca nu i-ar fi transmis-o. - Accept cu placere invitatia, intrucat voi avea ocazia sa va revad. - Eu nu particip decat in ocazii deosebite la evenimentele organizate de soacra mea, spuse ea. Observa cat de dezamagit era Marcus de cele auzite. - Atunci, va rog, faceti o exceptie pentru mine, Christine. Felul in care ii pronunta numele o facea sa se infioare.

O conduse la masina. Ii lua apoi mainile intr-ale sale, i le saruta si o privi in ochi. - Christine, stiti ce simt pentru dumneavoastra, nu-i asa? Pot sa sper ca am o sansa? - Vom vedea, murmura ea. Marcus nu-si dezlipi privirile de ea. inainte de a urca in masina, o saruta prelung. Christine demara fara sa mai priveasca inapoi. Se temea ca, altfel, n-ar mai fi plecat. Din acea seara, viata Christinei se schimba radical. Se bucura foarte mult cand il revazu pe Marcus, la ceai. Baronul ii aduse contesei un imens buchet de garoafe, iar Christinei - un trandafir rosu. Contesa Louise fu foarte amabila cu el, prezentandu-1 invitatilor sai ca pe un bun prieten de familie. Dupa ce terminara de servit ceaiul, contesa ii sugera Christinei sa-i prezinte lui Marcus castelul. - Esti inca tanara, draga, nu trebuie sa stai numai cu o femeie batrana, ca mine. Iesiti la o plimbare, eu ma voi retrage in camera mea. Marcus admira arhitectura castelului si obiectele de arta, dar se arata nerabdator sa iasa in oras. Christine nu uita sa ia cu ea cheia de la apartamentul soacrei sale din Munchen. A doua zi, la 10,00, avea o intalnire de afaceri, dar isi spuse ca va putea ajunge la timp daca se va grabi putin dimineata. Marcus o invita intr-un local discret, unde parea sa fie cunoscut. in asteptarea aperitivului, Marcus se aseza langa ea si o lua de dupa umeri. - Christine, ma faci fericit, ii sopti la ureche si o saruta usor pe obraz. - Marcus... relatia noastra evolueaza prea repede, iar eu nu sunt obisnuita cu asa ceva. Se simtea neajutorata. El ii lua mana stanga si o saruta in palma: - Nu am simtit pentru nimeni ceea ce simt pentru tine. Asta-i motivul pentru care imi dau frau liber sentimentelor. Lasa-ma sa te rasfat! Iti voi oferi tot ceea ce-ti doresti. Ce frumos suna! De mult nu se mai simtise dorita. Citea in ochii lui iubirea pe care i-o purta si i-ar fi placut s-o invaluie in sarutari, dar, totusi, era prea curand! - Am nevoie de putin timp. Trebuie sa ma conving de sentimentele mele pentru tine, il ruga ea. - Dorinta ta este porunca pentru mine. Hai sa mancam! O sa vezi, bucatarul de aici e un adevarat maestru. Christine rasufla usurata in momentul in care el schimba subiectul. De fapt, Christine se temea mai mult de ea decat de el. Dupa cina, Marcus o invita la el. Locuia intr-o frumoasa vila din Bogenhausen, primita in dar de la unchiul sau. ii prezenta casa Christinei, remarcand cu ironie ca plimbarea nu va dura atat de mult ca in cazul castelului in care locuia ea. Camerele erau decorate cu mult bun gust.

- Casa e admirabila, imi place foarte mult, spuse Christine sincer impresionata. Se asezara in fata semineului din sufragerie, focul ce ardea in camin fiind singura sursa de lumina. Desi tensionata si emotionata, Christine, se hotarase de mult sa nu se intoarca la castel in seara aceea. Marcus isi aseza paharul pe o masuta si o cuprinse in brate. Sarutarile lui, blande la inceput, apoi din ce in ce mai pasionale o vrajeau... Marcus ii mangaie usor bratele si ii dadu jos sacoul. Christine ramase intr-o vesta. - Marcus, te rog, nu..., sopti ea, cand el incepu sa-i descheie nasturii de la vesta. El se opri si o saruta pe nas. - Marcus, sunt foarte ocupata. Nu stiu daca o sa pot trece azi pe la tine, spuse Christine. - Trebuie neaparat sa vii, ca sa ne cunoastem mai bine, spuse el, zambind strengareste. Christine il saruta si cobori in graba scarile. in acea zi simti ca are din nou douazeci de ani. Christine nu mai avusese timp sa se schimbe. Ajunse la firma la 10,15. Era prea elegant imbracata pentru o intalnire de afaceri, dar nu mai putea schimba nimic. Philip Berger o privi contrariat. Nu mai intarziase niciodata la o intalnire. Christine ii ceru scuze clientului si lua loc la birou. Fu foarte convingatoare, clientul respectiv ramanand impresionat de ea. Dupa plecarea lui, Christine hotari sa mearga acasa sa se schimbe. - Ma voi intoarce abia la ora 13,00, domnule Berger. - Bine. Trebuie sa va comunic ca doamna Schmiedel s-a intors acasa. Ea il privi nedumerita. - I s-a facut externarea, adauga el. - A, da, desigur. O voi suna numai maine, azi nu am timp. Ne vedem mai tarziu! Christine iesi din birou, Philip Berger privind-o ingandurat. Banuia ca se intamplase ceva cu ea, pentru ca pana atunci nu mai uitase de problemele firmei. intre timp, contesa Louise fu sunata de menajera angajata sa aiba grija de apartamentul din Munchen, care o informa ca nora sa ramasese acolo peste noapte in compania unui barbat. ?Foarte bine", isi spuse contesa satisfacuta. Nu crezuse ca lucrurile vor evolua atat de repede, insa vestea nu putea decat sa o bucure. Christine se schimba intr-un costum albastru de bumbac si o bluza de matase. Privirea i se opri la un moment dat pe fotografia sotului ei. - Oare ma intelegi, Johannes? Esti suparat ca m-am indragostit? Oricum, nu te voi uita niciodata, spuse ea incetisor. Seara ramase la castel. Marcus se arata foarte intelegator cand il suna sa-i

spuna ca se vor intalni doar a doua zi. Se purta ca un adevarat gentleman, respectandu-i dorinta, dar ii marturisi ca ii este foarte dor de ea si ca de abia asteapta s-o vada. Christine incerca sa citeasca ceva, dar gandurile ii fugeau in alta parte. Propunerea lui Marcus de a-si lua cateva zile libere ii starnise curiozitatea. Oare ce planuia? Trei zile si trei nopti numai cu el... Dintr-o data, isi aminti ca i-ar fi trebuit cateva camasi de noapte sic si desuuri seducatoare. Avea destui bani si nu trebuia sa-si refuze nimic, de altfel, cum putea sa-si cheltuiasca mai bine banii decat facandu-se frumoasa pentru barbatul iubit? isi spuse ca a doua zi, inainte de a merge la Marcus, va face niste cumparaturi. Adormi cu greu si visa toata noaptea ca era in bratele lui Marcus. A doua zi dimineata, cand se trezi, ii venea sa zburde de fericire. isi simtea inima usoara si incepu sa ingane o melodie. Philip Berger ramase surprins cand Christine ii spuse ca va ramane la firma doar pana la ora 14,00. Desigur, nu avea nici un drept sa o critice. Christine observa ca' decizia ei de a pleca mai repede il nemultumise si isi spuse ca probabil ca soacra sa avea dreptate cand spunea ca i se acorda statut special. Nu-1 privea daca ea avea chef sa plece mai repede de la firma. - Vineri si sambata nu voi trece pe la firma, adauga ea. - Am inteles, contesa, raspunse Philip. Se inclina usor si se intoarse in biroul sau. Se simtea vlaguit. Concediul pe care si1 va lua peste trei saptamani avea, oare, sa-1 ajute sa o uite pe Christine? Sau va trebui, totusi, sa-si dea demisia? O sa mai astepte putin, sa vada ce se mai intampla. Pana atunci lucrasera foarte bine impreuna, iar acum acel barbat parea sa o fi transformat intr-o femeie ca oricare alta. Furios, batu cu pumnul in masa. Parea ca cel mai important lucru pentru Marcus era fericirea Christinei. Planuise o mini-vacanta la Venetia, ?Orasul indragostitilor", insa nu-i dezvaluise Christinei care le era destinatia decat in momentul in care avionul se pregatea sa aterizeze pe aeroportul Marco Polo. Marcus rezervase camere la hotelul Gritti Palace, amplasat intr-un fost palat, construit in secolul XVI. Christine, care nu mai fusese niciodata la Venetia, se arata profund impresionata de frumusetea orasului. Colindara orasul mana in mana, ca doi indragostiti. La amiaza, luara masa intr-un mic restaurant si baura un vin excelent. Apoi, Marcus o duse pe Christine la o bijuterie celebra. - Christine, sa-mi spui daca iti place ceva in mod deosebit. - Dar bijuteriile sunt mult prea scumpe... Nu vreau sa cheltuiesti atat pentru mine, protesta ea. - Banii nu conteaza, meriti ce-i mai bun, scumpa mea, spuse el si o saruta usor pe frunte.

