1.Educatia fizica.

Sportul (definitii) Educatia fizica este un proces deliberat construit si dirijat, in vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice, in concordanta cu particularitatile de varsta, de sex, cu cerintele de integrare sociala a tinerilor, cu solicitarile fizice ale profesiilor si cu mentinerea conditiei fizice Educatia fizica reprezinta o componenta a educatiei generale, exprimata printr-un tip de activitate motrica (alaturi de antrenament sportiv, competitie, activitati de timp liber), desfasurata organizat sau independent, al carei continut conceput specific vizeaza optimizarea potentialului biomotoric al individului, precum si a componentelor cognitiva, afectiva si social-relationala, determinand cresterea calitatii vietii. Educatia fizica este o activitate care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiului fizic, in scopul maririi, in principal, a potentialului biologic al omului, in concordanta cu cerintele sociale. Educatia fizica se adreseaza simultan, corpului si psihicului, deoarece persoana se deplaseaza, gandeste, simte, se exprima etc. Ea este, de fapt, o educatie prin miscare. Educatia fizica trebuie definita din mai multe perspective: 1. a teoriei actiunii - ca activitate motrica 2. a didacticii ca proces instructiv-educativ 3. a teoriei sistemelor ca sistem de concepte 4. a managementului educatiei ca forma de organizare 5. a sociologiei ca factor de integrare socio-culturala Sportul(fenomen al lumii moderne) experienta individuala si institutie, loisir si specializare de inalt nivel competitional, expresie spontana si tehnica elaborata, practica educativa si spectacol, joc si munca, exercitiu corporal si conduita psihica. Sportul este consierat ca mijloc ideal de formare a corpului si a caracterului. Aparitia lui a marcat trecerea de la obiectivele de ordin igienic, pe care le urmarea educatia fizica, la obiectivele privind valorile educative ale intrecerii. 2. Obiectivele educatiei fizice dupa criteriul "gradul de generalitate" 1.Obiective generale : evidentiaza esenta educatiei fizice . Acestea sunt : - mentinerea unei stari optime de sanatate - favorizarea dezvoltarii fizice armonioase - dezvoltarea capacitatii motrice generale - formarea capacitatii de practicare sistematica si independenta a exercitiilor fizice - dezvoltarea armonioasa a personalitatii 2. Obiective specifice : reprezinta o particularizare a obiectivelor generale , la nivelul subsistemelor ed. fizice. 3. Obiective intermediare : actioneaza la nivelul ciclurilor de invatamant , al anilor de studiu . 4. Obiective operationale : vizeaza comportamentele imediate , observabile in timp scurt . 3. Obiectivele educatiei fizice dupa criteriul "sfera de influenta si comportamentul vizat"

1.Obiective de dezvoltare structural-functionala a organismului se refera la : - armonia intre indicii somatici si funcionali - mentinerea unui tonus muscular optim - formarea si mentinerea unei atitudini corporale corecte - prevenirea si corectarea deficientelor posturale si fizice 2. Obiective in plan motric : - dezvoltarea componentelor fitness-ului (rezistenta , forta , mobilitate ) - dezvoltarea componentelor fitness-ului motor (echilibru , coordonare segmentara , agilitate , putere , viteza) - formarea unui sistem de deprinderi si priceperi motrice de baza - imbunatatirea capacitatii de efort 3. Obiective psihomotorii : - dezvoltarea schemei corporale - dezvoltarea echilibrului static si dinamic - dezvoltarea lateralitatii si a armoniei laterale - formarea deprinderilor ideomotorii 4. Obiective cognitive : - dezvoltarea capacitatii de a cunoaste propria persoana , mediul ambiant , natural si social. - dezvoltarea calitatilor atentiei , memoriei , aspectelor intuitive ale gandirii , creativitatii . 5. Obiective in plan motivational si afectiv-volitiv : - echilibrarea si reglarea emotionala - educarea atitudinilor , a convingerilor , a sentimentelor morale . - educarea emotiilor estetice . 4. Idealul , scopul si finalitatile educatiei fizice Idealul reprezinta prouectia solocitata de societate pentru efs in viitor in ceea ce priveste determinarea modului de viata. Idealul ed. fizice ca imagine model , ca expresie a perfectiunii umane , desemneaza "cum trebuie sa arate" , dar mai ales "ce trebuie sa stie sa faca subiectul" educat fizic si motric , capabil sa se integreze cu succes in societate . Idealul ed. fizice este definit drept o finalitate de maxima generalitate . Scopul educatiei fizice defineste linia generala care orienteaza actiunile de formare si dezvoltare a personalitatii subiectilor, proiectate de ideal. El serveste ca ghid in selectarea obiectivelor generale si specifice, vizand finalitatea actiunii educationale. Scopul educatiei fizice este dezvoltarea complexa a personalitatii individului, in concordanta cu cerintele societatii de dobandire a autonomiei, a eficientei si a echilibrului cu mediul natural si social. Criterii in stabilirea scopului educatiei fizice: concordanta cu idealul educatiei fizice; depasirea nivelului actual prin actiuni de perfectionare, ajustare, restructurare, reformulare, la nivel conceptual si practic(praxiologic); valorificarea potentialului existent, a resurselor si a necesitatilor interne ale subsistemelor educatiei fizice; deschiderea spre nou, spre alte posibile alternative.Finalitatile educatiei fizice reprezinta progresul pe care il inregistreaza subiectul in plan somatic , functional , motric , cognitiv , afectiv si social .

