Sunteți pe pagina 1din 6

Masurari fotonice MARIMILE RADIOMETRICE CARACTERISTICE Scopul radiometriei este de a obtine informatii referitoare la energia radiatiei electromagnetice,la modificarea

acestei energii in timp,precum si la distributia ei spatiala si spectrala.Pentru a explicita toate aceste notiuni,a fost introdus un set de marimi fizice caracteristice,care trebuie sa poata caracteriza cantitativ toate fenomenele de emisie,transmisie si receptie a radiatiei electromagnetice.In acest scop,se utilizeaza cel mai simplu sistem emisie-receptie:

-o sursa(emitator,radiator) reprezentat printr-o mica suprafata radianta de arie As;radiatia e observata dintr-o directie ce formeaza unghiul 1 cu normala la As; -o suprafata receptoare,de asemenea de arie As,care primeste radiatie de la sursa la un unghi 2 fata de normala la As. Distanta r dintre sursa si receptor este suficient de mare fata de dimensiunile sursei si receptorului,astfel incat sa putem considera ca distanta de la oricare punct al As la oricare punct al lui As este practic egala cu r;daca aceasta conditie e indeplinita,unghiurile 1 si 2 au valori unice. Energia radiatiei electromagnetice emise,transmise sau primite se noteaza cu Q[J].Ea variaza cu pozitia,timpul,directia,lungimea de unda,etc. Densitatea de energie se noteaza cu w(v)=dQ/dV si defineste cantitatea de energie a radiatiei electromagnetice din unitatea de volum[J/m3]:Q=wdv.
VD

Pentru variatia temporala a energiei: Fluxul(putere radianta sau flux radiant) reprezinta cantitatea de energie care ajunge la o suprafata,trece prin ea sau o paraseste in unitatea de timp: =dQ/dt[W],evident Q=0tdt. Daca energia transferata nu se modifica in timp =Q/t;respectiv pentru un flux constant in timp Q=t. In cazul in care se considera energia care se propaga in spatiu dupa toate directiile,fluxul poarta denumirea de flux total. Pentru distributia spatiala a fluxului: -raportata la arie; -unghiulara. Caracterizarea unui emitator de arie finita As se face cu ajutorul emitantei radiante(M),care reprezinta fluxul ce paraseste unitatea de arie: M=d/dA[W/m2]; =MdA.
As

emittance-M intensity-I radiance-L 1 Pentru un flux constant pe toata aria de emisie:M=/As,iar in cazul in care fiecare element de arie are aceeasi emitanta: =MAs. Caracterizarea unei surse de radiatie electromagnetice din punct de vedere al distributie unghiulare a fluxului emis se face cu ajutorul intensitatii. Intensitatea radianta (I) reprezinta fluxul emis de o sursa punctiforma sub un unghi solid egal cu unitatea: I=d/d si =Id.
0

Unghiul solid se refera la spatiul inchis de suprafata conica formata de razele care pornesc din acelasi punct si ajung la toate punctele unei curbe inchise.Daca varful conului astfel format se afla in centrul unei sfere de raza r si conul intersecteaza sfera,atunci aria A decupata de con pe sfera reprezinta masura unghiului solid =A/r2.Unitatea de masura a unghiului solid este steradianul(sr).Unghiul solid corespunzator unei sfere complete este de 4sr. O sursa este considerata uniforma in cazul in care distanta sursa-detector este mult mai mare ca diametrul sursei. In situatia in care fluxul este acelasi in toate directiile sau intensitatea este constanta I=/; =I[W/sr]. In multe cazuri,cand sursa nu poate fi considerata punctiforma,ci are dimensiuni apreciabile,este importanta dimensiunea aparenta a sa. Steranta radiatiei(sau radianta)(L) reprezinta intensitatea emisa de unitatea de unitatea de arie proiectata pe un plan perpendicular pe directia de propagare a radiatiei: L=dI/(dAcos)=d2/(ddcos)[W/(srm2], unde este unghiul dintre directia de propagare a radiatiei si normala la suprafata sursei. Reciproc, I=LdAcos si LdAcosd.
As 0

