Sunteți pe pagina 1din 32

CULTURA GRAULUI

Importanta graului Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere alimentara. Suprafetele intinse pe care se seamana, precum si atentia de care planta se bucura se datoresc : continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine si raportului dintre aceste substante, corespunzator cerintelor organismului uman; conservabilitatii indelungate a boabelor si faptului ca pot fi transportate fara dificultate; faptului ca planta are plasticitate ecologica mare, fiind cultivata in zone a culturii . Fractiunea in bob Proportia din bob X (% din s.u.) N x 5,7 % din total proteine din Pericarp Testa 5.8 2.2 0.5 1.7 2.8 9.7 bob 1.7 2.3

Stratul Endospermul Endospermul Endospermul Embrion Scutellum

cu

aleurona extern median intern 1.0 1.5 12.5

7.0 12.5 57.5 5.33 4.27

3.15 2.2 1.4 1.0 30.4 24.3

18.0 12.5 8.0 5.7

16.0 19.0 12.0 41.0 3.5 4.5

Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in bob depinde de o serie de factori, cum ar fi : specia de grau, soiul , conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de azot folosite. Dintre acesti factori, conditiile climatice au un rol deosebit de important. In climatele secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata ; pe de alta parte perioada de formare si umplere a boabelor este mai scurta, coacerea este grabita si , ca urmare procentual, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra, in climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbonl totodata, perioada de formare a boabelor este mai lunga , ceea ce favorizeaza acumularea unor cantitati mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare, continutul boabelor de grau in substante proteice putin este albumine mai si scazut. globuline. Proteinele din bobul de grau sunt constituite in principal, din prolamine si gluteine si mai Proteinele din bobul de grau sunt constituite, in principal, din care ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din endosperm si care, dupa macunat, in faina inglobeaza graunciorii de amidon. Prin adaugare de apa, glutenul formeaza niste membrane colodiale care vor retine bulele de dioxid de carbon in procesul de crestere a aluatului si dau aluatul pufos. Boabele de grau durum, destinate fabricarii pastelor fainoase, contin o cantitate mai mare de proteine si gluten, dar glutenul are o calitate inferioara pentru panificatie; in schimb este forte potrivit pentru fabricarea pastelor fainoase, avand stabilitate mare la fiert, datorita filamentelor de proteina farte rezistente.

Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei destinata fabricarii painii aliment de baza pentru un numar mare de oameni ( dupa unele statistici , 35-40 % din populatia globului). De asemenea boablele de grau sunt folosite pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte industrii foarte diferite. Tulpinile (paiele) ramase dupa recoltat au utilizari multiple : materie prima pentru fabricarea celulozei, asternut pentru animale , nutret grosier, ingrasamant organic, incorporate ca atare in sol, imediat dupa recoltare, sau dupa ce au fost supuse unui proces de compostare. Taratele reziduri de la industria de morarit sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat in proteine, lipide si saruri minerale. Boablele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca productivitate. Folosirea boablelor de grau ca furaj este mai putin raspandita la noi, dar este practicata in majoritatea tarilor mari producatoare de grau . Sub aspect agronomic, cultura graului ofera avantajul ca este integral mecanizata. Totodata, graul este o foarte buna premergatoare pentru efectuarea araturilor de vara. Ca urmare dupa grau poate fi semanata, in principiu orice cultura; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi succesive.

Partea cariopsa

din %

din celulo za

Pentoza Zahar ni

Amid on

Protei ne (N x 5.7)

Lipide

Saruri minerale

cariopsa : Limi medi te a 100 5.5 2.8 6.7

Cariopsa intreaga Pericarp Testa Stratul

100 4.55.75 2.23.10 de 4.6

2.0-3.5 5.6-8.5 40-60 1.3 6-11 30-50 30-50 28-30

2.34.4 -

62-72 -

10-16 3-7 10-16 15-24

1.8-2.5 0.5 0.1 4-6

1.8-2.2 2-4 7-15 16-19

alcurona Endosperim Embrionul propriu-zis Scutellum

8.5 7586 11.15 1-2 1.8 1.2 2-4.5 5-12 15-20 15-25 25-32 10-20 4-6 81 0.3 1-3 0.10.8 78-83 9-15 0.7-2 0.3-0.8

Compozitia chimica Glucidele. In compozitia bobului de grau predomina substantele extractive

neazotate (62-75%) din masa proaspata a bobului, formate in proportie de peste 90% din amidon, iar restul fiind dextrine, si alte glucide mai simple. Extractivele neazotate sunt acumulate, in principal, in endosperm Protidele. Substante proteice reprezinta in mod obijnuit 10-16% din masa bobului ( cu limitele intre 8 si 24% ) si sunt situate in cea mai mare parte spre partile periferice ale bobului ( invelisuri, stratul aleurona), in embrion si scutellum .

Fractiunea in bob

Proportia din bob

X (% din N x 5,7 s.u.) 0.5 1.7 3.15 2.2 1.4 1.0 5.33 4.27 2.8 9.7 18.0 12.5 8.0 5.7 30.4 24.3

% bob

din

total din

proteine 1.7 2.3 16.0 19.0 12.0 41.0 3.5 4.5

Pericarp Testa Stratul cu aleurona Endospermul extern Endospermul median Endospermul intern Embrion Scutellum

5.8 2.2 7.0 12.5 12.5 57.5 1.0 1.5

Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in bob depinde de o serie de factori, cum ar fi : specia de grau, soiul , conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de azot folosite. Dintre acesti factori, conditiile climatice au un rol deosebit de important. In climatele secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata ; pe de alta parte perioada de formare si umplere a boabelor este mai scurta, coacerea este grabita si , ca urmare procentual, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra, in climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbonl totodata, perioada de formare a boabelor este mai lunga , ceea ce favorizeaza acumularea unor cantitati mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare, continutul boabelor de grau in substante proteice este mai scazut. Proteinele din bobul de grau sunt constituite in principal, din prolamine si gluteine si mai putin albumine si globuline. Proteinele din bobul de grau sunt constituite, in principal, din care ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din endosperm si care, dupa macunat, in faina inglobeaza graunciorii de amidon. Prin adaugare de apa, glutenul formeaza niste membrane colodiale care vor retine bulele de dioxid de carbon in procesul de crestere a aluatului si dau aluatul pufos. Boabele de grau durum, destinate fabricarii pastelor fainoase, contin o cantitate mai mare de proteine si gluten, dar glutenul are o calitate inferioara pentru panificatie; in schimb este forte potrivit pentru fabricarea pastelor fainoase, avand stabilitate mare la fiert, datorita filamentelor de proteina farte rezistente. Lipidele . Reprezinta 1,8 2,6 % din compozitia bobului si sunt acumulate, in special, in stratul cu alurona. Substantele minerale. Reprezentate de un numar mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn), au o pondere de 1,5 2.3 %, aflandu-se spre partile periferice ale bobului. In sfarsit, bobul de grau contine si vitamine, mai ales din complexul B (B1 , B2, B5, B6) si vitamina PP.

Valoarea biologica a poteinelor din boabele de grau este ridicata, deoarece acestea contin toti aminoacizii esentiali pe care organismul uman nu-I poate sintetiza. Totusi, un impediment il constituie continutul redus al boabelor de grau in lizina, triptofan. In domeniul producerii, comercializarii si industrializarii boabelor de grau se foloseste notiunea de grane tari, care defineste grane de foarte buna calitate sub aspectul continutului in proteine (peste 14 15%), produse in Canada si S.U.A. ca grane de primavara; aceste grane de forta nu sunt folosite ca atare in panificatie, ci sunt amestecate ca grane mai slabe, pentru a le inbunatati calitatea; granele semitari contin 11 12 % proteine, fiind produse, de regula, in Argentina, tarile fostei U.R.S.S., Ungaria; de asemenea, granele romanesti, produse pe cernoziom si cu o tehnologie corecta de cultivare apartin acestei categorii. Acestea sunt denumite si grane pentru panificatie. In sfarsit granele moi, cu sub 11% proteine (si chiar sub 9% proteine), sunt produse in climatele ude, oceanice, din Europa de Vest si pe coasta Pacificului in S.U.A.; aceste grane sunt destinate in principal, pentru foraj.