Ii cumpara o brosa din coral roz, ce simboliza o gondola. Christine si-o puse in piept, spunandu-i lui Marcus ca era atat de valoroasa, incat locul ei ar fi fost intrun seif% Seara cinara la lumina lumanarilor, pe terasa restaurantului hotelului la care erau cazati, de unde puteau admira o priveliste de vis. Petrecura trei zile de neuitat, in care Marcus o coplesi pe Christine cu daruri. Ea incepu in sfarsit sa inteleaga de ce punea contesa atata pret pe lucrurile scumpe. - Pe viitor, te rog sa nu ma mai rasfeti cu daruri atat de scumpe, altfel ma voi obisnui cu luxul, ii spuse Christine la intoarcere, adaugand ca ii multumeste pentru acea vacanta de vis. Ajunsi acasa, Marcus continua sa o trateze ca pe o printesa: o invita mereu la masa, ii cumpara diverse cadouri si ii facea surprize, fantezia sa parand nesecata. Pentru Marcus, banii nu constituisera niciodata o problema, fiind sustinut financiar de unchiul sau, un baron instarit. Tanarul vroia de mult sa dea lovitura in afaceri, iar acum i se oferise ocazia s-o faca. Intrase in legatura cu un concern japonez de prelucrare a lemnului, care dorea sa se extinda si in strainatate, iar directorii companiei respective venisera la Munchen sa se intereseze de firme similare, cu care sa incheie un parteneriat sau pe care sa le cumpere. Dupa ce se informase temeinic asupra posibilitatilor de a intra in afaceri cu japonezii, Marcus aranja o intalnire cu acestia. La despartire, le promise ca va tine legatura cu ei, urmand sa pregateasca terenul pentru inceperea colaborarii. Marcus elabora un plan de actiune minutios. Facu o , oferta exceptionala de cumparare a firmei Lohmann si, dupa o saptamana de negocieri, contractul se incheie, conditia impusa de el fiind ca actul de vinzare-cumparare sa nu fie facut public o perioada. Christine era foarte fericita. Marcus era foarte atent cu ea, si-i telefona zilnic, desi in ultimul timp fusese foarte ocupat cu afacerile. La sfarsitul saptamanii, Marcus o invita la un local select, pentru a sarbatori semnarea contrati cu japonezii. - Christine, am o veste buna. Saptamana aceasta an. mit o oferta avantajoasa de la Lohmann. - Despre ce este vorba, iubitule? - Voi cumpara firma Lohmann, asa ca nu vei mai av ? motive sa te temi de concurenta. - Marcus, ma bucur enorm pentru tine! Christine, radiind de fericire, il saruta prelung. - Iti multumesc, Christine. intotdeauna mi-ai fost alaturi si, pentru asta, iti raman recunoscator. Tu reprezinti totul pentru mine... - As vrea ca de acum incolo sa nu mai ai atatea pe cap si sa te bucuri de viata!

Lasa-ma pe mine sa ma ocup de firma Ziernau! Ne vom casatori, iar cele doua firme vor fuziona. Tu vei fi director general, iar eu voi prelua conducerea si te voi degreva pe tine de toata bataia de cap. Christine tresari. Propunerea lui o luase prin surprindere. - Ei, ce zici, scumpo? - M-ai luat pe nepregatite, iubitule. Dar recunosc ca mi-ar face placere sa lucram impreuna. Lasa-mi putin timp de gandire si-ti voi spune ce am hotarat. Marcus nu mai insista. O invita la dans, strangand-o tandru la piept. Noaptea o petrecura la el in apartament, iar duminica mersera la plimbare. Philip aflase de intentia lui Marcus de a cumpara firma Ziernau. De cum il vazuse prima data banuise ca baronu! are interese materiale si ca se folosea de Christine pentr a-si atinge scopurile. Hotarase sa angajeze un detectiv par ticular, care sa-1 urmareasca. Christine trebuia sa afle, dar cine sa-i spuna? Si cum? Luni dimineata, Christine sosi la firma foarte bine dispusa. ?Probabil ca iar si-a petrecut weekend-ul cu iubitul ei", isi spuse Philip. ?Daca se va dovedi ca acest barbat e un escroc, va plati scump pentru tot ce a facut!" Nu avea insa de unde sa stie ca frumoasa Christine se gandea de sambata la propunerea lui Marcus. Sotul ei fusese prevazator, astfel ca intr-una din clauzele testamentului sau se mentiona ca daca ea se va recasatori, firma va fi condusa de contesa Louise. Christine se gandea ca daca se va convinge ca Marcus nu ravneste la firma, ci o doreste doar pe ea, ar putea ocoli clauza prin acceptarea fuzionarii inainte de a se casatori. Nu-i trecuse nici o clipa insa prin minte ca Marcus isi dorea doar sa fie proprietar a doua firme ramase fara concurenta. Cum in ultimul timp fusese tot mai greu pentru ca' sa faca rost de comenzi, isi spuse ca o fuziune a celor doua firme i-ar mai lua din greutatile de pe umeri. Semnele batranetii incepura sa se arate, caci contesa Louise facu o criza de inima. Acum era in convalescenta, fiind ingrijita de tot personalul castelului. Cand insistase ca partida de vanatoare organizata anual sa aiba loc, cu toate ca starea sanatatii ei era inca precara, Christine se opusese. - Mama-soacra, avem atatea alte lucruri de rezolvat... Iar tu trebuie sa te menajezi. - Oricum nu am alta preocupare. Desigur, nu voi putea participa la vanatoare, dar ii voi intampina pe oaspeti si voi fi gazda balului. Fara discutie, va avea loc! Si tu nu mai spune ca nu avem bani pentru asa ceva. Ai recunoscut chiar tu ca noua comanda ne aduce profituri mari. Christine se dumiri dintr-o data care era planul soacrei sale: sa stea in scaunul cu rotile si oaspetii sa defileze prin fata ei, admirand-o pentru demnitatea cu care face fata situatiei grele in care se afla. Da, asta trebuia sa-i fie dorinta.

