Subiectele la disciplina Teoria economic pentru examenul de licen a.u. 2010-2011 Teoria economic i sistemul tiinelor economice..........................................................................................................................

.3 Metodele de cercetare ale tiinei economice. Legile economice..........................................................................................................................4 Resursele economice i caracterul lor limitat. Frontiera posibilitilor de producie..8 Bunurile economice i caracteristicile lor....................................................................9 Activitatea economic: faze i indicatori. Agenii economici...................................10 Proprietatea i pluralismul formelor sale...................................................................12 Formele de organizare a economiei. Economia natural i economia de schimb.....14 Banii: esena i funciile banilor................................................................................16 Sistemele economice. Tipologia sistemelor economice............................................16 Economia instituional.............................................................................................18 ntreprinderea n condiiile economiei de pia.........................................................18 Businessul mic: avantaje i dezavantaje...................................................................21 Piaa i mecanismul funcionrii ei...........................................................................22 Cererea i factorii ce o determin..............................................................................25 Oferta i determinanii ei...........................................................................................26 Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii..............................................27 Preuri: teorii, tipuri, structuri....................................................................................28 Elasticitatea cererii: tipuri i factori de influen......................................................30 Elasticitatea ofertei: tipuri i factori de influen......................................................31 Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.....................................................32 Teoria comportamentului consumatorului................................................................34 Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.....35 Curba de indiferen. Trsturile i tipurile curbelor de indiferen.........................37 Constrngerea bugetar i alegerea optima a consumatorului...................................38 Teoria produciei. Factorii de producie i combinarea lor........................................39 Funcia de producie i proprietile ei......................................................................40 Izocuanta: tipuri i trsturi.......................................................................................40 Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale descrescnde.....................................................................................................................40 Alegerea productorului n perioada lung de timp. Efectele de extindere la scar a produciei.........................................................................................................................40 Costul de producie i tipologia lui............................................................................42 Izocostul i echilibrul productorului........................................................................43 Costurile de producie n perioada scurt de timp.....................................................44 Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar................44 Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei........................................45 Comportamentul firmei pe piaa cu concuren perfect...........................................46 Comportamentul firmei pe piaa cu concuren imperfect......................................48

Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre .......................................51 Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.............................52 Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale.............................52 Piaa factorilor de producie i veniturile factoriale..................................................53 Piaa capitalului i dobnda........................................................................................54 Piaa muncii i salariul...............................................................................................56 Agenii economici agregai. Circuitul economic.......................................................57 Politicile macroeconomice i clasificarea lor............................................................58 Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice. ...............................................59 Principii de evaluare i metode de calcul al PIB-lui..................................................61 Evaluarea VN i a altor indicatori n SCN. Indicatori nominali i reali....................64 Produsul intern brut real i bunstarea economic. ..................................................65 Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova................................................66 Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice.................................................68 Ciclul economic i fazele lui. Tipurile ciclului economic.........................................70 Consumul: esena, formele lui. Funcia macroeconomic a consumului..................72 Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.....................................................74 Investiiile n economie. Multiplicatorul i acceleratorul..........................................76 Cererea agregat: componente, factori de influen..................................................78 Oferta agregat. Modelele ofertei agregate...............................................................79 Echilibru macroeconomic AD AS pe termen scurt i lung....................................79 Piaa muncii i omajul..............................................................................................80 Costurile omajului. Legea lui A. Ouken. Politici anti-omaj...................................82 Piaa monetar i mecanismele ei..............................................................................84 Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cererii de bani..........................85 Oferta de moned. Multiplicatorul monetar..............................................................86 Echilibrul pieei monetare.........................................................................................87 Creditul i Sistemul bancar.......................................................................................88 Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente...................................................90 Inflaia i procese inflaioniste..................................................................................91 Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Poltici de combatere a inflaiei.............93 Bugetul de stat i elementele sale.............................................................................95 Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului..............................................96 Deficitul bugetar i metodele de finanare a deficitului bugetar. Datoria public....97 Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente.........................................................98 Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale.......................................................99 Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic............101 Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.....103 Creterea economic. Factorii creterii economice.................................................104 Sistemul economiei mondiale. Piaa mondial i structura ei.................................105 Comerul exterior. Eficiena comerului exterior.....................................................108 Modelul economiei mici deschise...........................................................................108

 Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli. Politici de echilibrare a balanei de pli..............................................................................................................109 Piaa valutar i componentele ei. Politica valutar................................................113 81.PIB............................................................................................................................115 Intrebarea 1.Teoria economic i sistemul tiinelor economice. Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa de cercetare. Astfel au aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea se constituie cu timpul ntr-un sistem aparte, numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia politic (numit mai apoi economics", teoria economic", economica" sau pur i simplu economie") ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni: tiina economic" i teoria economic" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din tiinele economice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase. Clasificarea tiinelor economice Desprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor economice". Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume: 1) tiinele economice fundamentale; 2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative); 3) tiinele economice concrete; 4) tiinele economice istorice; 5) tiinele economice de frontier. Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau, simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia. tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine teoretico-aplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul, relaiile economice internaionale, analiza activitii economice, economia muncii, economia mediului etc. tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiine economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceast categorie fac parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei etc. Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice), istoria economiei naionale, istoria economiei mondiale. Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte tiine naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economic, psihologia economic, informatica economic, sociologia economic etc. Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economiei Sistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia politic) ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.

i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component fundamental a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1 introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n lumea complex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege profund acest univers. Intrebarea 2. Metodele de cercetare ale tiinei economice. Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a studia lumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi, tendine i modele. Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital). Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluia fenomenului cercetat. Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva. Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial. Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate. Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale. Mai exist metode ca: Metoda teoretic Metoda anologiei Experimentul economic. Legile economice. Legturi de intercondiionare. Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale. Ele exprim legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale, stabile i esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri in calitate de sinonim se foloseste notiunea de principii ale economiei. Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice mai pot fi grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport natural, iar a doua cele care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima necesitatea stabilirii unor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de

echivalente ( legea valorii, legea cererii, legea ofertei, etc.). In al doilea caz , cel al interdependentelor de natura pshihologica , legea economica este expresia comportamentului indivizilor. modelat sau conditionat de anumite predispozitii psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea lui Engel eetc.) Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc. Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ). Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde. LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane. legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd cantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de producie (condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea marginal a factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie descresctoare, n condiiile n care producia total crete. Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate. Altfel spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic. Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea resurselor ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti de care dispune. Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus cantitatea cerut din acel bun. A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung dect pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit dimensiune n perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea unei perioade mai mari de timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpul diferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la consumatori. Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia. Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea totala creste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci cind utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea totala este maxima, utilitatea marginala este nula. Nivelele de cercetare ale teoriei economice.

Activitatea de alocare i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciz iile luate de ctre agenii economici - productori i consumatori, vnztori i cumprtori, din cadrul sectorului privat, public i internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate, riguros, fiecare agent fiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de acelai fel se nsumeaz in cadrul procesului de constituire a cererii i ofertei globale (totale), cunoscnd grade diferite de agregare i apariia unor noi centre de decizie, care vizeaz, n special, strategiile i politicile de dezvoltare ale agenilor de grup, subramurilor i ramurilor economiei naionale. In consecin, activitatea economic se poate structura (clasifica), dup subiectul deciziei i dup natura mrimilor economice care intr n analiz (gradul de agregare) pe patru niveluri: microeconomia, mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon. Microeconomia. Viziunea microeconomic de abordare i analiz a economiei, a fenomenelor acesteia s-a impus n teoria economic n ultima treime a secolului XIX i nceputul secolului XX. Este evident c tiina economic a aprut fr s se fac o astfel de delimitare, iar fenomenele economice erau abordate, de cele mai multe ori, din punctul! de vedere pe care astzi l numim macroeconomic. De exemplu, analizele clasicilor referitoare la natura avuiei, la valoare, bani, profit, salariu, rent, capital -etc, se fceau n mod global. Analiza microeconomic a pus accentul pe studiul categoriilor: pre, cerere i ofert, pia i concuren, urmrind s determine, n acest cadru specific economiei de pia, comportamentul agentului economic productor i consumator, la nceput ca individ, iar ulterior i ca firm care acioneaz n mod izolat n contextul menionat. Aceasta nu nseamn c abordarea microeconomic evit problemele globale cum ar fi noiunea de cerere i ofert global, de pia global sau de echilibru economic general. Toate acestea ns sunt interpretate ca sum a comportamentelor individuale i, n consecin, i activitatea economic de ansamblu apare ca sum a prilor componente. Microeconom ia, ca structur de baz a economiei, desemneaz ansamblul proceselor care se desfoar la nivelul firmelor economice specializate, care produc bunuri materiale i servicii i acioneaz n sfera produciei sau circulaiei. Interesele microagenilor economici sunt diferite i deseori opuse-, ceea c-e tace ca raporturile dintre ei s f i e att de conlucrare ct i de concuren. Microagenii sunt uniti elementare de producie i consum, n sensul c prin mrimea i dimensiunile fiecruia dintre e i, nu pot influena semnificativ piaa, prin componentele sale, cererea i oferta. La nivel microeconomic, deciziile persoanelor sau firmelor i interaciunea dintre ele precum i mrimile economice de analiz au caract er individual i concret (piee concrete, produse concrete, etc). Teoria microeconomic a fundamentat instrumente utile n analiza fenomenului de pia i a comportamentului agentului economic. Dar, odat cu apar iia marilor dezechilibre din activitatea economic de ansamblu, care se manifest sub orm do crize economice, i care afectau activitatea agenilor economici, analizele de comportament ale abordrii microeconomice s-au dovedit insuficiente i ineficiente. S-a impus o nou abordare a fenomenului economic oare pleac de la viziunea de ansamblu a fenomenului, ceea ce a cptat denumirea de viziune macroeconomic. Mezoeconomia. n aceast concepie realitatea economic este interpretat ca un ansamblu, rezultat tot din activitatea agenilor economici, ns, nu ca sum .a unor indivizi i firme izolate. Agenii economici au nu numai o structur eterogen ci i ierarhic. Astfel, alturi de micro-agenii economici funcioneaz i asociaii de ntreprinderi, foarte comp lexe. Acestea se compun din mai multe uniti elementare (microageni din a cror integrare rezult grupurile industriale, holding-urile (companie care deine cea mai mare parte sau totalitatea aciunilor a doua sau mai multe companii subsidiare, filiale), trusturile, corporaiile .a. Totodat, se manifest tendina multor microageni economici de a forma organizaii ale

productorilor i consumatorilor, care au o mai mare stabilitate i capacitate de concuren. Aceste organizaii, deseori, se nasc la nivel local, regional sau la nivel de ramur, sub form de federaii i confederaii. Agregarea (nsumarea) activitilor economice la nivel zon al (regional) ale grupurilor de ntreprinderi (firme, gospodrii famil iale, bnci, administraii, etc.) sau la nivel de ramuri i subramuri ale economiei naionale, reprezint domeniul de analiz al mezoeconomiei. Macroeconomia. La acest nivel, activitile economice i mrimile care intervin au caracter agregat (omaj, inflaie, pia n general, nivel mediu al preului etc). Realitatea economic este interpretat ca un ansamblu n care agenii economici se gsesc ntr-o strns interaciune nscris ntr-un circuit macroeconomic. ntreruperea acestui circuit se manifest prin crize economice, ceea ce afecteaz activitatea fiecrui agent economic n parte. De aici apare i necesitatea interveniei n activ itatea economic de ansamblu, n vederea prevenirii sau remedierii dezechilibrelor grave care se manifest n economie. Macroeconomia cuprinde, deci, activitile economice privite prin prisma efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea, ansamblul decizional de msuii intervenioniste ale puterii publice n concordan cu obiectivele economice i sociale urmrite ntr-o anumit perioada. Fcnd abstracie de componenta de politic economic a macroecon omiei, aceasta este identificat adesea cu economia naional. Mondoeconomia reprezint integrarea nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile naionale ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de diviziunea internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic mondial. Intrebarea 3.Resursele economice i caracterul lor limitat. Problema economic fundamental. Resursele totalitatea elementelor,premiselor actiunii sociale practice,de care dispune societatea la un anumit moment dat,care pot fi atrase in activitatea economica. Toate activ/le umane presupun utilizarea de resurse. De asemenea, toate elem/le pe cr omul le folosete n activ sa ndreptat ctre satisfacerea nevoilor, form res/le. Res/le se pot clasifica n: 1. Res primare, cr la rndul lor cuprind: - resursele naturale; resursele umane. Res/le naturale rep suportul / baza desfurrii oricrei activ/i umane. Res/le naturale se grupeaz n 2 mari categorii:-res naturale neregenerabile / epuizabile (minereuri, hidrocarburi etc); - res naturale regenerabile (pmnt, aer, ap etc). Avnd n vedere posibilitatea de recuperare / reutilizare n procesele de producie / de consum, res/le naturale se pot grupa n:- res naturale recuperabile (MP); -res naturale parial recuperabile (res biologice);- res naturale nerecuperabile (res energetice). Res/le umane includ la rndul lor 2 componente de baz, respectiv: - munca uman, respectiv totalitatea aptitudinilor fizice i intelectuale ale omului folosite pu crearea bunurilor i serviciilor, n vederea satisfacerii nevoilor; - abilitatea ntreprinztorului (iniiativ, risc, pricepere etc). De regul, acoperirea unui spectru m larg de nevoi presupune un consum sporit de res, cr st limitate / rare, fapt ce implic utiliz raional i eficient a a/ra. 2. Res derivate form pe baza celor primare i cr cuprind rezultatele activ/ii productive .Cuprind -capitalul tehnic; Res informatio; Res finannciare Mai pot fi clasificate:-dupa substituirea reciproca; dupa comlementarie; dupa caracterul utilizarii Legea raritii resurselor :Volumul structura si calitatea res econom si a bunurilor econom se modifica mai incet decit volumul structura si intensitatea nevoilor.e o lege gene-ral a ec/ei, deoarece ea cere de la oameni nu numai s se conduc de raionamente, calcule minuioase n toate, ci i s

neleag faptul c orice ctig n ec/ie e/e relativ. Un ctig material al unui om aparte / al unui grup de oameni e/e, de fapt, o pierdere pu altcineva. Nu EX un izvor nesecat, o man cereasc ce ar alimenta creterea continu a nevoilor umane. Omul tb s fie mereu contient de faptul c tot ce l nconjoar i kiar el nsui rep o mrime constant. Circuitul ec deci nu e/e altceva dect o rotaie nkis a mrimii constante. A/a rezult din legea fundamental a pstrrii i skimbrii materiei, cr se manifest n ec ca legea limitrii res/lor. Pb fundament:La temelia organizarii si defasurarii activ econom se afla alegerea pe baza de alternativa a celei mai rationale cai de utilizare a res econom cr st limitate(sau caracterul nelimitat al nevoilor si caract limitat al resurselor La baza utilizrii res/lor st principiul eficienei ec/ce, cr presupune maximiza-rea efectelor utile, adic a rezultatelor activ/ii ec/ce i minimizarea eforturilor, respectiv a consumului de resurse. Raionalitatea n utiliz res/lor const n capacitatea oamenilor de a nelege i de a cunoate modul de manifestare a fenomenelor i proceselor ec/ce n procesul activ/ii ec/ce i de a aciona n concordan cu cunotinele dobndite, anticipnd, consecinele faptelor sale. Utilizarea raional a res/lor presupune stabilirea unui raport eficient (optim) ntre resurse i nevoi, respectiv ntre producie i consum. Din acest punct de vedere, t/a ec/ e/e t/a utilizrii res/lor rare i limitate. Pu ca societatea s utilizeze res/le de cr dispune n mod eficient ea tb s asigure att utiliz complet a a/or res, ct i maximizarea produc ob. Maximizarea produciei la nivelul ec/ei nu se poate realiza dect n condiii de eficien. De fapt, t/a ec/c abordeaz eficiena din 2 puncte de vedere: - sub aspectul eficienei alocrii, cr presupune producerea bunurilor i prestarea serviciilor celor m cutate de societate la un moment dat, prin utiliz res/lor disponibile; - sub aspectul eficienei produciei, n sensul utiliz de ctre societate a acelor mij tehnice de produc i a acelor res disponibile, cr s permit ob de bunuri materiale i servicii la cel m sczut cost. Pe ansamblu, se poate afirma c t/a ec/c traseaz nite jaloane de compor-tament al omului i ag.ec/ci pu a aciona raional i eficient ntr-unui din cele m import domenii al vieii sociale, respectiv domeniul economic. Intrebarea 4. Bunurile economice i caracteristicile lor. Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice. Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat prin combinarea si consumul resurselor disponibile. Clasificare: dup origine:

bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare dup modul de circulaie:

bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei conform naturii econimice a bunurilor:

bunuri de consum- haine, hrana bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.

dupa termenul de utilizare:

de folosinta curenta hrana de folosinta indelungata TV, masini, cladiri dup scopul consumului:

bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum) bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii) dup sectorul economic n care sunt produse:

bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective) bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale) dup forma pe care o imbraca:

bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului dupa sectorul din care provin:

bunuri primare bunuri secundare bunuri terte alte:

normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo substituibile- cele care pot fi subtituite complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina) Trsturile bunurilor economice: sunt rezultat al aciunii (activitii) umane sunt utile sunt disponibile (accesibile) sunt rare

 au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunt atunci cind se cumpara ceva.Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile economice. Intrebarea 5. Activitatea economic: faze i indicatori. Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice Forme ale activitii economice: dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale) activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective) dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient sectorul secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor dup transparena n raport cu contabilitatea naional:

activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii) activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul. Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor materiale i a serviciilor. Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produse sunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actul de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si cele comerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare. Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor la procesul de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma distribuirii si redistribuirii veniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii societii.

Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizarea bunurilor i satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final. Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea. .Agenii economici: tipuri i funcii. In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in calitate de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste decizii referitoare la organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economica sau persoanele fizice sau juridice care indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici. Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiile financiare, administraia public, restul lumii. Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de o persoan aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar i operaiuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofer societii resursele necesare organizrii activitii economice (for de munc, capital, terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii.. Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea profitului. Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de baz colectarea economiilor i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii. Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societi: ocrotirea sntii, educaia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a.. Strintatea/exteriorul (restul lumii) rep ag.ec cr desemneaz celelalte ec/mii na/le i unitile lor autonome cu cr ag.ec/ci interni intr n relaii de afaceri. A 3 component a universului ec o rep operaiunile ec/ce / activ/le ec/ce. Prin operaiuni ec/ce se neleg actele, faptele/aciunile ec/ce realizate de ag.ec/ci pu realizarea obiectului lor de activ/te, ndreptat spre satisfacerea trebuinelor cu bunuri ec/ce. n ec se disting urm/le tipuri de operaiuni ec/ce: a. operaii cu bunuri i servicii, cr privesc: - producia de bunuri - schimbul de bunuri - utilizarea bunurilor n perioada considerat (consumul); b. operaii de repartiie, prin cr se reparti-zeaz i se redistribuie venit/le (sal, Im, rente,dobnzi etc); c. operaii f/re, prin cr se finaneaz acti-vitatea ec/. Intrebarea 6. Proprietatea ca fundament al sistemului economic. Tipurile propriet ii. Proprietatea constituie ansamblul relaiilor dintre oameni, un contract social, n legtur cu posesia bunurilor existente n societate, sau obinute n urma unei activiti economice.e un fenomen

social,specific pt fiecare societate ce sistematizeaza relat dintre oameni in domeniul insusiriiinstrainarii bunurilor,sev,veniturilor. Proprietatea exprim unitatea dintre obiectul i subiectul ei. Obiectul proprietii este constituit din bunuri n general care se prezint sub forma unor entiti identificabile i msurabile economic.(imobile,bunuri materiale,active financiare,forta de munca,rezult activit intelectuale) n economia de pia bunurile se msoar, n general, cu ajutorul etalonului bnesc (banii). Subiectul proprietii l formeaz agenii economici, persoane fizice sau juridice, care dein anumite bunuri n proprietatea lor exclusiv i n care i exercit direct i nemijlocit drepturile asupra acestora. Proprietatea apare ca o relaie ntre indivizi sau / i grupuri sociale.. agenii economici, pot fi grupai n trei categorii: 1. Indivizii - care se pot afla n calitatea de productor, sau nu se pot afla n calitatea de productor; 2. Sociogrupurile - formate din mai muli indivizi, reunii n baza uneia sau mai multor trsturi comune; 3. Organizaiile naionale i internaionale, grupnd indivizi i sociogrupuri cu interese comune. Statul, ca subiect al proprietii, poate fi considerat organizaie i deci este agent economic. Proprietatea ca relaie social se caracterizeaz prin urmtoarele atribute: - dreptul de posesiune al proprietarului; - dreptul de utilizare al obiectului proprietii; - dreptul de dispoziie al proprietarului asupra bunului aflat n proprietatea sa; - dreptul de uzufruct, adic dreptul de nsuire a roadelor proprietii; - dreptul de gospodrire, de administrare i gestionare a obiectului proprietii. Atributele proprietii pot fi nstrinate sau transformate n timp, de la un posesor la altul. n evoluia sa istoric proprietatea a cunoscut trei forme de existen, n raport de subiectul titularului proprietii: - proprietate privat; - proprietate public; - proprietate mixt. 1. Proprietatea privat constituie baza existenei economiei de pia i aparine subiecilor economici, persoane fizice sau juridice. Proprietatea privat sau particular se manifest sub dou forme: a) Proprietate privat individual, n care cel ce folosete bunurile sau factorii de producie este i proprietarul acestora (rani, meteugari, diveri prestatori de servicii); b) Proprietate privat - asociativ, organizat sub forma unor societi de capitaluri (societi pe aciuni etc.) sau cooperative, n care proprietarii se pot afla ntr-o tripl ipostaz: - fie c utilizeaz salariai, care nu sunt proprietari i pentru munca depus la asociaie primesc salariu, - fie c nii proprietarii particip la procesul de producie; - fie c la procesul de producie particip att proprietarii, ct i salariaii neproprietari. Avantajele propr private:contribuie la dezvoltarea initiativei personale si a abilitatilor antreprenoriale,e fundam libertat ec-ce si al cresterii bunastarii,asigura dezv product in conform cu necesit sociale Dezavantaj:presupune un anumit grad de risc si o presiune inalta asupra proprietarului,este posibila ignorarea activitatilor cu rentab scazuta sau in care pofitul lipseste 2. Proprietatea public (Proprietatea de stat) aparine statului sau administraiilor publice centrale (ministere sau instituii publice de nivel republican) i administraiilor publice locale (consilii judeene, consilii focale, instituii i regii publice de interes local). Agenii economici proprietate public produc bunuri i servicii cu destinaie social - cultural (coli, spitale, teatre etc).Forma proprietatii:de stat si municipala. Avantaje:e justificata in cazul obiectelor ce tin de infrastr,in cazul #militar-strategice,in sect social,in cadrul prestarii serv sociale,in realizarea cercet stiint.

Dezavantaj:raspindirea ei de proportii diminueaza interesul si initiativa lucratorilor,duce la scaderea eficientei productiei,provoaca o indiferenta sociala 3. Proprietatea mixt este acea form de proprietate care a luat natere prin asocierea proprietii private cu proprietatea public, deci ea aparine att unor proprietari privai individuali sau n asociaie, ct i statului sau administraiilor publice centrale i locale. Proprietatea mixt se poate manifesta: - la nivel naional, cnd asocierea s-a realizat ntre ageni economici naionali; - la nivel internaional, cnd asocierea se realizeaz ntre ageni economici aparinnd unor state diferite. Coexistena n acelai stat a mai multor forme de proprietate, formeaz un pluralism al formelor de proprietate, generator de concuren, care stimuleaz progresul economico - social al naiunii i crearea de avantaje materiale i spirituale pentru toi membrii societii (creterea nivelului de trai). In abordarea juridica propr se reduce la drepturile de propr:de posesiune,de folosinta,de dispozitie,de valoare capitala...