Originea graului In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, N. Vasilov a identificat pentru grau patru centre de origine : centrul asiatic central, de unde provine specia Triticum aestivum, cu subspeciile : vulgare, compactum si sphaerococcum; centrul din Orientul apropiat, din care provin : T. aestivum, ssp vulgare si ssp. macha, T. monococcum, T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum, T. carticum si T. timopheevil centrul abisinian, din care provin T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum, T. turgidum ssp. polonicum; centrul meditarenean din care provin: T. turgidum ssp. polonicum, T. aestivium ssp. spelta. Soiurile cultivate. Sortimentul de soiuri actualmente acceptate pentru a fi cultivate cuprinde numai soiuri romanesti. Aceste soiuri se caracterizeaza printr-un potential de productie de 9-10 tone boabe/ha, rezistenta la cadere, la ger, la iernare, la seceta si la boli, valoarea nutritiva si tehnologica ridicata a boabelor, stabilitate a

recoltelor. Pentru graul comun de primavara se recomanda soiul romanesc Speranta. Pentru graul de durum exista in cultura soiurile de creatie romaneasca Durom si Rodur Zonarea soiurilor de grau de toamna in Romania Zona de cultura a graului Sudul tarii, irigat Sudul tarii, neirigat Oltenia Zona piemonturilor sudice Vestul tarii Zona colinara de vest Transilvania Moldova centrala Nordul Moldovei Raspandire Planta de grau se caractrizeaza printr-o mare plasticitate ecologica, ceea ce ii permite sa fie cultivata pe toate continentele, intre 66 grade latitudine nordica si 45 grade latitudine sudica de la nivelul marii si pana la 3.000 3.500 m altitudine. In deceniul trecut, pe glob, s-au cultivat cu grau circa 230 milioane ha dar in ultimii ani suprafata a cunoscut o oarecare scadere, pana la 220 milioane ha in 1992. Productia globala de grau a atins 599 milioane tone in 1991 si 563 milioane tone in 1992 . Randamentul mediu mondial in ultimii ani a fost de 2370-2600 kg boabe/ha. Din productia mondiala 106 milioane tone au facut, obiectul comercializarii. Tarile mari producatoare si, in acelasi timp, exportatoare de grau sunt SUA (25,2 milioane ha si 28,3 milioane tone de grau exportate), Canada (13,8 milioane ha si 20, 7 milioane tone la export), Australia, (9,1 milioane hectare si 10, 9 milioane tone la export) si Argentina ( 4,2 milioane hectare si 4,9 milioane tone la export) . Mari importatoare de grau sunt, in prezent, China, Egipt, Japonia si tarile fostei URSS. Tarile Europei Comunitare se inscriu Soiuri recomandate Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Flamura 80, Dropia, Rapid Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 29, Fundulea 4, Rapid Flamura 85, Simnic30, Lovrin 34, Fundulea 4, Delia Albota, Ariesan, Fundulea 29, Fundulea 4, Trivale Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41, Delia Ariesan, Turda 81, Fundulea 29 Ariesan, Turda 81, Transilvania, Fundulea 4, Apullum Fundulea 29, Flamura 85, Moldova 83, Fundulea 4 Turda 81, Aniversar, Ariesan, Suceava 84, Gabriela

printre marii producatori si exportatori de grau (18,8 milioane tone de grau comun si 2,8 milioane tone de grau durum exportate in 1992 ). In Romania, suprafete cultivate cu grau au cunoscut modificari putin importante in ultimile decenii. Astfel, in anul 1838 se cultivau cu grau 2.5 milioane hectare; suprafetele s-au redus treptat pana la 2,1 milioane hectare in perioada 1979-1981; in ultimii ani se pot semnala o oscilatie ale suprafetelor, in jurul acestei valori (2,1 2,2 milioane hectare ) si o tendinta de crestere in ultimul an (1994) anul agricol 1991/1992, cu numai 1,45 milioane hectare semanate cu grau reprezinta o exceptie, avand drept cauza, printre altele neclaritati legate de sistemul de finantare, de lucrari ale solului, de forma de proprietate, dar si de conditiile climatice putin favorabile din perioada de semanat a graului. Randamentele obtinute la grau, in Romania, au crescut considerabil intre anii 1938 (963 kg/ha) si 1979-1981 (2487 kg/ha), dupa care s-au mentinut in jurul acestei valori, osciland de la un an la altul, in primul rand in functie de gradul de favorabilitate al conditiilor meteorologice ale anilor de cultivare. Se detaseaza randamentele medii obtinute la grau in anii 1977(2820 kh/ha) si 1990 (3301 kg/ha). In anul agricol 1993/1994 graul a fost semanat pe 2,5 milioane hectare si a produs in jur de 2400 kg boabe/ha medie pe intreaga suprafata. Bolile graului Principalele boli ale acestei culturi care impun an de an tratamente sunt : malura, cornul secarei , fainarea, fuzarioza si rugina bruna. Celelalte boli au un rol mai redus in cadrul tehnologiei de cultura. Mozaicul dungat ( Wheat streak mozaic virus) Raspandire. Boala se intalneste in tara noastra in diverse zone. A fost semnalata in 1961 de POP si studiate in mod detaliat. Simptone. Frunzele plantelor bolnave prezinta struri galbele in lungul nervurilor. Simptomele pot aparea in toamna, mai tarziu, intreaga frunza capata o culoare galbena-

aurie, cu unele pete verzi. Spicele raman mici, cu multe spiculete sterile, iar cresterea plantelor se reduce cu 22-28%. Patogenul. Virusul mozaicului dungat se prezinta sub forma de particule filamentoase , de 700x15 nm, cu o singura molecula de ARN monocatenar. Virusul se inactiveaza la temperatura de 54 grade C. In frunzele deshidratate cu clorura de calciu, virusul se mentine activ pana la 16 ani. In natura virusul este transmis de pe Lolium multiflorum si alte gazde din natura, de unde il transmit la grau, orz, ovaz, porumb si multe graminee spontane. Au fost izolate mai multe tulpini ale virusului importante inprocesul de ameliorare. Prevenirea si combatarea. Soiurile Fundulea 29 si Lovrin 34 au o rezistenta medie la aceasta boala. Dintre metodele agrofitotehnice, epoca optima de semanat si mai ales evitarea semanatului timpuriu au o eficacitate ridicata. Pentru combaterea vectorilor nu se recomanda deocamdata decat combaterea eficace a buruienilor, a florei spontane din jur si distrugerea samulastrei. Ingalbenirea, piticirea si aspermia graului (mycoplasma like organisms) Raspandire. Boala a fost semnalata in Transilvania, ulterior a fost observata in Moldova, Banat si Dobrogea. Simptome. Boala se manifesta in principal prin dungi galbene ce se intind de la varful frunzei spre baza, insotite de gofrare si, ulterior, de uscare. Frunzele sunt mai late, putin ingrosate, si , au un luciu caracteristic. Pe unele soiuri se produce o antocianizare ( inrosire ) a frunzelor. Ca urmare a atacului, plantele raman mici, spicele sunt reduse ca dimensiuni si cu numar redus de boabe. Patogenul. Organismul de tip Mycoplasma (MLO) care produce aceasta boala se prezinta sub forma de particul sferice sau ovale (100 300 mm) in camp se transimte prin cicada Deltocephalus (psamotettx) alienus si prin cuscuta, iar in sera , in mod artificial prin grefare. Boala se manifesta pe multe specii Triticum , orz, secara si ovaz. Prevenire si combatere. O rezistenta medie la aceasta boala prezinta soiurile Delia, Fundulea 133, si Fundulea 5. O eficienta ridicata prezinta rotatia in care cerealele paioase revin pe aceeasi sola abia dupa 3-4 ani. Dintre alte metode de combatere, trebuie

mentionate evitarea semanatului timpuriu, combaterea eficace a buruienilor si, in unele cazuri chiar a vectorilor.