Finalitatile generale ale educatiei fizice sunt reunite sub denumirea de ideal . Idealul educatiei fizice vizeasa finalitatea acestei activitati la nivelul intregii societati , in timp ce scopurile si obiectivele , orienteaza desfasurarea unor activitati educative determinate si concrete . Finalitatile ed. fizice sunt reprezentate de : - indicii superiori ai dezvoltarii fizice , ai calitatilor motrice - capacitatea de efort crescuta - capacitatea psihica . 5. Functia de optimizare a potentialului biologic - aceasta functie reprezinta punctul de plecare al influentelor exercitate prin exercitii fizice asupra organismului uman . - o solicitare adecvata d.p.v. calitativ si cantitativ (si in Ed.F. si in antrenamentul sportiv) , conduce la modificari morfologice si functionale relevante : tonifierea musculaturii cardiace si respiratorii , cresterea volumelor respiratorii si atutidine corporala corecta . Activitatile de EFS constituie un stimul direct al dezvoltarii morfo-functionale , iar absenta acestora poate conduce la adaptari de tip involutiv . 6. Functia de perfectionare a capacitatii motrice Motricitatea este elementul central pentru temele vizand continutui instructiv al unei programe de ed. fizica , aceasta activitate contribuind esential la dezvoltarea motrica si influentand conduita subiectului in procesul de integrare a acestuia in mediu . Nivelul fitness-ului conditioneaza ansamblul abilitatilor si motivatia subiectului de a se "desfasura" liber in orice tip de activitate . Capacitatea motrica este de 2 feluri : - generala : cuprinde calitati si deprinderi motrice de baza specifice educatiei fizice . - specifica : include calitati si deprinderi motrice specifice ramurilor de sport. Prin functia de perfectionare a capacitatii motrice , EFS presupune invatarea miscarilor si invatarea prin miscare . 7. Functia psiho-sociala Pe langa dezvoltarea capacitatii motrice , EFS influenteaza considerabil si dezvoltarea cognitiva si afectiva , prin intermediul miscarii obtinandu-se modificari progresive in capacitatea subiectilor de a analiza situatii , de a lua decizii si de a actiona . Prin practicarea ex. fizice , se dezvolta sentimentul de apartenenta la un grup , se ofera ocazia valorilor ideilor si a actiunilor personale si se favorizeaza dezvoltarea capacitatii de apreciere si de autoapreciere . Dorinta de afiliere la grup , este unul dintre motivele pentru care oamenii , si copiii in special , participa la activitati motrice cu caracter recreativ sau competitional .

8. Rolul mediului in practicarea exercitiilor fizice In orice domeniu , succesul depinde de talentul , de priceperea si de deprinderile aflate sub influenta mediului inconjurator . In diferite etape de dezvoltare a organismului, influenta factorilor externi ai mediului , alaturi de informatia genetica si de schimbarile produse in etapele precedente , au efecte diferite. Factorii de mediu joaca un rol important in disciplinele spoertive in care este esentiala rezistenta , efortul , deprinderea de a invinge dificultatile . In intelegerea colaborarii dintre factorii genetici si cei de mediu , o mare importanta o au asa-numitele "perioade critice de dezvoltare" . Rolul mediului natural si social in dezvoltarea persoanei este extrem de important . Acesta creeaza ambianta in care se dezvolta individul , cu trasaturile lui genetice . Un mediu exterior neprielnic poate tine ascunse posibilitati ereditare nebanuite si poate conduce la aparitia unei forme sensibile si nedezvoltate . 9. Talentul in EFS Definitie : Talentul este ansamblul dispozitiilor functionale si al sistemelor operationale dobandite , care mijlocesc performante si realizari originale in activitate. Prin talent sportiv se intelege predispozitia superioara a mediei de a putea realiza mari performante in domeniul sportiv . Talentul motric se manifesta prin faptul ca miscarile sunt invatate mai usor , mai repede , mai sigur . Insusiri : - inteligenta deosebita - impresionabilitate puternica - exigenta fata de sine - o putere de munca incredibila , rezultata din pasiunea pentru activitatea practicata . - dezvoltarea multilaterala a personalitatii . Caracteristici: - inteligenta deosebita - impresionabilitatea puternica - exigenta fata de sine - putere de munca - dezvolatrea multilaterala a personalitatii 10. Aptitudinile psihomotrice Aptitudinile psihomotrice se deosebesc de cele motrice prin faptul ca sunt mai rafinate si ca includ un grad superior de manifestare a functiei perceptive si intelectuale . Specificul aptitudinilor psihomotrice rezulta din implicarea lor in praxie , antrenand componente executiv motorii . Aptitudinile psihomotice pot fi : a) Generale : - capacitatea formarii deprinderilor : manifestata in usurinta intelegerii si insusirii

sarcinii motrice propuse - capacitatea de mobilizare a resurselor energetice In acest cadru , vom face cateva referire la inteligenta motrica , aceasta avand o semnificatie deosebita in aprecierea capacitatii psihomotrice a unei persoane . b) Speciale : sensibilitate kinestezica , echilibru , coordonare . In componenta atitudinii psihomotrice intra o multitudine de factori : - precizia controlului : in cazul miscarilor fine - coordonarea multipla : coordonarea mai multor segmente simultan - orientarea raspunsurilor sau aptitudinea spatial-motorie - timpul de reactie - viteza bratului - precizie mana-brat - dexteritatea manuala 11.Cunostintele teoretice de specialitate Cunostintele teoretice de specialitate intervin in cresterea nivelului de constientizare a practicarii exercitiilor fizice si in furnizarea elementelor necesare desfasurarii procesului specific, in cadru organizat, sau in timpul liber al practicantilor. Aceste cunostinte sunt transmise sub forma unor notiuni, reguli sau principii, specifice domeniului si care favorizeaza o activitate eficienta. Experienta teoretica si dadactica a domeniului evidentiaza urmatoarele categorii de cunostinte teoretice: argumente privind importanta practicarii exercitului fizic (sub orice forma), in acord cu efectele obtinute; denumirile principalelor segmente ale corpului uman, a grupelor musculare si articulatiilor importante; elemente privind pozitiile, planurile si posibilitatile de miscare, ale diferitelor segmente corporale; elemente minimale privind efortul de natura psiho-fizica (parametri, dozare etc.) si ecoul sau la nivel functional (frecventa respiratorie si frecventa cardiaca) reguli privind conceperea, organizarea si desfasurarea, in conditii de eficienta si siguranta, a proceselor de practicare a exercitiului fizic; denumiri specifice pentru elemente, procedee si actiuni tehnico-tactice, specifice anumitor discipline sportive; reguli privind mecanismele de executare si exersare a actiunilor motrice specifice activitatii desfasurate; regulamente de practicare a disciplinelor sportive; reguli privind igiena practicarii exercitiului fizic; competitii, recorduri, performante si personaliati din domeniul educatiei fizice si sportului; elemente de istoria si filosofia educatiei fizice si sportului (olimpism, miscare olimpica, fairplay, etc.) 12.Indici morfologici si functionali