Intrebarea 7. Formele de organizare a economiei. Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis . Aceast form de organizare a economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima diviziune social a muncii. Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber cu o concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii monopoliste i din ce n ce mai mult a statului. Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt: - multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic); - descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune; - de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional; de calcul n expresie monetar; statul exercit o influen indirect i global; - profitul reprezint mobilul central al unitii economice. Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia de mrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii: - autonomia (independena productorilor)

- diviziunea social a muncii Economia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta URSS, iar dupa cel de al II razboi mondial intr-o serie de tari din Europa Centrala si din Asia, inclusiv si China, sub denumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul. Economia de comanda insa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari este atestata inca din Antichitate. Economia de schimb (socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie, ca statul, ca unic prorprietar al principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul si repartitia de bunuri si servicii. In economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului si consumatorului, precum si responsabilitatea personala pentru activitatea desfasurata. In acest tip de economie, toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii pentru toti agentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat. Scopul era simplu: indeplnirea obiectivelor stabilite de catre organele de stat. Economia natural i economia de schimb. Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care bunurile produse sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela la schimb.Economia naturala este un sistem economic inchis. La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea dezvoltarii economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri, numita economie de schimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt vinzare. Produsele muncii sunt destina strict necesitatilor de consum ale producatorilor. Totodata, uneltele pe cate comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe baza de schimb, dar nu predominau aceste realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt: scopul productiei in constituia autoconsmul

munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor de productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea de unitatea de productie. Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.

Raspunsurile la intrebarile ce? Cum? Pentru cine? erau determinate de traditii transimise din genereatii in generatii Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb: 1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri destinate vinzarii sau schimbului,numitemarfa) 2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea private,adica poti folosi resursele disponibile dupa bunul-plac 3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face schimbul sau vinzarea-cumpararea

4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere a sachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate vinzarii-cumpararii). In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab dezvoltate din Africa,Asia, si America Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din Europa. Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina pe legitatile economice obiecive, in cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina principiile esentiale de utilizare si alocare a resurselor economice . Trasaturile sistemului economic de piata: 1)preponderenta proprietatii private 2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit de catre agentii economici,care isi asuma toate riscurile). 3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prin mecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.) 4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poate fi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta de concurenta) 5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilor dintre vinzatori si cumparatori) 6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.

Intrebarea 8. Banii: esena i funciile banilor. Apariia banilor nu a fost precizat n timp, ns ea este indisolubil legat de producia de mrfuri i de economia de schimb. Schimbul a constituit deci punctul de plecare al apariiei banilor, ns ca form de manifestare, banii au cunoscut profunde transformri pe parcursul dezvoltrii societii omeneti. Forma initiala a banilor a constituito banii marfa-marfa ce indeplineste ftie de mijloc de circulet,simultan cu ftia princip de satisfacere a anumitor nevoi. Banii cu valore deplina monedele care contin metal pretios in cantit corespunzat valorii sale nominale banii depreciati moneda,valoarea nominala a carei depaseste val metalului ce se contine in ea si a kelt pt baterea monedei Banii de hirtiesemne monetare,care se emite de catre trezor de stat pt necesit ec nation si dotate fortat cu valoare intriseca Banii de credit semne ale valorii aparute pe baza substituirii angajam patrimoniale ale pers fizice si a statului Banii rep. un acord, o conventie sociala prin care se convine asupra instrumentelor general acceptate, de mijlocire a schimburilor si de strangere a datoriilor persoanelor fizice si juridice. Fiecare din aceste instrumente poate fi definit, schimbat pe bunuri sau pe alte monede nationale,

imprumutat, conservat. Natura banilor poate fi mai usor inteleasa pe baza trasaturilor esentiale ale evolutiei lor: caracterul obiectiv necesar instrumentului monetar acceptat de generatii; natura banilor nu este dependenta de corpul lor material, ci de functiile sociale indeplinite; dematerializarea banilor si trecerea de la un intrument la altul a facilitat desfasurarea tranzactiilor pe piata, a fluxuriloe economice in general; realizarea functiilor banilor, definirea, transferul sau conservarea puterilor de cumparare se bazeaza pe increderea pe care o au fata de ei posesorii efectivi sau potentiali; instrumentele monetare au caracter nedeterminant, general si imediat Functiile banilor: alaturi de capital si specializare, banii constituie un al treilea aspect al vietii economie moderne. Banii sunt un instrument de stimulare a activitatii economice. Banii ndeplinesc urmtoarele funcii: 1. Funcia de mijloc de schimb, prin intermediul lor putn-du-se realiza orice vnzare - cumprare, adic cedarea de bunuri, respectiv obinerea de bunuri; 2. Funcia de mijloc de msurare a valorii bunurilor i resurselor adic prin intermediul lor se pot msura activitile economice, cheltuielile i rezultatele prezente, trecute i viitoare. 3. Funcia de mijloc de plat, adic banii pot fi utilizai pentru oricare obligaii de plat. 4. Funcia informaional, n sensul c n economia de pia, bazat pe folosirea banilor, agenii economici i pot regla activitatea dac cunosc dou elemente referitoare la pre, respectiv: - preul la care se vnd pe pia produsele lor;- preul la care se vnd bunurile pe care doresc s le achiziioneze ei n schimb. 5. Funcia de economisire i de constituire a rezervelor, n sensul c agenii economici economisesc sau i constituie rezerve n bani, pentru a-i asigura n viitor producia i consumul,ntruct banii sunt un simbol al avuiei, iar deinerea lor confer posesorului for i putere economic. 6.mijloc de circulatie-capacitatea banilor de a servi ca intermediar in procesul skimb de marfuri 7.bani mondiali capacit de a asigura circulat ac-ca intre diferite tari Banii sunt lichiditate n stare pur, adic sunt acceptai n tranzacii, n condiii de risc i prevedere minim pentru deintorii lor. Intrebarea 9. Sistemul economic i formele lui. In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale care se modifica in dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile economice. Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare,de organizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator. Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare a activitatii economice, si anume: economie naturala economie de marfuri (de schimb) economie centralizata

Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor de productie, de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferite subsisteme. Formele de activitate economica functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp din instoria omenirii, ele includ diferite moduri de productie, care scot in evidenta cerintele sociale. Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii: 1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de producere;

2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare; 3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica; 4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte; Conditiile crete au generat aparitia si dezvoltarea sist econ st: Diviziunea sociala a muncii Libertatea economica a poducatorilor bazata pe propr privata Aparitia monedei ca instrument de intermediere a skimb economice Sist ec de piata-sist economic,unde in baza diviz sociale a muncii,produk se specializeaza in producerea unor anumite tipuri de bunuri si servicii si stabilesk relat ec-ce intre ei prin intermed pietii.are urmat trasaturi:1.proprprivata asupra res2.utilizarea pietii in calitate de sursa principala de stimulare a activit econom3.independ si responsab deplina a subiectilor economici.4.formarea libera a preturilor 5banii st numitorul comun in activit subiectilor ec 6.intrarea si iesirea libera pe piata7.libera circulatie a capitaluluistatul se implia in mod direct,in linii generale.el doar orienteaza econom,protejeaza si perfectioneaza piata Sistemul economic centralizat-planificat.-tipul de economie incondit diviziunii sociale a muncii,a specializarii produk si a diversilor structuri economice,se realizeaza reglementarea constienta a gospod publice ca un tot intreg .Partic de baza: 1.majoritatea mijl de product se aflain propr statului2.statul determina sarcinile ec,termenele de realizare a sarc,res pt realiz lor,repartizarea bunurilor de importanta vitala3.existenta formala a pietelor4.preturi stabilite si centralizate de catre stat Sist economic mixt: Sist ec in baza diviziunii sociale a muncii si a specializarii produk,care se construieste pe baza trasat ec de piata si a ec reglementate.Trasaturi:1.interactiunea dintre propr privata si cea de stat 2.varietatea form de propr 3.subordonarea tuturor relat in baza formei de proppr rivata 4.crearea unui sist integru de piate5.dezvoltarea infrastruct de piata6.reglement de catre stat a proceselor ec sub forma limitarilor activit monopolului 6.asigurarea de catre stat a stabilit sociale Intrebarea 10. Economia institutionala Economia instituional este o coal de economie care s-a dezvoltat n Statele Unite n anii 19201930 i care afirm c evoluia instituiilor economice reprezint doar o parte a unui proces mai larg de dezvoltare cultural. Thorstein Veblen a pus bazele instituionalismului prin criticile aduse teoriei economice tradiionale. El a ncercat s nlocuiasc conceptul de populaie ca factor de decizie economic cu o imagine mai realist, a unei populaii supuse influenei exercitate de obiceiuri i instituii schimbtoare. John R. Commons a evideniat aciunea colectiv a unor grupuri variate din economie, perceput ca avnd loc n interiorul unui sistem de instituii i legi care evolueaz continuu. Ali economiti instituionali sunt Rexford Tugwell i Wesley C. Mitchell. Intrebarea 11.ntreprinderea: scopul i funciile sale. Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de productie in scopul obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului intreprinderii un anumit profit. In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic i organizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung.

Funciile economice ale intreprinderii : Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foarte complex, indeplinind mai multe funcii de baz : funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea, dirijarea i controlarea activitii in cadrul unitii economice respective. Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care il are la dispoziie. Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere. Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitatea economica i gestionarea lor. Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetaredezvoltare. Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i comercializarea bunurilor i a serviciilor produse. Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de producere. Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i gestiunea intreprinderilor. Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau pentru asi crea propria sa pia, propria sa clientel. Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor de producie (munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniul invmintului, ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar). Clasificarea ntreprinderilor. Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite criterii, si anume dup forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi : industriale, agricole, comerciale, bancare, de asigurri. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impart in private, publice, mixte. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi : mici, mijlocii, mari. De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de salariati. Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii de manevr, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concuren. Din aceste considerente, in rile cu o economie dezvoltat statul sprijin intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol.

In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariat sau o folosesc ocazional. Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii covritoare , in unele ri pn la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse. Aceste performante se datoreaz crerii conditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnicostiinific. Anume intreprinderile mari asigur stabilitatea i progresul in intreaga economie. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii : individuale. Cooperative (intreprinderi asociative). Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si societi pe actiuni). societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri). Intreprinderi publice sub forma de regii autonome. In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute urmatoarele forme ale intreprinderilor: Antreprenoriatul mic: Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure persoane ( proprietarul capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi asum toate riscurile i responsabilitaile. De multe ori aceasta persoan poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intrepr.indivit st deosebit de rspindite in agricultur,in comertul cu amnuntul s.a. Societi cu rspundere limitat (SRL) (intre 2 i 50 de membri) se disting prin faptul c responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaz la mrimea aportului fiecreia la capitalul comun. In cazul SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate prtilor tere decit in condiii foarte riguroase. Puterea de decizie a fiecrui asociat depinde de ponderea pe care o detine acesta in capitalul comun Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma toata responsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii Intreprindere in comandita in care se asociaza un grup de persoane care se divizeaza in comanditar si comanditati. Raspunderea pentru obligatiunile societatii o poarta cu intreg patrimoniul sau comanditarii. O asemenea forma de organizare poate fi in varianta simpla sau ca S.A. Antreprenoriatul mediu: Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a unor capuitaluri individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in limitele capitalului actionar. Un prim avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa atrag, la formarea capitalului, un numar mare de persoane , inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis aparitia unor capitaluri, capabile sa faca fa ultimilor realizri ale procesului tehnico-tiinific. Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sum de bani in intreprinderea respectiv si este unul din coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine beneficiu intreprinderii, numit (divident). Exista S.A. de tip inchise si deschise. Cooperatica de productie (COOP), in cate intreaga activitate se desfasoara pe baze coperatiste si raspunderea o poarta membrii cooperativei in limita cotelor fiecaruia. Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe baza contractului de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile reciproce, termenii arendei, modul de recuperare in timp etc. Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este divizat in cote membrilor colectivului de munca. Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura administrativa si de stat pentru solutionarea anumitor probleme publice.

Antreprenoriatul mare

Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In conditiile contemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie transnationali. Ele se caracterizeaza pintro structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De asemenea le este caracteristic variate modalitati de asociere si subordonare, precum su productia in serie si in masa. Dese ori, corporatiile au nevoie de detalii, materiale suplimentare si componente care sunt produse de firme mai mici la comanda speciala, acestea sunt intreprindri satetili. Intreprinderi mari-mixte, care pot fi in diverse domenii cu diferite modalitati de activitate. Corparatiiile mari cunoscute in lume, includ capitaluri multi-nationale. Ele pot fi activa in diverse domenii, forma de organizare are atit avantaje, cit si dezavantaje. Avantajele sunt determinate de concentrarea lor si de superuoritatea tehnic a productiei. Corporatia este mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei date constau in cota inalta a impozitelor pe corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident. Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila Intrebarea 12. Business mic: avantaje i dezavantaje. Dup dimensiunea lor (n realitate dup numrul persoanelor ocupate), ntreprinderile pot fi: mici, mijlocii, mari. Criteriul dup care o ntreprindere este inclus ntr-o categorie sau alta difer de la o ar la alta. De regul, ntreprinderile mici au pn la 100 de salariai, cele mijlocii - ntre 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de salariai. n Frana ns, de exemplu, exist o alt clasificare: 0-9 salariai - ntreprindere artizanal; 10-49 - ntreprindere mic; 50-499 - ntreprindere medie; peste 500 de salariai - ntreprindere mare. RM are o alt tipologie a ntreprinderilor: cele cu 0-20 salariai snt numite ntreprinderi micro; ,,mici - cele care angajeaz ntre 21 i 75 de persoane; 76-499 - ,,medii; i peste 500 de salariai - ,,mari. ntreprinderile mici constituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult, de regula, datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) si a capacitatii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislatii antimonopol. In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20 de milioane de intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor mici este i mai mare. n aceasta tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze n general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilor foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. n Germania, din contra, este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. n RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agricultura nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional. Intreprinderile mici au un rol nsemnat n economie si urmt avantaje: - Supleea structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului economic; - ntreprinderile mici se pot integra relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de alt parte la reducerea omajului i creterea nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc;

- Dimensiunea lor redus, care contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea dezumanizrii; permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai ridicat la modificrile care se pot manifesta pe pia. - formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus. - sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur activitate. - Fabric produse i presteaz servicii n condiii de eficien. Dezavantajele businessului mic sunt determinate de caracteristicile distinctive ale intreprinderilor mici: Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea cotei de pia, determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i aduce ntreprinderea n situaia de a face fa unei concurene puternice din partea ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren pentru intreprinderile mici poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste nteprinderi mari. Specializarea: e determinat de dimensiunea lor redus. Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje. Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai bun i convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast pia ofer obinerea unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei puternice din partea intreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata Intrebarea13. Piaa: apariie, esen, tipuri, funcii. Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum, autnci cin functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul secolelor, schimburile dintre producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata moderna din tarile avansate s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole. Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica. Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de bunuri,servicii si capitaluri. Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar transmite informatia despre acestea. Trasaturile pietei sunt: Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni. Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre cerere si oferta.

Functiile pietei: 1.Functia de intermediere Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind astfel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i se ofera si vinzatorului.

2.Functia de reglementare Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat. 3.Functia de formare a pretului .Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului. 4.Functia de informare. Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute. 5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si,in acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele cele mai competente. Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint reglementati pe de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat. Tipurile pietei 1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista: a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica de schimb dupa shema:marfa-marfa; b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intruneste urmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori cit si consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice; c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale,politice si economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului. 2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in: *piata bunurilor de consum; *piata capitalului;

*piata muncii; *piata pamintului si a resurselor natural; *piata hirtiilor de valoare si a valutei; *piata resurselor informationale; *piata produselor cultural-artistice; *piata tehnologiilor si patentelor; *piata monetara de credit; 3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi: *locala; *regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari) *nationala; *mondiala. 4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in: *piata cu concurenta perfecta si pura; *piata de monopol; *piata cu concurenta imperfect; *piata mixt. Structura i infrastructura pieei. Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta si interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si oferta sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta se influenteasa reciproc fara incetare. In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, care este o forma de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare si vinzare a marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului pietei. Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate, generate de nsi relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei. n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt: - sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele de comer, complexale de expoziii). - sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie). - sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale).

- sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice, precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a intreprinderii). - sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc). - sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de economie).

Intrebarea 14. Cererea i parametrii ei. Legea cererii. Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului. Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei poate fi: a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi. b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna. c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine). Cererea poate fi : a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare); b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv). Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii Legea cererii Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute. Functia cererii:Qd=a+b*P,unde b-negativ(coef de inclinatie,reflecta dependenta inversa dintre pret si cantitate.a=cantit max solicitata la un pret de 0(pnt de intersect a dreptei cererii cu axa cantitatii.Modificarea vol cererii e determinata de fact de pret si se reprezinta prin deplas pe curba cererii

Modificarea cererii e determinata de fact non-pret si se reprezinta grafic prin deplasarea curbei cererii in spatiu. Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade. Exceptii sunt: bunurile Giffen Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii: 1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor; 2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii; 3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare; 4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei; 5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor . De exemplu reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala. Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.

Intrebarea 15. Oferta i determinanii ei. Legea ofertei. Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de timp ,la un anumit nivel al pretului. Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita. Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers. Oferta poate fi: a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit) b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale). Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri oferita este mai mare Factorii de influenta:

1.pretul; 2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce. 3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt. 4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei. 5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei. 6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc) 7. Anticiparea preturilor n condiiile social-politice i naturale favorabile, oferta crete, iar o nrutire a unora din ac. condiii determin o reducere a ofertei Modificarea volumului ofertei duce la skimbarea cantit bunurilor pe care prod doresk si vor sal vinda in rezultatul modificarii pretului produsului,ceilalti factori fiind presupusi constanti Modificareaofertei-skimbarea cantitatii bunului pe care prod doresc si pot sa o vinda,ca rezultat al modificarii factorilot non-pret Legea ofertei.cantitatea oferetei se mareste odata cu cresterea pretului si se reduce in cazul micsorarii acestuia. Ftia ofertei:Qs=a+b*P,unde b-pozitiv Modificarea vol oferetei in rezultatul modificarii pret produsului in condit cind ceilalti factori st constanti,se reprezinta prin deplasarea pe curba oferetei.Modificarea oferetei e determinata de modif fact non-pret si se reprezinta prin deplasarea curbei ofertei in spatiu. 16. Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieei. Piaa este o confruntare a cererii i ofertei de bunuri, care prin vot, cu bani, trec din sfera produciei n cea de consum. Buletinul care rspunde da sau ba este banul. Prin acceptarea sau respingerea produselor create societatea apreciaz valoarea i determin costul lor de producie, mediu cntrit, din punct de vedere al aprecierilor subiective, accept profitul mediu raional etc. Este clar c prin aceast modalitate se estimeaz nu numai valoarea bunurilor n expresia lor real (cheltuieli, calitate etc.), ci se obine i o evaluare a nivelului de gospodrire, a atitudinii fa de ea, a aportului adus societii i, n sfrit, se apreciaz activitatea omului nsui. Cererea rep. cantitatea total dintr-o anumit marf dorit, care poate fi cumparat de un individ ntr-o perioad determinat de timp, la pre dat. Oferta rep. cantitatea maxim dintr-un anumit bun pe care un vnztor intenioneaz s o vnd ntr-o perioad determinat de timp la un pre dat. Modificrile survenite n cerere i ofert sub influena modificrilor de pre nu coincid n timp. Un echilibru durabil al cererii i ofertei va fi atunci cnd oferta se va acomoda pe deplin la schimbrile cererii. n termen scurt, dat fiind c oferta ntrzie, creterea cererii va conduce numai la sporirea

preului. Mai mult ca att, sunt factori ce influeneaz cererea, dar care nu se manifest n modificri adecvate ale ofertei chiar pe termen lung i invers. Asemenea oscilaii ale cererii i ofertei vor plasa echilibrul lor n mod neuniform fa de diverse grupuri de mrfuri i fa de timp. Echilibrul cererii i ofertei este echilibrul de pia. Ideal acest echilibru se va stabili n situaia n care volumul i structura ofertei vor coincide cu volumul i structura cererii, la un anumit pre echilibrat cu un anumit nivel al venitului (la nivelul mediu de cumprare al populaiei), precum i n alte situaii echilibrate ale conjuncturii de pia. Atit cererea cit si oferta influenteaza marimea pretului.mai mult,pretul de piata se stabileste in urma confruntarii cererii cu ofertei.in urma contrapunerii acestora ,apare o situatie in care cumparatorii st dispusi sa procure un bun oarecare la un pret care ii satisface si pe vinzatori.in acest caz se stabileste un pret de ekilibru.acestaeste influentat de politica economica a statului,precum si de alti factori Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta. Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori. Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a statului. Intrebarea 17. Preuri: teorii, tipuri, structuri. Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a obine un bun oarecare.Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai complicate in stiinta economica. Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt: .*Teoria contemporana a preturilor. *teoria valoare-munc.*Teoria valoare-utilitat *Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall. Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat, incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate. Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una subiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitatea acestora. Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teorii examinate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretul este determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui turn. Nesfirsite au fost

contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de productie guverneaza valoarea....) Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta, moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumprare a monedeietc. Tipurile de preuri: preturi libere. Preturi administrate. Preturi mixte. Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii si ofertei. Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin. Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus. Funciile preului. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin marimea si dinamica sa, ag economici despre raportul crere-oferta... functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st motivati sasi indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mari. 4.functia de distribuire si redistribuire a veniturilor. 18/19.Definirea i modaliti de calcul a elasticitii. Intrebarea 20. Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic. n economie, elasticitatea exprim schimbarea procentual iterativ a unei variabile lund n considerare schimbarea procentual iterativ a altei variabile. Elasticitatea este exprimat de obicei printr-o valoare pozitiv (o valoare absolut), atunci cnd semnul este deja clar din context. Formula general a elasticitii este:

Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a conceptelor marginale, raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii, mai precis despre surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului. Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului sau a altor factori care o determina.

Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula Ecp==, (dupa pret) Ecv==, (dupa venituri) unde C= modificarea cererii unde C=modificarea cererii C=cererea initiala C=cererea initiala P=modificarea pretului V=modificarea veniturilor P=pretul initial V=venitul initial Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste elasticitatea ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula de calcul: Eop==, unde O=modificafea ofertei O=oferta initiala P=modificarea pretului P=pretul initial

18.Elasticitatea cererii:tipuri si factori de influenta Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se clasifica in: elasticitatea la pret elasticitatea la venit elasticitatea incrucisata

Cererea pt diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibilaa fata de modificarea pretului sau a altor factori care o d etermina.elastic cererii constituie modif relativa a cantitatii cerute in ftie de influenta unui anumit factor al cereriisau,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori. Factorii care infleunteaza elasticit cererii st: 1)gradul de substituire a bunurilor.cu cit bunul e mai usor de inlocuit in consum,cu atit si elasticit cerererii e m mare 2)ponderea chelt pt bunul dat in bugetul familiei.daca creste venitul creste si elastic cere,si invers 3)natura bunului:pt bunurile de prima necesitate cererea e inelastica,pt bunurile superioare,cererea e elastica 4)perioada de timp de la modific pretului:cu cit per de timp e mai mare cu atitsi elastic va fi mai mare. Formele principale ale elastic cererii st:elastic cererii dupa pret,elastic incrucisata si elastic dupa venit.

Elasticit cererii dupa pret e raportul dintre modificarea procentuala a cantitatii cerute a unui bun si modificarea procentuala a pretului bunului dat,ceilalti factori fiind constanti Elasticit cererii dupa pret=modif procentuala a volum cereri /modif procent a pretului.aceasta inregistreaza valori negative,dar se analizeaza dupa modul. Formele principale st:1)cererea perfect elastica-la acelasi pret cererea tinde spre infinit 2)cererea elastica-marimea cererii se modifica cu un procent mai mare decit pretul 3)cerere cu elasticit unitara-pretul si marimea cererii se modica cu acelasi procent 4)cerere inelastica-marimea cererii se modificacu un procent mai mic decit pretul 5)cerere perfect inelastica-skimbarea pretului nu determina modificarea cantitatii cerute Elasticitatea incrucisata-gradul de modificare a cantitatii cerute pt un bun in rezultatul modificarii pretului altui bun.indicatorul princopal este coef elasti cit incrucisate dupa pret=modif procentuala a volum bunului solicitat(bunul A) /modif procentuala a pretului altui bun(bunul B). Formele principale ale elasticit incrucisate st:pozitiza-caracteristica produselor substituibile,negativa-caracter prod complementare,nula-caract prod de consum independent Elasticit cererii dupa venit-grupul de modificare a cantitatii cerute ca raspuns la modificarea veniturilor consumatorilor.indicat principal e coef elasticit cererii dupa venit care e = modif procent a vol cererii pt produs /modif procentuala a venitului consumator Formele principale ale elasticit cererii dupa venir st:pozitiva volumul cererii creste odata cu majorarea venitului,e caracteristica bunurilor normale.negativa-vol cererii scade odata cu cresterea venitului caracterist produs inferioare sau necalitative,nula volumul cererii nu e sensibil la modif venitului,caracter produselorr de prima ncesitate.