Fainarea graului (Erysiphe grammis ) Raspandire. Este o boala care se intalneste in toate zonele de cultura a graului din tara noastra an de an si impune masuri de protectie sistematice. Atacul variaza de la an la an in functie de conditiile ecologice si de tehnologia de cultura. Simptome. Fainarea apare sub forma unor pustule albicoiase, de marime diferita, care se afla pe ambele fete ale frunzei, pe teci, pe pai si, la atacuri puternice, chiar pe spice. Petele alb-pasloase pot cuprinde treptat majoritatea limbului foliar, devin purverulente datorita conidiilor ce se formeaza. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie a plantelor, pe miceliul ciupercii apar cleristoteciile ( corpurile de fructificare) ciupercii sub forma unor puncte negre in masa miceliului. La inceput frunza prezinta mici decolorari, mai tarziu tesutul se brunifica. Boala se manifesta mai ales pe frunzele de la baza plantei. Patogenul, de regula nu omoara planta. Patogenul. Ciuperca (Erysiphe graminis) este un parazit obligat, care formeaza un miceliu , la suprafata frunzelor, de culoare alba, de pe care pornesc haustori digital ramificati, prin care extrage din frunza apa si substanta nutritiva. Conidioforii sunt scurti si hialini si pe ei se formeaza conidiile elipsoidale si hialine, unicelulare, de 18-36 x 1117 nm dispuse in lanturi. Acest stadiu conidian (anamorf) poarta numele de Oedium monilioides (Nees) Link. Conidiile se desprind usor si, luate de curentii de aer in conditii favorabile, produc infectii pe frunzele sanatoase. Cleistoteciile au forma globuloasa, se formeaza in pasla micelieana si reprezinta corpurile de fructificatie ale ciupercii. In interiorul cleistoteciilor se formeaza 8-25 de asce, de 66-100 x 24-40 micrometrii care contin, la randul lor, fiecare cate 4-8 ascospori unicelulari, hialini de forma elipsoidala. Plante gazda. Erysphe graminis se intalneste pe foarte multe graminee, cu exceptia porumbului, orezului, meiului, si srobului.

Specializare pe gazde. Ciuperca Erysphe graminis prezinta mai multe forme specializate, dintre care pe cerealele cultivate au fost stabilite urmatoarele : pe grau f.sp. tritici, pe orz f.sp. hordei, pe ovaz f.sp. avenae, pe secara f.sp. secalis, care nu infecteaza reciproc aceste plante gazda. Pe multe graminee spontane au fost descrise, de asemenea, multe forme specializate. Totusi, tinand seama de experientele prin inoculare incrucisata, se apreciaza dupa unele pareri ca aceasta specializare nu este asa de stricta. In general insa, formele de Erysphe graminis de pe gramineele spontane nu infecteaza cerealele cultivate. In tara noastra, NEGULESCU si colab.(1979) au stabilit rezisteenta soiurilor cultivate de grau la fainare, identifican si rasele existente. Totusi, datorita capacitatii ridicate de a forma rase noi, soiurile mai rezistente devin cu timpul sensibile. Factorii ecologici ai bolii. Agentul patogen al fainarii iernezaza pe plantele vii de grau de toamna. Ascoporii din cleistoteciile ce ierneaza au, de asemnea, un rol, mai important in transmiterea in zonele meditareene ale Europei. In zona noastra de cultura, rolul acesta este mai putin clar. In general, exista posibilitatea transportului pe distante mari a conidiilor din zonele foarte indepartate. Conidiile germineaza la temperaturi intre 5 si 30 grade Celsius, cu un optimum la 15-20 grade Celsius si la o umiditate de 95%; totusi , apa libera reduce germinarea comidiilor, procesul de sporulare si dispersare realizandu-se la umiditati mai scazute . Dintre factorii agrofitotehnici care favorizeaza boala, se pot mera epoci prea timpurii de semanat, doze mari de ingrasamant, azot, neechilibrate cu fosfor si potasiu, densitati prea mari de plante. Importanta economica. Fainarea este una din bolile principale ale graului, care impune an de an lucrari speciale de protectie. Plantele de grau atacate din toamna, au o rezistenta mai scazuta la ger, fratirea poate fi mai redusa, iar boabele sunt mai mici. Se apreciaza ca pierderea de recolta este de 2 ori mai mare decat radacina patrata a procentului suprafetei frunzelor infectate la sfarsitul perioadei de vegetatie. In conditii de irigare si atunci cand nu se respecta tehnologia de cultura, pierderile pot trece de 25% din recolta.

Lucrarile de ingrijire Graul este o cultura cu o tehnologie total mecanizabila, deosebit de rentabilasub aspectul consumului de forta de munca. Felul lucrarilor de ingrijire care se aplica graului si numarul acesta depinde de foarte multi factori ( calitatea patului germinativ, dezvoltarea plantelor de toamna si starea de vegetatie la desprimavarare, mersul vremii si al vegetatieide primavara, rezerva de buruieni, infestarea cu boli si daunatori. Sunt situatii extreme in care sunt necesare numai 1-2 lucrari de ingrijire si sunt situatii in care sunt necesare foarte multe lucrari. Tavalugitul semanaturilor de grau imediat dupa semanat aparent necesar atunci cand s-a semanat in sol afanat si mai uscat, si se face cu scopul de a favoriza, astfel absortia apei. Controlul culturilor pe timpul iernii si eliminarea apei pe portiuni depresionare sau microdepresioanare sunt operatiuni de buna gospodarire care se fac de catre orice bun cultivator de grau. La amplasarea culturilor de grau trebuie evitate, pe cat posibil, terenurile unde in timpul iernii apar baltiri. Tavalugitul la desprimavarare este necesar numai in situatii extreme cand, din cauza alternantei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii, radacinile plantelor de grau au fost desprinse de tot; ca urmare, incalzirea vremii la desprimavarare poate determina ofilirea si uscarea plantelor de grau, partial dezradacinate; fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale . Atunci cand situatia o impune, lucrarea de tavalugit trebuie executata pe un sol bine scurs, dar inca reavan, pentru a realiza aderarea radacinilor la sol si a nodului de infratire, dar fara a tasa suprafata solului. Grapatul culturilor de grau la desprimavarare este o lucrare tehnologica clasica de cultivare. In prezent, grapatul a fost scos din tehnologia clasica de cultivare. In prezent, grapatul a fost scos din tehniologia recomandata, desi continua sa fie efectuatde unii cultivatori de grau la noi. In majoritatea cazurilor se considera ca lucrarea de grapat a semanaturilor de grau la desprimavarare nu mai este necesara, iar consecintele negative sunt, adesea importante : multe plante de grau sunt distruse, altele sunt dezradacinate; terenul, inca umed, este tasat la trecerea tractorului; cresc costurile.

Particularitati Biologice Perioada de vegetatie a graului de toamna dureaza, in conditiile din tara noastra, circa 9 luni . In acest interval de la germinare pana la maturitate, plantele de grau trec prin anumite faze (stadii) fenologice , care se recunosc prin schimbarile in aspectul exterior al plantelor si care sunt insotite de modificari interne in biologia plantei. De regula, este dificil de a delimita strict aceste faze, deoarece ele se suprapun partial sau se desfasoara in paralel. In general, este acceptata impartirea perioadei de vegetatie a plantelor de grau in urmatoarele faze fenologice: germinare (rasarire) ; inradacinare; infratire; formarea (alungirea) paiului; inspicare-inflorire fecundare; formarea si coacerea boabelor. La randul lor, fazele prezentate se grupeaza in etapa, perioada vegetativa, caracterizata prin dezvoltarea organelor vegetativeale plantelor (de la germinare la infratire) si etapa generativa (reproductiva), caracterizata prin dezvoltarea inflorescentei, a florilor si formarea boabelor. In perioada actuala, atat specialistii in biologia cerealelor cat si tehnologii apreciaza ca aceasta divizare a vegetatiei graului nu este suficient de precisa si au propus subdivizari mai fine, de detaliere a stadiilor fiziologice cele mai importante din puncul de vedere al cultivarii graului si al randamentelor. Ca urmare, a fost realizata coditionarea vegetatiei , prin intocmirea unor scari de coduri care marcheaza stadiile de vegetatie. Prima scara de coduri a fost realizata de Jonard. Scara cea mai des citatain literatura de specialitate este cea realizata de Feekes, care codifica vegetatia graului incepand de la rasarire si detalieaza etapele premergatoare infloritului, inflorirea si formarea boabelor. Ulterior, scara lui Feeker a suferit mai multe modificari efectuate de unii biologi si fitotehnisti. Mai nou au fost intocmite codificari mai amanuntite de catre Keller si Baggiolini, precum si de Zadocks, Chang, Konzak, dupa un sistem decimal, aceasta din urma fiind, in prezent, cea mai frecvent utilizata in domeniul biologiei si al cultivarii graului.