Daca I, sau L sunt constanteL=/(Ascos);I=LAscos. Pentru cazul particular cand I este proportional cu cosinusul unghiului dintre directia de observatie si normala la suprafata emisiva si nu depinde de azimut,steranta devine independenta de directia de radiatie,deci: I=I0cos; L=I/(Ascos)=I0/As, unde I este intensitatea radianta in directia normala la As. Aceasta constituie legea lui Lambert:o suprafata radianta prezinta aceeasi stralucire(steranta) indiferent de unghiul sub care e privita,deoarece intensitatea radianta pe unitatea de arie aparenta(normala) ramane constanta.Cand emisia unei surse se supune legii Lambert,reprezentam grafic I ca vectori intru-n plan perpendicular pe suprafata radianta,diagrama polara a intensitatii e un cerc cu diametrul I0

2 In acest caz,putem calcula fluxul radiant total pe unitatea de arie radianta care se propaga in intreaga emisfera(adica si in unghiul solid 2sr);aceasta este emitanta M=d2/(dAd)d=(dI/dA)d=Lcosd=0/2L2cos2sind=L.
0 0 0

La propagarea radiatiei intru-n mediu izotrop,fara pierderi datorate absorbtiei,reflexiei sau imprastierii,steranta ramane constanta. Pana aici,marimile definite si unitatile corespunzatore s-au referit la radiatia emisa de o sursa;sa vedem insa conditiile la receptorul situat in campul de radiatie al sursei.Marimea fundamentala este incidanta radianta(E),definita prin fluxul incident pe unitatea de arie: E=d/dA; =EdA [W/m2].
AD

Aceasta definitie e valabila indiferent de valoarea unghiului de incidenta.(irradiance). In cazul unui flux uniform sau a unei incidente constante pe intreaga suprafata a detectorului AD se obtin formulele: E=/AD ; =E AD. Presupunand ca radiatia vine de la o sursa unica ca dimensiuni si e receptionata de un receptor unic situat la o distanta considerabila se folosesc formulele simplificate: =I=I(Dcos2/r2), deci: E=/AD=(I/r2)cos2. In cazul in care suprafata receptorului este perpendiculara pe directia de incidenta:E=I/(r2)(aceasta este legea E1/(r2)),deci fluxul primit de receptor este: =Icos2AD/r2=LAScos1 ADcos2/r2 care este ecuatia fundamentala a radiometriei;ea stabileste ca radiatia receptionata de un receptor AD e direct proportionala cu aria suprafetelor AS si AD si cu cosinusii unghiurilor 1 si 2 si variaza invers proportional cu patratul distantei r.Factorul de proportionalitate este steranta sursei,care in genere variaza cu directia.Numai in cazul particular al surselor Lambert L este aceeasi pe toate directiile. Ecuatia prezinta o reciprocitate(simetrie):se vede imediat ca As va receptiona acelasi flux cand aceasta suprafata este folosita ca receptor,iar AD ca sursa cu aceeasi steranta L. In unele aplicatii,este utila iradianta,care este energia receptionata de unitatea de arie a receptorului: H=dQ/dAD=0tEdt [J/m2] ,echivalent cu expunerea in fotografie.

Concentratia spectrala si distributia radiatiei pe frecventa(I); -pe lungimea de unda(I). Pana acum nu s-a tinut seama de faptul ca toate aceste marimi depind in genere de lungimea de unda.In cazul producerii radiatiei electromagnetice,este insa imposibil sa se atribuie o cantitate finita de
3