- Chiar nu te pot convinge sa renunti anul acesta la partida de vanatoare?, insista Christine. - - Nici o sansa, Christine. Eu voi face toate pregatirile, la fel ca pana acum. Ma vor ajuta doamna Steeger si infirmiera. Christinei nu-i ramase altceva de facut decat sa accepte hotararea soacrei ei. Se simtea obosita si suprasolicitata, numai chef de oaspeti nu avea. Cu cateva saptamani in urma era fericita si lipsita de griji, iar acum toate astea i se pareau foarte indepartate. Ii simtea lipsa lui Marcus,. De cand se imbolnavise soacra ei, Christine tinea legatura doar telefonic cu Marcus. Acesta insista de fiecare data sa se decida in privinta firmei. Pe de alta parte, Philip Berger era in ultimul timp tot mai ursuz si evita sa ramana singur cu Christine. Iar ea se se intreba ce avea de facut ca sa-i multumeasca pe toti. Asa cum intentionase, Marcus achizitiona firma Loh-mann. Acum sosise timpul sa preia si firma Chris-tinei. isi spuse ca va profita de invitatia la partida de vanatoare pentru a-i reaminti de propunerea lui. 0 intalni pe Christine abia sambata dupa-amiaza. Ea se purta mai rezervat cu el si acest lucru il ingrijora, pentru ca, fara firma Ziernau, nu-si putea duce planul la indeplinire. Desigur, tinea la Christine si nu l-ar fi deranjat sa se casatoreasca cu ea, dar mai era ceva ce ea nu trebuia sa stie... Philip nu pierduse timpul: detectivul particular pe care il angajase il puse la curent cu tot ceea ce facea Marcus. - Sunteti absolut sigur?, il intreba Philip, dupa ce il ascultase incordat. - Da, altfel nu v-as fi spus, domnule Berger, raspunse calm detectivul. - Atunci inseamna ca nu m-am inselat. A pus la cale totul cu sange rece... Va trebui sa incerc sa-i dejoc planurile. Abia isi putea stapani furia. Christine se indragostise de un escroc. Ii venea sa-i suceasca gatul baronului. - Va sfatuiesc sa nu faceti vreun act necugetat, domnule Berger. Am destula experienta in astfel de cazuri si s-ar putea ca efectul sa fie altul decat cel scontat. Femeile reactioneaza, de obicei, altfel de cum ne imaginam, il avertiza detectivul, care isi daduse seama ce se petrece cu Philip. - Stiu. Dar n-am de ales, nu pot s-o las pe contesa sa-i faca jocul. - Acest lucru nu se va intampla! Ma voi gandi la o solutie, lasati-mi o saptamana de gandire. - Si daca pana atunci acest netrebnic reuseste sa o convinga pe Christine sa fuzioneze firmele? Atunci totul este pierdut. - Nu va faceti probleme, am eu informatorii mei si va pot spune ca nu va actiona atat de rapid. De abia a cumparat Lohmann, fara sa faca public acest lucru.'Am o presimtire, in ceea ce-1 priveste. - Spuneti odata! - Banuiesc ca planuieste ca cele doua firme sa fuzioneze, pentru ca apoi sa le

vanda japonezilor. Probabil are intentia ca apoi sa infiinteze o firma mai mare din banii astfel obtinuti. Philip ramase surprins de cele auzite. inseamna ca angajatii isi vor pierde locurile de munca, iar Christine va suferi foarte tare din cauza celor intamplate. isi va reprosa ca din vina ei a fost pierduta firma, aflata in posesia familiei Ziernau de mai multe generatii. - Peste doua saptamini va avea loc balul organizat cu ocazia partidei de vanatoare, spuse Philip. Poate baronul va folosi prilejul pentru a... nici nu vreau sa ma gandesc la ce poate sa faca. - inteleg. Va voi anunta de indata ce-mi fac un plan de actiune. Philip n-o putea privi in ochi pe Christine. Ar fi vrut sa o zgaltaie, ca s-o faca sa se dezmeticeasca... Se simtea legat de maini si de picioare, in timp ce Marcus isi construia pas cu pas planul distructiv. La castel se faceau pregatirile pentru partida de vanatoare organizata anual. Pe vremuri, tatal lui Johannes avusese o crescatorie de cai, acum, insa, nu mai aveau decat patru cai, restul fiind adusi de catre prieteni. Christinei nu-i placea vanatoarea, insa iubea caii si calarea cu placere. Considera ca impuscarea animalelor reprezenta o nelegiuire, iar Johannes, care fusese un vanator iscusit, ii respectase convingerile. in sambata dinaintea evenimentului, Christine nu avu timp sa mearga la Marcus. Erau necesare acum mult mai multe pregatiri decat pentru bal, fiindca musafirii aveau sa innopteze la castel. Marcus o suna seara. - Iubito, am vrut sa-ti aud glasul. imi lipsesti. - Si tu mie. Cum iti merge? - Bine, am incheiat tranzactia de care iti vorbeam. Tu ce faci? Te-am mai gandit la propunerea mea? - Marcus, mai bine sa discutam dupa bal. In principiu, nu am nimic impotriva, dar vreau sa ma conving ca vom putea conduce firmele impreuna. - Scumpa mea, dar asta e evident, doar ne iubim! Sau s-a schimbat ceva intre timp? - Nu, sigur ca nu. Ezit pentru ca Johannes trebuie sa fi avut ceva in minte cand a adaugat acea clauza in testament... in plus, mai sunt castelul si toate celelalte proprietati... - Dar nu apartin contesei? - Ba da, dar ea primeste regulat bani de la firma, care este singura sursa de venit. Pe Marcus nu-1 interesa catusi de putin acest lucru. Importanta era numai firma. N-avea decat sa se mute intr-o vila mai mica. Cine mai locuia in castele in zilele noastre? - Nu se va schimba nimic, te asigur, draga mea. Dupa ce semnezi contractul, ne

vom casatori in cel mai scurt timp. - Adevarat, Marcus? Deci ma ceri in casatorie?, intreba fericita Christine. - Mai asteapta putin, iubito. Vei vedea, cererea in casatorie va fi foarte romantica. Atunci, voi instiinta juristul sa faca un proiect de contract, dupa care vom discuta toate aspectele, de acord? - Bine. Te iubesc, Marcus! - Si eu, micuto! Pe maine! Suna-ma tu, ca sa nu te deranjez. Christine puse receptorul in furca, zambind visatoare. Dupa ce se va incheia partida de vanatoare, va deveni baroana si va fi foarte fericita... Philip Berger se purta foarte rece cu Christine si incerca mereu sa o evite. Cand contesa il invitase sa participe la vanatoare, el acceptase politicos, apoi se scuza ca are mult de lucru si se indeparta. ingrijorata de comportamentul lui, Christine isi propuse sa abordeze acest subiect dupa vanatoare. Pe langa asta, trebuia sa-1 informeze de intentia de a transfera firma pe numele lui Marcus, dar gasise de fiecare data motive sa amane discutia. Era o informatie importanta pentru Philip, avand in vedere ca, in aceste conditii, ar fi existat posibilitatea sasi dea demisia, iar ei i-ar fi parut rau sa nu mai colaboreze cu el, intrucat se dovedise a fi o persoana de incredere si un bun profesionist. Philip suferea ca nu putea sa-i spuna Christinei care erau adevaratele intentii ale celui de care se indragostise. In-tr-una din zile il suna detectivul particular pe care il angajase. - Domnule Berger, nu mai putem astepta. Din cate am inteles, doriti sa-i deschideti ochii contesei, fara sa afle ca sunteti implicat, nu? Ei bine, iata care este planul meu: am aflat ca baronul are o amanta, careia i-a cumparat un magazin si un apartament in centru. Cel mai bine ar fi daca ea ar fi cea care ar face ca bomba sa explodeze. Astfel, numai daca planul nu va functiona va trebui sa-i spuneti dvs. totul contesei Christine. Aceasta doamna, Isabel, este foarte temperamentala si prevad ca va reactiona cu promptitudine in momentul in care va descoperi intentia baronului de a se casatori cu contesa. Philip nu era tocmai mandru de ceea ce facuse: il pusese pe baron sub observatie, un lucru nedemn de un gentleman, dar gandul ca Christine, avea sa piarda firma, apoi si pe baron il determinasera sa actioneze astfel. - Bine, atunci asa vom proceda. - Nu trebuie sa aveti mustrari de constiinta, domnule Berger. Contesa a suferit destul dupa moartea sotului ei, astfel ca procedati foarte bine protejand-o de acest escroc, sublinie detectivul. in ciuda acestor incurajari, Philip nu se simtea in apele lui. Christine va suferi cand va afla ca baronul se jucase cu sentimentele ei, iar el nu va putea sa o ajute, sa o consoleze si nici sa-i arate ca se indragostise de persoana nepotrivita. Probabil cji Christine se va izola, la fel cum facuse in primul an de la moartea sotului ei, iar lui nu-i va ramane altceva de facut decat sa asiste