Abordarea acestei componente presupune din partea profesorului, o buna cunoastere a particularitatilor anatomo-functionale si caracteristicilor procesului de crestere si dezvoltare, pentru fiecare varsta. A. Indici morfologici reprezentati de: inaltime; greutate; dimensiunea segmentelor corporale perimetrie, diametrie anvergura bratelor, etc. B. Indici functionali reprezentati de: frecventa cardiaca; frecventa respiratorie; capacitate respiratorie, etc. Prin efectele inregistrate la nivelul indicilor morfo-functionali ai organismului, educatia fizica si sportul contribuie esential la cresterea calitatii vietii. 13.Calitatile motrice Calitatile motrice pot fi definite drept caracteristici inascute ale motricitatii individului, al caror nivel se dezvolta pe parcursul vietii dupa o dinamica dependenta de mai multi factori: fondul genetic al individului; caracteristicile procesului de crestere si dezvoltare biologica, la diferite categorii de varsta, care asigura o disponibilitate inegala de-a lungul vietii pentru dezvoltarea calitatilor motrice; cadrul geografic si social in care se dezvolta individul; implicare intr-un proces formativ organizat si specializat, de tip educatie fizica sau activitate sportiva. Urmare a nivelului de manifestare a calitatilor motrice, individul prezinta performante diferite in executarea actelor si actiunilor motrice, cu indici de viteza, forta, coordonare, rezistenta si suplete. Tipologie a calitatilor motrice: calitati motrice de baza, viteza, rezistenta, forta, capacitatile coordinative, supletea; calitati motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezenate prin combinatii ale calitatilor motrice de baza. 14.Deprinderile motrice Deprinderile motrice se prezinta drept componente voluntare ale motricitatii individului care se formeaza in ontogeneza, ca rezultat al solictarilor vietii cotidiene si ocupationale, sau urmare a instruirii intr-un proces specializat. Odata formate, acestea se perfectioneaza neuniform, in functie de tipul si nivelul solicitarilor, prezentand grade diferite de precizie, cursivitate, coordonare, viteza, usurinta, plasticitate, automatizare, consum enrgetic. Mecanismul de formare a deprinderilor motrice are la baza formarea reflexelor conditionate prin intermediul repetarii multiple, ceea ce conduce, in cele mai multe situatii, la formarea stereotipurilor dinamice si o eficientizare a proceselor energetice. Caracteristicile deprinderilor motrice: sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formeaza in mod constient; sunt rezultatul calitativ al exersarii miscarilor;

 sunt structuri de miscari coordonate care constau in integrarea sistematica a miscarilor insusite anterior; valorifica prin capacitatea de diferentiere fina, informatiile senzorial-perceptive, rezultand o dirijare a actiunilor; prezinta o aferentatie inversa, rapida si efcienta; dovedesc o realtiva stabilitate in conditii constante, si plasticitate in conditii variabile; sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul insurii etc. Acestor caracteristici le pot fi adaugate cele ale miscarilor care compun deprinderile: unele elemente, sau chiar intreaga deprindere, se pot automatiza complet, asigurand o eficienta deosebita a miscarilor si un control redus al scoartei cerebrale, ceea ce permite reorientarea atentiei catre alti factori implicati in actiune; elemente componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, intr-un sistem unic si ireversibil, din punct de vedere al posibilitatii de a exista executii identice sau de a fi modificata succesiunea miscarilor; chiar daca deprinderile pot fi automatizate complet, exista situatii in care ele se manifesta original, adaptandu-se la modificarile conditiilor de executie. Tipologia deprinderilor motrice. Criterii clasificare a deprinderilor motrice: 1. in functie de componentele senzoriale implicate in activitate: - perceptiv-motrice (cognitiv-motrice), constau in adaptarea comportamentului motric la situatiile schimbatoare (scrima, lupte etc.) - motrice (propriu-zise), sunt sinteze chinestezice care se regleaza pe baza aferentatiei proprioceptive (atletism, patinaj, gimnastica etc.) 2. in functie de gradul de automatizare: - elementare, complet automatizate, dezv stereotipii (mers, alergare, saritura). - complexe, partial automatizate, unele elemente (cele care se desfasoara pe baza unui control exteroceptiv), perfectionandu-se in sensul detectarii si diferentierii precise si prompte a semalelor din mediul de desf a actiunilor (jocuri sportive, sporturi de lupta,etc) 3. in functie de finalitatile urmarite: - de baza, reprezentate de mers, alergare, saritura; - utilitar-aplicative, reprezentate de aruncare-prindere, tarare, catarare, escaladare, transport de greutati, tractiune-impingere; - specifice disciplinelor sportive, reprezentate de elementele si procedeele tehnice. 15.Etapele formarii deprinderilor motrice Formarea deprinderilor motrice poate fi prezentata din perspectiva celor trei domenii care sunt implicate in procesul specific: psihologia, fiziologia si metodica. Psihologia distinge urmatoarele etape in formarea deprinderilor motrice: etapa insusirii preliminare a bazelor exercitului; etapa insusirii precizate a executiei; etapa consolidarii si perfectionarii deprinderii. Fiziologia formuleaza in general, trei etape ale procesului de formare a deprinderilor motrice: forma globala; forma elaborata; automatismul. Teoria activitatilor motrice descrie patru etape ale formarii deprinderilor motrice: etapa informarii si formarii imaginii mentale, sau a configuratiei spatiale a miscarii