Pagube provocate de buruieni produciei vegetale

Buruienile sunt plante nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe pajiti, in parcuri i grdini, pe terenuri industriale, aeroporturi etc. i produc diverse i enorme pagube. Ele provin din flora spontan. Sunt i unele buruieni, ca de exemplu pirul trtor (Agropyron repens), pirul gros(Cynodon dactylon) .a. foarte periculoase n culturi, dar cnd apar pe pajitile naturale sunt considerate plante furajere. Pe terenurile situate pe pante apariia unor astfel de buruieni este favorabil, deoarece protejeaz solul npotriva eroziunii. Buruienile provoac pagube agriculturii, dar i altor sectoare ale economiei. n agricultur pagubele sunt mari i variate i, n sitez, se concentreaz n diminuarea recoltelor, deprecierea calitii acestora i creterea costurilor de producie. Adesea, recoltele plantelor cultivate sunt diminuate cu 20-60%, iar cnd mburuienarea este puternic, acestea pot fi compromise n totalitate. La acestea se adaug i alte pagube de ordin organizatoric, sanitar etc. Iat, sumar modul cum se produc pagubele: a. Buruienile concureaz plantele de cultur pentru condiiile de via. Astfel le rpesc apa , substanele nutritive, lumina i cldura. Numeroase buruieni i dezvolt sistemul radicular mai repede i mai adnc dect plantele de cultur. De exemplu rdcinele de ovz slbatic (Avena fatua) ajung pn la circa 2 m adncime, iar cele de plmid (Cirsium arvense) pot ajunge, n primul an de via, pn la cca. 3,5 m, n al doilea an pn la cca. 4,5 m, iar n al treilea an la peste 5 m adncime. Ca urmare, buruienile consum apa din stratul arabil i subarabil, lipsind plantele de cultura i agravnd aciunea secetei. De aceea, lupta cu buruienile este una din principalele msuri de lupt cu seceta. Buruienile consum cantiti mari de elemente nutritive. De exemplu, o plant de mutar slbatic (Sinapis arvensis), n comparaie cu o plant bine dezvoltat de ovz, consum, n medie, mai mult de 2 ori azot, de 4 ori potasiu. Dup compoziia chimic, n medie, buruienile conin, n comparaie cu porumbul, aproximativ de 2 ori mai mult azot, fosfor de 1,6 ori, potasiu de 3,5 ori, calciu de 7,6 ori i magneziu de 3,3 ori (dup Greer, citat de Anderson, 1977). Buruienile parazite (Cuscuta sp., Orobanche sp.) i trimit organele de sugere (haustori) n tulpinele sau rdcinele plantelor de cultur i le extrag treptat hrana, provocnd, dac atacul este puternic, chiar perirea acestora.

Numeroase buruieni, n condiii favorabile cresc repede , depesc plantele de cultur pe care le umbresc micorndu-le procesul de fotosintez. Umbrirea este duntoare, indeosebi n primele faze de vegetaie i de aceea sufer mai mult plantele care la nceput cresc mai ncet (inul, porumbul, iarba de Sudan, meiul etc.). Culturile mburuienate capt o culoare verde-glbuie, sunt mai sensibile la boli i duntori i dau producii mai mici. Umbrirea solului determin scderea temperaturii acesteia cu 2-40C, ceea ce are o influen negativ asupra activitii microorganismelor din sol, ndeosebi n zonele agricole mai reci. Astfel, se reduc procesele de nitrificare, amonificare i altele, care condiioneaz fertilitatea solului. b. Buruienile favorizeaz cderea plantelor de cultur. Umbrirea determin alungirea internoduriilor inferioare ale tulpinilor i scderea rezistenei la cdere. Unele buruieni ca: hrica, urctoare ( Polygonum convolvulus ), volbura (Convolvulus arvensis ),mzrichea (Vicia sp.).a. se ncolocesc pe tulpini care devin astfel mai grele i cad. La plantele czute boabele rmn istave, iar recoltarea se face greu i cu pierderi de producie. Sunt unele buruieni care, n timpul vieii sau dup descompunerea lor, elibereaz n sol substane ce inhib creterea plantelor de cultur (substane allelopatice). Aa de exemplu, rdcinele de pir elimin substana toxic numit agropiren, care inhib creterea multor plante (inclusiv a unor cereale) care cresc n apropiere. Lubitul (Camelina alysum), buruian specific pentru cultura inului, elimin n sol o substan care inhib creterea inului diminund astefel recoltele. c. Buruienile sunt gazde pentru numeroi duntori i ageni patogeni ai plantelor de cultur. Acestea pot trece uor de pe buruieni pe plantele de cultur. Astfel, buruienile favorizeaz atacul plantelor de cultur i ngreuneaz combaterea bolilor i duntorilor. Plonia frunzei de sfecl (Piesma quadrata) i fluturele de lunc (Loxostege sticticalis) depun oule pe plantele de lobod (Chenopodium sp.) sau pe cele de tir (Amaranthus retroflexus etc.). Muli duntori ai plantelor de cultur din familia Cruciferae (varza, rapia etc.) triesc pe buruieni din aceeai familie. Nematozi care atac sfecla (Heterodera schachtii) sunt adpostii de plantele de cpri sau alte buruieni. Gndacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) se hrnete cu frunzele de zrn (Solanum nigrum) etc.

Viermele srm (Agriotes lineatus) care atac cerealele i alte culturi are ca plant gazd volbura, iar puricii care atac inul, cnepa etc. au plant gazd buruieni din familia Cruciferae. Pirul trtor, pirul gros i alte buruieni din familia Gramineae sunt gazde pentru diferite rugini ale plantelor cerealiere. Tciunele ovzului slbatic trece la ovzul cultivat. Cancerel sau ria neagr a cartofului (produs de ciuperca Synchytrium endobioticum) trece de pe zrn la plantele de cartofi. Agenii care provoac hernia verzei (Plasmodiophora brassicae) triesc pe plante de ridiche slbatic sau pe alte buruieni din familia Cruciferae; agenii patogeni care produc rugini la unele plante legumicole, triesc pe susaiul de grdin (Sonchus sp.). Aliorul (Euphorbia cyparisias) este planta gazd pentru rugina mazrii (Uromices pisi). Foarte muli virui productori de boli sunt transpirai de ctre insecte de la buruieni la plantele de cultur. d. Ca urmare a nrutirii condiiilor de via se depreciaz i calitatea produciei. n plus, multe buruieni au gust i miros neplcut sau sunt otrvitoare, fiind deci foarte periculoase atunci cnd ajung n semine, fin sau n furajele animalelor. Aa, de exemplu, seminele de neghin (Agostemma githago), zizanie (Lolium temulentum), mselari (Hyosciamus niger).a., chiar n cantiti mici, fac fina neutilizabil pentru om i animale. Plantele de piciorul cocoului (Ranunculus arvensis), floarea de lac (Ranunculus repens), Acroptilon picris, coada calului (Equisetum arvense i, ndeosebi, Equisetum palustre), aflate pe puni sau ajunse n fn, pot provoca otrvirea animalelor. Usturoiul slbatic, pelinul (Artemisia absinthium), sulfina (Melilotus officinalis) .a. dac sunt consumate de animale transmit gust neplcut laptelui i untului. e. Buruienile creaz mari greuti n executarea lucrrilor agricole. Se apreciaz c pe terenurile agricole mburuienate, mai ales cu buruieni perene cu nmulire puternic vegetativ, rezistena opus la executarea lucrrilor solului crete cu peste 30%. Lanurile mburuienate se recolteaz greu, cu mari cheltuieli de energie, iar mainile agricole se deterioreaz repede. Seminele, resturile de tulpini i de inflorescene ale buruienilor ajunse la seminele plantelor de cultur mresc umiditatea acestora i creeaz pericolul de mucegire a recoltei.

Buruienile micoreaz eficiena unor lucrri agricole ca, de exemplu, aplicarea ngrmintelor, a irigaiei, a lucrrilor solului etc. Prezena lor n cultur, n plantaile hortiviticole sau pe pajiti, ne oblig la lucrri n plus pentru a le combate sau a curi recoltele. Ca urmare, scade productivitatea muncii i cresc cheltuielile de producie. Buruienile creeaz mari greuti n activitatea de ntreinere a sistemelor de irigaie i desecare, a incintelor ntreprinderilor industriale, aeroporturilor, plajelor marine, parcurilor de odihn i recreere. Cu alte cuvinte direct sau indirect, mai mult sau mai puin, ele afecteaz standardul de via al ntregii societi. Toate acestea ne oblig la cunoaterea biologiei lor i la organizarea unui sistem eficace de msuri de combatere. f. Efecte negative asupra sntii oamenilor. Polenul unor specii de buruieni ca Sorghum halepense (costrei), Cynodon dactiylon (pirul gros), Amaranthus retroflexus (tirul), Chenopodium album (loboda), Anthemis cotula (romani puturoas), Salsola ruthenica (ciurlanul) etc. provoac reacii alergice ca strnutul, curgerea ochilor i a nasului, febr .a.. n concluzie, putem afirma c pagubele variaz n funcie de specia cultivat, gradul de infestare, condiiile climatice, raportul ntre diferite specii de buruieni, dozele de ngraminte aplicate i fertilitatea natural a solului. Pagubele provocate de buruieni plantelor de cultur sunt aproape egale cu cele cauzate de boli i duntori, iar n unele cazuri sunt chiar mai mari.

