Morometii -trasaturile romanului1.

Tipul de roman Publicat in prim volum in anul 1955, al asa-numitului obsedant deceniu, Morometii, de Marin Preda, este un roman ce se inscrie prin universal diegetic (al lumii rurale) si prin mijloacele de constructie (ale realismului) in linia romanelor romanesti centrate pe lumea satului, succedand in acest sens opeea ca Mara (Ion Slavici), Ion (Liviu Rebreanu), Baltagul (Mihail Sadoveanu). Morometii este in esenta un roman realist de facture sociala, avand ca teme majore famila (dupa cum indica si titlul), pamantul, banul si timpul, aceasta din urma fiind conectat la o alta tema, cea a destinului uman si al comunitatii in istorie. Ceea ce va rezulta poate fi considerate o monografie a satului romanesc de campie cu cativa ani inainte de ce de-Al Doilea Razboi Mondial. Lumea si viziunea despre aceasta sunt surprinse din perspectiva unui narator aparent utilizator al fomulei narative omnisciente, omniprezente, la persoana a III-a, asadar dindarat. -roman realist, obiectiv, in care perspectiva dindarat se contureaza usor diferit datorita focalizarii de tip extern, astfel perspectiva unificatoare, a sensului ultim nu se va mai contura in finalul volumelor; primul e continuat de al doilea; (in al doilea, de retinut visul lui Niculae dupa moartea lui Moromete); 2. Tema romanului si secvente reprezentative -temele par diferite pentru cele doua volume, insa in ansamblu romanul reprezinta o demonstratie pentru valorile esentiale pentru individ, si pentru comunitate: familia, comunitatea, -tema familiei, a pamantului si a destinului comunitatii sunt subordonate in fapt temei timpului care are in vedere evolutia destinului in istorie; -relatiile dintre personaje impreuna cu subiectul romanului indica evolutia societatii rurale in timp si a mutatiei valorilor; -secvente: scena familiei din primul volum, unde este indicata dorinta lui Moromete de a mentine familia unita, mai ales ca secventa atrage dupa sine o prezentare a istorie familiei; familia e importanta pentru linistea si seninatatea personajului; asadar, este una din coordonatele vietii traditionale rurale; -in volumul doi: secvente semnificative: discutiile lui Moromete cu Niculae, in care se confrunta doua mentalitati opuse; monologul lui Moromete cand argumenteaza valoarea structurilor actuale in favoarea celor propuse de comunisti; astfel se evidentiaza aspiratia catre demnitate, respectul pentru munca si pentru omul inteligent, valoros, inclusiv pentru comunitate; 3.Patru structuri ale romanului; -scena de la piatra de hotar in care este evidentiata importanta gandirii linistite; -simetria incipit-final indica schimbarile majore ce vor avea loc in viata oamenilor, fiind in acelasi timp sugerata nepregatirea, incompatibilitatea structurilor actuale cu cele care se doresc impuse; -conflictul dintre Moromete si Paraschiv ce indica diferenta de mentalitate prin conceptia despre pamant; -personajul principal;

Morometii -particularitati de constructie a personajuluiPublicat in prim volum in anul 1955, al asa-numitului obsedant deceniu, Morometii, de Marin Preda, este un roman ce se inscrie prin universal diegetic (al lumii rurale) si prin mijloacele de constructie (ale realismului) in linia romanelor romanesti centrate pe lumea satului, succedand in acest sens opeea ca Mara (Ion Slavici), Ion (Liviu Rebreanu), Baltagul (Mihail Sadoveanu). Morometii este in esenta un roman realist de facture sociala, avand ca teme majore famila (dupa cum indica si titlul), pamantul, banul si timpul, aceasta din urma fiind conectat la o alta tema, cea a destinului uman si al comunitatii in istorie. Ceea ce va rezulta poate fi considerate o monografie a satului romanesc de campie cu cativa ani inainte de ce de-Al Doilea Razboi Mondial. Lumea si viziunea despre aceasta sunt surprinse din perspectiva unui narrator aparent utilizator al fomulei narrative omnisciente, omniprezente, la persoana a III-a, asadar dindarat. Atat temele romanului cat si specificul perspectivei narative au rol determinant in constructia personajului principal. Ilie Moromete are o personalitate bine conturata, ale carei trasaturi sunt communicate treptat, pe masura evolutiei subiectului romanului. Pe langa functia de punere in scena pe care subiectul si temele il au pentru personaj, acestea releva si o serie de trasaturi ale personajului Ilie Moromete, rezumate intr-o filosofie de viata, care il situeaza pe acessta in cadrul lumii prezentate ca fiind cel din urma taran (Nicolae Manolescu). De aceea, dintrun alt punct de vedere, Morometii este si romanul unui caracter, de o vartsa intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva . Primul volum al Morometilor este romanul unei astfel de nenoroociri care il angajeaza pe Ilie Moromete in noi actiuni, dar care nu ii schimba fundamental fiinta. Intr-o perspectiva rezumativa, caracterul lui Ilie Moromete reiese mai ales din statutul sau in relatia cu lumea satului, cu familia, dar si din relatia cu alte personaje ori din valorile care coordoneaza viata taranului. In familie, Moromete este un tata autoritar, dupa cum arata scena familiei si in general primele capitole ale romanului : Moromete vorbise pana acum incet si linistit. Deodata curtea rasuna de un glas puternic si amenintator, facandui pe toti sa tresara de teama ). De asemenea, este cel care se straduieste sa mentina unitatea unei familii dezbinate, o coordonata deosebit de valoroasa pentru acesta: Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapaea cu privirea pe fiecare . In cadrul comunitatii, Moromete reprezinta o voce distincta. Detine autoritatea suprema in poiana lui Iocan, unde se discuta politica, prezenta lui animand discutiile. Acest aspect se evidentiaza si in discutiile dintre Moromete si apropiatii sai (Cocosila, Dumitru a lui Nae), unde acesta, caruia ii place sa povesteasca, se face ascultat si placut prin detaliile pe care numai el se pare ca le observa. Este cazul calatoriei la munte sau al descrierii familiei cizmarului Pisica. In raport cu lumea, dar si cu timpul, personajul este o exceptie, dupa cum vor evidentia punctual culminand si deznodamantul romanului. Trasatura esentiala a taranului Moromete este seninatatea, cuprinsa in ideea despre viata si despre cum trebuie ea traita. Mai mult o stare de spirit decat o trasatura de character, Ilie Moromete o conserva uzand de mijloace ca disimularea, spiritual contemplativ, ironia, vorba, discutiile, meditatia, personajul fiind indicat de

narrator ca obisnuit sa vorbeasca singur, sa isi exprime vocal gandurile. In linii mari, scena de la piatra de hotar (Cap. XXIII- Partea a treia), in care Moromete se gandeste la fiii sai, infatiseaza, prin contrastul starii sale de spirit, viziunea acestuia despre viata, personajul descoperindu-se simultan pe sine. Faptul ca preocuparea si aspiratia lui Moromete o reprezinta mentinerea unei stari de spirit este relevat de intrebarea retorica a acestuia: Cum sa traiesti, daca nu esti linistit?. Secventa, un punct culminand al gandurilor personajului, ofera o exemplificare pentru numeroase pasaje anterioare, in care Moromete parea sa se comporte diferit de majoritatea: Statea pe piatra de hotar cu capul in maini si incerca sa dea de curgerea pana mai ieri a gandirii sale linistite indarjit si hotarat sa nu crute nimic pentru a o regasi, simtind ca instrainarea de ea ar aduce intunericul si ca moartea n-ar mai fi mai rea decat atat. O alta secventa semnificativa pentru personajul principal care isi doreste sa conserve o stare de spirit in care timpul are nesfarsita rabdare este cea a strangerii fonciirii de catre agentii fiscali, cand acesta actioneaza disimulat: Moromete intra in curte si se comporta ca fiind preocupat de gospodaria sa, facand abstractie de sosirea celor doi. Are, de asemenea, un aer nevinovat, amanand plata integrala: Pai nu ti-am spus ca n-am, zise Moromete nevinovat () L-am pacalit cu doua sute de elevi, replica Moromete. I-am dat numai o mie, adauga apoi cu ciudata voiosie si cu o voce scazuta ca si cand agentul, care era departe, ar fi putut sa-l auda . Personajul nu doar ca doreste sa o conserve ci sa si transmita aceasta conceptie despre viata. Din discrepanta existenta intre mentalitatea lui Moromete si cea a fiilor, preocupati de avere (Paraschiv mai ales), respectiv de crearea unei noi societati (Niculae) va rezulta conflictul exterior atat din primul, cat si din al doilea volum, mijloc esential de constructie a personajului. De exemplu, in primul volum, conflictul arata relatia personajului principal cu pamantul, si implicit, o conceptie a mentalitatii sale: spre deosebire de romanul Ion, unde pamantul era mobilul urmarit, in Morometii pamantul este deja proprietatea taranului, de care personajul principal este legat in masura in care prin intermediul acestuia este mentinuta unitatea familiei dupa obieceiurile satesti (Moromete si-ar dori ca Paraschiv sa se insoara si sa ramana in sat); pe de alta parte, in Morometii, pamantul reprezinta pentru restul taranilor un mijloc al relatiilor capitaliste, aspect ce il individualizeza din nou pe Ilie Moromete, ce doreste sa se simta independent, demn si cu libertate de miscare. Libertatea personajului, morala de aceasta data, completeaza potretul