(cognitiva); etapa miscarilor grosiere sau insuficient diferentiate; etapa consolidarii miscarii, a coordonarii fine; etapa perfectionarii si suprainvatarii; In procesul de formare a deprinderilor motrice pot fi intalnite doua fenomene, transferul si interferenta, cu implicatii asupra calitatii insusirii informatiei. Transferul defineste influenta pozitiva exercitata de o depindere anterior formata, asupra procesului de formare a unei deprinderi noi. Interferenta desemneaza influenta negativa, exercitata de o deprindere deja insusita, asupra procesului de formare a unei deprinderi noi. Etapele deprinderilor motrice (invatarea motrica in efs): etapa initierii; etapa consolidarii; etapa perfectionarii; 16.Priceperile motrice Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale motricitatii individului, rezultate ale procesului de invatare motrica, care valorifica prin intermediul inteligentei, ansamblul deprinderilor cunoscute, in conditiile adaptarii la sarcini motrice variabile. Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea, ca metoda euristica cu cea mai larga aplicabilitate in activitatea de educatie fizica si sport. Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de urmatorii factori: constientizarea si aprecierea cat mai exacta a sarcinii motrice; volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ; experienta motrica a individului; capcitatea de generalizare, memoria, imaginatia si creativitatea, manifestate de individ. Tipuri de priceperi motrice: elementare: asigura raspunsul motric in faza initiala a invatarii sau exersarii unei actiuni; ele reprezinta un produs al invatarii prin imitatie; complexe (superioare)-reunesc in rezolvarea unei situatii variabile, cunostinte teoretice, deprinderi cunoscute, experienta motrica. Realizarea priceperilor motrice reprezinta o finalitate a pregatirii specifice activitatii de educatie fizica si sport. 17.Obisnuintele Obisnuintele pot fi descrise drept conduite voluntare ale individului, care includ preferinte, predilectii, pasiuni, pentru un anumit domeniu sau activitate. Obisnuintele, genereaza reactii similare ale individului in anumite situatii, bazate pe motive si convingeri puternice. Prin activitatea de educatie fizica si sport pot fi generate urmatoarele tipuri de obisnuinte: obisnuinta de a practica sistematic exercitul fizic, sub orice forma; obisnuinte legate de igiena practicarii exercitiilor fizice (igiena individuala, colectiva, a bazelor materiale folosite, etc.) obisnuinte de conduita sociala. 18.Atitudinile

Atitudinile sunt componente structurale ale personalitatii umane, rezultate mai ales din educatie si influentate sociale, a caror caracteristica principala o constituie disponibilitatea sistemului psihic de a percepe si judeca realitatea si de a reactiona in consecinta. Educatia fizica si sportul favorizeaza atitudini favorabile ale individului fata de urmatoarele situatii: societate si colectivitate; respectarea normelor morale; practicarea exercitiului fizic; activitatea desfasurata; reguli si legi profesionale sau sociale, etc. 19. Elemente de continut ale celorlalte laturi ale educatiei generale Abordarea integrativa a cunostintelor reprezinta o cerinta a procesului de invatamant modern . In acest sens , educatia fizica actioneaza in directia valorificarii achizitiilor din alte domenii in activitatea specifica , si totodata a influentarii laturilor educatiei generale a individului . EFS influenteaza sfera intelectuala , solicitarea memoriei , capacitatea de observare si analiza , atentia , imaginatia , creativitatea sau capacitatea de generalizare . Sfera morala a educatiei cuprinde urmatoarele eleente specifice : - contactul cu valoride domeniului - respectarea regulamentelor - corectitudinea - fair play Sfera estetica a educatiei cuprinde : - armonia dezvoltarii fizice - corectitudinea si acuratetea actelor motrice - simbolistica miscarilor . 20. Lectia Lectia este activitatea comuna a profesorilor cu elevii ce vizeaza scopuri si obiective precise , are un continut definit , o anumita structura si desfasurare intr-un timp bine delimitat . Lectia se fundamenteaza pe urmatoarele componente : - factorii ce cuprind continuturile si strategiile - resurse didactice , reprezentate de componenta psihica a colectivului - relatiile pedagogice stabilite intre profesor-elev si elev-elev . Caracterul maleabil , mobilitatea structurala si adaptabilitatea crescuta la conditiile concrete , confera lectiei de EFS statutul de principala forma organizatorica de predare a exercitiilor fizice in cadrul educatiei fizice scolare . Lectia : - respecta trasaturile generale ale unei lectii - reuneste principiile si cerintele didacticii , metodele si procedeele metodice , mijloacele de comunicare si de predare-invatare a continutului.

Caracteristici particulare : - continutul este stabilit in acord cu programa de specialitate - se adreseaza unor colective de elevi constante ca numar - are o durata stabila , precis delimitata in timp - valorifica experienta didactica a specialistului care o conduce - prin efectele pozitive in planul dezvoltarii motrice si capacitatii motrice - prin apartenenta la procesul instructiv-educativ , lectia respecta urmatoarele cerinte : a) sa prezinte teme si obiective precise b) sa foloseasca metode eficiente ; dozarea efortului sa fie realizata optim c) sa imbine optim instruirea si educatia d) sa valorifice timpul alocat 21. Dinamica si dirijarea efortului in lectia de efs Dinamica efortului in lectia de educatie fizica Dinamica efortului in ef poate fi apreciata avand in vedere posibilitatile de care dispune un profesor in timpul lectiei, prin evolutia parametrilor frecventa cardiaca si frecventa respiratorie. Evolutia demonstrata practic dar si ceruta de fiziologia efortului, pentru angrenarea treptata si cu un bun randament a organismului in efort, evidentiaza un traseu al efortului in lectie de forma unei curbe ale carei cote de reprezentare sunt stabilite prin valorile indicatorilor functionali mentionati. Astfel, pe parcursul primelor trei verigi evolutia efortului inregistreaza un drum ascendent evidentiat de valorile FC si FR, care pornind de la aprximativ 70 pulsatii/min. respectiv 16-18 respiratii/min. pot atinge cote de 120-130 pulsatii/min., respectiv 20-22 respiratii/min, in finalul verigii a treia. Aceasta situatie corespunde incalzirii organismului, care exprima o stare de preparatie psiho-fizica, senzoriala si chinestezica optima ce previne posibilele accidente. Actionarea in vederea rezolvarii obiectivelor operationale specifice lectiei atrage dupa sine solicitarile cele mai importante exercitate la nivelul organismului. Urmare acestui fapt, in verigile corespondente (IV, V in functie de numarul unitatilor de invatare abordate) se inregistreaza o aparanta stabilizare a efortului la cote crescute, puse in evidenta de valori ale FC in jurul a 160 pulsatii/min. Spunem aparanta stabilizare deoarece natura elementelor de continut, metodologia si mijloacele folosite, durata si natura pauzelor, reprezinta variabile in functie de care efortul poate inregistra mici variatii, dovedite de alternanta valorilor FC intre 140-180 pulsatii/min. si care confera imaginea unui platou cu unele oscilatii. Evolutia descendenta a valorilor parametrilor functionali este una fiziologic normala, asigurata de mijloacele ultimelor doua verigi care urmaresc revenirea organismului la o stare optima continuarii activitatii scolare sau cotidiene. Acest fapt genereaza un aspect descendent al curbei de efort pana la cote apropiate de cele inregistrate inaintea inceperii lectiei. Dirijarea efortului in lectia de ef Sarcina dirijarii efortului in lectia de ef revine profesorului care are obligatia de a asigura o dinamica corespunzatoare, fapt ce reclama o buna cunoastere a relatiei efort-oboseala-odihna.