19.elasticitatea ofertei:tipuri si factori de influenta Elasticitatea ofertei reflecta sensibilitatea ofertei la variatiile pretului.se masoara cu ajutorul coef de elasticitate=modif procentuala a a volumului ofertei /modif procentuala a pretului Formele principale:oferta perfect elastica-la acelasi pret oferta tinde spre infinit oferta elastica-marimea ofer se modifica cu un procent mai mare decit pretul Of cu elasticitate unitara-pretul si marimea ofertei se modifica cu acelasi procent Of inelastica-marimea ofertei se modifica cu un procent mai mic decit pretul Of perfect inalastica-skimbarea pretului nu determina modif cantit oferite Factorii principali ai elasticitatii ofertei in ftie de pret: 1)costul de productie-cresterea cost de prod determina o reducere a elastic ofertei si invers 2)gradul de substituire a fact de prod:cu cit gr de substit al fact de prod va fi mai mare cu atit elastic ofertei creste 3)posibilit de stocare si costul stocarii.cu cit posibilit de stocaree mai mare,oferta e mai elastica.cu cit costul stocarii e mai mare ,elasticit ofertei e mai mica 4)perioada de timp de la modif pretului.oferta e mai elastica pe TL decit pew TS. Problema 1.functia cererei marfa X este Qdx=28-Px+0,2Py. Sa se determine elasticitatea directa si incrucisata a cererei p/u bunu X,daca Px=12u/m si Py=20 u.m Rezolvare:Calculam cantitatea de marfa X:Odx=28-12+0,2*20=20 Elasticitatea directa cereri unului X se calculeaza dupa formula:ED/Px =dQdx/dPx*Px/Qdx ED/Px=-1*12/20=-3/5-crerea inelastica Elasticitate incrucisata:Ei=dQdx/dPy*Py/Qdx=0,2*20/20=1/5;x,y-substituibile Raspuns:cererea p/u bunul X este inelastica,Bunul x si y sunt substituibile. Problema 2: functia cererei p/u un buneste:Qd=100-5P.Determinam elasticitatea cererei dupa pret,p/u un pret de 10 u.m Rezolvare:Elasticitatea cererei dupa pret se poate calcula conform relatiei:

ED/P=dQ/dP*P/Q=(a-bP)*P/Q; ED/P =-b*P/Q=-5*10/50=-1 Raspuns: cererea are o elasticitate unitara Problema 3:Functia ofertei p/u un bun este Os=5+3P.Determinam elasticitatea ofertei la pret,p/u un pret de 2 u.m. Rezolvare:Elasticitatea ofertei dupa pret se poate calcula conform relatiei: ES/P=dQs/dP*P/Q=(a+bP)*P/Q=b*P/Q=3*2/11=0,55<1,S- inelastic Raspuns:oferta este inelastica.

20.Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic n cazul cererii, pentru analiza microeconomic se folosete formula general : ED/P= %dQd/%dP Elasticitatea cererii poate fi evaluat astfel: Elasticitatea cererii n raport cu preul : ED/P=dQ/dP*P/Q Elasticitatea cererii ntr-un punct pe curba cererii:

ED/P= -b*P/Qd n funcie de pre, elasticitatea cererii poate fi : Perfect inelastic (ED/P=0) P D

Q Perfect elastica (ED/P tinde spre infinit) P D Q

Unitar (ED/P= 1) P D

Q Inelastic (0<ED/P<1)

P P

D Q

Elastic (ED/P>1)

D Q n cazul ofertei, pentru analiza microeconomic se folosesc : ES/P=%dQs/%dQp ES/P=P*(P/Qs) Elasticitatea tranzitiva

Et=%dQsx/%dPy n funcie de pre, elasticitatea oferetei poate fi : P s Q Perfect inelastic P s Q P s Q Inelastic (0<Es/p<1) P s Q Unitar Perfect elastic

Elastic (Es/p>1) P s Q

21.teoria comportamentului consumatorului. Analizeaza decizia care permite conumatorului obtinerea unui avantaj maxilaml,pornind de la resursele disponibele. Consumatorul:este individul,menajele,#,satul care foloseste bunuri si servicii pentru a-si satisface o nevoie umana Cosumul:ca sfera a reproductiei,releva folosirea bunurilor corporale si incorporale care antreneaza pierderea imediata sau treptata a utilitatii lor. Comportamentul consumatorului:reprezinta un proces de formare a cererii consumatorilor p/u diferite bunuri si servici,ce depinde de venitul si prefrintele lui individuale,de nivelul pretului Preferintele:distinge o anumita ierarhie a bunurilor din perspetiva utilitatii,proprii fiecarui individ,care exista anterior si independent de preturi si venituri n orice loc de pe planet, productorul de bunuri i servicii este animat de un unic scop - acela de a obine un profit ct mai mare. Dar, el tie, c i poate atinge elul, numai dac produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici dect preul la care-l poate vinde i dac gsete clieni care s-l cumpere. De aceea, pentru productor este la fel de important, s gseasc soluii pentru a produce n condiii de maxim eficien i s cunoasc motivele pentru care se cumpr bunurile i serviciile lui, s afle: cine, ce, de unde, de ce, cnd, cum i ct de mult cumpr i ct de des, altfel spus s afle de ce oamenii rspund ntr-un anume fel la produsele i serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumit atitudine fa de ele.

Aceast conduit a oamenilor n cazul cumprrii i / sau consumrii bunurilor i serviciilor se reflect n comportamentul consumatorului. In ultimele decenii, una din problemele eseniale ale firmelor productoare o constituie cunoaterea manierei n care vor rspunde consumatorii la diveri stimuli pe care le vor folosi ele n vederea atingerii elului lor final profitul ct mai mare. Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialitilor n marketing, ntruct ei pot afla cum i aleg cumprtorii bunurile i serviciile necesare satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care le influeneaz alegerea. La mijlocul anilor 60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al marketingului, ntruct n acest moment adoptarea opiunii de marketing impune nelegerea mecanismului complex de transformare a nevoii n cerere de mrfuri i servicii. Creterea complexitii vieii economice, a condus la necesitatea cunoaterii mecanismului comportamentului economic uman, care devine tot mai amplu i mai complicat, ceea ce impune studierea separat a celor dou componente intrinseci: comportamentul omului n calitate de productor de bunuri i servicii i comportamentul lui de consumator. Pentru societatea contemporan, n care progresul tehnico- tiinific tinde n multe domenii s nlocuiasc productorul om cu productorul main, devine foarte important i semnificativ studierea comportamentului de consum, cu att mai mult cu ct resursele rare cu ntrebuinri alternative pe care societatea uman le are la dispoziie impun producerea, numai a acelor bunuri i servicii care satisfac nevoile n cantitile necesare. De aceea, cunoaterea i explicarea comportamentului de consum i cumprare a devenit o necesitate stringent, ignorarea modului de manifestare a acestuia, producnd grave dezechilibre. De asemenea, n condiiile diversificrii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid largi posibiliti de alegere. Pe de alt parte, creterea puterii de cumprare, concomitent cu ridicarea nivelului de educaie i cultur, i d posibilitatea cumprtorului s-i satisfac mai multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte de care este absolut obligatoriu s in seama productorul, pentru a putea veni n ntmpinarea dorinelor consumatorului. In cazul n care productorul nu desluete aceste noi opiuni ale clientului, acesta se va ndrepta ctre un alt productor. Pe msura ce studiile au progresat n acest domeniu, a devenit clar c investigarea comportamentului consumatorului necesit o abordare pluridisciplinar n care un rol esenial revine tiinelor comportamentale - mai ales psihologiei i sociologiei de la care au fost preluate concepte i idei fundamentale. De altfel, specialitii apreciaz c economia politic, psihologia, sociologia i antropologia au pus bazele conceptuale ale cunotinelor actuale din acest domeniu. Datorit naturii fundamental diferite a actelor i proceselor ce definesc comportamentul consumatorului, modul n care oamenii se comport n plan economic nu reprezint o nsumare de acte repetate mecanic, ci rezultatul acumulrii unei experiene de viat. Simpla nregistrare i cuantificare a actelor consumatorului nu este suficient, trebuie cercetate i procesele psihofiziologice care determin aceste acte i explicat interdependena dintre ele. Intruct comportamentul consumatorului se manifest pe piaa, studiul acestuia devine un capitol important al marketingului. De altfel, cunotinele referitoare la comportamentul consumatorului asigur fundamentul strategiilor de marketing cu privire la: poziionarea produsului, segmentarea pieii, lansarea produselor noi, adoptarea unor decizii de marketing-mix etc., asigurndu-le o eficien sporit. Studierea lui permite caracterizarea mai ampl i complex a fenomenelor de pia, elaborarea unor strategii mai realiste i desfurarea unor aciuni de marketing eficiente. 22. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.

Scopul oricrei activiti economice este producerea de bunuri pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor. Populaia (consumatori), trebuie abordat sub un dublu aspect: - pe de o parte, ca principal factor de producie, adic formeaz factorul munc, - pe de alt parte, ca principal consumator de bunuri. Aceste dou laturi specifice se mbin i formeaz un circuit sau flux continuu, n sensul c populaia, familia sau menajul sunt atribuite pentru munca prestat, iar banii primii sunt folosii pentru procurarea de bunuri, n vederea satisfacerii necesitilor sau trebuinelor. CONSUMUL- ca sfera a activitatii economice releva utilizarea bunurilor corporale si incorporale care antreneaza fierberea imediata sau treptata a utilitatii lor. COMPortame CONS e un proces logic de a lua decizii prin intermediul carora se tinde de a obtine un maxim de avantaje din utilizarea res disponibile Preferintele cons disting o anumita ierarhie a bunurilor din perspectiva utilitatii,proprie fiecarui individ,care exista anterior si independent de preturi si venituri n acest context se manifest categoria economic de utilitate. I. Utilitatea economic Utilitatea poate fi definit drept capacitatea real sau potenial a unui bun economic de a satisface o nevoie prin folosirea lui n consum (sau n producie). Utilitatea poate fi analizat sub dou aspecte: - sub aspect tehnic; - sub aspect economic. 1). Utilitatea, abordat n sensul tehnic, reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie sau o necesitate, care poate fi o necesitate individual, social sau de producie. Utilitatea tehnic a unui bun decurge din trsturile, caracteristicile i nsuirile fiecrui bun. 2). Utilitatea, abordat n sensul ec, presupune raportarea la o necesitate sau la o trebuin a nonposesorului bunului respectiv, determinnd achiziionarea bunului. Utilitatea economic poate fi definit ca reprezentnd satisfacia pe care o obine consumatorul prin utilizarea unei cantiti determinate dintr-un bun economic, n anumite condiii de timp i loc. Din acest punct de vedere bunurile ofer utiliti diferite. Din cele prezentate se poate trage concluzia c n caracterizarea utilitii economice se au n vedere urmtoarele elemente: - satisfacia resimit prin consumarea unei cantiti determinate (doze) dintr-un bun, delimitat clar din structura celorlalte bunuri, ntr-un interval de timp i n mprejurri date; - satisfacia resimit de un consumator bine definit, n condiii determinate de timp i loc; - consumatorul n cauz nu deine bunul respectiv, ns este dispus s fac un sacrificiu economic, adic s plteasc o anumit sum de bani pentru a procura bunul respectiv. Practic, orice produs are o utilitate, dac el satisface o nevoie uman. Se poate spune c aprecierea utilitii depinde de o serie de factori care caracterizeaz individul respectiv: - intensitatea nevoilor individului; - nivelul de cultur;- situaia sa economic; - aspiraiile i opiunile individului Teoria economic a fundamentat dou concepii privind utilitatea economic: - concepia clasic; - concepia neoclasic. Concepia clasic pornete de la premisa potrivit creia bunurile identice au aceeai utilitate, indiferent de consumator. Concepia neoclasic consider c un bun este util din punct de vedere economic dac satisface nevoile unui nonposesor i dac acest nonposesor este contient, adic cunoate exact satisfacia pe care i-o poate oferi bunul consumat. n condiiile n care consumul se reduce la o singur unitate (doz), utilitatea este individual, iar n condiiile n care consumul se refer la mai multe uniti (doze) "dintr-un bun, utilitatea analizat va fi utilitatea total.

n ultim instan, utilitatea unui bun poate fi redus la dou componente principale: - cantitatea n care bunul este oferit consumului; - intensitatea nevoilor consumatorului (cumprtorului). Astfel, se poate trage concluzia c bunuri omogene au utiliti diferite pentru consumatori (indivizi) diferii. Utilitatea total este deci o sum a unitilor individuale (dozelor) ale tuturor unitilor (cantiti ntregi) consumate din bunul respectiv. Utilitatea ultimei uniti consumate dintr-un bun economic sau dintr-o mulime de bunuri identice se numete utilitate marginal. Prima Lege a lui Gossen, numit i Legea utilitii marginale descrescnde, spune: (Cnd cantitatea consumat dintr-un bun economic crete, utilitatea marginal a bunului respectiv (adic utilitatea suplimentar adugat de ultima utilitate x), tinde s se diminueze ". Altfel spus, o dat cu creterea cantitii consumate dintr-un bun, utilitatea individual descrete, n timp ce utilitatea total crete. Utilitatea marginal (Um) reprezint variaia utilitii totale ((Ut), care rezult prin creterea ((X) cu o unitate a cantitii dintr-un bun economic, consumul celorlalte bunuri rmnnd nemodificat. Confirmarea utilitii unui bun economic se face prin consumul bunului respectiv, n urma cumprrii lui i pentru care se pltete o sum de bani numit pre. Teoriile utilitatii: 1)teoria ordinala(calitativa)porneste de la faptul ca utilitatea nu poate fi cuantificata in skimb se pot stabili ierarhia intre utilit diferitor bunuri.Drpt criteriu de clasificare se foloseste obtiunea de preferentialitate a consumatorului.Aceasta teorie are 2 axiome: a-axioma tranzitivitatii preferintelor A>B>C deci A>C(>preferat) si Ua>Uc (U-utilitate b axioma ekivalentei preferintelor A B C deci A C ( indiferent) 2)Teoria cardionala-utilitatea poate fi masurabila cantitativ,unitate de masura fiind utils FTIA utilitatii exprima corelatia dintre cantit de bunuri si gradul de satisfactie obtinut de consumator U=f(Qa,Qb...Qd)unde Qa...-cantitatile procurate sau consumate din bunurile a,b.... Conform t.cardinale se pot determiona urmat tipuru de utilitati:totala si marginala. 23.Curba de indiferenta.Trasaturile si tipurile curbei de indiferenta Instrumentul cu ajutorul cruia se analizeaza de obicei preferinele (alegerea) consumatorului este curba de indiferen sa (de izoutilitate). Curba de indiferenta constituie o reprezentare grafica a ansambluluii de combinatii de bunuri si servicii de la care consumatorul asteapta sa obtina aceeasi utilitate totala,adica acelasi nivel de satisfactie, Aceasta reprezint mulimea combinaiilor a dou bunuri pe care consumatorul le consider echivalente, deoarece i aduce aceeai satisfacie, adic aceeai utilitate. ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si portocale (Y), in functie de preferintele sale , consumatorul poate efectua un numr nelimitat de combinatii posibile ale bunurilor X i Y. De ex aceeai satisfactie i-ar aduce consumatorului combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau 10 mere+ 8 portocale; sau 7 mere+ 10 portocale. Fiecare din aceasta combinatie reprezint un cos sau un program de consum.). Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu preferinele acestuia pentru anumite couri de consum constituie harta de indiferen. Fiecarui individ ii corespunde o harta a curbelor de indiferenta proprie. Harta curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor d eindif,care descriu preferintele unui consumator pt anumite bunuri Trasaturile curbelor de indiferenta st:

1)orice combinatie de pe curba produce acelasi grad de satisfactie pt consumator 2)seturile de bunuri situate pe curbele de indif mai departe de originea axelor de coord st preferabile celor suituate mai aproape de axe:Ua>Ub>Uc>Ud. 3)Curbele de indif ale unui consumator ne se intersecteaza niciodata 4)panta curbei de indif se numeste rata marginala de substitutie a bunurilor.Rata marginala de subst a bunurilor e raportul invers al utilitatilor marginale ale celor 2 bunuri,conform relatiei: Tipurile curbelor de indiferenta 1)clasice-substituibilitate imperfecta 2)pt bunurile perfect substituibile-subst perfecta 3)pt bunurile complementare-substituib zero 4)pt bunurile neutre-neutralitatea bunurilo Intrebarea 24.Constrngerea bugetar: abordarea static i dinamic. Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori: Venitul disponibil, destinat consumului Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor

Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar. Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita bugetului disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la preurile existente). xPx+yPy=I Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor. Abordarea ordinalist a evalurii utilitii: 1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)

2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C, A>C) 3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici. Alegerea optim a consumatorului. Echilibrul consumatorului. Ca fiin raional, omul sau consumatorul i stabilete n fiecare moment al existenei sale unul sau mai multe programe de consum. Prin program de consum nelegem cantitile din diferite bunuri, pe care consumatorul i propune s le achiziioneze pentru a le consuma. Analiza preferinelor consumatorilor, n funcie de veniturile de care dispun, pornete de la urmtoarele postulate: 1. Consumatorul este o persoan raional care caut, n funcie de veniturile de care dispune, s obin o satisfacie (utilitate) maxim n urma consumului. 2. Orice consumator are preferine stricte n legtur cu anumite bunuri i servicii pe care le poate obine de pe pia

3. Cu foarte puine excepii, toi consumatorii sunt supui unor restricii de venit, adic veniturile consumatorilor sunt limitate. 4. Orice bun economic are un anumit pre, format pe pia n baza raportului cerere / ofert. Consumatorul trebuie s ajung la un anumit compromis, alegnd bunurile pe care le va cumpra, n funcie de venitul de care dispune, astfel nct s realizeze maximum de satisfacie n urma consumului acestor bunuri. De aceea venitul (banii) deinut de un consumator poate fi astfel alocat nct, n momentul cheltuirii ultimei uniti monetare pentru achiziionarea unui bun, s obin aceeai cantitate de utilitate marginal. A/ concluzie reprezint regula maximizrii utilitii. n situaia n care consumatorul alterneaz ntre elementele definitorii ale acestei reguli, el se afl n echilibru, adic este un consumator raional. Avnd n vedere cele prezentate putem trage urmtoarele concluzii: 1. un consumator nu poate mri utilitatea total fr a cheltui mai mult, n condiiile n care utilitatea adiional (suplimentar) pe unitate monetar este aceeai pentru toate bunurile. 2. un consumator nu poate majora utilitatea total (la un nivel dat al venitului), cnd raportul dintre utilitatea marginal i pre, pentru toate bunurile, este aceeai. Analiza comport cons porneste de la urmatoarele premise: 1)cons tinde sasi maximizeze satisfactia in limitele resurselor banesti disponibile 2)cresterea utilitatii totale in urma consumurilor bunurilor 3)descresterea utilitatii marginale in urma consumului unei unitati aditionale dintrun bun Echilibrul consumatorului Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia optim, care se stabilete n punctul n care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar. MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului. Intrebarea 25.teoria de producie. Factorii de producie i combinarea lor. Teoria producatorului rep utilizarea unor instrumente de analiza,care ar permite producatorului de a lua cel mai avantajoase decizii ec,in vederea atingeri scopurilor de maximizarea a profitului. Scopul fiind maximizare profitului,premiza producerea bunului in scopul satisfacerii nevoilor umane de consum este posibilitatea in conditile,in carea producatorul dispune de resurse ec,combina si utilizeaza eficient factorii de productie Factorii de productie sunt resurse naturale atrase si utilizate in circuitul economic aflate in miscarea ca fluxuri Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul activitii economice. Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida acestui fapt ei ramin clasificati in 4 categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor. Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari): natura (Pmnt N) cel mai limitat i durabil factor de producie,resurse de apa si minerale.

Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta, un efort fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricarei activitati economice.) Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul bunurilorfolosite pentru confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.) Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic; Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.

- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc. Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub aspect cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii. Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de producie ( munca , pmintul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabilete preul acestora. -neofactori progresul tehnic,inovatia,resurse informationale,abilitatile antreprenoriale Factori de productie sunt: Factorii primari: munca si natura Factori derivatii: capitalul Factorii clasici: munca,pamintul,capitalu Factori neoclasici: neofactorii

26.Funcia de producie i proprietile ei. Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie. Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor: Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie.Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca. Functiei de productie ii sunt caracteristice urmatoarele proprietati: -reflecta o tehnologie concreta:schimbarea tehnologiei modifica functia; -caractzerizeaza productia eficienta; -presupune posibilitatea substituirii reciproce si a complementaritatii diferitor factori de productie. Intrebarea27,28,29

Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale randamentelor neproporionale. Perioadele procesului de producie: Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este utilizat atunci cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.). Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai.

Indicatorii produciei pe termen scurt: Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp

Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L) Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L) Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete. Concluzii: Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere

Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s scad. Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.

Izocuanta: tipuri i trsturi. - Alegerea productorului n perioada lung de timp. Randamentele de scar. Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern. Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite. Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se numeste izocuanta.

Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri. Caracteristicile acestei izocuante sint: - Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor. - Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un volum mai mare de productie. - Izocuantele nu se intersecteaza. - Panta izocuantelor este negativa. - Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnologica. Particularitatile izocuantelor: 1)nu se intersecteaza 2)st convexe la origine 3)au o inclinatie negativa 4)panta e determinata de rata marginala de substit tehnologica 5)ansamblul izocuantelor ce pot inscrise intruyn sist de axe formeaza harta izocuantelor 6)daca izocuanta e situata mai sus fata de axa de origine,atunci volumul de prod e mai mare Alegerea productorului n perioad scurt de timp. Legea productivitii marginale descresctoare Analiza productivitatii a fact de prod e foarte importanta in per scurta a prod deoarece # creste vol de prod folosind cantit suplimentare din fact munca.productivit unui fact de prod reprezinta eficienta utilizarii fact respectiv.eficienta utilizarii fact de prod pe TS poate fi analizata cu ajutorul urmat indicat: 1)produsul total-productia totala obtinuta in urma utilizarii fact de prod;se exprima cu ajutorul ftiei de prod,in care un factor e variabil,iar ceilalti factori st constanti 2)produsul mediu-cantit de produs total ce revine unei unitatri de factori variabili utilizat 3)produsul marginal-productia suplimentara obtinuta in urma utilizarii unei unitati suplimentare din factorul variabil Legea randamentelor neproportionale Daca o productie presupune utilizarea a 2 sau mai multi fact si se mai adauga progresiv aceeasi cantitate folosita dintrun factor,in timp ce alti factori nu se skimba,atunci productivitatea marginala a fact variabil creste pina la un anumit punct.pornind de la acest punct,productivitatea marginala descreste,iar productia totala continua sa creasca,dar intr-o proportie mai mica Stadiul 1:productia totala creste mai rapid decit fact variabil utilizat,ceea ce determina cresterea produsului marginal Stadiul 2: productia totala creste,dar intrun ritm mai redus decit cresterea facr variabil,ceea ce determina reducerea produsului marginal Stadiul 3:productia totala scade,iar produsul marginal devine negativ. Alegerea productorului n perioada lung de timp.randamentele de scara n perioada lung de timp se poate modifica consumul tuturor factorilor de producie. Astfel se pot observa 3 tipuri de efecte(randamente) de modificare la scara de producie: a=Q2/Q1 , a- coeficient

de modificare a volumului de producie; bL=L2/L1; bK=K2/K1 coeficieni de modificare aconsumului de factor; aQ=f(bk;bL). Un efect de modificare la scara produciei poate avea loc numai atunci cnd avem o modificare a factorilor Randamentul de scara-majorarea vol de prod ca rezultat al majorarii de catre producator a consumului de factori de prod in aceeasi proportie si in aceeasi directie. a)rand de scara constant cresterea in proportii egale a 2 fact determina cresterea un aceeasi proportie a productiei b)rand de scara crescator-cresterea in proportii egale a celor 2 factori de productie determina o crestere din ce in ce mai mare productie c)rand de scara descrescatoare cresterea in proportii egale a celor 2 factori de prod determina o crestere din ce in ce mai mica a productiei Factorii:specializarea lucratorilor,utilizarea capit tehnic,factori tehnologici,akizitiile si vinz en gros,dimensiunile firmei,rigitate in functionarea structurilor,capacitatea de inovare redusa Intrebarea 30.Costul de producie i tipologia lui. Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie Categoriile costului sunt: -costul fix reprezint cheltuielile ntreprinderii independent de volumul produciei. Acestea sunt cheltuielile ce precedeaz procesul de producie propriu-zis: construcia sau arenda cldirii de producie, cheltuieli pentru utilare, instalaii . a.; -costul variabil sunt cheltuielile ce se schimb n funcie de volumul produciei. Acestea sunt cheltuielile de materii prime, remunerarea muncii, combustibil, materiale auxiliare etc.. O alt varietate a aprecierii mrimii costului de producie este costul total i cel unitar. Costul total va fi suma dintre costul fix i cel variabil. mprind costul total la cantitatea de produse fabricate, obinem costul unitar (costul unitii de produs). Pentru a evalua costul fix i cel variabil unitar, mprim aceste costuri la volumul de produse ob. Antreprenorul va tinde s majoreze volumul produciei prin mrirea respectiv a cheltuielilor (noi investiii) i lrgirea zonei profitabilitii. Fiecare unitate nou de produs va cere anumite cheltuieli. Acest proces va continua pn la atingerea nivelului de cost marginal, care reprezint suplimentul de cost necesar pentru producerea unei uniti adugtoare de produs. Marja constituie unitatea suplimentar de produs introdus tru-un proces. Spre exemplu: a trece de la 4 la 5 muncitori sau la producerea a 15 uniti la 16 uniti de produs. Marja se cal-leaz ca diferena dintre cheltuielile de producie pentru n uniti produs i cheltuielile de producie pentru n-1 uniti. Producerea unei uniti suplimentare de produs, genernd cheltuieli suplimentare, va conduce i la creterea venitului suplimentar. Structura preului de cost la fabricarea oricrui produs sau la prestarea unui serviciu include cteva categorii de cheltuieli inevitabile n orice proces: 1) cheltuieli prin defalcri pentru capitalul fix uzat (amortizarea), deoarece orice proces tehnologic necesit anumite spaii de producie, utilaje, maini etc; 2) cheltuieli pentru procurarea de materii prime i materiale; 3) cheltuieli pentru salarii i alte forme de contribuii la salarii; 4) cheltuieli pentru energie i combustibil; 5) materiale auxiliare i alte cheltuieli neprevzute. n diferite ramuri de producie structura preului de cost difer n funcie de cota unor sau altor categorii de cheltuieli n volumul general al cheltuielilor de producie. n dependen de aceasta, se alege calea prioritar de reducere a cheltuielilor de producie. Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic.

Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite. Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu. Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC) Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele. E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante. Intrebarea 31.Izocostul i echilibrul productorului. Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si munca ce pot fi cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu acelasi cost. Dreapta izocost ne permite sa identificam combinatiile de factori cu un cost minim, pe care o firma o utilizeaza pentru marirea profitului la un volum dat de productie. Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mere ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta de izoprodus. Conditia de echilibru a producatorului =, unde MPL=QL si MPK=QK K FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC) dreata izocost 20 10 5 M

15

Intrebarea 32.Costurile de producie n perioada scurt de timp. Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in care sunt utilizate aceleasi capacitai de productie, la acelasi nivel tehnic, modificinduse doar cantitaile de munca si /sau de materie prim.Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru fabricarea si desfacerea unui anumit volum de bunuri. In structura costului global deosebim costurile fixe, variabile si totale.

Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q). Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste. Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale. Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei.MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste intruna. Intrebarea 33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar. Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi probleme: a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie. Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa: a)efectului economiilor de scara b)efectului dezeconomiilor de scara. Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie. Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea taliei intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o reducere a preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse. Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.

Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile intrepeinderii depasesc anumite limite, apar dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea ce contribuie la marirea costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii. Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de dimensiunea optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor dimendiuni fiind dinamica costului unitar Intrebare 34.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei. Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total. Profitul, este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor. Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde: Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total. Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele efectuate care este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie. Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri

Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din 2 componente: a)profit normal b) profit supernormal sau profit economic. Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit

supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi: Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare. Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc. Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatile insusirii unor profituri de monopol un timp indelungat sunt limitate de stat. Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total. Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor si a diferitelor taxe. Intrebarea 35.Concurena i formele sale. Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor economici. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este motorul dezvoltarii economice, motorul progresului. Metode

In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:

1)pret 2)produs 3)calitate

4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare. Tipuri

In functie de instrumentele folosite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi:

Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate. Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale societatii. In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de concurenta: a) concurenta perfecta(pura); b)concurenta imperfeta In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale: a)piata cu concurenta perfecta b)piata cu concurenta imperfecta Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se prezinta sub urmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson: Modelul concurenei perfecte. Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5 trsturi : Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului. Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator. Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori. Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere. Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret. Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult intilnit in carti. Maximizarea profitului i oferta firmei pe piaa cu concuren perfect.

Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite. Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret. Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim). Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.

Intrebarea 36.Concurena imperfect i formele ei. In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt impuse anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de firme. Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici vnztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i stabile. Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice. Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt: 1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul); 2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul; 3. produsele sunt difereniate real sau imaginar; 4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur; 5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar; 6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;

7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului. Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel: - pia cu concuren monopolist; - pia cu concuren de monopol; - pia cu concuren de oligopol; - pia cu concuren de oligopson (monopson). Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i cumprtorii, prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul. Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel: 1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului acelui produs; 2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.; 3. atomicitatea cererii i ofertei; 4. se accentueaz diferenierea produselor; 5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie; 6. transparena pieei este parial. Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price), la ele aliniinduse celelalte firme din cadrul ramurii. Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei. Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de echilibru al concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois). Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol. Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte. Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul produsului. Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin: oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul preului; preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol; libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant; grad sczut de satisfacere a cererii.

Condiiile care definesc monopolul productorului sunt: 1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare; 2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare); 3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar; 4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii; 5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor. Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr mic de cumprtori. Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un singur vnztor i un singur cumprtor. Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori. Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe piaa intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor. Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat sub marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare. Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un produs nou dispunnd de o poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte firme. Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real ntre ele. Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa productori-vnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei. Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr redus de vnztori i cumprtori. Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt: 1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea vndut i profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori; 2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei ri ct i la nivel mondial; 3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie. Trsturile pieei cu concuren de oligopol: 1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile ntreprinderi; 2. cucerirea i mprirea pieei produsului; 3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni; 4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.); 5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor participante. Oligopolurile pot fi: a) oligopoluri antagoniste: o oligopolul bilateral; b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri: o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul; o neoficiale sau tacite.

Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori: - dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol; - dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol. Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui numr larg de cumprtori care au o putere economic aproximativ egal. Exist trei situaii de pia: 1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia n care exist doi vnztori care nu ncearc s domine piaa: produsul vndut este omogen; preul la care l comercializeaz cei doi este identic; singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde pentru a obine profit maxim. Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete s intre pe pia cu acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit maximizarea profitului, primul vnztor i va ajusta oferta proprie imediat, s obin la rndul su profit maxim. Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei doi vnztori nu mai recurge la modificarea ofertei. 2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi vnztori: unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al doilea vnztor; cellalt care nu poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile pe care le impune primul, fr a putea atinge ns volumul de producie al acestuia. 3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi vnztori de pe pia doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l pe cellalt satelit. Cei doi vnztori nu vor mai lupta pe pia prin ajustarea produciei ca n cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi i la controlarea sa de ctre cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe pia, nu poate exista nici un punct de echilibru. Intrebarea 37.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre. Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson. Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator. In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol. Exista urmatoarele forme de monopol: 1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc. 2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic. 4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal. 5.Monopolul

legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun. Factorii ce limiteaza puterea monopolul: Legislatia antimonopolului. Marimea cererii Liberalizarea comertului exterior Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile

Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preuri diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost. Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre. Acestea pot fi: situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de puterea de cumprare a populatiei. Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive. Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.) Firma posed puterea de monopol atunci cnd ea poate influena asupra preului, modificnd cantitatea oferit. O condiie necesar pentru ca firma sa posede puterea de monopol este ca curba cererii la produsele firmei s aib nclinaie negativ, dar s nu fie orizontal ca n cazul concurenei perfecte. Snt anumite bariere de intrare in ramur, care permit meninerea puterii de monopol: 1) drepturile exclusive obinute de la guvern. Se ofer ntreprinderilor ce se ocup de serviciile comunale, firmelor ce transmit emisiunile televizate prin cablu etc.; 2) brevetele i drepturile de autor asigur autorilor inveniilor sau creaiilor date drepturi excluzive de vnzare sau de oferire a licenei pentru utilizarea creaiilor lor. Ele snt valabile o anumit perioad de timp; 3) proprietatea la toat oferta cruiva resurse; 4) avantajele costurilor joase a unei ntreprinderi mari cauzate de monopolizarea pieii. Monopolitii in cont de reacia consumatorilor la modificarea preurilor atunci cnd iau decizii referitoare la pre. Intrebarea 38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice. Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii. Trasaturile de baza ale pietei monopolistice: Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul. Lipsa barierelor de acces pe piata Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura pretul bunului sau. Intrebarea 39.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale. Comportamentul firmelor n condiii de oligopol

Oligopolul o structur a pieii n cadrul creia realizarea unui anumit bun este dominat de mai muli vnztori, iar apariia pe pia a firmelor noi este dificil i chiar imposibil. De regul pe piaa oligopolist activeaz ntre 2-10 firme, crora le revine mai mult de 50% din volumul total al vnzrilor. Firmele oligopoliste pot fi: omogene produc produse standartizate i difereniate produc bunuri ce se disting prin caractere vizibile. Pe piaa oligopolist procedura fiecrei firme este considerabil, ca urmare ele pot influena preul ce se stabilete pe pia. Firmele mai snt influenate de concurenii si. Dac o firm va reduce preul i va crete volumul vnzrilor, vor fi influenate toate firmele existente. Firmele oligopoliste pot urma strategii: concureniale i cooperative. Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc. Trasaturile pietei oligopoliste: *Concurenta redusa *Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi. Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei. Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele: existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura 50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia. Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia unei intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva. Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din vinzri, si cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor. Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre actiunile diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite. Intrebarea 40.Particularitile pieei factorilor de producie. Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de producie (munca, pmintul, capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora. Elementele pricipale :Cererea p/u factorul de productie;Oferta factor de productie;Pretul de piata al factorilor de productie Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt: 1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc. 2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare. 3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar. 4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator. Particularitile cererii de factori de producie: 1. cererea p/u factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de marimea cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip. 2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de consum, ci i de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia. 3.oferta factorilor de productie depinde de specificul acesteia Cererea p/u factorul de productie- rep dorinta si posibilitatea producatorilor de a procura factori de productie,elemntul primar find cerrrea p/u produsul finit al firmei; fatori pricipali:Volumul productie;pretul factorilor de productie. Modul de realizare este formarea programului de productie si a dimeniunilor productie.

Regula pricipala a cererii este evidenta vn marginal si a chltuielilor marginale de productie,cerera p/u factorul de productie depinde de incasarea marginala ce se prognozeaza a fi obtinuta ca rezultat al utilizarii acestui factor. Trasaturile pricipale:cererea p/u factorul de productie este derivata;cererea este influentata de pretul factorilor;cererea este influentata de utilitatea marginala a factorilor. Oferta factor de productie-este dorinta si posibilitatea vinzatorului de a furniza factorii de productie p/u vinzarea pe paiata la un anumit nivel al pretului. Baza acestuia sunt costurile suportate de posesorii factorilor de productie. Trasaturile principale sunt: *Costurile reprezinta costul alternativ al utilizarii directe a factorilor de productie *Costurile unui anumit factor se majoreaza pe masura ce creste cantitatea lui oferita *Oferta factorilor de productie este determinata de utilitatea marginala a utilizarii directe factorului;* Oferta factorilor de productie este influentata de utilitatea obtinuta in rezultatul utilizarii indirecte a factorului; *Limita ofertei fac/prod se stabileste in conditii cind util.marg a utilizarii directe este= cu util.marg a utilizarii indirecte a fact.; *Oferta fact./prod depinde de gradul de mobilitate a fac/prod. Pretul fact/prod. Este valoarea de piata a fact/prod,factori fiind:*cererea p/u fact/prod si oferta. Trasaturile pricipale fiind: -reflecta gradul de raritate a fact/prod; -determina cotaparte a fiecarui fact in venitul obtinut de producator; -depinde de marimea venitului obtinut de catre posesorii fact/prod.; -are la baza principiu productivitatii marginale Repartitia venitului-rep.procesul care valoarea adaugata din activitatea ec se imparte intre procesorii factorilor de productie,iar in cele din urma si intre alti indivizi Sunt intilnite venituri primare si secundare. Intrebarea 41.Piaa capitalului i dobnda. Piaa capitalului (piaa financiar) reprezint un plasament de resurse bneti pentru obinerea unor venituri viitoare sau pentru o completare a finanrii activitii (finanare extern). Practic, disponibilitile bneti existente la un moment dat n economie pot fi plasate n dou categorii de active, respectiv : - active fizice (maini, utilaje, stocuri etc.); - active f/re (aciuni, obligaiuni, certificate de depozit bancar, bonuri de tezaur etc). Piaa capitalului sau piaa financiar este format numai din plasamentele n active financiare. Cele mai importante active financiare sunt aciunile i obligaiunile, care fac parte din categoria titlurilor de valoare sau titlurilor imobiliare. Piaa financiar sau piaa capitalurilor este deci o pia n care se tranzacioneaz titluri de valoare, ntre agenii economici emiteni sau posesori ai titlurilor, pe de o parte, i deintorii de capital bnesc, pe de alt parte, care doresc s cumpere titluri. Aciuni i obligaiuni Principala form de organizare a agenilor economici din sectoarele productive ale economiei este cea de societi comerciale pe aciuni. nfiinarea unei firme presupune constituirea unui capital social, care se formeaz prin aportul persoanelor fizice i / sau juridice, sub form de bani sau bunuri n natur (maini, echipamente, terenuri etc). Capitalul social astfel constituit se divide n pri egale, numite aciuni sau pri sociale. Toi asociaii, persoane fizice sau juridice, care au contribuit la formarea capitalului social, devin n felul acesta acionari. Din punct de vedere al identificrii acionarului, aciunile pot fi: - aciuni nominative, care cuprind numele, prenumele i alte date de identificare ale acionarului; - aciuni ia purttor, adic nu au nscris pe ele numele persoanei, toate drepturile conferite de aciune revenind celui care o deine legal.

Drepturile pe care le confer aciunile posesorilor lor sunt: - dreptul de a primi anual o cot din profit, proporional cu ponderea aciunii n totalul capitalului social al firmei, numit dividend ; - de regul, fiecare aciune asigur posesorului un votn Adunarea General a Acionarilor firmei; dreptul de a alege i de a fi ales n organele de conducere a firmei; - dreptul de a fi informat asupra gestiunii i situaiei economico -financiare a firmei etc. Din punctul de vedere al dividendelor asigurate acionarilor, aciunile pot fi : a) Aciunile ordinare sunt cele care pot aduce un profit proporional cu numrul lor deinut de ctre fiecare acionar, dividendul variind n funcie de mrimea profitului. b) - Aciunile privilegiate sunt aciuni speciale care prevd un dividend dinainte stabilit. Dup caracteristicile veniturilor viitoare generate, aciunile privilegiate garanteaz venituri fixe, n timp ce aciunile ordinare ofer venituri variabile. Obligaiunea este un titlu de credit pe termen lung (un mprumut pe termen lung), emitentul obligaiunii fiind debitorul (firma care are nevoie de credit), iar deintorul obligaiunii fiind creditorul (persoanele fizice sau juridice care cumpr obligaiuni). n principiu, atunci cnd o firm are nevoie de capital bnesc ea poate apela la dou soluii: - poate solicita un credit de la o instituie bancar ; - poate s emit i s vnd obligaiuni pe piaa capitalului (financiar), obinnd astfel un mprumut public. Fiecare obligaiune are o valoare nominal, adic o sum nscris pe obligaiune i care reprezint suma de bani cu care firma emitent este creditat de ctre cumprtorul obligaiunii (dobnd). In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca recompensa pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in folosin temporar, In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in activitatea economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv. Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa dobinzii ( sau suma absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii.. Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat. Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai important fiind raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de catre banii temporar disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului de impumut sunt: sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului capitalului industrial si comercial. economiile menajelor. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai mari decit cheltuielile.. cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii economice : intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate reutilrii, modernizrii sau lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.). menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case de locuit, automobile, tv,mobil.etc.

 instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor. Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind: raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut. Rata inflatiei, Rata profitului. Mrimea riscului. Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani. Politica economica a statului. Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani imprumutata dup formula: d = ( D / S ) x 100%, unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata sau (creditul)

Intrebarea 42.Piaa muncii i salariul. Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea de munca (de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre cumprtorul si vinztorul forei de munc. Echilibrul pe piaa muncii, conform concepiei concurenei perfecte, indic asupra imposibilitii unui omaj ct-dect ndelungat, iar oscilaiile raportului cerere-ofert a muncii vor reflecta n mod direct disensiunule salariilor. Factorii care genereaz dezechilibrul cererii-ofertei sunt considerai numai cei de natur economic. n realitate exist concurena imperfect, ceea ce se manifest n prezena unui omaj cronic. Aceasta se explic prin faptul c pe piaa muncii influeneaz factorii din afara concurenei, care deplaseaz echilibrul de la punctul clasic al acestuia. Dar aceste devieri ale echilibrului pe piaa muncii pot fi reglate eficient de ctre stat prin mecanisme macroeconomice. Piaa muncii este responsabil doar de greelile (dezechilibrele) provocate de ea nsi. De rnd cu tendinele de cretere a flexibilitii pieei muncii, crete i riscul sporului omajului, se mrete instabilitatea n echilibrul cerere-ofert de brae de munc. Piaa muncii nu poate fi supus reglrii prin factori economici. Omul, fiind o resurs economic, este i un individ social purttor al motivaiei activitii economice. Astfel, piaa muncii are urmtoarele particulariti caracteristice: - pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, de schimbare a acestei ocupaii, existena posibilitilor de activitate n afara procesului economic; - echilibrul cerere-ofert tinde spre o prevalare crescnd a ofertei fa de cererea relativ a muncii; - preul muncii tinde a fi mai jos de cel mediu normal . a. Se cere a fi gsit un asemenea mecanism de funcionare a pieei muncii, care ar permite mbinarea optimal a eficienei economice cu progresul general al societii umane. Salariul. Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul nominal si real. Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca depusa. Mrimea salariului nominal , care are o tendinta general de crestere, este influentat de mai multi factori, cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a rii, care determina atit nivelul productivitii muncii, cit si mrimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul dintre cererea si oferta de munca; monilitatea fortei de munca etc.

Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un moment dat cu salariul nominal. Cu alte cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal. Mrimea salariului real este determinat in fond de mrimea salariului nominal si de nivelul preturilor. Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor. Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de cumparare a banilor. Formele de salarizare: 1) salarizarea n regie atunci cnd angajatul este pltit dup numrul de ore lucrate fr a se preciza cantitatea de bunuri sau servicii care trebuie s le realizeze; 2) salarizarea n acord angajaii se pltesc dup volumul de produse sau servicii, fr a se preciza timpul de munc; 3) salarizarea mixt se aplic atunci cnd angajaii se pltesc att dup numrul de ore lucrate, ct i dup cantitatea de produse realizate. Salariul minim costul efectiv al factorului munc. Salariul maxim reprezint ntregul venit realizat de angajatul respectiv din care se scad cheltuielile efectuate pentru obinerea respectivului venit. Intrebarea 43. Agenii economici agregai. Circuitul economic Generic, prin agent economic se ntelege o persoana sau un grup de persoane ndeplinind functii bine determinate n viata economica. Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si eventual, oficializata ca atare, prin care anumiti subiecti-indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, n mod coerent, actiuni decurgnd din interesele lor. Orice agent economic poate 20320u202u fi identificat prin cuplul subiect - functie. Exercitarea de catre agentii economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor specifice, se articuleaza intr-o viata economica organizata. In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de evidenta statistica a conturilor nationale; n cadrul ei distingem: - agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor; - agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor); - agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit; - administratiile; - strainatatea (restul lumii), reprezentnd agentii apartinnd altor economii nationale. Agentii economici pot fi abordati ca: a) agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare autonome ale vietii economice; b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care ndeplinesc functii elementare. * agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie principala consta n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei; * agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de consumator de bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii; * agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile institutionale 9 private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar, financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective; * agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care

ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati insuficiente. * administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii, fundatii) care au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivitati. * agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si unitatile lor autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice. Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti) economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic. Agentii economici si functiile lor Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse. Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia. Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati. Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional. Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique. Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice internaionale (importexport), nu sunt luate n considerare. Intrebarea 44. Macroeconomia: obiect de studiu i scopuri. Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia si macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu. Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB, PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale. La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia analiza economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo, precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul, banii si somajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie, este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez Ragner Frish. Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in lucrarea sa Teorii generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si problemele macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate timpurile a fost stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si

oferta agregata, reducerea somajului si a inflatiei, asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte. Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in economie. Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt: Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de stabilitate. Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a acestora Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocuparii depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj. Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor. Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si redistribuire a venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea economica. Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema alocarii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a economiei. In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a tarii, prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate. Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de politica economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica pentru actiunile practice ale guvernului. Intrebarea 45: Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomici. Initial, stiinta si practica economica au fost preocupate de analiza si evaluarea rezultatelor economice doar la nivel de intreprindere. In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul unei tari se folosesc doua sisteme de calcul: sistemul conturilor nationale (SCN); sistemul productiei materiale SPM). SPM are ca temelie teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in ramurile productiei materiale (agricultura,industrie,constructii si comertul). Prin urmare, Venitul Natonal este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea bunurilor si serviciilor materiale. SCN are la baza conceptul teoretic conform caruia Venitul National se creaza nu numai in ramurile productiei materiale, ci si in alte sectoare ale economiei cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura, domeniul financiar-bancar, administratia de stat etc . contributia domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeaza prin evaluarea costurilor factorilor. Astfe costul pentru

invatamintul public se va determina de cheltuielele pentru manuale, cladiri, salarii la profi si personal administrativ. In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie, inclusiv si in Republica Moldova, se foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina pricipala sistematizarea multiplelor fluxuri si fenomene econimice si clasificarea acestora intrun numar limitat de variabile econmice. Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt: Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile provenite din proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile, economiile) Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare, contul restul lumii Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in contabilitate. Astfel, un cont national este compus din 2 parti: debit, unde se inscriu resursele de care dispune un sector oarecare; credit unde se inscrie folosirea acestor resurse. Avuia naional sau patrimoniul naional reprezint totalitatea bunurilor de care dispune ara respectiv i poporul su. Componena acestui patrimoniu include trei pri: 1) valorile oferite de natur (resursele naturale ale rii); 2) valorile motenite de la generaiile precedente i pstrate; 3) bunurile create prin munc produsul naional. Este clar c sporirea avuiei naionale poate avea loc ca rezultat al utilizrii raionale i eficiente a tot ce e valoros, fr a diminua perspectivele pentru generaiile viitoare. Cu sporul substanial al produciei i al necesitilor acesteia n condiiile epuizrii resurselor, stabilitatea i creterea economic depinde de volumul produsului pe ar creat prin activitatea de producie produsul naional. Produsul naional este totalitatea de bunuri i servicii create n ntreaga economie ntr-o perioad de timp. Mrimea lui, cea mai complet i relativ mai precis, se poate calcula la finele anului, cnd un circuit deplin economic se ncheie n toate ramurile economiei naionale. Deoarece aceasta este derivata ec/ de baz, de la care ncepe orice analiz macroeconomic, se duce o eviden minuioas a dinamicii produsului naional cu evaluarea indicilor respectivi pe jumtate de an, trimestrial, lunar i chiar pe decade. n evaluarea produsului naional exist diverse specificri, n funcie de criteriile de analiz a situaiei economice: a) produsul naional total sau global (PNG) reprezint mrimea lui, creat de toi cetenii rii, att n ar, ct i peste hotare. Produsul intern brut (PIB) constituie acea parte a PNG care este creat n cadrul frontierelor rii. Deseori aceste specificri se confund n diferite publicaii despre economie, cnd una i aceeai mrime este numit PNG produs naional global, PNB produs naional brut, PNT produs naional total, PIB produs intern brut, sau simplu produs naional; b) produsul naional global (PNG) i produsul naional net - (PNN) este costul produciei finite, incluznd: mrfurile de consum (cheltuielile de consum ale populaiei), investiiile globale, achiziiile guvernamentale (cheltuielile de stat). PNN este PNG minus amortizarea. Logica acestei argumentri const n faptul c la nceputul circuitului economic exist un anumit volum de capital (produse ale perioadei precedente) utilizat pentru crearea noilor mrfuri. Amortizarea acestui capital deci nu poate fi considerat ca produs al perioadei curente. Astfel, produs brut va fi mrimea ce include amortizarea (cutia), iar produs net cel fr amortizare (fr cutie); a) produsul naional global (PNG) poate fi divizat n: nominal i real. Mrimea nominal a PNG este volumul calculat al acestuia la preul nominal al produselor din perioada curent. Mrimea real se calculeaz pe perioade n preuri comparative (perioada de baz ale crei preuri sunt utilizate prin calcul). n cazul n care dorim s clarificm dac PNG a crescut real sau mrimea lui a sporit doar ca

rezultat al majorrii preului?, calculm mrimea PN n ambele perioade n preurile uneia luate ca baz. b) produsul naional potenial este mrimea PN posibil la o utilizare deplin a resurselor disponibile. Deoarece principala resurs a economiei sunt oamenii api de munc, diferena dintre mrimea potenial i cea real a PN, conform legii lui A. Okun, este generat de neutilizarea unei pri din totalitatea braelor de munc ale rii. Aceste pierderi se estimeaz la 2,5% din PN la fiecare 1% de omaj (neangajare n cmpul muncii). c) dup modul de utilizare PN se divizeaz n produs intermediar i produs finit. Produs intermediar este acea parte din PNG care nu ajunge n consum final, ci este utilizat ca mrfuri investiionale (capital) ntr-un nou ciclu al produciei. Produsul finit este consumat definitiv i de fiecare dat trebuie reprodus.