personajului. Ea ii permite lui Moromete sa fie nu de putine ori ironic, instrumentul personajului fiind uneori in acest sens limbajul neologic: Nae a refuzat, Noi obisnuim! Spuse Moromete putin absent, rotunjind si spaland cuvintele inctocmai ca feciorul lui Balosu. In perceptia celorlalte personaje, Moromete pare adesea lipsit de simt practic, naiv chiar. Incercand sa pacaleasca timpul, Moromete este el insusi pacalit de acesta. Asa cum in incipitul romanului, insasi naratorul preia aceasta impresie a personajului despre timpul rabdator, in care amenintarile se sfaramau in amenintari mai mici pe care ajutorul timpului le ducea zilnic in spinare , asemenea, in final, tot naratorul, prin acelasi personaj, va conchide ca Timpul nu mai avea rabdare. Moromete este taranul care va crede in valorile sale pana la sfarsitul vietii, in ciuda constrangerilor impuse de istorie. Astfel, in clipa mortii va putea afirma despre sine Domnule eu intotdeauna am dus o viata independenta!.

Aciunea, ampl, este plasat n spaiul rural din Cmpia Dunrii i este structurat pe trei planuri narative principale, care urmresc evoluia a trei familii, surprinse, toate, n plin proces de disoluie: Moromete i familiile complementare Booghin i Blosu. Cele trei planuri narative susin subiectul prin nlnuire, crend o imagine complex a relaiilor familiale care se stabilesc n interiorul unei comuniti rurale aproape nchise, n care viaa se desfoar n ritmuri universale. Alternana destinelor familiale reliefeaz capacitatea de adaptare la noile realiti sociale, care se definesc prin fisuri insesizabile ale existenei patriarhale. Personajele feminine nu au pregnana celor masculine, probabil pentru c studierea feminitii rurale nu a stat n intenia romancierului. Totui, n cuprinsul naraiunii, exist cteva schie tipologice, cum ar fi: Polina Blosu o nvingtoare asupra prejudecilor sociale, Mrioara Fntn o Penelop rural, nevasta lui Booghin, care nu admite boala n calculele familiei rneti, Guica reprezint tipul femeii sterile i rele, mbtrnit ntr-o ur mrunt (Eugen Simion) i Catrina Moromete o bigot, credina excesiv fiind singura ei alternativ la viaa grea. Ilie Moromete, rmas vduv, se recstorete cu Catrina, familia reunind copii din ambele cstorii, ntre care se declaneaz conflicte surde, alimentate de Guica, sora mai mare a lui Moromete. Nemulumit c fratele su s-a recstorit, exilnd-o din casa printeasc, Maria Moromete nutrete o nempcat ur fa de Catrina. Paraschiv, Nil i Achim, fiii lui Ilie Moromete din prima cstorie, sunt convini c mama lor vitreg i nedreptete, cutnd s le fac zestre numai fetelor Ilinca i Tita i s-i asigure lui Neculae, fiul mai mic, continuarea studiilor. De aici, conflicte deschise, uneori violente. De altfel, una dintre primele scene ale romanului sugereaz disensiunile care exist n interiorul acestei familii compuse din copii provenii din csnicii diferite. Aezarea la mas, n cadrul cinei n familie, este ilustrativ n acest sens: mama i fetele stau lng plit, Niculaie st n apropierea mamei, iar bieii mai mari spre partea dinafar a tindei, ca i cnd ar fi fost gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece afar. Realitatea este, ns, alta, iar informaiile oferite de naratorul omniscient sunt concludente n ceea ce privete rolul Catrinei n viaa celor trei biei mai mari. Cstorindu-se cu Ilie Moromete, Catrina face sacrificii pentru a asigura supravieuirea familiei n condiiile dificile de dup primul rzboi mondial: strmtorai, Moromeii vnd un lot din zestrea Catrinei, iar Ilie i promite acesteia c va fi trecut n actele de motenire a casei. n ciuda insistenelor Catrinei, acest eveniment nu are loc, ntruct Ilie Moromete are obiceiul de a amna pe termen nedefinit rezolvarea unei situaii de criz. Femeia triete constant cu frica de a nu fi alungat din cas de fiii mai mari, ceea ce o determin s le fie ostil acestora. Cei trei sunt nemulumii i de atitudinea tatlui, care ezit n a rezolva lucrurile tranant. La ndemnul Mariei, fiii mai mari plnuiesc s plece definitiv de acas, cu oile i caii familiei, dar Moromete se las greu convins s-i permit lui Achim s plece cu oile la Bucureti. Fr a bnui adevratele intenii ale fiilor si i strmtorat din cauza acumulrii datoriilor ctre stat i banc, Moromete decide, n cele din urm, s rite. Plecarea lui Achim este precedat de tierea salcmului, scen antologic pentru ilustrarea relaiei dintre Moromete i familia sa. Gndind n perspectiv, Ilie Moromete realizeaz c va avea nevoie de bani pentru a supravieui n absena singurei surse de ctig a familiei, de aceea hotrte s taie salcmul din spatele casei, un adevrat simbol al spaiului, reper pentru toat colectivitatea.