Oboseala poate fi privita ca raspunsul acut al organismului la efortul fizic manifestat printr-o stare de disconfort caracterizat prin scaderea temporara a capacitatii de efort si o alterare (dezechilibru) a coordonarii functiilor organismului. Aceasta stare este una reversibila si fiziologic normala urmarita de profesor pe parcursul lectiei ca exponent al efectului determinat de efortul specific asupra organismului subiectului. Manifestarile starii de oboseala se pot inlatura prin odihna asigurata de pauzele active sau pasive dintre repetari si dintre lectii care nu trebuie prelungite dincolo de faza in care se pastreaza efectele favorabile ale efortului, respectiv faza de supracompensare. Modalitatile principale de dirijare a efortului in lectie, in functie de momentul folosirii lor, sunt urmatoarele: - dirijarea anticipata-realizata prin intermediul documentelor de planificare - dirijarea concreta (curenta) realizata in timpul desfasurarii lectiei in urma unor informatii obtinute prin metode obiective (inregistrarea frecventei cardiace si a celei respiratorii) si subiective (observarea reactiei elevilor la efort, care permite apreciere cu privire la gradul de transpiratie, coloritul pielii, gradul de coordonare motorie, atentia, etc.). In aceasta situatie se impun modificari ale dirijarii anticipate concretizate in: - modificarea duratei si naturii pauzelor; - modificarea parametrilor de efort; - modificarea conditiilor de exersare 22.Principii specifice activitatii de educatie fizica Principiul solicitarii gradate a organismului. Acest principiu are in vedere respectarea unor aspecte impuse de caracteristicile fiziologice ale organsimului, care nu permit o abordare brusca a activitatii atata timp cat aceasta se desfasoara pe baze stiintifice si are obiective bine determinate. Apreciem necesitatea solicitarii progresive a organismului drept o conditie pentru mentinerea randamentului crescut si eficientei in activitatile motrice. Consideram ca respectarea acestui principiu se impune in doua ipostaze specifice activitatilor de educatie fizica si sport. In primul rand in cadrul fiecarei lectii, cand intrarea in efort a subiectilor trebuie realizata gradat, printr-o pregatire a organismului ce respecta particularitatile fiziologice ale varstei si ale efortului ce urmeaza a fi prestat. (INCALZIREA) In al doilea rand, principiul trebuie respectat in programarea continutului lectiilor pe termen lung, asigurandu-se astfel o adaptare treptata a organismului la solicitarile specifice activitatii si un progres continuu fara sincope si fara problemele fziologice ce pot fi generate de abordarea neadecvata a efortului. Principiul solicitarii optime. Principiul face referire la parametrii solicitarii psiho-fizice la care este supus subiectul in timpul activitatilor motrice. Consideram ca prin respectarea acestui principiu se inlatura situatia de sub sau supra solicitare. Astfel, o dozare corespunzatoare a stimulilor din pregatire va produce efectele adaptative si de invatare scontate.

Este cunoscut faptul ca suprasolicitarea psiho-fizica impiedica manifestarea achizitiilor specifice activitatii la un nivel corespunzator, si genereaza un efect de stagnare sau regres al starii de adaptare la efortul respectiv. Totodata, subsolicitarea datorata utilizarii unor stimuli sub nevoile si posibilitatile subiectului, atrage dupa sine o incetinire a progresului si chiar o anulare a disponibilitatilor naturale ale subiectului pentru acest tip de activitati. In activitatile de educatie fizica si sport optimizarea solicitarii se impune ca o cerinta importanta in demersul specific pentru indeplinirea obiectivelor, atat a celor de dezvoltare morfofunctionala cat si de invatare, si poate fi respectata prin stabilirea mijloacelor adecvate si a raportului optim dintre parametrii efortului. Principiul frecventei si duratei solicitarii Acest principiu are in vedere necesitatea impusa de specificul activitatilor motrice prinvind prezenta solicitarii pe parcursul unei saptamani si a duratei acestei solicitari atat in lectie cat si in timp. Practica exercitiului fizic a demostrat ca pentru realizarea unei adaptari functionale corespunzatoare si a unei invatari eficiente, este necesar ca solicitarea specifica sa se regaseasca de minim doua ori pe parcursul unei saptamani, tip de minim 8 saptamani. Desigur ca aceste repere sunt pur orientative si variaza in functie de tipul activitatii (ed.fizica, sport de performanta, activitate de timp liber), de varsta pacientului, nivel de performanta motrica si obiectivele propuse. In ceea ce priveste durata solicitarii din timpul unei lectii si aceasta se apreciaza dupa aceleasi considerente mentionate anterior, si poate varia intre 30 min. pentru activitatile de timp liber si cateva ore in activitatea sportiva de performanta. Respectarea acetui principiu in educatie fizica si sport impune o programare si planificare judicioasa a activitatilor, atat la nivelul lectiei cat si pe termen lung. 23. Principiul interactiunii teoriei cu practica Pentru respectarea acestui principiu in activitatea de educatie fizica trebuie avut in vedere ca tot ceea ce se insuseste se cere a fi valorificat in activitatile competitionale sau in cele sportive desfasurate in timpul liber al elevului. Astfel, deprinderile sau priceperile motrice formate trebuie sa poata fi valorificate in conditiile unei confruntari regulamentare, sau ori de cate ori situatia cotidiana o impune. Continutul predat trebuie sa se raporteze la experientele posibile, iar prin sesizarea unor consecinte imediate, elevul poate fi constientizat asupra importantei si aplicabilitatii practice a celor insusite. In activitatea de educatie fizica, trecerea de la a cunoaste si a sti, la a sti sa faci si a fi capabil, reprezinta insasi finalitatea procesului si impune din partea elevului corelari ale cunostintelor anterior dobandite (nu numai la ef), iar din partea profesorului ca insusirea mecanismelor de executie a unor deprinderi specifice activitatii, sa fie urmata de aplicarea acestora in conditii practice diferite, reunite in parcursuri si trasee aplicative, secvente tactice, jocuri de miscare, jocuri sportive, etc. Scopul acestor situatii este dezvoltarea capacitatii de generalizare a elevului prin raportarea sa continua la realitate ca modalitate sigura de sporire a cunoasterii si experientei.

24. Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale Acest principiu scoate in evidenta importanta si necesitatea predarii continutului in concordanta cu particularitatile colectivului care in cazul ef, spre deosebire de alte discipline, urmaresc aspecte legate de varsta, sex, dezvoltare bio-motrica, nivel de pregatire in anumite cazuri. Educatia si instruirea in conformitate cu natura umana, pare a fi si in prezent o regula de baza a procesului formativ, care isi gaseste fundamentarea in relatia dintre capacitatea de invatare-asimilare si procesul de dezvoltare biologica. O a doua directie impusa de acest principiu, o reprezinta respectarea particularitatilor individuale ale fiecarui elev (individualizarea), mai dificil de urmarit in ef datorita numarului mare de elevi si a posibilitatilor materiale relativ scazute. Individualizarea este considerata drept o fraza superioara accesibilitatii, fin apanajul sportului de performanta. Pentru respectarea acestui principiu in ef, trebuie indeplinite urmatoarele cerinte: - cunoasterea permanenta a nivelului colectivului si gradului de indeplinire a obiectivelor stabilite; - stabilirea unui ritm optim de lucru, in functie de capacitatea de insusire si de executie a fiecarui colectiv, sau grupe valoric constituite in interiorul sau; - actiunile individualizate pot lua forma temelor pentru acasa, care au rolul de a uniformiza pregatirea subiectilor sau de a asigura dezvoltarea superioara a celor cu aptitudini; - desfasurarea activitatii in clase speciale pentru cei cu aptitudini deosebite (in cazul nostru, clase cu profil sportiv), sau cele destinate persoanelor cu dizabilitati - diferentiere evaluarii randamentului subiectilor Respectarea acestui principiu este impusa si de prevederile curriculare, cu referire la asigurarea traseelor de pregatire individuala, care favorizeaza formarea individului in directia aptitudinilor sale, in deplin acord cu paticularitatile manifestate. 25. Principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor, deprinderilor (continutului) Putem aprecia ca alegerea unui continut accesibil atat din punct de vedere al cantitatii informatiei cat si al complexitatii acesteia, totul pe un fond metodologic adecvat particularitatilor colectivului, reprezinta o conditie a demersului didactic specific educatiei fizice. Accesibilitatea continutului este prevazuta in documentele oficiale si se respecta prin urmatoarele actiuni ale conducatorului procesului: - adaptarea metodologiei de actionare, in functie de fiecare colectiv sau grupa alcatuita pe criterii bio-motrice, prin: - alegerea metodelor, procedeelor metodice, a modalitatilor de exersare si formatilor de lucru adecvate; - selectionarea mijloacelor si dozarea lor optima in vederea generarii unei dificultati a continutului, accesibila nivelului inregistrat de colectiv, care sa stimuleze si sa mobilizeze elevul in directia abordarii sale; - utilizarea reglatorilor metodici pentru accelerarea si eficientizarea procesului de instruire;

- aplicarea regulilor impuse de practica domeniului: - trecerea de la cunoscut la necunoscut, in special la formarea deprinderilor si priceperiolor motrice folosind elemente insusite anterior - trecerea de la usor la greu prin raportare la volumul de efort implicat in procesul exersarii - trecerea de la simplu la complex, cu referire la dificultatea si complexitatea mijloacelor si structurilor folosite in procesul de invatare specific. Accesibilizarea continutului nu inseamna o subsolicitare a elevilor prin propunerea unor situatii deosebit de usoare, ci dimpotriva implica o dificultate realista a acestora, care se inscrie in limitele posibilului si necesarului, invitand elevul la inteogatie, exersare si aplicare in practica 26. Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare Acest principiu exprima necesitatea predarii integrate a cunostintelor, prin corelarea informatiilor interdisciplinare si transdisciplinare, folosindu-se experienta anterioara a individului. Aplicabilitatea principiului se regaseste la nivelul documentelor de programare si planificare, unde implica respectarea urmatoarelor cerinte: - materialul care urmeaza a fi predat trebuie sa fie grupta, ordonat si programat in concordanta cu logica interna a componentelor vizate - materialul nou predat trebuie sa porneasca de la cunostintele insusite anterior si sa pregateasca elevul pentru cele care urmeaza a fi predate - in planificarea continutului trebuie sa se tina cont de necesitatea continuitatii si coerentei intre lectii, semestre, an - participarea ritmica a elevilor la procesul instructiv-educativ Actiunea de sistematizare a continutului activitatii presupune din partea profesorului organizarea informatiilor intr-un sistem, a carui coerenta trebuie sa asigure conditiile psihopedagogice favorabile integrarii acestora in experienta anterioara a individului Aspectul de continuitate a procesului apare mai mult ca o consecinta fireasca a sistematizarii, decat ca o conditie necesara progresului, intrucat aceasta nu vizeaza numai ritmicitatea participarii elevilor la programul de pregatire propus, ci se remarca mai ales prin logica interna a educatiei fizice si a locului ei in cadrul disciplinelor formative din planul de invatamant. Trebuie evitata transmiterea informatiilor in mod secvential, izolat, fara legatura cu achizitiile dobandite in cadrul educatiei fizice sau altor discipline de studiu. Predarea si respectiv invatarea se recomanda a fi realizate initial in mod global, prin asigurarea unei legaturi intre cunostintele vehiculate, care implica si valorifica, in acelasi timp, capacitatea de generalizare a elevului. Respectarea acestui principiu conduce la formarea deprinderilor de munca sisteamatica, intarirea trasaturilor de vointa, perseverenta, constinciozitate, ordonarea si disciplinarea gandirii si actiunii, in vederea desfasurarii unei activitati cat mai eficiente. 27. Principiul corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in procesul de predare-invatare (intuitiei)