neputincios la suferinta ei. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc partida de vanatoare soarele fusese acoperit de un val de nori. La amiaza, insa, incepu sa straluceasca cu putere, spre bucuria contesei Louise, care isi dorea ca vanatoarea sa fie o reusita. Oaspetii conteselor iesisera in curtea castelului. Barbati si femei imbracati in haine de vanatoare elegante se salutau unii pe altii si o felicitau pe contesa Louise pentru organizare si, mai ales, pentru insanatosire.. La ora 11,00 incepu vinatoarea. Christine calarea un cal pur sange arab, primit in dar de la Johannes. Numai fericita nu era, dar nu lasa sa se observe nimic. Marcus venise la castel in zori, vadit agitat. Christine il intrebase daca il framanta ceva, dar el raspunse negativ. Din modul in care se comporta, insa, ea deduse ca ceva se petrecea cu el. - Esti suparat ca n-am semnat inca, Marcus? Trebuie sa intelegi ca mai intai trebuie sa-i arat actele avocatului familiei. Daca totul va fi in ordine, le voi semna saptamana viitoare. In ultimul timp am fost foarte ocupata, se scuza Christine, crezand ca acesta era motivul supararii lui. - Dar cine e sef acolo, tu sau avocatul?, o provoca el. Christine se simti jignita. Marcus nu-i mai vorbise pana acum pe tonul asta. Din pacate, nu reusi sa lamureasca lucrurile cu el, pentru ca tocmai sosisera rniste mvitati. isi spuse ca va gasi prilejul sa vorbeasca cu el mai tarziu, intrucat Marcus urma sa ramana la castel peste noapte. La inceput, Marcus calari alaturi de ea, dar nefiind un calaret prea iscusit, nu reusi sa tina pasul cu ea si ramase in urma. La un moment dat, cand Christine o lua pe o scurtatura, il observa pe Philip apropiindu-se de ea. - Contesa Christine, trebuie sa va vorbesc, spuse el. - Astazi nu am timp, ramane pe saptamana viitoare! - Este vorba de ceva foarte important... Intentionati sa vindeti firma? Christine isi opri calul, apoi se intoarse spre Philip si il privi cu o figura severa. - De unde stiti asta? Philip pali, iar privirea i se tulbura. - Este adevarat, deci? Vreti sa-i vindeti firma baronului de Barendorf? - Da, am luat in calcul aceasta posibilitate. inca nu m-am decis, dar daca voi vinde firma, o voi face cu conditia sa nu se faca nici un fel de schimbari in cadrul ei. Sper ca pot conta in continuare pe colaborarea dumneavoastra... - Contesa, faceti o mare greseala! Baronul a planuit de la inceput sa... - Domnule Berger! Nu vreau sa aud nici un fel de insinuari, striga Christine cuprinsa de furie si porni in goana. Ce putea sti el? Ea si Marcus erau impreuna de mult timp, iar lui ii venise ideea fuzionarii doar cu cateva saptamani in urma, cand i se oferise ocazia sa achizitioneze firma Lohmann. Insinuarile lui Philip Berger erau absurde. In aceste conditii, va trebui ca el sa paraseasca firma. ?Si daca are dreptate?", ii sopti o voce. Nu, asa ceva nu era posibil! Marcus o iubea sincer!

ii ajunse din urma pe ceilalti invitati si, in mijlocul lor, se simti mai relaxata. isi spuse ca, ocupandu-se de ei, va putea sa-si alunge gandurile negre ce-i dadeau tarcoale. il vazu si pe Marcus, care parea mai bine dispus decat dimineata si ii zambi. Partida de vanatoare se incheiase. Un prieten de-al contesei Louise reusise sa impuste un mistret, fiind ovationat de ceilalti participanti. Lovitura mortala i-o dadu, insa, padurarul, stiindu-se ca mistretii raniti sunt foarte periculosi. Christine rasufla usurata in momentul in care se anunta sfarsitul vanatorii. Participantii primira la castel omagiul contesei Louise si al celorlalti invitati, care luau parte numai la bal. Camera lui Marcus era situata in aceeasi aripa a castelului cu cea a Christinei. Cand musafirii se retrasera in camere, sa se odihneasca inainte de inceperea balului, Marcus hotari sa-i faca o vizita Christinei, pentru a-i oferi inelul de logodna pe care i-1 cumparase. O gasi imbracata intr-un halat mov din matase, care ii punea in evidenta silueta subtire. Marcus o imbratisa si o saruta. - Curand vom fi impreuna, iubito. Nu mai vreau sa stau nici o clipa fara tine. - O, Marcus, s-au intamplat atatea in ultima vreme... Crezi ca ne va fi mai usor daca cele doua firme vor fuziona? Nu vei fi coplesit de atata munca? - Sa nu uitarii ca avem angajati valorosi. La inceput, ei se vor ocupa de bunul mers al firmelor, intrucat noi vom face o calatorie imediat ce trecem firma Ziernau pe numele meu. - Nu inteleg de ce te grabesti. Putem continua asa o vreme, fara sa intram in concurenta, insista Christine. Marcus incerca sa nu-si exteriorizeze ingrijorarea. Oare Isabel isi dusese la capat amenintarea si o sunase, spunan-du-i tot? Nu, Christine nu l-ar fi lasat sa se apropie de ea in acest caz. - Iubito, hai sa discutam mai tarziu despre asta, da? Am uitat ce era mai important: ti-am adus ceva. Scoase inelul din buzunar, ii saruta mana si i-1 puse pe deget. - Accepti cererea mea in casatorie, iubito? Te rog sa devii sotia mea, sopti el. Christine era gata sa raspunda afirmativ, dar: tocmai atunci batu cineva la usa. - Intra, spuse ea^ Christine isi ascunse la spate mana pe care purta inelul. In pragul usii statea Karl. - Contesa, o doamna doreste sa va vorbeasca. Christine il privi intrigata. - Cine, Karl? Una dintre invitatele noastre?, intreba ea. - Nu, o anume doamna Korte! Insista sa va vada, desi i-am spus ca astazi sunteti foarte ocupata. - Korte?! N-o cunosc, dar las-o sa intre. - Nu, Christine, te rog, o intrerupse Marcus agitat. Vreau sa spun, ar trebui sa stii... Nu avu timp sa se explice, fiindca Isabel aparu in spatele lui Karl. Christine observa cat de tulburat era Marcus de aparitia acestei femei si nu intelegea de ce. Privi nedumerita cand la Marcus, cand la Karl.

- imi inchipui ca nu ai fost prea entuziasmat cand mi-ai auzit numele, nu-i asa, iubitule?, spuse sfidator femeia din spatele lui Karl, privindu-1 batjocoritor pe Marcus. Christine simti ca se invarte camera cu ea. De-abia se mai putea tine pe picioare. - Multumesc, Karl, poti pleca, reusi ea sa ingaime,. Servitorul o privi ingrijorat si iesi. - Deci, ce aveti sa-mi spuneti, doamna... Korte? in fata ei se afla o blonda subtirica, cu o figura comuna. Avea, insa, o tinuta ireprosabila. - Sa-ti tii gura, Isabel. Cine te crezi sa apari in fata contesei?, bolborosi Marcus. - Ce credeai? Ca o sa accept sa te casatoresti cu ea, iar eu sa-ti fiu amanta? Cu mine nu-ti merge. Mi-ai promis ca ne vom casatori de indata ce vor fuziona firmele. Si asta va trebui sa faci, altfel iti voi face viata un infern! Christine .se aseza cu greu pe un scaun si o privi fix pe femeie. Tremura din toate incheieturile. Deci Marcus planuise totul. Era pe punctul sa lesine, dar privirea ii aluneca pe fotografia sotului ei si-si spuse ca trebuie sa fie tare. Inspira adanc si se ridica. - Marcus, te rog sa parasesti imediat castelul impreuna cu... prietena ta! Vocea ii era ferma. Marcus facu un pas spre ea, dar Christine ii facu semn sa se opreasca. isi scoase inelul de pe deget si il puse pe masa. - Ia si inelul cu tine. Sunt sigura ca doamna Korte ii va gasi o intrebuintare. Christine le intoarse spatele si se indrepta spre dormitor, incuie usa, apoi se aseza pe marginea patului si izbucni in plans. La bal, nimeni nu-si putea explica de ce Christine era atat de abatuta. Ea dansa cu cativa invitati mai varstnici, apoi se scuza in fata contesei, pretextand ca are o migrena puternica. Louise banuia ca avusese loc o cearta intre Christine si Marcus, vazand ca baronul plecase, dar nu-i daduse importanta, multumita ca era in centrul atentiei si ca ii statea foarte bine rochia de matase neagra pe care o purta. Christine, in schimb, se simtea atat de umilita, incat nu-si dorea decat sa se izoleze de cei din jur. Marcus se folosise de ea, se jucase cu sentimentele ei, in dorinta de a pune mana pe firma. Philip Berger nu era nici el mai fericit. Voise sa-i spuna . totul Christinei, dar ea refuzase sa-1 asculte. Detectivul ii telefonase dimineata sa-i spuna ca Isabel Korte fusese pusa la curent cu intentiile lui Marcus. Nu stia, insa, daca aceasta reusise sa stea de vorba cu Christine. El nu mai putea-face nimic, decat sa spere ca Christine se va trezi la realitate. Duminica dimineata, dupa micul dejun, Christine si Louise isi luara ramas-bun de la invitati. Fata Christinei era ca o masca, caci se fardase puternic, pentru a-si