Tabelul 1.1 Nivelul pierderilor de producie cauzate de buruieni la diferite plante Cultura Gru Orez Porumb Alte cereale Cartof Sfecl de zahr i trestie de zahr Legume Fructe citrice, struguri Buruieni 9.8 10.8 13.0 12.1 4.0 12.2 8.9 5.8 Boli 9.1 8.9 9.4 8.6 21.8 16.5 10.1 16.4 Duntori 3.0 26.7 12.7 6.6 6.3 16.5 8.7 5.8 Total % 23.9 46.4 35.1 27.3 32.3 45.2 27.7 28.0

Ceai, cafea,etc

10.5

14.9

11.4

36.0

In culturile de cereale paioase, este necesara combaterea buruienilor din timp. Combaterea buruienilor din timp face posibila o mai buna disponibilitate pentru ap, substane nutritive, lumin i spaiu a culturii. Combaterea din timp a buruienilor poate duce la o cretere semnificativ de randament. Apa, substanele nutritive i lumina sunt factori limitativi pentru producie - pentru randament. Buruienile consuma ap, substane nutritive, lumin i spaiu, ceea ce nseamn c exista mai puina ap, substane nutritive, lumin i spaiu pentru culturi. n general buruienile rasar nainte sau n acelai timp cu plantele de cultura i n etapele foarte timpurii, ele sunt cele care "fura" cel mai mult i sunt duntoare culturilor. Apa care este salvat din timp prin combaterea buruienilor, poate fi utilizata de cultur. Aceasta nseamn c exist ap pentru mai multe zile de producie, care va avea ca rezultat un randament superior. Strategia pentru controlul buruienilor la cereale in primvara: - nceputul primverii: cnd cea mai mare parte a buruienilor au 2-4 frunze formate este timpul pentru combatere. - Urmtorul pas: dac este necesara combaterea, aceasta trebuie s fie executata. Aceasta poate fi fcuta mpreun cu tratamentele pentru boli. - Buruienile care provenind din radacini i rizomi: buruienile trebuie s aib mai mult de 5 frunze pentru a se realiza transportul de erbicide n jos n radacini i rizomi. Exemple de erbicide care pot fi folosite mai devreme. Plantele trebuie s creasc. Temperaturile de peste zi trebuie s depaseasca 8 gr C i cele de peste noapte mai mari de 3-4 gr C.

Buruieni

Bromus

Avena fatua

Apera spicaventi xxx xxx xxx

Buruieni dicotiledonate

Doza kg,l/ha

Pret Lei/ha

Pallas Axial AxialOne

xxx

xxx xxx xxx

xx

0,2 0,9

146 120

xx

1,0

Sekator Progress Pallas + Mustang xxx

xxx

xxx

0,15

48

xxx

xxx

xxx

0,2 + 0,5

186

Atunci cnd buruienile sunt combtute din timp, ar putea fi necesar o monitorizare ulterioar. Deobicei, aceast monitorizare poate fi facut o dat cu controlul bolilor/duntorilor sau cnd rasar buruieni din radacini sau rizomi. Masurile preventive de combatere a buruienilor sunt deosebit de importante deoarece, aa cum n medicin este mai uor a preveni o boal dect a o vindeca, tot aa n agricultur este mai uor a preveni rspndirea buruienilor dect a le strpi dup ce sau instalat. Din pcate, toate terenurile agricole sunt deja populate cu diverse specii de buruieni, astfel c oriunde trebuie s se desfoare o activitate continu pentru controlul acestora. Necesitatea unor astfel de msuri se micoreaz treptat, numai dac se aplic riguros msurile de prevenire a mburuienrii. Mai trebuie precizat faptul c organizarea i desfurarea unui sistem raional de prevenire a mburuienrii sunt posibile numai prin cunoaterea temeinic a particularitilor biologice ale buruienilor, a cilor de nmulire i de rspndire, a nsuirilor morfologice ale seminelor, pentru a putea recunoate prezena lor n sol, n gunoiul de grajd, n apele de scurgere de suprafa, sau n alte surse de mburuienare. De asemenea, fermierul trebuie s recunoasc plantele n primele faze de vegetaie cnd sunt mai uor de combtut. Numai pe baza acestor cunotine se poate trece la organizarea unui sistem raional de prevenire a rspndiri lor. Curirea materealului de semnat. Seminele plantelor de cultur, aa cum rezult la recoltat, conin un numr mai mare sau mai mic de semine de buruieni. Folosite astfel, ca material de semnat pentru ciclul de vegetaie urmtor, contribuie la mburuienarea solului i a culturilor. Acest neajuns se evit executnd n prealabil curirea lor. Pentru curire se folosesc diverse maini-vnturtori, trioare, selectoare, n funcie de propritile seminelor, att ale plantelor de cultur ct i ale buruienilor. Sunt i instalaii speciale, ca de exemplu, cele de la staiile de decuscutare, unde seminele de cuscut se separ din seminele de lucern, trifoi sau in.

Un material de semnat poate fi folosit n acest scop numai dac ndeplinete condiiile prevzute n standardele de stat. Acestea sunt normative n care, pe lng alte precizri, se indic i numrul de semine de buruieni pentru ca materealul respectiv s poat fi folosit la semnat. Pregtirea raional a gunoiului de grajd. Seminele de buruieni, numai o parte i pierd facultatea de germinaie cnd trec prin tubul digestiv al animalelor. De aceea, gunoiul de grajd poate fi o surs de mburuienare a culturilor. Acest neajuns se evit printr-o pregtire raional a gunoiului de grajd. Iat numai ctevareguli necesare pentru acest scop: pregtirea prealabil a furajelor care conin semine de buruieni (oprire, mcinare etc.); evitarea folosirii ca aternut n grajduri a paielor care conin un numr mare de semine de buruieni; pregtirea gunoiului prin metoda anaerob, ndesat; cosirea buruienilor din jurul platformei de gunoi pentru a evita formarea de noi semine i infestarea gunoiului de grajd etc. Curirea apelor de irigat de semine de buruieni. Numeroase semine de buruieni plutesc n ap i i pstreaz facultatea germinativ pe o perioad de 8-44 luni, iar unele chiar mai mult. De aceea, apa pentru irigat provenit din acumularea apelor de scurgere pe suprafaa solului poate conine un numr mare de semine de buruieni pe care le-a antrenat n drumul su. O dat cu folosirea acesteia pentru irigat exist i pericolul de a infesta solul i culturile. Curirea apei de semine de buruieni se poate face prin diferite metode: folosirea de instalaii de decantare a apei; aezarea de traverse sau vane pe cursul canalelor unde apa circul mai linitit, iar seminele de buruieni sunt dirijate spre canalele de evacuare; aezarea de site pe canalele principale la locurile unde pornesc canalele de distribuie etc. Recoltarea la timp i corect a culturilor. Dac nu se recolteaz la timp pe msur ce se ntrzie, un numr tot mai mare de buruieni ajung la maturitate i se scutur la suprafaa solului sporind astfel potenialul de mburuienare a acestuia. Combinele dac nu sunt curate bine, deplaseaz o dat cu ele i seminele de buruieni de la un lan la altu. La fel se ntmpl cu autocamioanele sau alte mijloace de transport, precum i cu mainile staionare de curat dac ele nu sunt curite bine dup fiecare lot de semine.