In procesul formativ specific invatamantului, cunoasterea se realizeaza prin raportari succesive ale particularului la general si invers. Conceptia alternantei intre senzorial si rational se impune tot mai mult in procesul de cunoastere si invatare, specific diferitelor etape ale invatamantului. In plan didactic, cunoasterea senzoriala este cunoscuta sub denumirea de intuitie si presupune cunoasterea nemijlocita prin intermediul imaginii care este intotdeauna concreta si individualizata, a obiectelor, fenomenelor si actiunilor. Pornind de la concretul imaginii, elevul poate ajunge la abstractizari si generalizari in domeniu. Drumul poate fi refacut si in sens invers, cand se ofera posibilitatea de a observa aplicarea in conditii concrete a generalului cunoscut. Intuitia nu trebuie inteleasa doar ca o posibilitate de a vedea sau simti ce presupune respectivul act motric, ci trebuie privita ca o modalitate de usurare a invatarii, prin accesul direct la intelegere, asigurat de o sesizare mult mai cuprinzatoare a fenomenului, urmare a unei trairi imediat in sfera senzorialului. In ef respectarea acestui principiu se impune la orice nivel si presupune stimularea unui numar cat mai mare de analizatori in vederea formarii unei reprezentari clare a mecanismului miscarii sau actiunilor supuse invatarii. Stimularea senzoriala se realizeaza in planuri diferite (vizual, auditiv, kinestezic, tactil) in functie de natura informatiei transmise, de nivelul si de tipul de subiect caruia i se adreseaza (normal sau cu nevoi speciale). Atat practica domeniului ca si autorii ce au abordat aceasta problematica evidentiaza urmatoarele aspecte in respectarea acestui principiu: - implicarea analizatorului vizual prin: - demonstrarea elementelor supuse invatarii - prezentare unor planse, imagini, kinograme, filme ce redau actiunile vizate in predare - observarea dirijata a executiei altor elevi - implicarea analizatorului auditiv, in cazul explicatiilor care pot precede, insoti sau urma, tehnicile de stimulare vizuala - implicarea analizatorului tactil si kinestezic in timpul exersarii elementelor, pentru constientizarea actiunii segmentelor, a intregului corp, a gradului de incordare musculara sau de tensiune articulara cerute de executia in cauza. In demersul initial, profesorul trebuie sa tina cont de necesitatea ca stimularea sferei senzoriale sa se realizeze la acelasi nuvel pentru toti elevii. Pentru aceasta se impune, dupa caz: - imaginile utilizate sau realizarea demonstratiei, necesita un plasament optim, care sa permita urmarirea in conditii bune pentru toti membrii colectivului - explicatiile sa fie facute pe un ton adecvat situatiei - in exersare trebuie sa se asigure o localizare exacta a solicitarilor pentru a se forma la toti elevii aceleasi repere senzoriale Simpla observare a materialului intuitiv nu porduce efectele dorite: este nevoie ca elevii sa opereze concret cu elementele prezentate, pentru a le supune propriei gandiri si experiente. 28. Principiul participarii constiente si active Acest principiu impune implicarea elevului in propriul proces de asimilare a cunostiintelor si de formare a personalitatii sale, invatarea devenind un proces de structurare si restructurare continua, in care dinamica interna a personalitatii reprezinta atat un rezultat cat si o conditie a participarii active a elevului.

Astfel, profesorul este dator sa stimuleze prin actul predarii, participarea activa a elevului la propria formare, aspect care implica totodata si un grad ridicat de constientizare. Constientizarea actiunilor desfasurare de catre elev conduce la integrarea achizitiilor de orice natura in structuri cat mai ample si cu o aplicabilitate cat mai mare. Astfel sunt inlaturare informatiile care sunt stocate doar in memoria mecanica, fara o procesare prealabila a lor. Dispozitia naturala a copilului catre joc si activitate motrica trebuie valorificata in educatie fizica in directia captarii si mentinerii interesului si participarii la un nivel cat mai ridicat. Pentru respectarea acestui principiu in activitatea de ef este necesara respectarea urmatoarelor cerinte: - cunoasterea si intelegerea obiectivelor efs, ceea ce va conduce la o mai buna motivare si constientizare a actiunilor elevilor - intelegerea mecanismului de baza al actelor si actiunilor motrice supuse invatarii, in vederea formarii unei reprezentari cat mai exacte si a usurarii memorizarii miscarilor - stimularea autonomiei si initiativei elevilor in alegerea solutiilor motrice la problemele create de profesor, in vederea mentinerii unei stari de implicare cat mai ridicata - implicarea elevilor in procesul de evaluare a propiilor actiuni si a celor desfasurate de colegii lor 29. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor Calitatea procesului instructiv-educativ desfasurat se apreciaza prin posibilitatea utilizarii informatiei in situatii diferite, de natura practica sau orientate tot catre acumularea de noi informatii Temeinicia si durabilitatea achizitiilor presupune respectarea urmatoarelor cerinte in cadrul procesului specific de educatie fizica: - in transmiterea informatiilor sa se apeleze la memoria logica, bazata pe intelegerea mecanismelor de actiune - asigurarea unui numar optim de repetari, necesare insusirii corecte a celor predate si realizarii altor obiective specifice - exersarea continua si in conditii variate, asigura temeinicia formarii deprinderilor si durabilitatea rezultatelor obtinute in celelalte planuri - programarea unui volum de informatii specifice in stricta concordanta cu durata ciclului tematic pentru a se asigura buna insusire a acestuia - pentru o apreciere obiectiva a nivelului de insusire a celor predate, se impune o verificare ritmica a colectivului Respectarea acestui principiu poate fi dovedita decat in timp, prin mentinerea posibilitatilor de exprimare motrica specifica si nespecifica a individului la un nivel cat mia inalt si implicit a unei calitati a vietii cat mai ridicata 30. Autonomia orientare metodologica utilizata in efs Autonomia presupune un anumit grad de independenta, in conditiile unor cunostinte si capacitati in directia autoorganizarii, autoconducerii si autoevaluarii, specifice procesului de invatamant. Autonomia se mainifesta in planul profesorului, dar si in planul subiectului.