ascunde paloarea. Dupa plecarea ultimului oaspete, Christine vru sa se retraga in camera ei, dar contesa Louise o prinse de mana si n-o lasa sa plece. - Nu vrei sa-mi spui ce s-a intimplat? - Nu s-a intamplat nimic. Am doar o migrena foarte puternica. - Nu l-am vazut la bal pe Marcus, de ce n-a venit?, o iscodi Louise. - Ne-am despartit. Scuza-ma, te rog, trebuie sa ma intind putin, fiindca nu ma simt bine. Contesa simti compasiune pentru Christine. De cand se imbolnavise, o privea cu alti ochi pe Christine: alta, in locul ei, nu ar fi avut atata grija de o soacra bolnava. - Lasa, mai sunt si alti barbati, spuse ea impaciuitoare, privind-o ingrijorata. Christine se gandi toata ziua la Marcus. isi spuse ca daca s-ar fi ghidat dupa instinct, n-ar fi ajuns in aceasta situatie iar ideea ca ar fi putut pierde firma din vina ei o exaspera. Luni, Christine ii telefona secretarei, anuntand-o'ca este bolnava si ca nu va merge la firma. Se gandi apoi ca Philip Berger trebuia sa preia conducerea firmei. Cel mai mult si-ar fi dorit sa plece cat mai departe, undeva in strainatate, sa incerce sa uite tot ceea ce se intamplase. O suna pe Beatrice, o prietena de-a ei din Anglia, si o intreba daca poate sa-i faca o vizita. Beatrice fu incantata de propunere, pentru ca tocmai se despartise de prietenul ei, asa ca ii suradea ideea de a petrece cat mai mult timp cu vechea sa amica. Christine nu spuse nimanui care era motivul plecarii ei la Londra. Totusi, inainte de a pleca, trebuia sa discute cu Philip, ceea ce i se parea nespus de greu. Se hotari sa-1 caute dupa-masa, la ora la care majoritatea angajatilor luau pranzul la'un restaurant din apropierea firmei, iar Philip ramanea, ca de obicei, la birou. Philip se ingrijora si i se stranse inima cand o vazu: Christine slabise, era palida si ochii ii erau inexpresivi.- Domnule Berger, as dori sa preiei conducerea firmei pe o perioada nedeterminata. Facu o scurta pauza, apoi adauga: - Trebuie sa imi cer scuze pentru comportamentul meu fata de dumneavoastra. - Nu e nevoie, contesa. Stiu cat de mult suferiti, spuse el in surdina. Ea il privi uimita si rosi. - Trebuie sa va explic ceva, contesa. Apoi veti putea decide daca doriti sa plec din firma. Christine nu stia ce sa-i raspunda. La ce se referea, oare? - Am observat apropierea dintre baron si dumneavoastra. Baronul nu mi-a placut de la inceput, va rog sa ma scuzati ca spun asta, stiu ca n-am nici un drept sa ma amestec. Dar, de cum l-am vazut, am banuit ca atentia pe care vo acorda avea legatura cu firma. Drept urmare am... am angajat un detectiv

care sa-1 urmareasca, spuse el stanjenit. Acesta a descoperit ca... exista o alta femeie in viata lui si ca planurile baronului erau meschine... Se opri. Spusese ce avea de spus. Acum ea putea sa decida daca il va concedia sau nu. Pe Christine o podidira lacrimile. Nu-si putea ierta faptul ca fusese atat de iresponsabila - Va rog sa ma credeti, domnule Berger, ca mi-as dori din tot sufletul sa pot da timpul inapoi si sa ma fi purtat altfel. Sper ca, in ciuda celor intamplate, veti lucra in continuare la noi. Eu voi pleca pentru o vreme din tara. Philip simti dorinta sa o ia in brate si sa o consoleze. Parea o fetita pierduta. - Ma bucur nespus ca nu v-ati pierdut increderea in mine, contesa. Voi fi la dispozitia dumneavoastra, spvse Philip pe un ton ferm. Christine se ridica si ii intinse mana. - Eu sunt ceea care nu mai merita incredere. Era cat pe ce sa va fac tuturor un rau ireversibil, spuse Christine si iesi grabita. Philip o privi de la fereastra cum isi sterge lacrimile, inainte de a urca la volanul masinii ei. M arcus de Barendorf nu accepta infrangerea cu una, cu doua. Cand o vazuse pe Christine purtandu-se distant cu el, isi jura sa o recucereasca, pentru ca in acel moment simtise ca o doreste mai mult pe ea decat firma. Pe drumul spre casa, Isabel ii facuse reprosuri fara incetare. Cand simti ca nu mai suporta sa o asculte, Marcus deschise portiera si ii ceru sa coboare imediat. - Intre noi totul s-a terminat, Isabel. Nu mai vreau sa te vad in viata mea! - Nu poti sa-mi faci una ca asta. Nu ma las alungata din cauza unei... - Afara!, urla Marcus si 0 imbranci din masina, demon-strandu-i ca nu glumea. O vazu apoi in oglinda retrovizoare cum il ameninta cu pumnul. Marcus chibzui indelung la ce avea de facut. Trebuia sa astepte doua, trei saptamani inainte de a o suna pe Christine. Pana atunci ea isi va da seama, cu siguranta, cat de mult il iubeste, fiindca nu vroia sa creada ca noptile de iubire petrecute impreuna erau atat de usor de uitat. Important era sa-i demonstreze ca tine la ea si cum putea s-o faca mai bine decat inlesnindu-i firmei ei o afacere profitabila? Atunci va vedea ca nu dorea sa-i faca concurenta, ci doar sa o ajute. Multumit de planul facut, isi turna whisky intr-un pahar de cristal. - Pentru dragostea noastra, "Christine, toasta el, sigur ca si ea se gandea in acel moment la el. isi spuse ca va repara greseala comisa si intr-o jumatate de an se vor casatori. Cand Marcus o suna prima oara pe Christine, aceasta tocmai isi impacheta lucrurile pentru plecarea la Londra. Ea se gandise serios sa se stabileasca in Anglia si sa inceapa o viata noua, lucrand ca traducator. Cand Karl ii inmana receptorul Christinei, spunandu-i cine o cauta, ea ezita,

nestiind daca sa inchida sau sa lamureasca lucrurile cu Marcus. Se hotari pentru ultima varianta. - Christine, imi pare nespus de rau ca nu ti-am spus de la inceput adevarul. Ma despartisem de Isabel, dar ea nu voia sa accepte lucrul asta. - Ceea ce imi spui nu ma intereseaza, Marcus. Am fost la un pas de a cadea in cursa ta si de a pune in joc soarta firmei. Consider ca nu mai avem ce discuta. Vocea ei era sobra si rece, dar Marcus nu avea de unde sa stie de cata forta interioara avea nevoie Christine pentru a se purta astfel. - Dar te iubesc sincer, Christine. Da-mi ocazia sa ti-o dovedesc! - Nu, Marcus. N-as putea sa traiesc alaturi de un om care s-a purtat astfel cu mine. Trebuie sa inchid, la revedere. Puse receptorul in furca si isi sterse lacrimile care ii siroiau pe obraji. Stia ca nu merita sa mai planga iin cauza lui, dar nu se putea abtine. In zilele ce urmara, Marcus sperase ca ea isi va schimba atitudinea fata de el. Dupa telefoane repetate, in care i se spunea ca este plecata intr-o calatorie, sentimentele sale pentru ea se transformara in manie. ?Cum indrazneste sa se poarte asa cu mine? Nu-i nimic, isi spuse, vor schimba placa." Marcus incepu sa se foloseasca de relatiile pe care le avea pentru a o distruge pe Christine, intentionand sa provoace falimentul firmei Ziernau.