Vetrele unor buruieni perene ca plmida, susaiul . a., trebuie recoltate separat i mai devreme spre a evita scuturarea la suprafaa solului, precum i infestarea ntregii recolte. Lsarea pailor n grmezi, n urma combinei i balotarea lor ndat dup recoltat, de asemenea, reduce mprtierea seminelor de buruieni. Distrugerea focarelor de infestare cu semine de buruieni. Sunt unele suprafee unde buruienile pot ajunge la maturitate, iar de aici seminele pe diferite ci ajung pe terenurile agricole. Astfel de suprafee sunt: marginile drumurilor, cilor ferate, perdelelor de protecie, crilor din grdinele de legume i vii, taluzurile digurilor i canalelor de irigaie, locurile unde au fost trlele de oi etc. n astfel de situaii, buruienile trebuie s fie distruse nc din primele faze de vegetaie, prin cosit, cu erbicide sau prin prit, funcie de fiecare caz n parte. n scopul evitrii producerii de semine de buruieni, se recomand ca unele culturi excesiv de mburuienare s fie cosite pentru fn, chiar dac au fost planificate pentru producerea de smn. Evitarea rspndirii seminelor prin intermediul animalelor. Animalele la pune, prin rspndirea fecalelor, rspndesc i seminele de buruieni care nu i-au perdut facultatea de germinaie trecnd prin tubul lor digestiv. De asemenea, pe blana lor se prind seminele i fructele unor buruieni care, aa cum s-a precizat mai nainte, sunt duse dintr-un loc n altul. Toate aceste aspecte trebuie avute n vedere la organizarea punatului. Aa de exemplu, se dere ca s se evite trecerea animalelor pe suprafeele (izolate) puternic mburuienate, s se evite pe ct posibil folosirea unor furaje infestate; punatul s se desfoare pe parcele, lsnd timp suficient pentru regenerarea ierburilor valoroase i evitnd astfel golurile n pune, unde se pot instala uor diverse buruieni etc. Organizarea serviciului de carantin. Aceasta este un serviciu organizat de stat, n toate rile i are rolul de a controla materialul de semnat i alte produse de import, pentru a evita introducerea n ar de semine ale unor buruieni foarte periculoase i care, de regul, nu sunt n flora local.

Periodic, lista buruienilor de carantin se analizeaz fcndu-se modificrile necesare. Dac pe terenurile cultivate sau necultivate apar vetre de buruieni de carantin se ntreprind msuri severe de distrugere. Metode agrotehnice de combatere a buruienilor Aceste metode sunt cele mai vechi i continu s-i menin i astzi nsemntatea primordial. Principalele lor avantaje sunt: combat toate speciile de buruieni n timp ce prin aplicarea erbicidelor, n majoritatea cazurilor, rmn nevtmate anumite buruieni; concomitent, ndeplinesc i alte roluri ca de exemplu: pregtirea patului germinativ pentru semnat, trasarea de brazde pentru irigat, reglarea regimului aero-hidric, trmic i nutritiv al solului, combaterea bolilor i duntorilor plantelor de cultur etc.; nu sunt poluante, ceea ce are mare nsemntate pentru pstrarea mediului de via de pe Tera. Dar, metode agrotehnice au i cteva dezavantaje: unele lucrri aplicate neraional i prea des (artura, lucrrile cu grapa cu discuri, pritul etc.) favorizeaz intensificarea proceselor microbiologice de descompunere a materiei organice i astfel reducerea coninutului de humus al solului, deterioreaz structura i taseaz solul cu toate consecinele negative care decurg din aceasta; unele sunt costisitoare i foarte obositoare, necesitnd brae de munc, aa cum sunt, de exemplu, plivitul i pritul; nu ntotdeauna se pot executa la momentul optim din cauza lipsei de brae de munc sau din cauza precipitaiilor abundente etc.; dac nu sunt executate raional pot contribui la mburuienare. (de exemplu organele vegetale de nmlire ale unor buruieni perene se pot aga de grape sau cultivatoare fiind transportate i rspndite dintr-un loc n altul pe suprafaa cmpului). Rotaia culturilor. Aceasta reprezint pivotul central al managementului integrat al buruienilor. Pentru fiecare cultur sunt caracteristice anumite buruieni. Acestea se pot nmuli excesiv dac se practic monocultura sau cultura repetat un numr mai mare de ani. Aa de exemplu, n culturile de cereale pioase de toamn se nmulesc ndeosebi buruienile anuale de toamn, iar n culturile de cereale pioase de primvar se nmulesc buruienile anuale de primvar.

Monocultura favorizeaz i nmulirea bolilor i duntorilor, iar plantele de cultur atacate sunt mai firave i mai uor invadate de buruieni. Plantele care lupt mai slab cu buruienile sunt cerealele pioase de primvar, mazrea, inul, sfecla i, n general, plantele cresc ncet la nceputul perioadei de vegetaie. Lupt mai uor cu buruienile culturile competitive, precum i plantele pritoare, dar, n cazul acestora, numai dac prailele se execut corect. Culturile competitive sunt acelea care, datorit creterii mai viguroase, mai rapide sau densitii mai mari, nbue (sufoc) buruienile concurndu-le pentru factorii de vegetaie (ap, lumin, substane nutritive). Astfel de plante sunt: iarba de Sudan, rapia, secara, floarea soarelui, anghinarea, cnepa, porumbul pentru siloz i lucerna, trifoiul ncepnd cu anul II. Trebuie subliniat faptul c la stabilirea unei rotaii sau alternane ale culturilor trebuie avut n vedere particularitile buruienilor care predomin. De exemplu, o rotaie pentru combaterea buruienilor perene cu nrdcinare profund difer de rotaia pentru combaterea buruienilor anuale. n plus, pentru combaterea buruienilor perene sporete considerabil necesitatea corelrii rotaiei culturilor cu lucrrile solului. Lucrrile solului trebuie executate regulat, iar ca plante competitive s fie alese cele care cresc repede, produc mult umbr, iar dup recoltarea lor s rmn timp suficient pentru a executa lucrrile solului, eventual semiogorul. Aplicnd o astfel de combinaie de netode, dup 23 perioade de vegetaie sunt eliminate infestrile cu Sonchus arvensis, Linaria vulgaris .a., iar n 2-3 ani, infestrile puternice cu Cirsium arvense, Agropyron repens i alte buruieni perene. Pentru combaterea lui Sorghum halepense sunt eficace rotaiile in care grul ocup 40-60% i se cultiv repetat Prin folosirea asolamentelor raionale se uureaz mult lupta cu buruienile ntruct unele culturi nbu buruienile, iar altele lupt mai greu cu acestea. n cadrul asolamentelor raionale, buruienile sunt ntr-o reducere evident a gradului de mburuienare. Lucrrile de baz ale solului executate la timpul optim i de nalt calitate au un rol deosebit n combaterea buruienilor. Prin artur sunt distruse n totalitate buruienile anuale i bienale din vegetaie i numai temporar cele perene,deoarece ele regenereaz din organele vegetative de

nmulire.Dar, prin artura, o parte dintre aceste organe sunt aduse la suprafaa solului unde mor, fie prin uscare (n cazul arturilor de var din zonele secetoase) fie prin degerare n timpul iernii (n cazul arturilor de toamn). Din cercetrile efectuate de I. Lungu (1963) rezult c prin artur, combinat cu lucrarea de discuire, se pot combate cu destul eficien buruienile care se nmulesc prin rizomi (Agropyron repens, Cynodon dactylon etc.). Artura se va executa pn la adncimea unde se gsete densitatea mare a rizomilor, acetia sunt scoi n cea mai mare parte la suprafa, apoi sunt fragmentai prin dou lucrri cu grapa cu discuri. Dup lstrirea n mas se execut o nou artur la 20-22 cm, prin care se ncorporeaz sub brazd fragmentele de rizomi, ajunse la epuizare. Combaterea buruienilor perene se poate realiza i cu freza. Dup Grans (citat de Gh. Anghel i colab., 1972), prin 2-6 lucrri cu freza, dac sunt suficient de adnci, se poate strpi pirul (Agropyron repens). Acelai autor menioneaz c freza poate fi folosit i n combaterea plmidei (Cirsium arvense), dar, n acest caz, strpirea se realizeaz mult mai greu. Prin artur, seminele de buruieni sunt ncorporate la adncimi de la care nu pot germina i rsri. Dar, ntruct ele au o longevitate foarte mare, concomitent cu ncorporarea n adncime a seminelor de la suprafa sunt aduse din partea inferioar a brazdelor, n stratul superficial de sol, semine germinabile. Dintre lucrrile adnci, desfundarea contribuie la curirea radical a terenului de buruieni, deoarece, acestea fiind ncorporate adnc, din lips de oxigen, organele vegetative de nmulire pier, iar seminele nu pot germina. Lucrrile superficiale ale solului, permergtoare semnatului Lucrrile cu grapa cu discuri, cultivatorul, combinatorul i cu grapa cu coli reglabili, care se folosesc n vederea pregtirii patului germinativ, taie sistemul radicular al buruienilor nct acestea mor prin despicare. Efectul este maxim cnd buruienile se afl n prima faz de vegetaie, iar solul este mai uscat. n solurile umede sau cnd survin ploi ndat dup executarea lucrrilor, rdcinile se restabilesc repede i buruienile ncep s vegeteze. Concomitent cu distrugerea buruienilor prin lucrri superficiale, prin ntoarcerea i afnarea solului, sunt puse n condiii de germinare alte semine de buruieni, care, apoi,