Tierea salcmului acutizeaz conflictul cu Guica i cu ceilali doi fii. Achim pleac la Bucureti, dar ctigul ateptat nu se ivete, iar Moromete afl c fiul su nu intenioneaz s se mai ntoarc i nici s trimit vreun ban acas. Pedeapsa exemplar aplicat lui Paraschiv i lui Nil nu are nici o eficien, cei doi fug i ei la Bucureti cu caii i cu aproape toat averea familiei. Personaj discret ca prezen n primul volum, dobndind relief abia pe parcursul celui de-al doilea, Catrina Moromete are un statut definitoriu pentru un personaj feminin din comunitatea rural descris de Marin Preda. Vduv de rzboi, Catrina se cstorete cu Ilie Moromete lsndu-i fiica din prima cstorie ( Maria, poreclit Alboaica ) n grija primului socru. Numeroase scene din roman o prezint copleit de treburi, Catrina Moromete fiind un personaj de aciune i, de aceea, caracterizat mai ales indirect. Din perspectiva naratorului obiectiv i omniscient, se consemneaz, prin intermediul naraiunii, aciunile personajului. O scen ilustrativ pentru rolul femeii n familie este aceea care prezint ntoarcerea Moromeilor de la cmp. Paraschiv, Nil i Achim se retrag pentru a se odihni, Tita i Ilinca pleac la grl s se scalde, Moromete iese n drum ca s-i gseasc un partener de discuie, mama rmnnd s ncheie singur treburile casei: Prea de la sine neles c singur mama rmnea s aib grij ca ziua s se sfreasc cu bine. Chiar dac nu are o prezen de prim plan n primul volum al romanului, prin relaiile cu celelalte personaje se definesc cteva trsturi de caracter ale femeii, care are menirea ingrat de a asigura echilibrul unei familii mcinat de conflicte interioare. n raport cu Ilie Moromete, se definete un conflict exterior care reliefeaz rbdarea i supunerea Catrinei, pentru c brbatul nu a trecut niciodat i pe numele ei casa, dei, pentru a supravieui crizei economice, Moromeii vnd din pmntul de zestre al Catrinei. Un alt conflict exterior evideniaz opoziia surd a fiilor mai mari, nvrjbii de Guica. n ciuda ncercrilor Catrinei, Paraschiv, Nil i Achim o privesc ca pe o intrus, iar trecerea timpului nu atenueaz dect n mic msur ostilitatea fiilor mai mari. Paraschiv o urte constant, chiar i dup ce pleac la Bucureti i-i face un rost departe de casa printeasc. Sentimentul, menionat prin intervenia naratorului obiectiv - Paraschiv ridic fruntea i-o privi pe femeie cu o ur cuibrit n el de pe vremea cnd mama lui bun murise. - , rmne acelai i dup trecerea anilor. De aceea, cnd Moromete pleac la Bucureti pentru a ncerca s-i nduplece pe fiii mai mari s se ntoarc acas, iar Achim ntreab ce face mama, Paraschiv izbucnete furios, semn c el nu a acceptat nicio clip prezena Catrinei n ipostaza matern, chiar dac ea a fcut sacrificii pentru ei: Cum ce vreau? E mama ta? url iar Paraschiv. n raport cu Niculae, se dezvluie delicateea sufleteasc a mamei, care i druiete celui mai mic dintre copii toat afeciunea de care e capabil, intervenind pe lng Moromete pentru a-l convinge s-l dea pe Niculae la coal: I-am spus, i-am spus, Niculae, las-m-n pace, du-te de aici! se rug i mama, parc ngrozit de neputina ei de a rezista acestui copil. n familie, cnd izbucnesc conflicte, tatl le reduce, de obicei, la tcere, pe fete i pe Catrina: Taci, fa, din gur, n-auzi?! zise el apucnd lingura de lemn ntre degete. n situaii de criz, ns, tatl i mama se aliaz tacit, pentru a nu lsa s transpar ngrijorarea lor n faa copiilor. O scen semnificativ n acest sens se petrece dup plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, cnd Tita i Ilinca nu se pot acomoda cu noua realitate. Catrina l nvinuiete pe Moromete c nu s-a gndit s pstreze cteva oi acas, iar Moromete, spre deosebire de alte situaii, nu numai c