Philip Berger pastra legatura cu Christine, sunand-o in fiecare saptamana. O informa despre mersul firmei si primea mereu un accept indiferent la toate propunerile pe care i le supunea atentiei. Christine parea sa-si fi pierdut orice interes pentru firma si pentru viata. Aparentele erau inselatoare, insa. Pur si simplu considera ca nu mai are dreptul sa se amestece in afacerile firmei: din cauza ei erau sa-si piarda locul de munca o multime de oameni la care tinea. Avea incredere in inteligenta si in profesionalismul lui Philip, considerand ca lasase firma pe maini bune. Doar el isi daduse seama de la inceput care erau intentiile lui Marcus si il pusese sub obser /atie. Ea nu era decat o credula, care il iubise pe Marcus si il crezuse orbeste. Se lasase amagita de linguselile si atentia pe care i-o acordase, de complimentele lui si de tandretea cu care o inconjurase. Ii cazuse in brate fara sa se gandeasca macar o clipa ca el ar fi putut avea intentii murdare, si nu-si ascultase instinctul. Iar asta nu putea sa si-o ierte. Prietena ei era atat de preocupata sa-i istoriseasca problemele ei amoroase, incat nu-i ceru Christinei sa-i povesteasca despre ea. Contesa se bucurase, intrun fel, de lipsa ei de interes, pentru ca nu voia sa spuna nimanui prin ce trecuse. Ca sa se mai destinda, facura cateva excursii, desi vremea nu era prea generoasa, fiind sfarsitul lui octombrie. Apoi, Christine suna la cateva edituri, oferindu-si serviciile de traducator. I se parea o munca interesanta si comoda, pentru ca ar fi putut sa lucreze si la domiciliu. Plecase deja de acasa de sase saptamini. Din cand in cand ii telefona

contesei, care se insanatosise, si nu mai avea nevoie de scaunul cu rotile. Relatia lor se imbunatatise, contesa Louise renuntand la obisnuitele-i reprosuri, si asta o bucura mult pe Christine. Petrecu Craciunul si Anul Nou singura. Prietena ei re-luase legatura cu fostul ei prieten, astfel ca sarbatorira impreuna. Desigur, o invitase pe Christine sa-i insoteasca, dar ea preferase sa ramana singura. incetul cu incetul, Christine isi gasi linistea si numai cateodata o mai apuca dorul de casa. Philip Berger era din ce in ce mai ingrijorat -lin cauza firmei. Unul din clientii lor importanti reziliase contractul cu ei, preferand sa faca afaceri cu firma Lohman. Urmara si altii. Asa cum avea sa afle mai tarziu, Loh-mann coborase foarte mult preturile, lucru extrem de ingrijorator. isi spuse ca daca lucrurile vor merge tot asa, in curand firma Ziernau va ramane fara clientela. Philip facea tot ce-i statea in putinta pentru a remedia situatia, dar in curand ajunse la disperare. Constata, cat de important fusese aportul lui Christine in a castiga noi clienti. De cand lipsea, firma era parca neinsufletita. Nu mai avea cine sa ii incurajeze pe angajati, asigurandu-i ca lucrurile vor merge mai bine. Singura solutie era intoarcerea Christinei. Philip isi lua inima in dinti si ii telefona la Londra. -Contesa, din pacate, nu am vesti bune pentru dumneavoastra. - Dar ce s-a intimplat?, intreba ea speriata. - Firma nu mai poate face fata concurentei. Am facut tot ce e omeneste posibil si simt ca singur nu ma mai descurc. - Dar cum e posibil asa ceva? Doar firma incepuse sa se redreseze. - Adevarul este ca, vrand sa va menajez, nfl v-am spus ca firma Lohmann ne fura toti clientii. Preturile lor au scazut atat de mult, incat clientii nostri considera ca e mult mai avantajos sa faca afaceri cu ei. Trebuie sa va ihtoarceti si sa va ocupati de firma, altfel, in cel mult o jumatate de an o sa dam faliment. - Situatia este chiar atat de grava?, intreba ingrijorata Christine. Domnule Berger, aveti mana libera sa faceti tot ceea ce credeti de cuviinta pentru a salva firma. Philip isi spuse ca, din consideratie fata de angajatii firmei, care riscau sa ramana fara serviciu, trebuie sa devina mai explicit. - Contesa, singur nu mai razbat. M-ati lasat pe mine sa conduc firma fara sa va ganditi la cat de importanta sunteti pentru companie. Simpla dvs. prezenta i-a ajutat de multe ori pe oamenii de aici sa depaseasca momente grele, iar in clipa de fata lasati impresia ca ati abandonat totul. Probabil ca nu v-ati dat seama cat de mult conta prezenta dvs. pentru bunul mers al firmei. Christine ramase surprinsa de cele auzite. - Bine, domnule Berger, am sa le trimit o scrisoare partenerilor de afaceri, incercand sa-i conving sa nu treaca de partea concurentei. In ceea ce va

priveste, va rog, faceti tot posibilul sa redresati situatia. Eu, in orice caz, nu ma mai intorc. Vreau sa incep aici o viata noua. Philip se facu foc si para. Christine alesese solutia cea mai convenabila pentru ea, fara sa se gandeasca ca de ea depindeau atatia oameni. - Contesa Christine, imi pare rau dar asa nu mai merge, spuse Philip taios. Sunteti patroana firmei si aveti niste responsabilitati fata de angajati. Multe familii depinde de salariul pe care-l primesc de la dumneavoastra. M-ati dezamagit, contesa. Cand v-ati cerut scuze pentru greseala comisa, v-am inteles, oricaruia dintre noi i se poate intampla sa se indragosteasca de cine nu trebuie. Dar acum sunteti o dezertoare! Sunteti lasa, Christine? isi dadu seama ca aceasta izbucnire il facuse sa-si piarda bunele maniere. Dar, orice s-ar intampla, cel putin isi luase o piatra de pe suflet spunandu-i parerea lui. Christine isi dadu seama cata dreptate avea Philip Berger. Din nou fusese pe punctul de a face o gresala ireparabila, si asta pentru ca presimtise ca Marcus va incerca sa le faca probleme, iar ea fusese lasa si nu dorise sa ii infrunte. - Domnule Berger, aveti dreptate. Maine ma intorc. Philip rasufla usurat. - Ma bucur. Le voi spune oamenilor ca se intoarce capitanul, spuse razand. - Sa speram ca n-o sa indrept nava spre prima stanca ce ne va iesi in cale. Ma tem ca mi-am cam iesit dir. mana, ii raspunse Christine. - Nici o problema, sunt sigur ca impreuna vom face o echipa buna, doamna contesa. Christine zambi si puse receptorul in furca. Fara sa-si poata explica de ce, simtea ca se eliberase de o mare povara. Suna la aeroport si facu o rezervare pentru a doua zi la cursa de Miinchen. Dupa ce isi impacheta lucrurile, ii telefona contesei Louise. - Mama-soacra, ma intorc. M-a sunat Philip Berger si m-a informat de greutatile pe care le intampina firma, asa ca n-am avut de ales. - Ma bucur ca vii in sfarsit acasa. Sa-mi spui daca ai nevoie de ajutor. Financiar, desigur. Christinei nu-i veni sa-si creada urechilor. Soacra ei dispusa sa finanteze firma?! Incredibil! - Te miri, nu-i asa? Am invatat sa vad altfel lucrurile de cand m-am imbolnavit. Printre altele, am constatat ca esti o femeie curajoasa... Cu totii o sa se bucure ca te intorci acasa. Christinei incepura sa-i siroiasca lacrimile pe obraz. Era prima oara cand contesa ii adresa cuvinte de apreciere. - Multumesc, mama. Si eu ma bucur ca o sa va revad. Marcus afla de intoarcerea Christinei si isi spuse satisfacut ca va distruge firma Ziernau chiar sub ochii ei. Christine fu intampinata la firma de toti angajatii, care ii daruira un buchet imens de flori. Secretara nu-si putu stapani lacrimile cand o vazu, iar bucuria de pe chipul lui Philip era vizibila. indrazni sa o invite la cina,