sunt distruse prin repetarea lucrrilor, contribuind n felul acesta la reducerea rezervei de semine din sol. Ultima lucrare superficial a solului trebuie executat odat cu semnatul sau n preziua semnatului pentru ca buruienile s nu aib un avans de rsrire fa de plantele de cultur. Tehnica semnatului. Semnatul la timp i realizarea unei densiti optime specifice zonei pedoclimatice i a tehnologiei practicate la irigat i neirigat contribuie la diminuarea mburuienrii culturilor. Semnatul la epoca optim asigur ncolirea rapid a seminelor, reducnd perioada de timp ntre semnat i rsrire, iar plantele cultivate reuesc s pun stpnire pe teren i s nbue unele buruieni care rsar ulterior. De asemenea, repartizarea uniform a seminelor la unitatea de suprafa i realizarea unei densiti corespunztoare, asigur o mai bun acoperire a terenului de ctre plantele cultivate, npedicnd, n felul acesta, vegetaia buruienilor. Grpatul semnturilor. n vederea combaterii buruienilor, se recomand numai pentru anumite culturi cum sunt porumbul, cartoful .a. i numai n situaiile n care erbicidele aplicate preemergent nu au fost eficace. Grpatul se poate efectua i nainte de rsrire pentru unele culturi, la care din diferite motive se ntrzie rsritul i exist pericolul nburuienrii. n acest scop se folosesc, dup caz, sapa rotativ sau grapa cu coli reglabili: Dup rsrire, rezultate bune se obin prin folosirea sapei rotative la cultura porumbului, cnd aceasta se gsete n faza de 4-6 frunze, iar buruienile sunt abia rsrite sau n curs de rsrire. Pritul i plivitul, sunt singurele metode agrotehnice a cror scop principal l constitue combaterea buruienilor. Numrul prailelor, n funcie de natura plantei cultivate i gradul de mburuienare, este cuprins ntre 2 i 5 : Prailele trebuie s se execute la timp, adic imediat dup apariia buruienilor, deoarece buruienile mici sunt combtute mult mai uor i, de asemenea, pentru faptul c la nceputul perioadei de vegetaie culturile sunt deosebit de sensibile la concurena buruienilor. Prailele trebuie efectuate la timp att la cultura pentru care se execut, ct i la planta care urmeaz a fi cultivat n anul urmtor.

Plivitul se folosete la culturile semnate n rnduri dese, care nu pot fi prite; mai rar, i numai pe rnd, la plantele care se presc mecanic (de exemplu: soia, fasolea). Fiind o lucrare anevoioas i foarte costisitoare, necesitnd o important for de munc, folosirea acestei lucrri este n continu scdere. Este necesar s se pliveasc n special buruienile care depesc n cretere plantele cultivate i care, de obicei, se dezvolt n vetre cum sunt plmida (Cirsium arvense), susaiul (Sanchus arvensis) etc. Se mai practic plivitul n rsadnie la diferite culturi legumicole semnate des, precum i n procesul de ameliorare a plantelor i de producere de smn din verigi superioare (plivit biologic). Cositul buruienilor ca metod de combatere are ca obiectiv principal mpiedicarea formrii i deci rspndirea seminelor. De asemenea, este ncetinit creterea n vegetaie a buruienilor. Cositul se execut mecanic sau manual (pe locurile virane, marginile de drumuri, pe pajiti etc.). Pentru majoritatea specilor de buruieni cositul are cel mai mare efect cnd se execut n perioada cuprins ntre faza de dezvoltare deplin a frunzelor i cea de nceputul apariiei florilor (Klingman 1975). n aceast perioad n organele subterane se gsete cea mai redus cantitatea de hran. Anumite buruieni anuale, dup tiere, lstresc din mugurii de la baza tulpinii. Pentru combaterea acestora se recomand dou coase. Primul cosit se execut mai nalt, iar dup lstrire se execut cel de al doilea cosit, mai jos. Dup cel de al doilea cosit tulpina este mai groas i lemnoas din care cauz nu se mai formeaz noi lstari. Astfel se combate Erigeron canadensis .a. Buruienile care formeaz rozeta sau tulpin joas sau produc semine aproape de suprafaa solului, nu pot fi combtute total prin cosit. Astfel de buruieni sunt: Taraxacum officinale, Plantago lanceolata, Rumex sp., Cynodon dactylon, Digitaria sp. .a. Folosirea ngrmintelor i amendamentelor. ngrmintele stimuleaz creterea att a plantelor de cultur ct i a buruienilor. Dac ns buruienile sunt distruse prin diferite metode culturale pn la semnat i ndat dup semnat, plantele de cultur beneficiaz de fertilitatea solului; avanseaz n vegetaie i stnjenesc creterea buruienilor care rsar ulterior.

Anumite specii de buruieni sunt tolerante la reaci acid, iar altele la cea alcalin i, ca urmare, se nmulesc excesiv n asemenea condiii, n mare msur i datorit lipsei de concuren din partea altor plante, inclusiv a celor de cultur care nu suport asemenea reacii. Astfel de buruieni pe soluril acide sunt: sincerica (Sclereanthus annuus), hrana vacii (Spergula arvensis), coada calului (Equisetum arvense), piciorul cocoului (Ranunculus arvensis), mcriul mrunt (Rumex acetosella) .a. Prin folosirea amendamentelor, aa cum au dovedit experienele executate n ara noastr la GvojdiaLugoj (Staicu, 1969), se pot obine lichidarea total a acestor bruieni. Pe solurile alcaline, ca buruieni specifice sunt: iarba srat (Salicornia herbacea), srcica (Salsola soda i S. kali), limba petelui (Statice gmelini), diferite specii de pelini (Artemisia sp.) .a. care, de asemenea, dispar prin corectarea reaciei acestor soluri. Prin aplicarea de amendamente pe astfel de soluri se corecteaz n bun msur pH-ul, reducndu-se numrul buruienilor specifice. De asemenea, plantele de cultur, ntlnind condiii mai bune de cretere i dezvoltare, lupt mai uor cu buruienile. Mulcirea -acoperirea solului cu diverse materiale - are rolul de a npedica ajungerea luminii la suprafaa solului i deci de a stnjeni creterea buruienilor. Ca mulci se pot folosi paiele, gunoiul de grajd, hrtia, alte matereale. n ultimul timp cel mai folosit mulci este pelicula de matereal plastic, de culoare neagr, nepenetrat de ctre buruieni. Prin mulci se combat uor chiar i unele buruieni perene Cynodon dactylon, Agropyron repens, Centaurea sp. etc. Alte buruieni sunt greu de inut sub mulci, ca de exemplu Cirsium arvense .a. Cercetrile au dovedit c n comparaie cu solul lucrat, solul acozilnic mai mare. De aceea, mulcirea este nu numai o metod de acoperit cu mulci are un coninut de umiditate i o temperatur medie de combatere a buruienilor, dar i o metod eficient de realizare a unor culturi timpurii: pepeni, dovlecei, castravei, diverse flori etc. Mulciul poate fi aezat: a. pe suprafee de form ptrat i la distane egale; d. n benzi alternnd cu benzi de teren neacoperite sau c. pe ntraga suprafa. Eliminarea excesului de umiditate. Pe terenurile cu exces de umiditate, cu drenaj natural slab, se dezvolt buruieni specifice ca: mcriul (Rumex limosus), coada calului

(Equisetum arvense), jale (Stachys palustris), mana de ap (Glyceria aquatica) etc. Prin desecare sau drenare, dup caz, eliminnd surplusul de ap, se reduce simitor gradul de mburuienare cu speciile caracteristice i sporete puterea de concuren a plantelor cultivate. Inundarea se poate practica pe terenurile bine nivelate i delimitate prin digulee. n ara noastr se practic n orezrii i este eficace npotriva lui Echinochloa crus-galii i E. oryzoides, dar nu poate fi distrus E. phylopogon. Dup rsrirea buruienilor se introduce i se menine apa la un nivel de 5-10 cm pn ce sunt distruse toate buruienile. Nu toate buruienile reacioneaz la fel la mburuienare. n anumite condiii de sol, unele plante trec n perioada de repaus i avnd un consum redus de oxigen pot supravieui. De asemenea, seminele de buruieni i pstreaz mai mult timp viabilitatea n ap. Arderea cu flacara, produs prin arderea petrolului sau a derivailor acestuia, distruge buruienile anuale din culturile pritoare (porumb, bumbac, sorg, morcov .a.), cuscuta din lucerniere, buruienile din plantaiile de zmeur, de struguri, de pe lng trunchiurile de pomi etc. Pentru stpnirea buruienilor perene, lucrarea trebuie repetat de mai multe ori. Agregatul de lucru este format din tractor, rezervor cu combustibil, furtunuri, arztoare. La partea superioar arztoarele sunt acoperite, pentru ca flacra s nu ajung la frunzele plantelor. Rezultatele metodei depind de durata i ntensitatea flcrii, iar acestea pot fi reglate. Flacra trebuie s produc plirea buruienilor, moartea acestora survenind n cteva zile. Metoda arderii cu flacr nu are perspective de extindere deoarece se consun mult combustibil. n unele situaii se ard pe cmp produsele secundare (paie, coceni, vreji) pentru a elibera terenul n vederea executrii arturii. Cu aceast ocazie se distrug i o parte din seminele de buruieni de la suprafaa solului. Metoda nu poate fi acceotat deoarece prin arderea masei organice se pierd imense cantiti de energie din ecosistemul agricol. Metode chimice de combatere a buruienilor