energie unei lungimi de unda individuale.Chiar si cele mai ascutit definite linii spectrale au o latime finita fiind necesara atribuirea unui interval finit oricarei linii.Energia radiatiei emise trebuie deci gandita ca energia pe unitatea de banda.Generalizand,se pot obtine valorile spectrale(monocromatice) pentru toate marimile caracteristice:Q=dQ/d[J/m],I=dI/d, L=dL/d etc.,unde se observa indicele pentru a preciza ca este vorba de distributia spectrala a marimii respective;dar I(0) cand se precizeaza 0 la care se da I. In practica,domeniul spectral este deseori mic valoarea integrala a marimii se obtine mentionand valoarea spectrala cu > de exemplu, = . Aceasta este distributia spectrala propriu-zisa.De precizat ca valorile spectrale depind de ;deseori, dependenta diferitelor marimi caracteristice pentru un dispozitiv fotonic de este indicata sub forma distributiilor spectrale relative.De exemplu,pentru un flux radiant ,distributia spectrala relativa ()r poate fi exprimata ca un raport /valoarea fluxului la o 0 data: ()r=/(0).Evident,distributia spectrala si distributia spectrala relativa au aceeasi dependenta de : =(0)()r=ct*()r. 3 Deci daca distributia spectrala relativa este cunoscuta,este necesara numai determinarea constantei ct=(0) pentru a obtine valoarea absoluta la orice .Este suficient pentru aceasta sa se efectueze o masurare absoluta la orice nct=(0)=(n)/()r. In multe cazuri,dorim sa determinam emisia totala pentru o banda mai extinsa de ;aceasta se calculeaza prin integrare: =12d pe acest interval a marimii spectrale(diferentiale). Daca integrarea se face pe toate posibile,se obtine radiatia totala in cazul nostru fluxul radiant total. In cazul unei linii spectrale,integrarea pe intervalul (1, 2) (= latimea liniei naturale) este atat de mica incat radiatia totala poate fi atribuita lungimii de unda medii a liniei spectrale.Aceasta lungime de unda este pusa in paranteza asa incat () este folosita pentru fluxul radiant al unei linii avand =mediu al liniei. Pentru reprezentarea grafica a unei distributii spectrale a radiantei se foloseste de obicei I=f();in cazul unui spectru continuu,

emisia totala corespunde ariei inchise de curba I=abId.Acest mod de reprezentare nu este satisfacator in cazul unei linii spectrale,deoarece latimea liniilor individuale este foarte mica in comparatie cu distanta(banda ) dintre linii,fiind practic imposibil sa se faca graficul pentru o regiune spectrala mare.Pe de alta parte,distributia spectrala a radiatiei in interiorul liniilor este in majoritatea cazurilor de mica importanta si adesea se cunoaste numai emisia totala a liniilor.In acest caz,emisia totala a unei linii este atribuita unei singure lungimi de unda medii si este reprezentata printr-o linie a carei lungime este masura emisiei totale.Emisia totala a unei surse radiante ce emite mai multe linii este deci egala cu suma liniilor componente:

-distributia spectrala a unei surse cu spectru discret. I=I(1)+I(2) +I(3) +I(4)= i=14I(i). Cand este necesar sa se reprezinte un spatiu complex(cu distributie continua pe linie),apar dificultati din cauza ca: - mici caracteristice spectrului discret sunt greu de reprezentat; -intensitatile spectrale difera de obicei cu ordine de marime pentru spectrul continuu si respectiv cel discret. Exista totusi doua metode: -concentratia spectrala este folosita ca punct de plecare,iar liniile discrete sunt reprezentate cu o lungime de banda arbitrara(nu la scara) si cu o amplitudine constanta si mai mica.Fiecare linie este reprezentata deci ca un dreptunghi a carui arie este egala cu intensitatea totala a liniei

I=abId I=I(1)+ I(2)+ +I(n)= I(i)

I=0Id Evident,in acest caz latimea benzii liniei nu are semnificatie fizica;implicit nici alte marimi definite aici(de exemplu,intensitatea spectrala) nu pot fi extinse din aceste diagrame;conventional toate liniile se fac cu latime egala. -Spectrul continuu este divizat in intervale egale ,iar din mijlocul fiecarui interval cate un segment vertical de lungime egala cu emisia totala din acel . De fapt,in primul caz,liniile sunt transformate in spectru continuu,in timp ce in al doilea caz,spectrul continuu este impartit in linii discrete echidistante. -Este posibil sa se reprezinte emisia totala in functie de care marginesc largimea spectrului in interiorul caruia se calculeaza emisia totala;de exemplu,I=0Id.Aceasta curba se obtine din caracteristica spectrala prin integrare;invers,concentratia spectrala se obtine prin diferentierea curbei integrale.

S-ar putea să vă placă și