pentru a-i povesti ce se intamplase in lipsa ei. Christine ii accepta invitatia, fiindu-i foarte recunoscatoare pentru incercarile sale de a redresa situatia. II asigura ca nu va uita niciodata devotamentul de care daduse dovada. Luara cina intr-un restaurant elegant din centrul orasului. Christine se imbracase sobru: purta un costum gri si un pulovar negru din casmir. Lantisorul de aur pe care il purta la gat era singura ei podoaba. Philip o puse la curent cu cele intamplate la firma in lipsa ei. Christine ramase pe ganduri si se incrunta usor la auzul vestilor referitoare la concurenta neloiala pe care le-o facea Marcus prin firma pe care o achizitionase. Philip ar fi dorit sa o sarute, pentru a sterge orice urma de ingrijorare de pe chipul ei, sa o binedispuna. isi alunga insa imediat din minte gandurile nebunesti. - Trebuie neaparat sa stau de vorba cu clientii nostri, domnule Berger. Maine vom stabili intalnirile. Sper ca vor fi dispusi sa ne asculte propunerile. Va trebui sa luam masuri de urgenta, altfel, la preturile pe care le practica, firma Lohmann ne va aduce in curand la faliment. Amandoi stiau cine era, de fapt, autorul concurentei neloiale care li se facea. - Nu avem cum sa ne impunem pe piata, avand in vedere rabaturile mari pe care le practica firma Lohmann, doamna contesa. - Daca va fi nevoie, am sa vorbesc cu Marcus, zise Christine pe un ton ferm. Philip zambi, vazand-o cat este de hotarata. O dorea cu toata fiinta sa si ar fi vrut sa o ia in brate, sa o sarute... - Vreau sa va multumesc ca ati facut atatea pentru firma, adauga Christine. * O clipa, privirea li se intalni, iar Christine isi pleca stanjenita capul. - N-am putut sa nu observ ca stati toata ziua la birou, domnule Berger. Nu aveti pe cineva cu care ati dori sa va petreceti timpul? Christine rosise si si-ar fi dorit sa nu fi intrebat nimic. in fond, ce o privea pe ea viata lui personala? - Ar fi cineva. Dar, din pacate... nu va putea fi nimic serios intre noi, raspunse Philip pe un ton aspru si ii evita privirea. incepura sa se simta stanjeniti amandoi, asteptand cu nerabdare sa plece. La despartire-, Christine ii intinse mana. - Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine si pentru firma. As dori sa va fac o propunere de partene-riat. O vom discuta in urmatoarele zile. Philip ramase inmarmurit de cele auzite. Si Christine fu uimita de faptul ca-i facuse o astfel de propunere, dar isi spuse ca, la urma-urmei, Philip. Berger o merita cu prisosinta, intrucat fara el totul s-ar fi dus de rapa. 'A In dimineata urmatoare, Christine stabili-intalniri cu clientii care intrerupsesera colaborarea cu firma Ziernan. Unii dintre ei refuzara sa discute, dar Christine insista, ce-randu-le imperativ sa se intalneasca. Nu fusese o sarcina usoara

pentru ea, dar iesise triumfatoare in cele din urma reusise sa-i convinga pe doi dintre fostii clienti sa faca din nou afaceri cu ei. Alti doi promisesera sa reflecteze asupra propunerii si numai unul refuzase categoric sa mai aiba de-a face cu ei. Philip o felicitase, insa amandoi erau constienti ca nu castigasera decat o batalie in fata baronului. Marcus constata furios ca fusesera anulate doua contracte si isi dadu seama ca la mijloc era mana Christinei. Se hotari sa recurga la arme mult mai puternice decat pana atunci, pentru a o infrange. Era un om influent, asa ca nu ii fu greu sa convinga o jurnalista sa scrie un articol defaimator la adresa firmei Ziernau. Christine si Philip aflara ingroziti de publicarea lui. Seara, in timp ce lua masa cu contesa, Christine ii povesti despre campania de discreditare initiata de Marcus impotriva lor. - Nenorocitul! N-o sa las sa se intample asa ceva. Karl, adu-mi, te rog, telefonul! izbucni contesa Louise. Christine n-o mai vazuse de mult pe soacra sa atat de nervoasa. - Christine, lasa-ma un minut singura, te rog. Banii de care se foloseste Marcus sunt, de fapt, ai unchiului sau si am de gand sa-1 intreb daca stie cum ii administreaza nepotul sau averea. Dupa un sfert de ora, contesa Luise o chema pe nora sa. - Baronul este un vechi admirator de-al meu. Sotia sa imi poarta pica pentru asta, de aceea n-a acceptat niciodata invitatia de a participa la bal. L-am pus la curent cu ce se intampla si s-a declarat foarte nemultumit de nepotul sau, zise contesa, zambind satisfacuta. Christine o imbratisa si o saruta. - Multumesc pentru sprijin. Mi-era teama ca nu vom gasi nici o iesire din aceasta situatie. - Vor veni si zile mai bune, o sa vezi. Acum putem cina linistite, scumpa mea. Christine spera ca gandurile optimiste ale soacrei sale sa fie intemeiate. A doua zi suna la firma domnul Marquardt, clientul lor din Koln. Acesta era foarte alarmat de zvonurile referitoare la greutatile intampinate de firma, insistand sa discute cu Christine. Contesa nefiind la firma, Philip fusese cel cu care discutase, asigurandu-1 ca toate zvonurile erau neintemeiate, dar domnul Marquardt nu se lasase convins. - As dori sa vorbesc personal cu contesa. Spuneti-i, va rog, sa ma sune. - ii voi transmite ca ati cautat-o, raspunse Philip. O informa pe Christine de telefonul primii, imediat ce aceasta sosi. Christine, care era constienta ca domnul Marquardt era un client foarte important, avea emotii ca acesta va dori sa rezilieze contractul. - Va trebui sa il sunam. Dar, inainte de asta, as dori sa discutam despre propunerea de parteneriat de care v-am vorbit. - Ma simt onorat de oferta pe care mi-o faceti. Daca intr-adevar doriti acest lucru, accept.- Bine, partenere. Atunci, va rog sa va ocupati de formalitati, iar

eu il voi suna pe domnul Marquardt si voi fixa o intalnire pentru poimaine. Philip o gasea fermecatoare pe Christine in noua ei postura. Era mai mare dragul sa lucreze cu o femeie atat de hotarata si de ambitioasa. Intre timp, fu intocmit un contract avantajos pentru ambele parti, iar,dupa autentificarea semnaturilor, Philip deveni actionar. Joi plecara amandoi la K?ln, pentru a se intalni cu domnul Marquardt. Dupa cei dadura explicatiile de rigoare, acesta se convinse ca afirmatiile din articolul din ziar nu aveau baza reala si promise ca-si va contacta partenerii de afaceri pentru a le face cunoscute ofertele firmei Ziernau. Christine si Philip se intoarsera acasa extrem de multumiti de rezultatele intalnirii. Contesa il invita pe Philip la cina, pentru a sarbatori faptul ca ii devenise asociat. Contesa Louise ii observa cu atentie pe amandoi in timpul mesei si realiza cat de draga ii era Christine lui Philip. Fiecare privire, fiecare gest al lui tradau acest lucru. Philip pleca pe la miezul noptii, iar contesa si Christine mai ramasera putin in salon, sa bea un ultim pahar de vin, inainte de culcare. - Acest Berger are sotie sau o prietena?, o intreba Louise. - Din cate stiu eu, nu. Mi-a spus ca are pe cineva, dar ca nu e o relatie serioasa, raspunse Christine, mirata de interesul manifestat de soacra sa fata de viata personala a lui Philip. - Asa, deci, spuse Louise zambind. Ofta usor si se ridica. - Eu ma duc la culcare, draga mea... Philip Berger iti este un ajutor de nadejde, iar in cateva zile se vor vedea si rezultatele telefonului pe care l-am dat. Baronul m-a sunat astazi. Vreau sa spun, batranul baron. - Sa speram ca totul va fi bine. Voi fi distrusa daca voi pierde firma. - Dar sa te recasatoresti te-ai gandit? intrebarea soacrei sale o lua prin surprindere pe Christine. - Nu ma voi recasatori niciodata!, protesta ea. Louise zambi, spunandu-si ca in locul ei n-ar fi fost atat de sigura. M arcus de Barendorf nu cunostea motivul pentru care unchiul sau il chemase la el. Se conforma de indata, deoarece era foarte important sa ii faca pe plac, avand in vedere ca unchiul sau era cel care-1 finanta si care ii va lasa mostenire intreaga sa avere. Batranul, care avea un temperament vulcanic, de-abia intra Marcus pe usa, ca incepu sa-1 apostrofeze - Daca iti inchipui ca vei distruge familia Ziernau cu ajutorul banilor mei, te inseli, dragule. incepand de azi, voi prelua conducerea firmei Lohmann. Marcus pali. Stia ca unchiul sau o aprecia pe contesa Louise si banui ca ea