Intrebarea 46: Indicatorii macroeconomici i ansamblul corelaiei dintre ei Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor economice. El este un intrument de evaluare e rezultatelor unei ectivitati econimice in ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acestora. Indicatorii reflecta rezultatele unei activitati oarecare, intro anumita perioada, la nivel microsau macroeconmic. Indicarorii economici sau agregate constituie punctul de plecare in luarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile econimice internationale. Ele permit de asemenea efectuarea comparatiilor internationale, cu determinarea nivelului de dezvoltare economita atins de catreu stat oareacare, si stabilirea astfel a locului in economia mondiala. Principalii indicatori macroeconomici sunt PIB, PIN, PGB, PNB, VN. Indicatorii dati includ in sine doar produsele si serviciile vindute pe piata, dar nu si cele destinate pentru autoconsum. Notionea de brut se foloseste in cazul calcularii indicatorilor cu includerea si consumul de capitalului fix (amortizarea). PGB exprima valoarea bunurilor si serviciilor create in cadrul unei economiii nationale, intro perioada de timp, timp de un an. Acesta se calculeaza ca suma intregii productii create in toate sectoarele economiei nationale. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital. PGB se foloseste mai rar in statistica oficiala. PIB cosntituie valoarea bruta a bunurioor si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catre a gentii economici autohtoni si straini, de regula timp de un an. El vizeaza a anumita regiune geografica, o regiune, o tara sau un grup de tari. Toate firmele care activeaza in tara data, indiferent de tara de provenienta participa la formarea PIB. PIB se mai defineste si ca suma tuturor veniturilor obtinute in interiorul tarii. In procesul de distribuire si utilizare, PIB este destinat: consumului final (public si privat), investitii brute, exportului net (diferenta dintre export si import). In ultimele decenii PIB este considerat unul dintre cei mai inportanti indicatori macroeconomici intarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate, care au plasati peste hotare un numar impunator de firme, prioritate are un alt indicator, si anume PNB. PNB constituie suma valorilor adaugate brute create de catre agentii economici autohtoni din tara si de peste hotare ei. PNB are drept criteriu de baza aparenta nationala a produsului creat. In marimea lui se include si venitul cistigat in strainatate. La determinara PNB nu vor fi luate in consideratie veniturile obtinute de agentii straini care functioneaza pe teritoriul national. Formule de calcul: PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute) PBN= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)

Ch=cheltuielele de consum ale populatiei Inv=investitiile sectorului privat G=cheltuielel guvernamentale Exp.net=exportulnet PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri) D1=pretul pentru utilizarea capitalului D2=impozitele indirecte (accize, TVA) D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig medicale) D4=renta in forma baneasca (renta si subventii) D5=dobinda neta D6=veniturile proprietarilor individuali D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit) Si mai este metoda calcularii valorii adaugate. Venitul Naional (VN) constituie suma veniturilor provenite din munca si din proprietate, venituri ce se obtin in urma producerii bunurilor econoimice. Altfel spus, VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profituriolor si rentei. VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirecte. VnN se utilizeaza pentru cheltuielele de consum si investitii. Se determina prin insumarea salariilor lucratorilor, a veniturilor din proprietate si veniturile intreprinderilor. PIN (produs intern net) este valoarea neta de piata a bunurilor si serviciilor finale, produse de agentul economic ce activeaza in interiorul unei economii nationale in decursul unei perioade de un an. PIN=PIB-Amortizarea; PNN=PNB-Amortizarea Marimea PIB si PNB sunt influentate de evolutia preturilor la bunurile si serviciile, dar tot odata si de modificarile acestora. In tarile dezvoltate, PNB este de regula cu 10-30% mai mare decit PIB, in tarile mai putin dezvoltate este situatia inversa PIB>PNB. Este deci mai bine ca PNB sa fie mai mare decit PIB, din cauza ca agentii economici care activeaza peste hotare cistiga mai mult decit agentii economici straini la noi in tara, astfel se limiteaza efectul de plecare a veniturilor peste hotarele tarii. Metodele de calcul al PIB-ului. Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode: 1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei) 2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) 3) metoda veniturilor Metoda valorii adaugate (sau metoda productiei) In esenta, aceasta metoda consta in insumarea valorii adaugate brute obtinute in toate unitatile din interiorul tarii si agregarea valorii pe ramuri si pe ansamblul economiei nationale. Deci, , unde reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.

Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B. PF) adaugam impozitele indirecte nete (ImpInd), obtinem produsul intern brut in preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF +ImpInd Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N. PF) exprima valoarea adaugata neta (V.A.N.) a agentilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand consumul de capital fix sau amortizarea din valoarea adaugata bruta : Pentru a obtine produsul intern

net in preturile pietei (P.I.N.PP), se aduna impozitele indirecte nete (ImpInd) la valoarea adaugata neta in preturile factorilor (V.A.N.PF): P.I.N.PP= Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei economii nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei, mai putin cele privitoare la bunurile si serviciile importate. Din aceasta perspectiva, P.I.B.PP va include in structura sa consumul privat (CPV), cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB), investitiile brute (Ib) si exportul net (En). Deci, dupa metoda cheltuielilor,P.I.B.PP=CPV + CPB + Ib + En Metoda veniturilor Metoda veniturilor consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea economica si din patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand recompensarea muncii, profitul ce revine intreprinzatorilor si veniturile din proprietate, precum rente si dobanzi. La acestea se adauga consumul de capital fix (amortizarea). Deci, dupa metoda veniturilor, P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.

Intrebarea 47: Evaluarea VN i altori indicatori macroeconomici. Indicatori nominali i reali. Venitul constituie un flux de resurse monetare si matriale (reale), care provine direct sau indirect dintro activitate economica si este insusit de un agente econimic. Venitul National (VN) se divizeaza in venituri menajelor si veniturile intreprinderilor. Marimea veniturilor nationale este supusa unei tendinte de crestere permanenta. Cauzele cela mai frecvente de crestere sunt: sporirea nr de persoane angajate in economie, progresul tehnic, s.a VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profituriolor si rentei.

VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirece. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute) PNB= Ch+Inv+Ch guv +Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere) PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri) D1=pretul pentru utilizarea capitalului D2=impozitele indirecte (accize, TVA) D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig medicale) D4=renta in forma baneasca (renta si subventii) D5=dobinda neta D6=veniturile proprietarilor individuali D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit) Si mai este metoda calcularii valorii adaugate. PIN=PIB-Amortizarea PNN=PNB-Amortizarea Indicatori nominali i reali. n scopul evalurii proporiilor n care indicatorii ec-ci st influenai nu de dinamica lor real, dar de evoluia preurilor, se utilizeaz noiunile de indicatori nominali i reali. Nominali-depind de 2 factori:cantitate i pre; permit evaluarea monetar a produciei fabricate;se calculeaz n preuri curente. Reali-depind de un singur factor,preul;fac posibil evaluarea cantitativ a produciei fabricate;se calculeaz n preuri comparabile,de referin. n calculul modificrii preurilor se determin perioada de baz. Exist cteva tipuri a indicilor de preuri: 1)ind.de pre la mrfuri de consum-IPC 2)ind.de pre la mrfurile destinate produciei-IPP. 3)ind.de pre la materia prim i materiale-IP 4)deflatorul PNB n macroeconomie ntr-o msur deosebit se utilizeaz IPC i deflatorul PNB. IPNB=PNBnominal/PNBreal Intrebarea 48. Produsul intern brut real i bunstarea economic Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB. Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice: rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB) veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in

timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.

Intrebarea 49. Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova Din cte se cunoate, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru rile cu o economie n tranziie este o sarcin destul de dificil, deoarece prognozarea, de regul, se bazeaz pe tendinele dezvoltrii economice formate pe parcursul unei perioade ndelungate. ns, n perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil. Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost caracterizat prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica format de dezvoltare a acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o perspectiv de lung durat. n aceast situaie pentru modelarea proceselor care se vor nregistra n sistemul de pensionare pe parcursul unei perspective de lung durat, pentru efectuarea scenariilor dezvoltrii acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale oficiale sau experiena statelor cu o economie stabil. Este necesar de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale snt revizuite permanent. Scenariile de dezvoltare se schimb, reieind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura politic i economic schimbtoare. Astfel, de exemplu, ritmul de cretere a PIB pe termen mediu (pn n anii 2008-2009), planificat de ctre Guvernul Republicii Moldova n anii 2005 i 2006 puin difer, ceea ce se lmurete prin ritmul real mai nalt de cretere a acestuia, comparativ cu indicatorii planificai. n anul 2005 s-a presupus c ritmul de cretere a PIB pentru anii 2006-2008 va constitui 5.5-5.0%, iar n anul 2006 acest indicator a fost corectat pn la 6.0% . n anul 2006 au fost revizuii i ali indicatori macroeconomici prognozai. Este de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale conin un ir de indicatori necesari pentru modelarea dezvoltrii sistemului de pensionare i crearea scenariilor de prognoz, precum snt: numrul populaiei stabile i economic active, persoanelor ocupate, omerilor, PIB, inflaia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a muncii n PIB. ns n scopul prognozrii nu snt suficieni doar aceti indicatori, mai este necesar de a avea o analiz detaliat a unora dintre acetia. Spre exemplu, pentru o evaluare corect a volumului de contribuii i pli snt necesare datele privind dinamica numrului populaiei economic active i celor ocupai n economie, precum i date privind structura acestora n dependen de vrst i sex.

Intrebarea 50. Instabilitatea macroeconomica si fluctuatiile ciclice. Echilibrul poate fi definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependenten ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe multiplele piee ale acesteia..Potrivit teoriei ec-ce contemporane,principalele componente ale echilibrului general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea deplin a forei de munc;stabilitatea nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o repartiie just a veniturilor. Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o nclcare a egalitii ntre cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente agregate,fie la nivelul cererii i ofertei globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele dezechilibre macroec-ce sunt:criza ec-c;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele considerate injuste ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale. Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se caracterizeaza prin succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si recesiune. Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a economiei de piata. Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor fluctuatiile pot fi: fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe parcursul unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor sectoare ca: agricultura, turimul, contructiile. fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi cataclismele naturale, razboaiele etc fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o anumita regularitate. Ele presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de expansiune la cea de criza.

Intrebarea 51.Ciclul economic i fazele lui Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La baza lor pot sta cele mai diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra ofertei. Ciclurile ec/ce dup durata oscilaiei (amplitudei) i dimensiunile efectelor sale pot fi: 1) cicluri mici (2-4 ani), deoarece afecteaz anumite blocuri economice. 2) cicluri medii (10-15 ani), care afecteaz ntreaga economie. 3) cicluri mari (40-60 ani), afecteaz majoritatea rilor lumii. Ciclurile economice dispun de aceleai faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de declin;faza de criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare. Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape toate capacitile de producie.Economia se gsete n stadiul ocuprii depline a resurselor.Veniturile n societate cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd creterea preurilor sau inflaia prin cerere Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile angajailor,ocuparea se micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul cheltuielilor totale n societate,dup care are loc micorarea cererii totale. Criza- nivelul produciei i al ocuprii ajung la punctul critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare economic. Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce rata omajului;ca urmare sporesc veniturile n societate i cererea agregat. Tipurile ciclului economic. Ciclu economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cind trece prin mai multe faze si revine la faza initiala. Astfel se intilnesc cicluri generale care cuprind ansamblul unei economii; cicluri specifice care vizeaza miscarea unei singure ramuri sau chiar a unui produs Ciclurile specifice sunt: ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta in cadrul ramurii agricole ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din aceata ramura Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii: cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen,

Intrebarea 52. Consumul Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizat de menaje pentru achiziionarea de bunuri de folosin curent i ndelungat i de servicii. La nivel macroeconomic, prin consum se subnelege totalitatea bunurilor i serviciilor procurate i folosite n scopul satisfacerii anumitor nevoi ntr-o ar, de regul, n decursul unui an de zile. Consumul are o structur complex. nainte de toate, el se mparte n consum final i consum intermediar. Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, in acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmtoarele: a purta o hain, a mnca un mr, a privi un film, Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri. n cazul consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie distruse (energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile etc). Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi; a) privat (menajele i ntreprinderile); b) public (administraiile publice). n funcie de durat, consumul poate fi: a) de bunuri de folosin curent; b) de bunuri de folosin ndelungat. Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n aceeai direcie ca i venitul: cresc veniturile -crete i consumul, i invers. Funcia de consum exprim relaia funcional ce se stabilete ntre nivelul consumului global dorit i nivelul venitului disponibil. Forma algebric general a funciei este urmtoarea : C = f (V), unde C desemneaz consumul privat, iar V desemneaz venitul disponibil al menajelor. Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i cheltuielile de consum, are o form concav. Adic o dat cu creterea veniturilor crete i consumul, dar n proporii diferite (Figura 12.1). Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului permanent*, consumul va fi influenat nu de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum consider J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a lungul ntre gii sale viei. Acest venit corespunde venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena teoriei. Legea lui Engel Economistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre dinamica veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaz o lege ce-i poart numele, numit i legea consumului". Legea lui Engel studiaz sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (i a cererii lui, evident) n funcie de creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a nelege cum are loc aceast modificare, vom reaminti aici c, din punctul de vedere al elasticitii fa de venit, bunurile se mpart n trei categorii, i anume: a) bunuri

inferioare, al cror consum se reduce o dat cu creterea veniturilor (produsele alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu sporirea veniturilor (mbrcminte, locuine); c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii). Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un popor snt mai sraci, cu att este mai mare par tea din venit pe care acetia trebuie s o consacre ntreinerii lor fizic n care alimentaia constituie partea cea mai important"15. Mai trziu, economistului german i-au fost atribuite i alte afirmaii n prezent, legea lui Engel sun astfel: o dat cu creterea w niturilor, cheltuielile destinate procurrii produselor alimentare cresc, dar ntr-o proporie mai mic deck creterea venitului, cheltuielile pentru mbrcminte i locuin cresc proporional cu creterea venitului, cheltuielile pentru odihn i educaie cresc n proporii mai mari dect creterea venitului. Legea lui Engel se refer la evoluia structurii consumului att a unu! individ, ct i a menajelor i chiar a unui popor ntreg. Pentru a determina aceast structur, se folosete noiunea de coeficient bugetar, car< constituie raportul dintre mrimea cheltuielilor pentru un element a consumului i totalul consumului. Legea nclinaiei psihologice spre consum O alt teorie a consumului aparine economistului englez J. Keynes i se numete n mod diferit: teoria venitului curent, legea nclinaiei psihologice spre consum sau legea psihologic fundamental. Potrivit opiniei lui Keynes, individul consum doar n funcie de venitul disponibil, adic de venitul curent. Mrimea i structura consumului i raportul acestora cu mrimea venitului snt determinate de o lege de natur psihologic, ce are la temelie nclinaia spre consum, prin care se subnelege dorina oamenilor de a-i modifica consumul tn funcie de schimbarea veniturilor. ntre consum i venituri exist o dependen de natur psihologic stabil. Acest raport constituie coninutul legii descoperite i formulate de J. Keynes. Potrivit legii psihologice fundamentale, o dat cu creterea sau scderea veniturilor, de regul i n medie, oamenii m* n s-i mreasc sau s-i diminueze consumul, dar nu m aceeai msur, ci ntr-o msur mai mic. De exemplu, dac venitul unui menaj va crete cu 10%, de regul, consumul va spori doar cu 5-6%. Totodat, dac venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua i el, dar mai puin, s zicem cu 5-7%. Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i cheltuielile de consum, are o form concav. Adic o dat cu creterea veniturilor crete i consumul, dar n proporii diferite (Figura 12.1). Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului permanent*, consumul va fi influenat nu de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum consider J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a lungul ntre gii sale viei. Acest venit corespunde venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena teoriei. Rata medie i rata marginal a consumului Corelaia dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator precum rata de consum sau nclinaia spre consum. Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea din venit ce se cheltuiete prin consum. c= C/V unde: c - rata consumului; C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente (5%), dar se folo-

Iete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, o dat cu creterea sau scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o proporie mai mic, atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre consum (sau rata consumului) are tendina de reducere. Dup cum rezult din Figura 12.2, atunci cnd veniturile cresc de a 20 la 80, rata medie a consumului (c') scade de la 7 la 2. Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea cu o unitate a venitului disponibil (VD): VD: c=C/VD Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga la consum ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va crete i consumul C, dar VD > C.Astfel, raportul-este pozitiv. 53.Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor. Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena dintre venit i consum: E = V - C unde: E - economiile;V - venitul naional; C - consumul. tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi devine mai puternic dect nclinaia de a consuma Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i economii brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de capital fix (mrimea amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului privat i economii ale sectorului public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i menajelor. n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de a economisi. Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele fizice, fac economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorina oamenilor: 1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute; 2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, 3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare; 4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat; Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente i investiii. Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar fi: aciunile, obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de dividend i dobnd.

Intrebarea 54. Investiiile n economie: tipuri i factori de influen. INVESTITIILE Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital, in scopul creterii capitalului fix i a stocurilor de capital circulant i al sporirii pe aceast cale a avuiei naionale, Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care determin o cretere a venitului naional.

CLASIFICAREA Investiiile au o structur complex i pot fi clasificate dup mai multe 1 criterii. Astfel, din punctul de vedere al formei de proprietate, investiiile pot fi: a) private i b) publice. Dup originea geografic a capitalului, pot fi: a) investiii interne i b) investiii externe (sau strine). n lumea contemporan, investiiile strine au luat o amploare fr precedent, devenind ntr-un fel principala for motrice a globalizrii. n anii 1945-1985, volumul investiiilor directe strine a crescut anual cu 7%, acestea fiind de dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului mondial. n anii 1998-2002 ns, volumul acestora a crescut, n fiecare an, n medie cu circa 17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial rmnnd aceleai - de 3-4% anual. Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de nlocuire i b) investiii nete sau de dezvoltare. Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a capitalului scos din funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor, utilajului uzat. Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital fix i a stocurilor de capital circulant. In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite n ar, o parte din ele pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. n cazul Republicii Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli dect economiile fcute de moldovenii rmai acas. Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile coincid cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional disponibil, care este: V= C + L. Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete. Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In investiiile nete; I - investiiile de nlocuire. Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i nlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se numesc astfel deoarece includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de bani destinate amortizrii capitalului. Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei investiiile pot fi: a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor, n urma crora are loc sporirea volumului global de producie); b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament colar i medical etc); c) n locuine. Investiiile nete pot fi: a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc); b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i licene, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc. O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii cadrelor, sporirii gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular manual de teorie economic din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast lucrare, investiiile snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii; a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n stocuri, formate prin depozitarea produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea materiei prime, n cazul apariiei unor

situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine. Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea economie, investiiile erau asociate cu imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor, mai cu seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se datoreaz, n primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b) cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei. Astfel, n SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor a crescut de la 14% n 1980 pn la circa 28% n 2000. Factorii care influeneaz decizia de a investi Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt determinate de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a economisi este luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor. Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii este indicatorul pe baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului, imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii exist o relaie invers proporional. Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali factori. Acetia snt: c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci i de a investi. d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile. e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete, de obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor. f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile. dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc sau foarte puin producia. Intrebarea 55.Cererea agregat i determinanii ei. Cererea agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este cerut ntr-un interval de timp n cadrul unei ec-ii.Cererea global de regul constituie suma cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i serviciilor produse de ec-ia naional a unei cumpere la un nivel dat al preurilor.ntruct cererea agregat se determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pu procurarea bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe elemente componente. Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al preurilor.Acest factor este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect prin intermediul altor variabile ec-ce,n cazul dat numite efecte.Acestea snt: efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc o sporire a cererii de moned n economie,ceea ce duce la creterea ratei dobnzii.Ca urmare a ridicrii ratei

dobnzii,scade volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor de folosin ndelungat,care n mare parte snt procurate pe credit.Astfel,creterea preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,care la rndul su conduce la scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a bunurilor de folosin ndelungat. efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a consumului real sub influena modificrii preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul general al preurilor,scade valoarea real a activelor financiare ale populaiei,deoarece cu aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitaate mic de bunuri i servicii.n consecin,are reducerea consumului i deci i a cererii agregate. efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i import.Mrimea exportului net depinde de raportul dintre preurile naionale i preurile de pe piaa extern.Atunci cnd preurile naionale cresc,produsele externe devin mai ieftine n comparaie cu cele confecionate de ctre productorii autohtoni.Aceast situaie conduce la creterea importurilor i reducerea exporturilor.Astfel exportul net se reduce,ceea ce micoreaz cererea global. Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o relaie negativ,un raport invers proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor asemenea mrimi variabile cum ar fi:efectul averii,efectul ratei dobnzii;efectul exportului net. Intrebarea 56 Oferta agregat i determinanii ei oferta global sau agregat r-t cantitatea total de bunuri i servicii pe care firmele intenioneaz i pot s o vnd ntr-o anumit perioad de timp,la un anumit nivel al preurilor.Cantitatea de bunuri pe care firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare,adic oferta global,depinde de mai muli factori i anume: nivelul mediu al preurilor pe economie-n acest caz ntre mrimea ofertei globale i nivelul general al preurilor exist o interdependen direct proporional.Adic,odat cu ridicarea preurilor,va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme. Mrimea ofertei globale se poate modifica i n funcie de ali factori dect preul.Printre acetia vom nominaliza,n primul rnd modificarea preurilor factorilor de producie,adic a muncii(salariile),a materiei prime,a echipamentului i utilajului,a informaiei.Astfel,o cretere a salariilor (o component important a costului de producie)va conduce la o reducere a cantitii de bunuri produse cu aceeai sum de bani i deci la o reducere a ofertei.Acelai lucru se va ntmpla cnd va crete preul la ceilali factori de producie,n cazul RM,materia prim pu industrie i resursele energetice,n principal importante.n ambele cazuri,cantitatea de bunuri produs i oferit spre comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti,va scdea. Creterea nsemnat a preurilor la factorii de producie Intrebarea 57. Modelul AD AS de echilibrul macroeconomic. In economie, toate fenomenele se afl ntr-o interdependen permanent. Schimbarea unui agregat macroeconomic modific, ntr-o direcie sau alta, ntr-o msur mai mare sau mai mic, alte mrimi macroeconomice. La nivelul unui produs, n urma confruntrii cererii cu oferta, se stabilete preul acestuia. modelul AD-AS, a devenit unul din instrumentele importante de elaborare a politicii economice. Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Curba AD descrie relaia dintre cererea agregat i nivelul general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul dintre Oferta agregat i, de asemenea, nivelul general al preurilor. Echilibrul macroeconomic se stabilete n punctul n care curba AD se intersecteaz cu curba AS . Rezult c echilibrul general se stabilete n punctul n care se intersecteaz curba AD i curba AS. Acest punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al preurilor spre care tinde economia.