nu riposteaz ironic sau nfuriat, ci accept nvinuirile cu senintate, pn cnd mama reuete s le distrag fetelor atenia de la subiectul cu adevrat grav lipsa alimentelor , transfernd ngrijorarea lor ntr-o alt sfer: Auzind aceste nvinuiri, tatl nu numai c no opri pe mam s vorbeasc mai departe, dar lsndu-i fruntea n jos, el parc chiar o ndemna s-l nvinuiasc i mai mult. Ceea ce Catrina i fcu, i nc cu mai mult pricepere, deoarece nu era prima dat cnd jucau mpreun, fa de copii, aceast comedie. Motivele economice stau la baza izbucnirii tuturor nenelegerilor din familie. Catrina triete permanent cu teama c bieii mai mari o vor alunga din cas, iar cnd Moromete pleac la Bucureti s-i conving pe fiii mai mari s se ntoarc acas, n sufletul femeii se aprinde o ur de nestvilit, care o determin s plece de acas, pentru a rmne lng fiica din prima cstorie. Nici insistenele Ilinci, nici intervenia lui Niculae nu o fac s-i schimbe hotrrea. O scurt revenire se sfrete cu un conflict violent cu Moromete, care, dup ce zace n pat o sptmn, se ridic la apariia nevestei i ncepe s o fugreasc prin grdin cu un par n mn. Curajul de a-l nfrunta pe Ilie Moromete este surprinztor pentru cei care o cunosc, mai ales c, mbtrnind, Catrina devine din ce n ce mai ataat de valorile religioase, ajungnd, la un moment dat, s fac o adevrat pasiune mistic pentru preotul din sat. De altfel, bigotismul este o trstur definitorie a caracterului Catrinei, ironizat adesea de Moromete pentru spaimele pe care le triete ( viseaz porci, diavoli, este superstiioas ). Este interesant de remarcat c singurul element de caracterizare direct, fcut din perspectiva lui Ilie Moromete, se refer la comportamentul excesiv de religios al Catrinei: Dac ar fi aa, c din cauza pcatelor nu poi dormi [] ar nsemna c Paraschiv al meu, care cnd se apuc s doarm, doarme pn iese ap sub el ar nsemna [] c e omul cu inima cea mai curat de pe pmnt. Proast mai e i muierea asta a mea! Al doilea volum accentueaz obsesiile religioase ale Catrinei, care ncearc s-i liniteasc sufletul, dat fiind faptul c, pe msur ce mbtrnete, i amintete din ce n ce mai pregnant de pcatele din tineree, care, pentru ea, sunt de neiertat. Conflictul interior pe care l triete o scindeaz ntre dorina de a se ntoarce acas, lng Moromete i lng Ilinca, i, n acelai timp, de a-i pstra nealterate senintatea i linitea pe care i le d apropierea de biseric. La moartea lui Ilie, Catrina i Niculae se ntlnesc ntr-o durere mut, neavnd nevoie s-i comunice sentimentele, pentru c, dintre toate personajele romanului care graviteaz n jurul capului familiei, mama i fiul l-au cunoscut i l-au neles cel mai bine pe omul sucit care a fcut ntotdeauna numai ce i-a dictat contiina. De aceea, numai Catrina i Niculae l viseaz dup moarte, ntr-un proces de reconciliere tardiv, care i unete pe supravieuitorii unei familii peste care au trecut toate valurile istoriei. Catrina Moromete este unul dintre cele mai constante personaje ale romanului. Circumscris tipului femeii de la ar pentru care familia i gospodria sunt principalele repere ale existenei, Catrina este o prezen discret, dar memorabil prin consecvena i rbdarea cu care face fa greutilor, fr a se plnge i fr a renuna la ceea ce o definete ca om.