apelase la el. Batranul era oficial managerul firmei, dar nu se implicase in afaceri, lasandu-i lui Marcus puterea decizionala. Daca .va prelua unchiul lui atributiile sale, era pierdut. - Ce inseamna asta, unchiule? - inseamna ca de acum inainte eu voi conduce de facto firma Lohmann. Membrii consiliului de administratie ma sustin, asa ca ai ramas singur impotriva mea, in cazul in care te incumeti sa ma infrunti. - Dar cum poti sa-ti inchipui ca iti voi contesta decizia? Ma bucur ca vom lucra din nou impreuna, se balbai Marcus. - Sa nu mi-o iei in nume de rau, dar nu te cred. M-ai dezamagit si de aceea am sa intrerup finantarea ta. Averea am facut-o prin propriile puteri si ti-am dat si tie ocazia asta, dar nu sunt de acord cu metodele pe care le folosesti. Vreau sa o lasi in pace pe contesa Christine. Firmele noastre pot coexista fara probleme; Lohmann este structurata altfel decat Ziernau, asa incat n-ar trebui sa fim concurenti. Din contra, ne putem pune de acord in ce directie sa ne dezvoltam fiecare. Si asta se va intampla de acum inainte. Sper ca vei urma sfatul meu si vei renunta la razbunare. Si amintes-te-ti ca barbatii din familia Barendorf au fost intotdeauna niste gentlemeni. Marcus isi dadea seama ca era pierdut. incuviinta tacut. Nu-si permitea sa iasa din gratiile unchiului sau. - inca ceva, Marcus. Nu mai vreau sa vad in ziare articole defaimatoare la adresa firmei Ziernau. Maine sa dai un anunt ca cele doua firme nu mai sunt concurente. Marcus simti ca i se pune un nod in gat. Era infrant si nu putea face nimic sa schimbe situatia. Unchiul sau il expedie, multumit de vestea buna pe care urma sa i-o dea fostei sale iubite, Louise. Poate, cine stie, va accepta chiar o intalnire, de care sa nu afle sotia lui... Doua zile mai tarziu, Christine primi de la secretara ziarul in care se anunta ca firma Lohmann va fi din nou condusa de batranul baron de Barendorf, care sustinea ca era dispus sa negocieze cu,firma Ziernau un protocol de dezvoltare comuna a politicilor economice. Christine reciti articolul, nevenindu-i sa-si creada ochilor. O suna apoi pe Louise si i-1 citi si ei. Aceasta incepu s/. rada. - Stiam deja toate acestea. Drept multumire, l-am invitat pe baron la cina. Probabil ca ii va spune sotiei lui ca este la prima sedinta de consiliu. - Esti incorigibila, o admonesta Christine razand. il astepta cu nerabdare pe Philip sa-i spuna vestea cea buna. Dar Philip nu veni in acea zi la serviciu. Se facuse seara si Christine isi pierduse deja rabdarea. II suna acasa, dar nu-i raspunse nimeni. Zece minute mai tarziu, dadu buzna in birou secretara, care era foarte speriata. - Tocmai au sunat de la spitalul central. Domnul Berger a avut un accident, doamna contesa!

Christine incepu sa tremure din toate incheieturile. ?Nu se poate! Nu se poate sa-1 pierd si pe el din cauza unui accident stupid!", isi spuse. Secretara observa ca era gata sa lesine si ii dadu sa bea un pahar de apa. - V-au spus cat este de grav accidentat?, ingaima Chris-tine. - Nu mi-au spus decat sa va anunt ca e in spital. Nimic mai mult. - Dar asta inseamna ca el a cerut sa fie transmis mesajul, nu? Atunci inseamna ca nu e grav ranit, nu credeti?, intreba Christine, care incepu sa prinda puteri. - Da, aveti dreptate. Sa sun la spital sa intreb? - Nu, voi merge pana acolo, zise Christine pe un ton ferm. - Dar nu puteti conduce in starea in care va aflati. Lasa-ti-ma sa va chem un taxi. - Nu, mi-am revenit. Iesi precipitata si fugi la masina, demarand in tromba. Nu se gandea decat la faptul ca trebuia sa-1 ajute pe Philip cu orice pret. La spital nu i se dadu nici o informatie, nefiind ruda cu accidentatul. Dar, dupa ce isi declina identitatea si le spuse ca Philip e partenerul ei, sora o conduse la medicul de garda. Acesta o linisti, explicandu-i ca Philip e doar usor ranit. - Sunteti sigur? Nu are comotie cerebrala? - Nu, doamna. Nu aveti motive de ingrijorare. -As putea sa-l vad? - Desigur. Urmati-ma, va rog. Philip avea fruntea bandajata. Cand o vazu, facu ochii mari, apoi se stramba de durere. - imi pare rau, contesa, ca nu am fost punctual. Christine incepu sa rada. - Ma bucur ca nu e nimic grav. Philip ii studie cii atentie fata. Parca plansese si nu se incumeta sa creada ca el fusese cauza. - S-o anunt pe femeia de care mi-ati povestit?, intreba Christine. - Care femeie?, intreba el iritat. - Pai, mi-ati spus ca aveti pe cineva... Christine rosi. De fapt, ce o privea pe ea? Putea doar sa telefoneze el, daca dorea. - Contesa Christine, n-o puteti suna pe aceasta femeie. - Bine, credeam ca va pot ajuta. Cum s-a intamplat accidentul? - A trebuit sa pun o frana brusca si m-am lovit cu capul de parbriz. - M-am speriat ingrozitor. Fiindca... - Stiu. V-ati amintit de accidentul soferului nostru. - Nu... de cel al sotului meu, ingaima Christine. Constata ca facuse inconstient o legatura intre sotul ei si Philip. Si de-abia acum isi dadu seama cat de teama ii fusese ca il va pierde... - Christine, sopti el, prinzand-o de mana. -Da?

- Stii cine e femeia de care ti-am povestit? Tu... Facu o pauza, apoi adauga: - Observ ca imi e mult mai usor sa spun lucrurilor pe nume acum, cand am realizat cat de usor este sa pierzi totul. Christine isi acoperi fata cu mainile, ramanand cateva clipe pe ganduri. Isi reveni apoi si-i spuse pe un ton soptit: - O, Philip! Nu pot sa cred! Cum am putut fi atat de oarba? N-am observat ca ma iubesti si am incercat sa-mi inabus sentimentele pe care le aveam pentru tine, pentru ca imi era teama ca voi suferi din nou. - Christine, te-am iubit din prima clipa in care te-am vazut. Daca as fi stiut in ce mod ai sa-ti dai seama ca ma iubesti si tu, mi-as fi spart capul mai repede, zise el razand. Acum nu-mi doresc decat... Se intrerupse si tragand-o usor spre el, incepu sa o sarute. Cand intra sora, ii vazu pe cei doi sarutandu-se pasional. Iesi usor din salon si ramase putin in fata usii, asigurandu-se ca nu intre nimeni. Cei doi indragostiti nu trebuiau deranjati... ~ Sfarsit~

S-ar putea să vă placă și