58. Cauzele, tipurile, indicatorii omajului omajul reprezint nefolosirea, n forme i grade diferite, a unei pri a forei de munc active. El constituie o problem central a societi contemporane. Pe lng folosirea insuficient a resurselor umane, omajul reflect i existena unor venituri joase ale populaiei. Pierderile cauzate de omaj sunt substaniale att n aspect economic, ct i social. Practica mondial a demonstrat c utilizarea deplin (n proporie de 100%) a potenialului braelor de munc este imposibil Piaa muncii, ca i oricare alt pia, va tinde spre un echilibru al salariului (preului), la care cererea agregat pentru fiecare categorie de munc va coincide cu oferta ei. Numai atunci se va stabili echilibrul general, care nu va da natere la tendine de cretere sau descretere a dimensiunilor salariilor. Oscilaiile cererii de munc i ale ofertei de munc vor permite, n aspectele cele mai generale, s se rspund la ntrebarea de ce salariile sunt mari sau mici. piaa muncii are urmtoarele particulariti caracteristice: - pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, - echilibrul cerere-ofert tinde spre o prevalare crescnd a ofertei fa de cererea relativ a muncii; - preul muncii tinde a fi mai jos de cel mediu normal . a. Cauzele strii de omer pot fi benevole sau forate. omaj benevol apare n virtutea faptului c lucrtorii nu doresc s munceasc din cauza salariului mic propus, prefer s nu se mpace cu condiiile de munc inacceptabile, din motive familiale sau alte considerente personale. omaj forat este n cazul n care lipsete un loc de munc, dei persoana poate i dorete s munceasc. n RM, m ales n perioada de tranziie, problema omajului este foarte acut. Sute de mii de oameni pleac peste hotare n cutare de lucru. Dei n legislaie sunt prevzute msuri de protecie social n caz de omaj, perspectiva nu este prea optimist. Plasndu-se pe al aptelea loc n Europa dup densitatea populaiei, Republica Moldova se va confrunta cu o cretere masiv a omajului n urma retehnologizrii complexului agroalimentar. Un fermier american se isprvete cu prelucrarea unei suprafee de 800-1000 hectare. n Republica Moldova, unde n medie unui sat de 1000-1500 lucrtori i revine o moie de 2000-3000 hectare, dup introducerea tehnologiilor moderne, n agricultur vor fi antrenai 5-10 familii, restul completnd armata omerilor. n orice caz, problema omajului trebuie s persiste permanent n atenia politicienilor. Nivelul omajului poate fi evaluat n indici absolui, reprezentnd numrul omerilor (neangajailor) n totalul braelor de munc ale rii. Problema aprecierii nivelului omajului este dificil din cauza c legea prevede acordarea statutului de omer pe un anumit termen (un an, ase luni). Nivelul real al omajului este mult mai mare dect datele oficiale statistice. n diferite ri nivelul natural al omajului nu este acelai. n SUA, n anii 60, el era estimat la 4%, n anii 80 se aprecia la 6-7%, iar prin anii 90 se numea cifra de 8-9%. Difer i structura omajului, statistica aprecierilor acestuia, modalitile nregistrrii omerilor i durata ei. Multe ri se confrunt cu migraiunea ilegal, fenomen ce creeaz tensiuni sociale, cnd populaia autohton nu se poate plasa n cmpul muncii din cauza migranilor mai ieftini.

Dac lum n considerare c produsul naional al Republicii Moldova a sczut din 1990 pn n 1999 cu aproximativ 70%, poate fi estimat nivelul general al omajului ctre nceputul anului 2000 conform urmtoarelor calcule: pierderile PN = 70% : 2,5%=28%, adugnd 7% de omaj natural, obinem cifra de 35%; din totalul de 4 317 000 de locuitori 52% sunt api de munc, ceea ce constituie cifra de 2 24 500 de oameni. La un omaj de 35% - 685750 de oameni, n diferite variante, nu au fost antrenai n cmpul muncii. Anume la acest nivel se estima n mass-media problema utilizrii forei de munc n Republica Moldova ctre finele anului 1999 nceputul anului 2000. Oficial nregistrai erau ns numai 10419 omeri.

Intrebarea 59: Costurile omajului. Legea lui A. Ouken. Somajul este un factor negativ. El impune costuri economice si neeconomice. La costurile economice se refera: costul social, consta in faptul ca, anume somajul alimenteaza asemena fenomene ca crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania etc. costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de autoritatile publice si din cheltuielele pentru intretinerea oficiilor de plasare a fortei de munca. costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si cel real Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana aflata in situatie de somaj isi reduce esential veniturile si este supus unei stari de depresie si stresuri puternice. Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a somajului, este insotita de o reducere a PNB cu 2,5-3% fata de nivelul productiei potentiale.

Formula de calcul fiind (Y-y)/y = -*(U-Un) Politici anti-omaj. Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute de gospodrii de fluctuaiile inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodrii. Politicile antiomaj pot fi mprite n dou mari categorii : politici pasive; politici active. Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale cror anse de angajare n munc au sczut considerabil prin plata direct a omerilor. Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceast pia cu scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului. De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru extrem de dificil, ci rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj. Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a omerilor, care este interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au cunoscut omajul pe termen lung i comportamentul economic fa de acetia. Intrebarea 60.Piaa monetar i piaa financiar. Piaa financiar reprezint totalitatea de raporturi i relaii de afaceri financiar-monetare, privite sub aspectul corelaiei cu agenii economici prin care ele se manifest, precum i normele i instituiile ce le dirijeaz. Aceast pia include piaa monetar i piaa capitalurilor. Piaa financiar reprezint totalitatea de raporturi i relaii de afaceri financiar-monetare, privite sub aspectul corelaiei cu agenii economici prin care ele se manifest, precum i normele i instituiile ce le dirijeaz. Aceast pia include piaa monetar i piaa capitalurilor. Piaa monetar are ca obiect de afaceri vnzarea-cumprarea devizelor de plat (bancnote, cecuri, moned, cambii, cartele de trafic, transfere telegrafice i potale, titluri de plat sau de credit etc.). Aici se formeaz cererea i oferta de aceste devize. Operaiunile de vnzare-cumprare de valut i devize, schimbul valutar se efectueaz de ctre bnci sau prin burse specializate, case de schimb. Funcionarea pieei monetare se cere a fi oficializat i reglat de departamente speciale i dup cursuri oficializate. n caz contrar, se va declana o pia paralel neoficial, unde cursurile difer n mod speculativ, se practic excrocherii i diverse nelciuni. Baza pieei monetare o constituie convertibilitatea posibilitatea schimbului unei monede naionale n alta i trecerea devizelor n numerar. Gradul convertibilitii depinde, n fond, de legislaie i politica monetar adoptat n ar. Astfel, pot fi: valute convertibile, liber convertibile, parial convertibile. Dac exist interzicerea schimburilor valutare, valuta rii se consider neconvertibil. Valutele sunt parial convertibile n cazul permiterii schimbului, ns cu anumite restricii n anumite operaiuni. Valutele sunt convertibile atunci cnd nu exist defel restricii legislative. Mecanismul prin care funcioneaz piaa monetar este cursul de schimb valutar. Cursul de schimb se determin att de paritatea etaloanelor monetare naionale (valoarea proprie a monedei n aur, sau n DST, sau n alt valoare luat ca baz), ct i de indicele preurilor mrfurilor n ar. n dependen de politica monetar promovat, cursul de schimb poate fi: fixat (fixing), efectiv (parial liber, parial fixat), liber efectiv (flexibil). Piaa capitalurilor reprezint afaceri de mobilizare a resurselor financiare pe termen mediu i lung. Pe piaa capitalurilor se comercializeaz aciuni, obligaiuni, trane de credit i alte titluri de valoare. Prin aceast pia se comercializeaz torente investiionale att n ar, ct i ntre ri, mai ales n form de

mprumuturi bancare sau investiii directe de capital. Nu are importan principial, dac creditul investiional este oferit n form de resurse monetare sau n form de construcii capitale directe din partea ofertantului de credit. n primul caz, debitorul de sine stttor aplic trana de credit pentru a-i rezolva problema investiional. n al doilea caz, creditorul realizeaz proiectul investiional, iar val lui va constitui suma creditului pentru rambursarea respectiv. n practic ntre piaa monetar i cea a capitalurilor nu exist o diferen reliefat, deoarece are loc o permanent transferare a resurselor ntre ele. Piaa monetar difer de piaa capitalurilor prin: componena instituiilor de creditori i debitori, instrumentele afacerilor, caracterul de reglare, nivelul dobnzilor, termenii afacerilor de credit.

Intrebarea 61: Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cereri de bani. Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii: Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce presupune si cresterea cererii de bani Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza si cererea de bani Rata dobinzii Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii. J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale, cererea de bani pentru afaceri. Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii cu atit va fi mai mica cererea de bani TEORIA CANTITATIV A BANILOR Aceast prezentare i propune s nfieze modul n care cererea de bani s-a regsit n teoriile monetare dezvoltate i aplicate ncepnd cu prima parte a secolului XX. Vor fi discutate teoriile lansate de Irving Fischer, Alfred Marshall i A.C. Pigou, apoi doctrina Keynesist asupra cererii de bani i teoria (modern) cantitativ a banilor rafinat de Milton Friedman. n fine, vor fi prezentate cteva elemente definitorii ale teoriilor monetare contemporane, cu accent pe teoria ateptrilor raionale. O atenie deosebit va fi acordat rolului ratei dobnzii n influenarea cererii de bani Formulat de economitii clasici n ultima parte a secolului 19 i nceputul secolului 20, teoria cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca valoare

nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului agregat. Trstura cea mai important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii nici un rol n influenarea cererii de bani.

Intrebarea 62 Oferta de moned. Multiplicatorul monetar .OFERTA DE MONED-r-t cantitatea de moned pus la dispoziia ag.ec-ci de sistemul bancar al unei ri.Principalii ofertani de moned sunt:BNM,Trezoreria i bncile comerciale.BNM emite,adic tiprete,banii cerui de pia.Bncile Comerciale creeaz ns ceam mai mare parte a masei monetare prin tiprirea monedei scripturale.Astfel n economiile contemporane,oferta de moned vine nu att din partea BN,care emite bani,ci mai ales din partea bncilor comerciale,n urma activitii specifice a acestora de a crea moneda scriptural.Oferta de bani pe piaa monetar poate crete sau se poate reduce.Exist factori care contribuie la reducerea ofertei de bani.Acetia sint: Sporirea cantitii de bunuri i servicii destinate vnzrii. Reducerea vitezei de circulaie a banilor,cnd o unitate monetar intermediaz un nr.mai mic de tranzacii. Creterea deficitului bugetar,care,de regul este acoperit de banii mprumutai de la sistemul bancar. Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre menaje.Pu asigurarea stabilitii ec-ce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz n permanen oferta de moned,pu ca aceasta s nu depeasc necesitile reale ale ec-ei. Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie pozitiv:odat cu creterea ratei dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata dobnzii se reduce,scade i oferta de moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la m2. Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ec-ce contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i dintre alte mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum i a gradului de ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie

a unei mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol,care este litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta I.

Intrebarea63: Echilibrul pieei monetare. Echilibrul pietei monetare se stabileste in urma confruntarii dintre cererea si oferta de moneda. Intrucit cererea si ofertade moneda sunt influentati de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este foarte dinamic si se modifica foarte usor. Echilibrul dintre cerere si oferta de moneda se stabileste in punctul unde rata dobinzii este aceeasi atit pentru cerere, cit si pentru oferta de bani. Functionarea pietei monetare implica existenta unor raporturi de proportionalitate intre masa monetara (oferta de moneda) existenta in economie si cererea de moneda pe piata. Conditia realizarii echilibrului pietei monetare Echilibrul monetar de regula, este conceput, ca o stare a economiei, caracterizata prin existenta unui raport de concordanta intre masa banilor in circulatie si sumele de bani reclamate de efectuarea normala a operatiunilor economice care se realizeaza prin intermediul monedei. In procesul de realizare a echilibrului monetar sunt implicate o serie de variante si legaturi cauzale intre ele, care reflecta influentele reciproce 717d33h ale modificarii cererii si ofertei de moneda, pe de o parte, si celelalte marimi economice, pe de alta parte. Echilibru pe piata monetara implica egalitatea intre ofertele de bani si cererea de bani. Se presupune ca nivelul preturilor este dat, fiind p 0 , si nivelul venitului real este dat, adica Y = Y0 . In conditiile in care nivelul preturilor si nivelul venitului real sunt date, cererea de bani depinde de rata dobanzii, iar echilibrul pietei monetare indica dobanda de echilibru si cantitatea de bani, pentru p 0 si Y0 . Conditia de echilibru pe piata monetara este ca oferta reala de bani M / p sa fie egala cu cererea de bani: (8.40) Inlocuind pe M cu expresia ofertei de moneda si notand p = p 0 si Y = Y0 vom obtine: (8.41) Din ecuatia (8.41) se observa ca, in conditiile in care nivelul preturilor si al venitului sunt date, cererea de bani depinde numai de rata dobanzii. Ecuatia (8.41) exprima echilibrul pietei

monetare, in functie de rata dobanzii si de celelalte variabilele ce influenteaza cererea si oferta de bani. Echilibrul pietei monetare poate fi redat grafic prin fig. 8.5.

Fig. 8.5. Echilibrul pietei monetare. In fig. 8.5 functia cererii de bani este reprezentata prin curba descrescatoare L (pentru un nivel dat al venitului real), iar curba crescatoare M reprezinta functia ofertei reale de bani, in conditiile cand i s , r R , s 1 ,q si p 0 sunt date pentru o anumita baza monetara`H . Curba ofertei este crescatoare, deoarece, in conditiile unui stoc dat de moneda forte, bancile prefera sa pastreze mai putine rezerve, pe masura ce dobanzile cresc. Astfel ca, la dobanzi mai mari, ponderea rezervelor scade, iar valoarea multiplicatorului se majoreaza. Rata de echilibru a dobanzii i 0 , precum si masa monetara de echilibru, M 0 / p , sunt atinse in punctul Eq . Daca baza monetara creste printr-o achizitie pe open market cu o valoare D H , curba M se va deplasa la dreapta, la M, facand ca masa monetara sa sporeasca la M/ p reducand rata dobanzii de i 0 la i . Deoarece dobanzile scad, valoarea multiplicatorului scade, ca rezultat al cresterii lui H . Dar, desi scade dobanda, masa monetara creste indiscutabil. Noul echilibru al pietei monetare este in Eq. Echilibrul pietei monetare este afectat si de modificarea ratei scontului. Atunci cand rata scontului creste, bancile au tendinta de a pastra rezerve mai mari, deoarece este mai costisitoare lipsa de rezerve, decat pastrarea lor. In acest mod se evita costurile ridicate ale imprumutului. Ca urmare a majorarii ratei scontului, pentru orice nivel al dobanzilor de pe piata i , multiplicatorul scade, iar curba ofertei M se deplaseaza la M. Echilibrul pe piata monetara se restabileste in Eq, ceea ce inseamna ca dobanda de pe piata creste la i , iar cantitatea de bani reali scade la M / p . Rezulta ca majorarea ratei scontului reprezinta o politica monetara contractionista. Intrebarea64: Creditul i Sistemul bancar. Creditul a aparut inca in Antichitate, dar sa impus ca una din cele mai importante componente ale vieti economice odata cu trecerea la capitalism, adica in sec.XIV-XV. Creditul este o relatie de acordare a banilor cu imprumutul, in conditia de rambusare a acestora si ale platii serviciului acordat. Subiectii operatiunii de credit sunt debitorii si creditorii. Creditorii sunt persoanele care ofera ca imprumut banii, iar debitorul este persoana care beneficiaza de credit, si care urmeaza sal achite la un termen stabilit in viitor cu achitarea dobinzii aferente. Asfel, cele 2 principii de baza a opreatiunii de credit sunt: rambursarea resurselor imprumutate, plata pentru serviciul acordat (dobinda). Prin intermediul creditului, mijloacele materiale si banesti disponibile ale populatiei, intreprinderilor si statului sunt adunate, concentrate si utilizate pentru dezvoltarea domeniilor care aduc mai mari profituri.

In economia contemporana, creditul indeplineste urmatoarele functii: functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in econimie si redistribuirea sub forma de credit spre anumite ramuri ale econimiei si sectoare care au nevoie de fondurile date. functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri importante functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre domeniile pe care statul le considera prioritare. Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in economie, va creste si masa monetara in circulatie Clasificarea creditelor: din punct de vedere al obiectului imprumutat credit comercial, aparut inca in Italia in sec.XII-XII, este un credit acordat de o intreprindere, de obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea plati la o data ulterioara. Instrumentul creditului este polita (sau cambia), adica un titlu de credit prin care imprumutantul se obliga in scris, sa restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau serviciului, cu sau fara remunerare. Obiectivul creditului comerciale este de a accelera obtinerea profitului, acest tip de credit este limitat atit dupa marime, cit si dupa raspindire, cu toate ca mai exista si astazi, creditul comercial a fost inlocuit cu cel bancar. credit bancar, este deja un imprumut acordat de catre o institutie specializata (banca) unei intreprinderi sau populatiei, numai in bani si pe un termen mult mai mare, in marimea solicitata de debitor capabil sa-l ramburseze. Credit de consum, este acordat de intreprinderile comerciale in principal manejele, p/u procurarea cu plata in rate a bunurilor de folosinta indelungata. Solicitantul prezinta documente ce atesta capacitatea lui de plata si achita o parte din bunul procurat, apoi lunar achita o suma anumita din acest pret. Creditul obligatar, este forma de credit in care in calitate de creditor apara persoanele fizice sau juridice, iar in calitate de debitori apar institutii statale care emit obligatiuni. Credit ipotecar, este un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri si terenuri). Din punct de vedere al termenului de acordare: la vedere; la termen (scurt, mediu si lung) Din punct de vedere al ariei geografice: intern si extern Din punct de vedere al scopului: ipotecare, investitionale, de consum, bancare, de export, agricole etc Din punct de vedere al unitatii monetare: in MDL si in valuta straina Din punct de vedere al ratei dobinzii: ca rata fixa si flotanta Din punct de vedere al modalitatii de acordare: intr-o singura transa si linii creditare Din punct de vedere al debitorului: p/u persoane fizice, juridice, banci, stat Din punct de vedere al rambursarii: in rate egale sau integral Sistemul bancar reprezinta ansamblul institutiilor autorizate sa efectueze operatiuni bancare pe teritoriul unei tari. Aceste institutii sunt entitati economice specializate pe comertu1 cu bani, precum si pe furnizarea de produse si servicii bancare, avand drept scop al activitatii desfasurate obtinerea de profit. Sistemul bancar este format din 2 compenente: Cadrul institutional=totalitatea institutiilor care formeaza sistemul bancar Cadrul juridic=totalitatea actelor normative care reglementeaza activitatea institutilor bancare

Banca este o institutie de credit abilitata cu dreptul de a atrage mijloace temporar libere ale peroanelor fizice si juridice, acordarea de credite, efectuarea operatiunilor valutare si cu hirtii de valoare, precum si prestarea altor servicii bancare. Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din: Banca Centrala, care are urmatoarele functii: De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si monedei divizionare. Prin functia data are loc reglementarea cantitatii de bani necesare pentru functionare normala a economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile principale de activitate a institutiilor financiare prin setul de acte normatice si regulamente elaborate de Banca Centrala Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale, fiecare banca este obligata sa creeze o rezerva proportionala cu marimea depozitelor sale, fond care se pastreala pe un cont la Banca Centrala. Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului. Agent fiscal al statului Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii, fondurile de investitii, cooperativele de credit), cu urmatoarele functii: Acceptarea de depozite Acordare de credite Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare Efectuarea operatiunilor valutare Efectuarea diferitor plati si decontari etc. Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din sistemul bancar, activitatea bancara este destul de rentabila. Intrebarea 65: Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente. Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare si de creditare, si indreaptare spre reglarea dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de plati.Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de stat in derularea proceselor de reproducere a marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de catre Banca Nationala a Moldovei, in comun acord cu Gurvernul si principalele ministere de profil. Ea se elaboreaza de legislativ, de regula pe o perioadade 1 an de zile. In scopul realizarii obiectivelor politicii, BNM influenteaza asupra starii pietii de capitaluri si asupra rotatiei monetare.Influentind asupra volumului de creditare a Bcomericale si asupra volumului masei monetare, BNM influenteaza asupra procesului de investitii de capital, asupra nivelului pretului si asupra altor factori care influenteaza economia natioanala. Exstia 2 tipuri de politici: De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de crestere a volumului de masa monetara. Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura economica se dezvolta rapid se face cu scopul de a nu a produce criza de supraproductie. De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre marirea volumului masei monetare. Ea se realizeaza in conditiile in care se micsoreaza volumul productiei monetare al marfurilor si serviciilor si creste somajul. Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite:

 Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara doreste sa evite somajul puterinc si mizeria care o produce in rindul oamenilor precum si pierdere esentiala de productia pe care o poate realiza. Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este departe de acest lucru. Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce valoarea preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza, datorita unui proces care se afla in afara controlului lor. Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare intermediaza alte tranzactii economice, se pune intrebarea cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atit de mult in cursul anului sau chiar in citeva luni? Un raspuns posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta pretul banilor nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul marfurilor similare din alte tari este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si transportului . Rata inalta a cresterii economice, Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor intrumente: Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si scurt (creditelele overnight, facilitatile de lombard, operatiunile REPO) Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva obligatorii, care se formeaza de la totalul depozite atrase si servesc pentru mentinerea lichiditarii bancii. Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de operatiuni pe piata deschisa: de vinzare si cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO de cumparare si vinzare Intrebarea 66: Conceptul i indicatorii inflaiei. Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial, inflatia era considerat ca un fenomen strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a cantitatii de bani aflate in circulatie. In ultimul timp insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o multime de factori de natura diferita. Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se incalca echilibrul dintre cererea si oferta agregata. Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de diminuare a puterii de cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu oricare crestere a preturilor, ci doar o crestere a nivelului mediu al tuturor preturilor. La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile individuale vor creste si vor scadea de mai multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza cresterea pretului individual al produsului, ci a nivelului mediu al tuturor preturilor. Deseori preturile medii ramin stabile, iar preturile individuale fluctuiza in sus si in jos. Cel mai important indicator de masurare a inflatiei este indicele pretului de consum (IPC), care est calculat lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie unde exstie sute de mii de preturi, urmarirea variatiei fiecarui din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie. Pentru calcularea IPC se foloseste cosul de consum, in care se includ preturile la pricipalele bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le monitorizeaza si calculeaza lunar. IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui cos de bunuri si servicii, care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic. Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul anului trecut Alaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele pretului producatorului IPP, deflatorul PIB.

Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf=*100%, unde IPC1 este pentru perioada curenta, iar IPCo este pentru perioada de baza. Cauzele inflaiei i formele inflaiei. Inflatia este un fenomen generat de o multime de factori, atit monetari cit si nemonetari, aflati intro interdependenta functionala foart strinsa. In aceste conditii nu se stie niciodata care este factorul primordial si care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In aceasta ordine de idei, economistul francez Michel Dedier constata ca ca a cauta vinovatul de inflatie este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu picatura de apa care le impinge pe celelalte. Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint: Cresterea masei monetare peste limitele necesare Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la factorii de productie, in special al salariilor Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata) Cauza de natura psihosociala Tipurile inflatiei: Dupa evolutia ratei inflatiei: Moderata (4-9%) Galopanta (10-15%) Hiperinflatie (peste 50%) In dependenta de cauzele inflatiei: Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei unitati de produs, care nu sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele principale ale acestui tip de inflatie este modificarile neasteptate ale ofertei, intervenite in urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la bunurile de importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie. Crizele petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca cresterea cheltuielelor totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF, la consecintele de aceiasi ordin conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile dureroase ale economiei. Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei, dupa care oferta total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si servicii, are loc cresterea pretului conform legii generela e preturilor. Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si a fluxurilor financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia poate fi adusa de peste hotare odata cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale, petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si atunci cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor. Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista Inflaia n Republica Moldova are un vdit caracter de hiperinflaie. Dup nivelul de 2700% n 1993, forturile depuse au stopat substanial nivelul inflaiei. ns continuarea declinului economic, sporul

inflaiei ofertei i al celei deprimate ilustreaz c politica monetarist, promovat de Banca Naional, nu poate rezolva problema n plan strategic durabil. Liberalizarea vieii economice nu a fost urmat de o politic statal adecvat perioadei de tranziie. Ceea ce se califica drept msuri de stabilizare macroeconomic din partea statului era nu altceva dect aplicarea metodelor vechi ale economiei de comand. Pentru a promova o politic economic corespunztoare micrii spre o economie de pia social-orientat, era necesar o reformare de esen a nsui statului. Statul funciona ns ca fiind constituit dup cerinele respective noi. ntre liberalizarea vieii economice, stabilizarea macroeconomic i creterea economic este o strns legtur. Fr o liberalizare larg a preurilor pentru dezvoltarea sectorului privat i desfurarea concurenei de pia nu poate fi pus n funciune mecanismul motivaiei activitii economice. Anume liberalizarea poate pune baza stabilizrii i creterii economice pe principii noi. Instabilitatea politic, trgnarea i discreditarea procesului de privatizare, lipsa unei favorizri reale a investiiilor strine, dezastrul legislativ nu au permis a dirija procesele reformrii economice. S-a declanat o variant a capitalismului slbatic, prin care au trecut rile Europei de Vest n sec.XVIIXIX. Inflaia n aceste condiii de haos nu poate fi alta dect totalmente necontrolat. Numai rezolvarea problemelor majore politice i economice cu care se confrunt Republica Moldova poate aduce la stabilizarea i, respectiv, la crearea posibilitilor de a nfrna inflaia. Intrebarea 67: Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Ritmurile este determinata de plotica monetar-creditara promovata de stat. Este bine cunoscuta dependeta macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si sporirea ratei inflatiei. Aceasta corelatie este determinata de raportul 1:1, adica sporirea masei monetare cu 1% provoaca o crestere a nivelului de inflatie cu 1%. La rindul ei, sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei nominale a dobinzii cu 1%. Aceasta corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi exprimata prin ecuatia lui Fisher.i= r + e (i=rata nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate) De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste, intre inflatia cererii si ofertei, precum si dintre rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice obtinute de catre savantii economisti in anii 50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o corelatie inversa dintre rata somajului si rata inflatiei. Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips rata inflatie e+r formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde = ritmul real al inflatiei e = inflatia inticipata U = rata reala a somajului Un = nivelul natural al somajului (5-6%) E = modificarea ofertei datorita socurilor = parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata inflatiei la somajul ciclic (2,5-3,5) Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori: Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia deja examinata, ritmurile inflatiei depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia anterioara influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta asupra salariilor si a preturilor

 Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural , adica de la somajul ciclic (U-Un). Somajul redus contribuie la cresterea inflatie. Modificarile radicale ale ofertei ( E), Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru reglementarea social-economica din SUA si alte state occidentale. Majoritatea economistilor pornesc de la faptul ca modificarile salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie, iar modificarea ratei somajului in alta directie. Curba lui Philips este acceptabil pe termen scurt, deoarece practica a demonstrat c ntr-o perioad mai lung omajul nalt este urmat de creterea inflaiei. n perioada mai lung se evideniaz raporturile durabile dintre politica de stimulare a cererii solvabile, sporul salariilor nominale fr creterea lor real, cererea de brae de munc, cderea veniturilor antreprenorilor . a. Curba lui Philips poate fi demonstrat astfel:

Graficul arat c, pe msura scderii nivelului inflaiei de la 4 la 2, omajul sporete de la nivelul 2 la 3. n ultimii ani o atenie tot mai mare o capt politica stimulrii activitii la nivel microeconomic. Astfel, se mbin o nou coordonare a mecanismului pieei (microeconomia) cu reglarea de stat a activitii (macroeconomia), lund n considerare i procesele sporirii relaiilor economice externe. Stagflatie=cresterea concomitenta a ratei somajului si inflatiei. Majoritatea economistilor sunt de parerea ca ea este aplicabila pe perioada scurta de timp si pun la indoiala existenta ei pe termen lung. Poltici antiflaioniste. Fiind un fenomen complex, generat de o multime de factori, inflatia nu poate fi eliminate printr-o singura lovitura cu un singur instrument. De obicei, inflatia cedeaza, in urma unui asediu de lunga durata (2-3 ani), prin untilizarea unui arsenal de instrumente administrative, monetare si economice. Obiectivele politicii antiiinflationiste: protectia agentilor economici si a populatiei impotriva inflatiei, restabilirea echilibrului general prin reducerea cererii si stimularea ofertei agregate. Protectia agentilor economici si a populatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumparare a banilor se face cu umatoarele instrumente: indexarea salariilor si pensiilor, in unele cazuri se indexeaza si depunerile banesti. Indexarea contribuie la perpetuarea inflatiei prin cerere, si este pe larg folosita in lumea contempoarana. Subventionarea preturilor la unele produse de prima necesitate, cum ar fi laptele, piinea si zaharul. Masura data este pe larg folosita in lumea socialista, desi sunt si folosite si de tarile cu economii dezvoltatre.

 Controlul cererii agregate, se infaptuieste cu un intreg sistem de instrumente, atit fiscale si monetare, cit si administrative. Pentru reducerea cererii globale, statul poate reduce cheltuiele publice, dificitul bugetar si datoria publica. Ca urmare scade consumul public si cel privat, care sint componente ale cererii agregate. Sau alta masura fiscala ar fi marirea impozitelor si a taxelor, care deasemenea descurajeaza cerea globala. Sau marirea rezervei obliatorii, ca urmare a reducerii banilor din circulatie. Politica de sustinere a ofertei, prin sustinerea si incurajarea productiei interne, atragerea de noi investitii straine, statul stimuleaza oferta si deci contribuie la stabilirea echilibrului dintre cererea si oferta agregata. Acest obiectiv este realizat prin imbunatatirea climatului investitional, prin reducerea impozitelor si a taxelor, prin incurajarea economiei si a investitiilor productive. Intrebarea68.Bugetul de stat i elementele sale. Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat.Bugetul este o noiune ntlnit tot mai des n vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare.Un buget este o previziune a veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent economic pu o perioad de timp,de regul,pu un an.n acest sens,putem vorbi despre bugetul de familie,bugetul ntreprinderii,bugetul diferitelor ministere,bugetul universitii,bugetul local,bugetul de stat.BUGETUL DE STAT este un document o lege votat de parlament,n care snt nscrise cheltuielile statului i veniturile necesare pu acoperirea acestora.Bugetul de stat prevede,de asemenea,modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii aciunilor ntreprinse de ctre organele de stat centrale i organele locale.O form specific de buget snt fondurile extrabugetare.Acestea snt nite resurse bneti ale statului care au o destinaie bine determinat,dar care nu snt incluse n bugetul de stat.Cel mai cunoscut din aceast categorie de fonduri este fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul guvernului sau bugetul central,i bugetele organelor administrative locale.Bugetul central mpreun cu bugeteleorganelor puterii locale formeaz bugetul consolidat.Bugetul de stat este elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre parlament.El mai este numitlegea finanelor,astfel prevede i autorizeaz cheltuielile i veniturile statului.La temelia elaborrii bugetului de stat sint puse 4 principii de baz: Anualitatea-nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui vizeaz doar cadrul anului respectiv.Veniturile i cheltuielile prevzute de bugetul de stat snt valabile doar pu durata de timp votat de parlament,adic pe durata unui an. Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i cheltuielile pu anul viitor. Universalitatea-bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de stat.Acest fapt faciliteaz efectuarea controlurilor din partea parlamentului. Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile statului tre s fie egale cu veniturile acestuia.

Intrebarea 69 Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului. IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat,n mod obligatoriu,pu a-si acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile i regulile care i oblig pe ceteni s plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul fiscal.Ag.ecci care pltesc impozite se numesc contribuabili.Funciile: F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei se formeaz veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice. F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau reducnd impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate,acordnd anumite nlesniri fiscale,statul are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea ec-c,de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a ncetini ritmurile de cretere a altora. F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea inegalitilor sociale. Clasificarea: a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale. b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat. c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte). SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a raportului ntre mrimea venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au constituit 3 forme de impozitare i trei sisteme de impozitare: Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogai. Impozitul Regresiv-presupune reducerea ratei impozitrii pe msur creterii veniturilor.Acest tip de impozit este folosit ca un instrument de lupt contra evaziunii fiscale i de lrgire a ariei de impozitare. Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de 15% indiferent de mrimea venitului obinut. n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit indiferent de mrimea venitului. Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de aceea n lumea contemporan el a devenit predominant.n cazul impozitului progresiv,un anumit minim de venit nu este supus impunerii.

Intrebarea 70. Deficitul bugetar i metodele de finanare. Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de vedere al soldului bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de:*buget

echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero;*buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv;*buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ. n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar. Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat cnd cheltuielile depesc veniturile. Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice. Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i anume: recurgerea la mprumuturile interne;folosirea veniturilor provenite din privatizare; emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;folosirea mprumuturilor externe. n politica bugetar o importan mare are separarea deficitului bugetar n deficit structural i deficit ciclic. Deficitul bugetar structural apare ca rezultat al politicii fiscale a guvernului. Bugetul structural exprim mrimile kel/lor, veniturilor i deficitului n condiiile n care economia funcioneaz n limitele depline ale capacitilor de producie i guvernul i orienteaz activitatea n raport cu modificrile orientative n structura economic (schimbri tehnologice, stimularea unor ramuri n cretere etc.). Bugetul ciclic i deficitul ciclic sunt provocai de schimbrile n ciclul economic. Guvernul trebuie s in sub control influena oscilaiilor ciclice asupra modificrii nivelului de venituri ale populaiei, declanarea declinelor n producia ramurilor, sporirea omajului . a. Un buget real este determinat de cheltuielile reale financiare n limita veniturilor reale, inndu-se cont de deficitul bugetar existent. Un buget optimal n fiecare situaie concret va depinde de mai muli factori, dintre care cei mai importani sunt:*necesitatea influenrii asupra economiei, fie prin limitarea unor activiti, fie prin stimularea dezvoltrii economice;*politica economic promovat n diverse situaii politice, sociale, externe. De exemplu: Republica Moldova se confrunt cu costuri considerabile ale tranziiei, mari tensionri sociale, cu necesitatea refacerilor substaniale n structura economiei . a. n lipsa resurselor proprii statul este nevoit, pentru soluionarea acestor probleme, s recurg la mprumuturi, care conduc la creterea deficitului bugetar i a datoriei de stat. Prin datorie public se nelege datoria pe care o are statul fa de teri, precum persoane private, persoane juridice, bnci, intreprinderi, din ar sau din strintate, care au cumprat obligaiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.

Intrebarea 71. Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente. Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, cile i mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitii si dezvoltrii ec. Scopuri ale politicii bugetare sunt: * finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului bugetar; * finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia reprezint hrtiile de valoare de stat;

* majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele administrative publice a reelei instituiilor bugetare; * implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei publice interne i externe; * determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice. Direciile politicii bugetare sunt: * realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice; * centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei; * restructurarea datoriei publice;* trecerea crizei bugetare. * inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor; Politica fiscal. Curba Laffer Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul sistemului taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la nivel agregat. Politica fiscal este politica statului n domeniul impozitelor i taxelor. Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei fiscale. ns, n pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai puin eficient sau chiar ineficient. Politica fiscal se considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile economice i investiiile i asigurnd respectarea principiului echitii sociale. n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre impozitele directe i cele indirecte, ntre persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite pturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirecte-cu totul altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al inflaiei, mai bine se potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al preurilor. n acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice snt mai mult motivate s aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare. Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a presiunii fiscale. Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest indicator reflect partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul de stat. Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac n anul 1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus simitor n ntreaga lume.) Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor efectuate de ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie special, cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un punct oarecare, care difer de la o ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi ns creterea presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor. Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n asemenea condiii activitatea economic devine puin atractiv i muli ntreprinztori i prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt justificate.

Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii economice. Astfel: n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor. n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune). Intrebarea 72.Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale Dupa ce am prezentat instrumentele politicii fiscale si efectele ei asupra scopului principal si anume schimbarea cererii agregate, sa analizam mai detaliat mecanismele economice prin intermediul carora aceste instrumente si transmit efectele. Se poate spune ca fiecarui instrument i corespunde un anumit mecanism, care se pune n miscare n momentul n care economia percepe o schimbare n marimea instrumentului respective Efectul de ansamblu ce se obine n urma schimbarii marimii unui anumit instrument de politica fiscala se masoara cu ajutorulmultiplicatorului asociat instrumentului respectiv, n timp ce influenele care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice si care sunt declansate de modificarea valorii unui anumit instrument politic sunt reprezentate prin intermediul efectului de transmisie asociat instrumentului respectiv. Pentru a introduce att multiplicatorii, ct si efectele de transmisie asociate instrumentelor politicii fiscale vom considera urmatorul model macroeconomic al unei economii nchise, care include un sector guvernamental. D=C+I+G (4.1) C=C0+cyYD ; C0>0, 0<cy<1 (4.2) D Y =Y+TR-T (4.3) T=T0+t yY ; 0ty1 (4.4) psbr=G+TR-T (4.5) Y=D (4.6) Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru prezentat n capitolul I, utilizeaza notaiile deja introduse, psbr reprezentnd necesarul de mprumut al sectorului public (guvernamental). Se observa ca, n acest model, se face distincie ntre cererea guvernamentala de bunuri si servicii, G, si plaile transferabile TR. Suma acestora determina cheltuielile guvernamentale. Daca din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scadem veniturile guvernamentale obinute din impozite si taxe T, obinem necesarul de mprumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul minus, reprezinta deficitul bugetar guvernamental. Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat, a valorilor de echilibru a sase variabile endogene, Y, D, C, YD, T si psbr, n funcie de modificarile ce au loc n trei variabile exogene, G, I si TR. Logica modelului poate fi descrisa n modul urmator: Firmele utilizeaza factorii de producie (munca, capital s.a.) nchiriai de la gospodarii pentru a realiza un produs omogen. Acest produs este cerut, pentru consumul final, de catre gospodarii si guvern si pentru consum intermediar (investiii), de catre firme. Singura componenta endogena a cererii agregate este consumul gospodariilor, care depinde de venitul disponibil, deci acel venit care ramne la dispoziia gospodariilor dupa ce ele platesc impozitele si taxele si primesc transferurile guvernamentale. Vom considera ca firmele produc ceea ce se cere la preuri fixate (rigide).

Echilibrul pe piaa bunurilor si serviciilor are loc atunci cnd cererea agregata este egala cu oferta agregata. Guvernul taxeaza gospodariile si utilizeaza venitul astfel obinut pentru a cumpara produsul realizat de firme si a efectua plai transferabile catre gospodarii. El are un buget echilibrat cnd veniturile sunt egale cu cheltuielile. Altfel, daca cheltuielile sunt mai mari dect veniturile, apare un deficit bugetar care trebuie acoperit prin mprumuturi guvernamentale. n caz contrar, exista un excedent bugetar, din care guvernul plateste dobnda la datoria publica contractata anterior sau chiar poate proceda la reducerea nivelului datoriei publice.

Intrebarea 73. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic. Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari sectoare: sectorul real i sectorul monetar. Primului sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt cererea agregat cu oferta agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de bani. Aceste dou sectoare (dou piee) se afl ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se numete echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o sintez a acestor dou sectoare, real i monetar. Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre economistul englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simplificat (modelul AD-AS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se mai numete modelul keynesist generalizat". Componentele de baz ale modelului IS-LM snt: curba IS (ce reprezint raportul investiii(I) si economii (S)") i curba LM (ce reprezint raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani). Curba IS reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real al economiei, iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest model permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee. Curba IS (investiii-economii) Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai mare msur, de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea i modernizarea aparatului productiv existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii agenii economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n condiiile cnd rata dobnzii este joas,

partea veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va contribui la sporirea venitului naional. Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru. n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional, pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1 economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului naional. Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2, dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar venitul naional va spori i el pn la Y2. Caracteristicile curbei LM a) curba LM face legtura dintre venit (Y) i ratele dobnzii (r1......rn); b) este curba de echilibru a pieei monetare; c) ea arat toate combinaiile posibile dintre ratele dobnzii i venit, la care cererea i oferta monetar sunt egale; d) curba LM are o nclinaie ascendent, deoarece orice cretere a venitului atrage dup sine o cretere a cererii de bani; cererea de bani este direct proporional att cu Y ct i cu Rd, ceea ce face posibil o multitudine de combinaii care valideaz egalitatea ntre cererea de bani i oferta de bani. Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar. Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general. n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i economii. Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional. ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului venitului naional. Echilibrul macroeconomic i modelele sale. Modelul IS-LM caracterizeaz ekilibrul macroec general dintre piaa bunurilor (curba IS) i piaa monetar(curba LM), care determin nivelul venitului de echilibru(Y) i rata dobnzii(r). I investiiile; S economiile; L cererea de bani; M masa monetar(ofeta de bani). Ecuatiile IS: 1) Y=C+I+G+Nx i 2) I=S. Ecuaia LM: L=M/P. Echilibrul macroeconomic general se stabilete n

punctul E. n acest punct cererea de bunuri, cererea de bani corespunde cu oferta de bani, investiiile snt egale cu economiile. Exist dou situaii de dezechilibru: 1) starea de presiune (CerereaOferta) i 2) starea de absorbie (CerereaOferta). Pentru rezolvarea dezechilibrului pe piaa bunurilor se modific nivelul produciei, pe piaa monetar se modific rata dobnzii.

Intrebare74.Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM. Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar. Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general. n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i economii. Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional. ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului venitului naional.

Intrebarea 75.Conceptul de cretere i dezvoltare ec-c. Creterea ec-c r/t un proces de sporire continu pe termen lung a cantitilor de mrfuri i servicii fabricate la nivel de ramur,ntreprindere,ec-ie naional sau ec-ie mondial. Teoria cr.ec-ce s-a aflat n atenia tuturor doctrinelor ec-ce de la A.Smith i Carl Marx pn la economitii contemporani. nc n anii30 sec XX,cr.ec-c devine un domeniu special de cercetare ec-c.Autorul conceptului de cretere ec-c n calitate de proces de cretere durabil a produciei la diferite niveluri este considerat economistul englez Roz Harrod.n perioada postbelic asigurarea cr.ec-ce evine obiectul de baz al tuturor guvernelor lumii.n lumea contemporan ritmurile de cretere ec-c au devenit principalul indicator al performanelor ec-ce ale fiecreiec-ii naionale.Din acelai punct de vedere se apreciaz i eficiena guvernrii.Dinamica macroeconomic este exprimat nu doar prin no.de cr.ec-c,dar i prin no.de dezvoltare ec-c i progres ec-ic. De obicei cr.ec-c este exprimat prin sporirea PIB(PNB)total sau pe cap de locuitor,precum i a venitului naional pe cap de locuitor.n lit.ec-c occidental se observ tendina de a identifica cr.sau dezvoltarea ec-c cu progresul ecic.Spre ex economistul englez Artur Lewis,laureat al premiului nobel,n lucrarea sateoria cr.ecceafirm:subiectul esenial al acestei cri este cr.produciei pe locuitor.Aceeai tendin se menine i la economistul francez Colin Clark.Analiza efectuat de ec-tul francez Fr.Perroux aduce un raport decisiv n teoria ec-c.Cr.ec-c r-t n viziunea savantului:mrimea durabil a dimensiunii unei uniti ec-ce realizat prin schimbri de structur i eventual de sisteme nsoit de progrese ecce.Cr.ec-c cuprinde aspectele cantitative nu numai la nivelul unei subramuri dar i a ntregii ec-ii naionale.ns nu orice sporire a dimensiunii este sinonim cu cr.ec-c,dar numai cea durabil susinut n decursul unei perioade ndelungate de timp.Spre deosebire de cr.ec-c,dezvoltarea ecc,Fr.Perroux o definete:ansamblul schimbrilor n structurile sociale care genereaz o relaie de antrenare reciproc ntre populaie i aparatul productiv.Motivele cr.ec-ce:cr.populaiei;legea cr.necesitilor i diversificarea lor. Factorii cr.ec-ce. Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe criterii.Clasicul Adam Smith afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care se sprijin pe diviziunea social a muncii. Carl Marx susinea-factorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui posibilitile de cr.ec-c n capitalism sunt limitate din cauza contradiciilor existente. Printre factorii cheie de cr.ec-c pot fi menionai: resursele naturale,r.de munc,progresul tehnico-tiinific .a.n a 2-a jum a sec XX savanii economiti ajung la concluzia c la temelia cr.ec-ce se afl o totalitate de factori.Un grup de economiti francezi susin c la baza cr.ec-ce se afl n special urmtorii factori: 1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc; 2)acumularea capitalului; 3)progresul tehnic i inovaiile; 4)progresele n diviziunea i organizarea muncii. Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari: a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice. b)f.sociali i instituionali-participarea muncitorilor la administrarea ntreprinderilor,spiritul de ntreprinztor i mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul investiional. c)eficacitatea activitii instituiilor intl. Intrebarea 76.Sistemul ec mondial.Piata mondiala si structura ei Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor naionale dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza

diviziunii internaionale a muncii, precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale conform crora se realizeaz aceste legturi. Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen n baza diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic mondial Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm. Etapele economiei mondiale: I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism la capitalism, descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor naionale; II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale, statele devin subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna a muncii; III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea relaiilor economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de valoare. Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente importante: 1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului; 2) dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate; 3) formarea pieelor naionale i a economiilor naionale; 4) formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specializri pentru export i al dezvoltrii relaiilor economice); 5) contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezultat al confruntrilor contradictorii n perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933; 6) existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme globale ale omenirii). Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane: 1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc); 2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale); 3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor naionale, internaionale, regionale i mondiale. Unitatea economic mondial este un complex economic eterogen i dinamic, trsturile cruia, pe de o parte, decurg din marile deosebiri n nivelul de dezvoltare, n potenialul economic, n structurile economico-sociale ale rilor, pe de alt parte, sunt determinate de multitudinea de factori care influeneaz asupra economiei mondiale. Deosebirile n nivelul de dezvoltare se observ n decalajele economice dintre rile dezvoltate i cele subdezvoltate. De exemplu, PIB pe locuitor n perioada 1991 -1997 era de la 44350 dolari n Elveia i de 170 dolari n Uganda (se poate observa decalajul i prin compararea ritmurilor de cretere a PIB). Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale: a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor comerciale; b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe, majorarea dobnzilor, ceea ce a redus ritmurile creterii economice n rile n curs de dezvoltare; c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse;