Combaterea pe cale chimic a buruienilor a aprut ca o necesitate, ea constituind o revoluie n tehnologia de cultur a plantelor, situndu-se la nivelul celor mai mari descoperiri ale secolului XX. Metoda de combatere a buruienilor pe cale chimic a devenit o parte important a agriculturii moderne, care se bazeaz pe o nalt productivitate a muncii omului, folosind erbicide i maini agricole perfecionate. n sensul larg, prin "erbicid" se nelege o substan chimic capabil, n funcie de concentraia la care este folosit i n cazul prezenei unei constelaii de factori naturali favorabili, s exercite n mod total sau selectiv asupra esuturilor sau metabolismului plantelor cu care intr n contact, un efect negativ care poate duce la moartea acestora. ntre ani 1859-1887, J.Sachs, cercetnd rolul i importana substanelor chimice n circulaia ascendent i descendent a sevei din plant pentru formarea rdcinilor i florilor de begonie i dovleac, definete i descrie aa numiii "mesageri chimicali". Aceasta este unul din primele studii n care s-a intuit fenomenul de translocare a substanelor regulatoare de cretere i arat c unele substane au aciune erbicid. Spre sfritul secolului IX i nceputul secolului XX au existat preocupri pentru valorificarea cunotinelor deja existente, adic a proprietilor erbicide a unor substane anorganice care se gsesc n mediul natural (cianamida de calciu, sulfatul de cupru, cloratul de magneziu etc.). Tot acum s-a folosit pentru prima dat produsul organic DNOC, care este ns toxic i pentru un mare numr de vieuitoare. Aceasta face parte din "prima generaie de erbicide", perioad dominat de erbicide totale, toxice pentru cvasitotalitatea speciilor vegetale cu care vin n contact. Prin descoperirea n 1941, de ctre Pokorny i Templeman, a dou substane din grupa acizilor clorofenoxiacetici -2,4 D i MCPA- apare "a doua generaie de erbicide". Aceste substane fac parte din grupa hormonilor vegetali, asigurnd aciunea selectiv a erbicidelor din generaia a doua. "A treia generaie de erbicide" a aprut prin descoperirea, n deceniul 6 al secolului XX, a erbicidelor "reziduale", cum sunt, de exemplu; Atrazinul i Simazinul, care au fost fabricate pentru prima dat n Elveia, n perioada 1952-1956. Spre deosebire

de erbicidele din grupa precedent, se aplic pe sau n sol, avnd un efect ndelungat asupra buruienilor. n ultimul timp a aprut "o nou generaie de erbicide superselective" a cror spectru de aciune se restrnge la o singur specie sau maximum 2-3. Folosirea erbicidelor n combaterea buruienilor prezint numeroase avantaje, printre care amintim: - eficacitate mare n combaterea buruienilor din culturile agricole; - n zonele sau n anii cu precipitaii abundente, erbicidele protejeaz cultura de concurena buruienilor n perioadele critice, n care combaterea eficient nu este posibil cu alte mijloace; - se creeaz condiii favorabile pentru mecanizarea complet a culturilor; - se reduc lucrrile de ntreinere i, prin urmare, numrul de treceri cu tractoarele i diferitele utilaje pe teren, ceea ce prezint o mare importan n economia de energie i n meninerea nsuirilor fizice ale solului; - amplific coeficientul de valorificare, de ctre plantele cultivate, a factorilor de vegetaie nbuntii: energie solar, spaiu de nutriie, elemente fertilizante, ap etc; - tratamentul cu erbicide se execut uor i repede, cu maini terestre sau cu aviaia utilitar, ceea ce face posibil ca ntr-un timp scurt s se trateze suprafee mari; - prin folosirea erbicidelor se realizeaz economie de for de munc mecanic i manual i crete productivitatea muncii pe unitatea de produs efectiv recoltat; - degrevarea unei pri a minii de lucru din activiti mai puin intensive i canalizarea disponibilului rezultat n alte direcii mai productive. Folosirea erbicidelor este ns o problem care reclam temeinice cunotine profesionale, deoarece nerespectarea tuturor regulilor de aplicare poate s duc la o slab eficien n combaterea buruienilor, la poluarea mediului ambiant, la creterea cantitii de reziduuri n produsele agroalimentare .a. Din aceste considerente, precum i multe altele, aplicarea erbicidelor trebuie fcut cu responsabilitate profesional i social, integrate organic n metodele de combatere a buruienilor. Metode biologice de combatere a buruienilor

n combaterea biologic buruienile sunt distruse cu ajutorul unor dumani naturali, ndeosebi insecte i mai rar ageni patogeni. n unele cazuri pot fi folosite rztoarele, gtele, raele, melcii, petii (pentru buruienile acvatice) etc. Combaterea biologic se dovedete eficient pe suprafee mari, cum sunt pajitele i canalele pentru ap, inaccesibile altor metode, infestate puternic cu o singur specie de buruieni, provenit din alt parte i care n locul habitat nu este atcat de dumani naturali. Metoda, deocamdat nu poate fi folosit pe terenurile cultivate unde se cere combaterea unui complex de buruieni i fr a duna plantelor de cultur. Metoda este eficient mai ales mpotriva buruienilor perene i mai puin eficient unde solul este infestat cu semine care, n sol, i pstreaz viabilitatea o perioad ndelungat. Ca ageni naturali pentru combaterea buruienilor sunt folosite mai mult insectele, pentru c aceasta se adapteaz (specializeaz) mai repede la planta gazd i pentru c distrug mai energic. S-au dovedit eficiente insectele din familia Lepidoptera, Hemiptera, Coleoptera, Diptera, Himenoptera .a. Dei cele mai specializate insecte sunt sfredelitoarele de rdcini i tulpini, precum i cele care atac interiorul seminelor, cele mai eficiente sunt ns insectele care consum frunzele i tulpinile deoarece ele sunt mai selective. Selectivitatea este una din primele condiii pentru introducerea unui duman natural nlturnd astfel pericolul ca respectivul prdtor s treac la alte plante folositoare sau plante de cultur. De aceea, n prealabil se fac numeroase testri. Agenii patogeni- virusuri, ciuperci, bacterii- de asemenea pot fi folosii cu succes deoarece pot fi rspndii uor (prin vnt, insecte, ap etc.). Ei distrug sistemul enzimatic, astup vasele conductoare, produc toxine, deregleaz procesele metabolice ale buruienilor. Ca i n cazul insectelor se cere o selectivitate deplin pentru plantele de cultur. Pentru a fi eficient, pe lng selectivitate i atacabilitate mare pentru buruiana gazd, agentul biologic trebuie s ndeplineasc i alte condiii: s se nmuleasc i s se rspndeasc repede i s se adapteaz la condiiile de mediu ale plantei gazd.

n situaia in care se selecteaz un prdtor eficace, combaterea biologic are mai multe avantaje: este ieftin, continu (permanent), iar n comparaie cu folosirea erbicidelor nu este populat pentru mediul nconjurtor. Prin metoda biologic nu se realizeaz stpnirea buruienlor, ci numai diminuarea infestrii deoarece, dup civa ani, ntre cele dou populaii, buruieni i insecte, se realizeaz un echilibru. Cel mai bun rezultat este echilibrul n care pagubele cauzate de buruieni nu mai reprezint o problem (pragul economic de dunare). Mai trebuie avut n vedere faptul c succesul obinut ntr-o ar sau zon nu este o garanie pentru alte ri sau zone unde condiiile climatice sunt diferite.