d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii Europei Occidentale i a Japoniei; e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n soluionarea lor la scar naional i internaional. Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor, care se desfoar pe piaa mondial (ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor naionale, pe de alt parte). Deosebirile se refer la: nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific; relaiile de producie predominante; gradul de participare la diviziunea internaional a muncii; tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale, industrial-agrare, agrar-industriale); tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.) Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar prin interrelaiile dintre subsistemele componente i structura eterogen contradictorie. Legitile dezvoltrii economiei mondiale: dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres tehnico-tiin; ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin progresul tehnico-tiinific - microelectronica, construcia de maini, radiotehnica; - nivelul nalt al internaionalizrii produciei; concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate; dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii; - decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab dezvoltate. Componentele de baz ale economiei mondiale snt: a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale, eterogene dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie, dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc. b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional, Organizaia Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere. c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale dup proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintr-o societate principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, Coca-Cola, Philipps, Ford, General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's; d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale", cum ar fi Uniunea European, CSI, NAFTA. e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de munc, monetare i financiare. Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element derivat de conexiuni ntre subieci. . Piaa mondial i structura ei. Piaa mondial reprezint totalitaeta relaiilor care se stabilesc ntre productorii i consumatorii din diferite ri, ntre economiile naionale n procesul schimbului de activiti, care iniial s-a constituit ca i pia mondial capitalist. Un sistem de relaii marf-bani, economice

comerciale i credit-financiare. Piaa mondial reflect, n general, structurile i trsturile definitorii ale economiei mondiale. Piaa mondial presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan interstatal ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii. Piaa mondial cuprinde toate direciile de baz ale diviziunii internaionale a muncii. Parametrii dezvoltrii acesteia ilustreaz nivelul de dezvoltare a procesului de internaionalizare a produciei de menire public. Piaa mondial este produsul pieelor interne. Totodat aceasta exercit o activ influen invers asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate. Distingem mai multe tipuri ale pieei mondiale: - Piaa mondial de mrfuri 80% din volumul comerului exterior se atribuie comerului cu mrfuri; - Piaa mondial a capitalurilor amplasarea n alte ri a capitalului n form de investiii directe, credite, hrtii de valoare; - Piaa mondial a forei de munc reprezint relaiile economice legate de migraiunea forei de munc; - Piaa realizrilot tehnio-tiinifice aparate microelectronice i radiotehnice,,tehnologii avansate; - Piaa mondial invizibil proiecte tehnice, licene, brevete etc. Cauzele apariiei pieei mondiale Principalele cauze care au dus la apariia pieei mondiale au fost: Adncirea diviziunii internaionale a muncii; Internaionalizarea produciei i caitalului; Dezvoltarea relaiilor economice i politice internaionale; Dezvoltarea sistemelor de transport i a sistemelor de legtur; Determinarea nivelului de dezvoltare a foralor de prodcie; Revoluia tehnico-tiinific .a. Piaa mondial este o parte integrant a eonomiei mondiale evoluia creia este supus legilor economice obiective ale schimburilor internaionale i mai este cunoscut, n practic sub denumirea de pia internaional sau pia extern. Acestea ns au un coninut mai restrns. Intrebarea 77. Comerul exterior. Eficiena comerului exterior. Comertul exterior constituie exporturile i importurile unei tari. El vizeaza deci fluxurile de marfuri i servicii ale unei economii cu strainatatea. Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale: a)comerul cu marfuri corporale, care pot fi produse de baza(materie prima combustibil etc.) cit si produse prelucrate ca echpament, mobila, imbracaminte, etc. b)comertul invizibil,care include transporturile, telecomunicatiile, turismul international, comertul cu brevete de inventie, cu know-howetc. n ultimul deceniu comertul cu bunuri materiale a constituit circa 70% iar cel invizibil circa 30% din volumul total al comertului mondial. Ca parte a eficienei economice n general, eficiena economic a comerului exterior este oglindit de raportul dintre efectele obinute de pe urma schimburilor de pe pieele externe i eforturile fcute n acest domeniu. n condiiile unor efecte numeroase i eficiena economic a comerului exterior se oglindete prin intermediul mai multor indicatori : -volumul fizic i valoric al exporturilor i importurilor, exprimat n preturi curente i preturi constane.

-structura pe grupuri de marfuri a importurilor i exporturilor -structura geografica a exporturilor si a importurilor Intrebarea78. Modelul economiei mici deschise. Economie deschis este considerat o economie naional n care nu exist restricii n efectuarea schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i s ias liber din ar. In acelai timp, economia deschis este i un concept teoretic, care studiaz influena factorului extern asupra economiilor naionale. In teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de dimensiuni mari i b) economii deschise de dimensiuni mici Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din contra, ea este nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimensiuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este determinat de economia SUA, chiar i economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul economiilor deschise de dimensiuni mici, internaionalul" comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite pe piaa mondial, modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni mari". Intrebarea 79. Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli. Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod sistematizat toate tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp. Balana de pli reflect tranzaciile efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de catre Banca Centrala. Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari: -contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor, balana transferurilor curente.; -contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe, investiii de portofoliu, derivate financiare, alte investiii, active de rezerv. La majoritatea articolelor contului fi nanciar al balanei de pli nregistrrile sunt efectuate n valoare net. La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este reprezentat prin dou nregistrri egale ca valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste nregistrri se efectueaz pe credit cu semnul plus, iar cealalt pe debit cu semnul minus. n aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit este egal cu suma tuturor nscrierilor pe debit, iar soldul net al nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De exemplu, n cazul efecturii unei operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl ectat pe credit la articolul Export i pe debit la articolul Active - valut i depozite. A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz: pe credit: exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia rezidenilor, emise de nerezideni; investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare, mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea de ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor; pe debit: ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni).

B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz: pe debit: importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia nerezidenilor, emise de rezideni; investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova, mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i rscumprarea de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor; pe credit: plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni). C. Transferuri curente Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce, la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i serviciilor primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele internaionale sau transferurile angajailor. D. Erori i omisiuni Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl, implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special numit Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor, se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum i din alte motive. ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATI n linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n realitate nsa, o asemenea egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si intrarile de valuta reprezinta soldul balantei da plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si negative, in cazul unei situatii inverse. Politici de echilibrare a balanei de pli. n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou accepiuni diferite: echilibrul balanei de pli este indus automat de echilibrul economic general sau echilibrul poate fi obinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice. n primul caz nu este nevoie de intervenia statului pentru echilibrarea balanei de pli, considerndu-se c aceasta se va echilibra n condiiile echilibrului economic general. Politici de echilibrare a BPE Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din balana de pli externe: Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca Central, rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de moned de pe pia, limitarea creditului. Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de capital n sensul atragerii lor printr-o cretere a ratelor de dobnd. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanei de pli externe i prin stabilitatea n materie de preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori suficient de puternici n a echilibra balana de pli externe. Politica banilor ieftini care const n

scderea ratei dobnzei i respectiv a deficitului costului curent se explic prin faptul c n urma acestei politici vor scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea exportului i la reducerea importului. Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini poate conduce la apariia proceselor inflaioniste. Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza printr-o fiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea cheltuielilor bugetare. n general sunt vizate acele impozite i taxe care pot afecta puternic fluxurile financiare i reale nregistrate de balana de pli externe. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de moned, fapt ce poate fi duntor exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului curent. Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect direct ncurajarea exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n moned naional). Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect creterea preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente de comerul exterior. Mai mult, deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive pe pieele internaionale. Orice companie, pentru a rezista pe pieele internaionale trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi nevoit s importe aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru. Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a importurilor. Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore n calea fluxurilor comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de astfel de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de protecie i anume taxe pe bunuri i servicii de import i exportpentru a favoriza productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile respective pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se pierd avantajele specializrii comerului internaional. Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor include: susinerea financiar sau logistic a participrii la trguri i expoziii internaionale pentru companiile locale, ncheierea de tratate comerciale, acorduri de navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de centre de informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea reprezentrii comerciale n strintate. Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printrun credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional). Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la acest deficit comercial. n plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi pltite) n debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o perioad viitoare. Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli prin capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb generat de o balan comercial deficitar. Atragerea investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti (concesionarea de terenuri, spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar

i prin promovarea imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor strini i orict eforturi s-ar ntreprinde pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini. n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a reechilibra balana de pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este dat de absena ajustrii automate i de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general. Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii i a competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un instrument deosebit de util pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. n abordarea macroeconomic a nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai important instrument de analiz

Intrebarea 80. Piaa valutar i componentele ei. Fiecare ar i are propria sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i tranzaciile n cadrul rii respective. Utilizat n operaiunile de schimb internaional, moneda naional capt denumirea de valut". n acest sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i leul moldovenesc i rubla ruseasc. Deoarece, n mod oficial, pe teritoriul unei ri, vnzrilecumprrile se fac numai n moned naional, n relaiile economice internaionale valuta unei ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate importa gaze ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti, nainte de a efectua tranzaciile respective, el trebuie s schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble ruseti. Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia special, numit piaa valutar" sau piaa schimburilor valutare". Piaa valutar este o pia pe care are loc vinzarea-cumprarea de valut strin i de diferite tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc). Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale. Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele liber convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut. Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori: a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i servicii; b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a materiei prime de peste hotare;

c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare; d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei naionale. n cele mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n dolari i euro; e) de operaiuni speculative; f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile strine. Oferta de valut este alimentat" de: a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii; b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare; c) investiiile strine care intr n ar; d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici i privai de peste hotare; e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil. Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite proporii, cu monedele altor ri. Valutele naionale pot fi: liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului japonez; parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se schimb pe piaa intern pe mai multe valute strine; neconvertibile. Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri. Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic, printr-un sistem complicat de mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit ncheierea contractelor de vnzare-cumprare ntr-un timp ce se msoar, de regul, n secunde. Deci piaa valutar nu poate fi localizat ntr-o ar sau ntr-un ora oarecare unde s-ar fi confruntat vnztorii i cumprtorii de valut. Marea majoritate a tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile comerciale la comanda clienilor lor. Doar o parte nensemnat de moned este schimbat la casele de schimb valutar. Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai multe ori chiar n strad, cursurile de cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlin. Componentele pieii valutare sunt: # bursa valutar # casele de schimb(cumpr sau vnd valut nelimitat de la bnci pentru clini); # bancile autorizate de Banca Naional (BN) Politica valutara reprezinta apanatajul autoritatii monetare si valutare, n ultima instanta a statului, de a intervenii n vederea corectarii unor dezechilibre fundamentale ale economiei spre a influenta si orienta fenomenele si relatiile valutare n functie de obiectivele fundamentale stabilite prin lege, respectiv n functie de obiectivele principale ale politicii economice ale statului respectiv. Este de la sine nteles ca politicile valutare difera de la un stat la altul, la un grup de state la alt grup n functie de obiectivele generale, de tintelepropuse dar si de nivelul dezvoltarii pietelor interne, valutare, monetare, financiare. Deoarece politica valutara urmareste n general, atingerea obiectivelor principale ale politicii economice, aceasta se afla n strnsa corelare cu celelalte segmente de piata, n primul rnd cu

politica monetara, ntr-un anumit sens, fiind chiar o componenta a acesteia, cu politica comerciala si cea fiscala. Interdependentele dintre politica monetara si cea valutara, sunt cu att mai intense cu ct gradul de convertibilitate a monedei nationale este mai mare , marimea acestui grad presupunnd dezvoltarea si maturitatea pietelor respective: monetara, valutara, financiara si de capital.

PRODUSUL INTERN BRUT Banca European pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BERD) a majorat prognoza de cretere a produsului intern brut (PIB) n Republica Moldova n anul 2011 - de la 4,5% la 5%. Conform informaiilor prezentate de ctre reprezentana permanent BERD n Moldova, aceste date se conin n publicaia de Analiza a Bncii Europene pentru Reconstrucie i Dezvoltare asupra rilor n curs de dezvoltare din Europa Central i de Est i din Asia Mijlocie. n cadrul prognozei anterioare, Banca a majorat prognoza de cretere a PIB-ului n Moldova n 2011 de la 3,5% la 4,5%. Oficialii de la BERD menioneaz c economia Moldovei continu s se redreseze dup criz i c creterea produsului intern brut n 2010 s-a ridicat la aproape 7%. Reabilitarea economiei Moldovei este susinut de creterea volumului de exporturi, dar i a remitenelor muncitorilor moldoveni de peste hotare. Conform surselor din cadrul BERD, economia Moldovei este influenat de evoluiile modeste ale principalelor parteneri comerciali ai rii i incertitudinea fluxurilor de remitene. Experii BERD consider c perspectivele imediate ale creterii economice n Moldova snt limitate de incertitudinea politic continu din ar. De remarcat c anterior Fondul Monetar International a majorat prognoza de cretere a PIB-ului n Moldova pentru 2011 de la 4,5% la 5%. Potrivit efului Misiunii de evaluare a FMI, Nicolay Gueorguiev, n cadrul unei conferine de pres comune la Chiinu cu prim-ministrul moldovean, Vladimir Filat, revizuirea prognozei pentru 2011 a fost determinat de continuarea procesului de revenire a economiei moldoveneti, care a atins nivelul de pn la criz, precum i de creterea indicilor de baz ai economiei n I trimestru al anului 2011. Astfel, de la nceputul anului curent volumul produciei industriale n Moldova a crescut cu 11,7%, iar cel al produciei agricole cu 8,3%. Nicolay Gueorguiev a menionat c FMI prognozeaz pentru anul 2012 o cretere a PIB-ului Moldovei la fel cu 5%. Anterior, se estima c PIB-ul va crete cu 4,8%. La rndul su, Vladimir Filat a menionat c prognoza de cretere a PIB-ului cu 5% este una pesimist i Guvernul Moldovei sper la o cretere economic mai mare n anul curent. eful Executivului de la Chiinu a amintit c pentru anul 2010 era prognozat o cretere a PIB-ului cu 3%, ns n realitate acest indice a fost de 6,9%. Ministerul Economiei recent a majorat prognoza de cretere a PIB-ului pentru anul 2011 de la 4,5% la 5%. n 2010 PIB n Moldova s-a majorat cu 6,9%, constituind n termeni monetari 71,8 mlrd lei i depind diminuarea de 6% , nregistrat n 2009, revenind astfel la nivelul de pn la criz. BERD a majorat prognoza de cretere a PIB-ului n Moldova pentru 2011 de la 4,5% la 5%.

ECONOMIA RM Economia Moldovei, afectat de criza economic mondial, este acum pe calea relansrii stabile. Potrivit comunicatului Serviciului de pres al Parlamentului, aceste declaraii au fost fcute astzi de ctre eful Misiunii de evaluare a Fondului Monetar Internaional Nikolay Gueorguiev, n cadrul ntrevederii de la Chiinu cu preedintele interimar al Republicii Moldova, Preedintele Parlamentului Marian Lupu, cu participarea reprezentantului permanent al FMI n Moldova Tokhir Mirzoev. Nikolay Gueorguiev a subliniat c eforturile depuse n anul trecut pentru reorientarea economiei naionale spre export au fost unele de succes.Nikolay Gueorguiev i-a exprimat ncrederea c economia Moldovei are potenial de stabilitate i va menine aceast stabilitate i pe viitor. Oficialul de la FMI a menionat necesitatea stabilizrii situaiei politice n ar, deoarece componenta politic este pus la baza realizrilor economice propuse. n cadrul ntrevederii s-a discutat implementarea aciunilor convenite anterior de autoritile moldoveneti cu misiunea FMI i fixate n Memorandumul de nelegere. Prile au apreciat pozitiv tendinele conturate n economia naional. Preedintele interimar al Moldovei, la rndul su, i-a exprimat opinia privind mersul implementrii reformelor convenite cu FMI, menionnd c, la acest subiect, concluziile snt pozitive. Marian Lupu a subliniat c autoritile moldoveneti continu elaborarea unor noi seturi de politici la nivel macroeconomic, evideniind n mod special importana consolidrii nelegerii comune i a colaborrii cu Fondul Monetar Internaional. O misiune a Departamentului European al Fondului Monetar Internaional, condus de Nikolay Gueorguiev, se afl n vizit la Chiinu, n perioada 27 aprilie - 12 mai 2011. Misiunea analizeaz evoluiile recente din economie i progresul nregistrat n realizarea programului cu FMI, va actualiza i va evalua perspectivele macroeconomice. De asemenea, misiunea va discuta cu autoritile Republicii Moldova cadrul de cheltuieli pe termen mediu i planurile privind politica fiscal, precum i alte politici macroeconomice i structurale n vederea susinerii stabilitii macroeconomice i promovrii creterii economice pe perioada urmtoare. Singurul model economic viabil pentru dezvoltarea Republicii Moldova este cel bazat pe export nu de oameni, ci de bunuri i servicii. Declaraia aparine ministrului Economiei, Valeriu Lazr i a fost lansat n cadrul Forumului Republica Moldova - Uniunea European, comunic serviciul de pres al Ministerului. Ministrul Economiei declarase anterior c RM are la dispoziie maxim 5 ani pentru a substitui remitenele prin exporturi i servicii. Pentru noi este important o cretere economic de 6-7% anual la fel ca i oprirea exodului populaiei i asigurarea unei creteri economice calitative n urmtorii ani, explicase Lazr. Ministrul susine c trecerea de la creterea economic bazat pe consum, alimentat din remitene i asigurat din importuri, poate fi realizat prin reformele de industrializare a economiei. Pe lng aceasta, Lazr susine c sunt necesare demonopolizarea economiei, mbuntirea climatului de afaceri i atragerea de noi investiii. Amintim c, potrivit lui Valeriu Lazr, rmnerea RM la vechiul model economic, bazat pe remitene i importuri, este cel mai mare eec economic al anului 2010. Lazr susine c acest model este unul comod, dar nu i unul corect. Un record pentru economia R. Moldova constituie vnzarea mrfurilor de producie industrial, fabricate n 2010, care au adus circa 1,4 mlrd lei n economia rii. Vnzrile acestor mrfuri au crescut cu 43% fa de anul anterior, majoritatea dintre ele fiind exportate.La 1 ianuarie curent, volumul total al investiiilor n Zonele Economice Libere (ZEL) a constituit 128,7 mln. dolari. De aceti bani au beneficiat ZEL-urile: Ungheni-Business, Bli, Expo-Business -Chiinu, Tvardia . a.n bugetul de stat au fost acumulate peste 130,1 mln. lei, ceea ce constituie cu 16,6% mai mult dect nivelul anului precedent, iar cea mai mare parte a impozitelor i taxelor colectate 56,5% i revine ZEL Expo-Business-Chiinu.De menionat, c n prezent pe teritoriul R. Moldova activeaz 7 zone economice libere, care produc anual produse alcoolice, produse alimentare i articole fabricate n sum de peste 1 mlrd de lei.

Ambasadorul SUA n Moldova, Asif Chaudry, a anuntat miercuri in cadrul deschiderii seminarului "Desfurarea afacerilor cu SUA". El a mentionat ca, sectorul agrar constituie pina la 30-40% din economia Moldovei, si SUA sunt dispuse s mprteasc experienele lor pentru ca agricultura din Moldova sa atinga un nou nivel de dezvoltare. n special, Asif Chaudry a anuntat despre dou programe n care antreprenorii moldoveni vor putea participa deja n anul curent - SABIT Program si Cochrah Program. Aceste programe, ce actioneaza pentru diferite sectoare ale economiei (agricultura, tehnologia informaiei, comer, etc) ofera posibilitatea antreprenorilor moldoveni de a nva din experiena companiilor americane n gestionarea afacerii, sa beneficieze de stagiu la companii importante din SUA, sa se familiarizeze cu noile tehnologii, sa gaseasca noi parteneri, etc. "n pofida faptului c n ultimii 2 ani n Moldova s-au produs modificri semnificative, care au influentat calitativ asupra dezvoltarii economiei, cu toii nelegem c, pentru o cretere continu, un factor decisiv este realizarea reformelor economice", - a declarat Asif Chaudry. Prim-ministrul Vladimir FILAT, la rndul su, a apreciat contribuia investitorilor americani n dezvoltarea economiei rii noastre i a asigurat c guvernul va continua s realizeze reforme economice. RATA SOMAJULUI Rata omajului din Moldova a crescut n al patrulea trimestru de la 6,2% n 2009, la 7,5% n 2010, anun Biroul Naional de Statistic. n trimestrul trei al anului 2010, rata omajului constituia 6,5%. n primele trei luni ale lui 2010, rata a fost de 9,1% cea mai mare cifr, ncepnd cu 2006, cnd rata a atins cota maxim de 13%.Numrul persoanelor fr loc de munc s-a mrit de la 12.000 la 86.000, n trimestrul al patrulea al anului 2010. Numrul omerilor, estimat conform metodologiei Biroului Internaional al Muncii a fost de 102,1 mii, fiind cu 11,2 mii mai mare fa de trimestrul I al anului 2009, a relatat pentru InfoMarket Biroul Naional de Statistic. Rata omajului la brbai a constituit 11,9% (67% din total numrul de omeri), la femei 6,1%. Dispariti semnificative s-au nregistrat ntre rata omajului n mediul urban 11%, fa de mediul rural 7,1%. n rndurile tinerilor (15-24 ani) rata omajului a constituit 21%. n categoria de vrst 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 16,5%. n trimestrul I al anului 2010 populaia economic activ a Moldovei a constituit 1 mil. 124,7 mii persoane, fiind n descretere cu 4,8% fa de ianuarie-martie 2009. Populaia ocupat a constituit peste 1 mil. 22,6 mii persoane, micorndu-se cu 6,2% fa de trimestrul I al anului 2009. n distribuia dup activitile din economia naional se constat c cele mai multe persoane ocupate au activat n sectorul agricol - 223,6 mii (21,9% din totalul persoanelor ocupate), n scdere cu 10,4% fa de aceeai perioad a anului trecut. Ponderea persoanelor ocupate n industrie a constituit 14,2%, n sectorul servicii au activat 59% din totalul persoanelor ocupate. Conform repartizrii dup forme de proprietate 60,1% din populaie a fost ocupat n uniti cu forma de proprietate privat, 32% - cu cea public, i, 7,9% - n uniti cu forme de proprietate mixt (public i privat) i cu participarea capitalului strin.

INFLATIA RM Dupa cum au relatat agentiei InfoMarket surse din cadrul Biroului Naional de Statistic, inflatia in ultimele 12 luni- din aprilie 2010 pina in aprilie 2011 a constituit 6,5 %. Potrivit datelor Biroului, in special, preturile la produsele alimentare in Moldova in ianuarie-aprilie 2011 s-au majorat cu 6%, iar

la cele nealimentare - cu 1,6%, tarifele pentru serviciile prestate populatiei s-au majorat cu 5,7%. Totodata, n aprilie 2011, preurile la alimente au crescut n tara cu 1,3%, la produsele nealimentare - cu 0,7%, iar tarifele pentru serviciile prestate populaiei au crescut cu 0,9%. Cea mai semnificativa crestere a preturilor in aprilie curent la produsele alimentare a fost inregistrata la: zahr cu 4,7%, legume proaspete cu 3,6%. Totodata varza s-a scumpit cu 8,8%, ceapa cu 5,7%. Preturile la fructele proaspete au crescut cu 3,5%, inclusiv, merele s-au scumpit cu 4,7%. Cartofii s-au scumpit cu 2,3%, preturile la carnea de bovin i buturile tari alcoolice s-au majorat cu cte 1,9%. Totodat, n aprilie au sczut preurile la usturoi cu 2,4%, roii i castravei de ser cu cte 1,6%, ou dietetice cu 1,2%, lapte integral cu 0,35%. Dintre produsele nealimentare, cea mai mare crestere in aprilie a fost inregistrata la carburani pentru transportul auto cu 3,3%, materiale pentru construcie cu 1,9%, pantofi pentru femei cu 1,3%. Potrivit datelor Biroului Naional de Statistic, in aprilie curent au crescut tarifele la distribuirea energiei electrice pentru consumul menajer al populaiei cu 3,7%, pentru serviciile televiziunii prin cablu cu 3,2%. Tarifele pentru serviciile prestate de cree i grdinie s-au majorat cu 2,2%. Dupa cum a fost relatat anterior, inflaia n Moldova n 2010 a constituit 8,1%. Banca Naional a Moldovei la nceputul acestei luni a majorat prognoza sa cu privire la inflaie pentru anul 2011 de la 7,9% la 8,4%, i pe anul 2012 - de la 4,5% la 5,7%.