Autonomia specialistului trebuie sa fie discutata in raport cu trei elemente: programa de specialitate, metodologia necesara indeplinirii obiectivelor si planificarea activitatii. a. Programa de specialitate ofera o larga libertate profesorului in alegerea in functie conditiile materiale concrete si chiar in functie de oportunitatile elevilor. b. Metodologia utilizata in vederea realizarii obiectivelor programei de specialitate, depinde in mare masura de cunostintele, deprinderile pedagogice si experienta profesorului. Acesta, tinand cont de specificul activitatii, are deplina libertate in alegerea metodelor, mijloacelor, formatiilor de lucru sau altor elemente care favorizeaza procesul de invatare c. Planificarea activitatii ofera profesorului ocazia sa-si dovedeasca creativitatea si eficienta gandirii in elaborarea documentelor de planificare specifice La nivelul planului tematic anual, autonomia profesorului se manifesta prin urmatoarele actiuni: - stabilirea duratei ciclurilor de lectie - esalonarea ciclurilor de lectii pe parcursul anului - stabilirea numarului si combinatiilor unitatilor de invatare dintr-o lectie - stabilirea ordinii de abordare - stabilirea timpului alocat abordarii fiecare unitati de invatare La nivelul planului calendaristic profesorul poate lua decizii privind: - alegerea mijloacelor necesare abordarii fiecarei unitati de invatare si a metodologiei de actionare - programarea probelor de control - alegerea formei de elaborare a documentului de planificare tinand cont si de sugestiile factorilor de conducere Planul de lectie permite profesorului sa actioneze autonom: - stabilirea duratei pentru fiecare veriga - stabilirea ordinii de abordare a temelor lectiei - operationalizarea obiectivelor subordonate temelor propuse - stabilirea modalitatilor de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor lectiei Autonomia subiectilor se regaseste in activitatea acestora desfasurata in timpul lectiei sub indrumarea si supravegherea profesorului, fiind stimulate interesele si aptitudinile subiectilor in domeniul creativitatii. Autonomia subiectilor se poate manifesta in directia conducerii anumitor verigi ale lectiei, organizarii spatiului de desfasurare a activitatii, supravegherii si acordarii ajutorului in executie a unor colegi, arbitrarii unui joc bilateral. 31. Problematizarea orientare metodologica utilizata in efs Problematizarea sau invatarea prin rezolvarea de probleme, reprezinta o varianta complexa de aplicare a invatarii prin descoperire. Aceasta consta intr-o serie de procedee prin intermediul carora se creaza situatii problema care impun subiectilor pentru rezolvare, analiza relatiilor dintre elemetele constituente si elaborarea unor solutii care sa foloseasca cunostiintele deja existente. Situatia-problema determina la nivel psihologic, o stare conflictuala generata de nivelul cunoasterii si experientei subiectului si dificultatea situatiei supusa rezolvarii, ca aspect de noutate ce invita subiectul la cautare, intuire si descoperire a subiectilor. Aplicarea problematizarii implica existenta a trei momente succesive: a. conceperea situatiei-problema solicita din partea profesorului o pregatire corespunzatoare, care sa-i permita elaborarea acelor reprere ce vor asigura o

solicitare corespunzatoare a acestuia. El trebuie sa imagineze acele situatii care sa provoace raspunsul asteptat, valorificand bagajul motric existent b. Un moment de analiza a situatiei propusa spre rezolvare, in care colectivul este angajat intelectual, afectiv si volitional. Pentru acest moment se pot imagina doua situatii: - profesorul ofera variante de rezolvare a situatiei, iar subiectii opteaza pentru cea corecta; - nu se ofera nici un indiciu, subiectii solutionand singuri problema in functie de cunostiinte c. momentul rezolvarii situatiei-problema, care presupune confirmarea rezultatului de catre profesor. Raspunsurile oferite presupun o selectionare, restructurare, reorganizare a fondului motric existent, solicitand capacitatea de generalizare, creativitatea si spiritul de analiza si decizie al subiectilor. Rezolvarea poate fi realizata astfel: - profesorul ii ajuta pe elevi sa rezolve situatia - elevii colaboreaza pentru solutionarea problemei - fiecare elev ofera solutia considerata optima. 32. Algoritmizarea orientare metodologica utilizata in efs Este o metoda de rationalizare a invatarii si predarii, care are la baza algoritmi. Ea se constituie intr-o structura general valabila. Algoritmul poate if definit drept sistemul de operatii fundamentale, necesare si sufieciente, care aplicate intr-o succesiune unic determinata, contribuie la rezolvarea situatiilor tipice din procesul formativ. Utilizarea algoritmilor reprezinta un criteriu important in stabilirea unei tipologii, avem urmatoarele variante: - algoritmi pentru descrierea obiectivelor - algoritmi de continut care constau intr-o descriere formalizata - algoritmi de rezolvare a situatiilor de invatare - algoritmi motrici, de executie - algoritmi de instruire (didactici), care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor - algoritmi de predare, specifici profesorului - algoritmi de invatare, specifici elevului - algoritmi pentru descrierea evaluarii In elaborarea acestor algoritmi trebuie respectate urmatoarele cerinte: - sa fie bine analizata structura elementelor supuse invatarii - sa fie repsectate legile dezvoltarii biologice, particularitatile de varsta si nivelul de pregatire ale colectivului. Descrierea algoritmilor trebuie sa contina urmatoarele elemente: - prezenta unui cod simbolic sau grafic - sa includa un numar optim de actiuni pentru realizarea obiectivului - sa prezinte o dozare corespunzatoare realizarii obiectivului - sa prezinte aspecte legate de aplicarea lor in lectie Este important sa formam la elevi capacitatea de a analiza situatiile aparute si de a elabora ei insisi algoritmi destinati rezolvarii acesteia 33. Instruierea programata orientare metodologica utilizata in efs

Instruirea programata porneste de la premisa ca si intr-o situatie de invatare, intalnim un tip de comanda si control, al unei activitati ce asigura fluxul informatiei, precum si un sistem de reglare ce are la baza principiul feed-back-ului. Aceasta metoda consta in descompunerea elementelor supuse invatarii in pasi metodici si esalonarea lor intr-un algoritm de dificultate unica pentru toti subiectii. Astfel, materialul de invatat este prezentat sub forma unui program, al carui succes depinde de respectarea unor principii in operatiile pe care le implica: - principiul pasilor mici si al progresului gradat - principiul participarii active - principiul ritmului individual de studiu asugirat prin caracterul individualizat al programului stabilit, raportat la fiecare subiect - principiul verificarii si intaririi imediate si directe a corectitudinii raspunsului - principiul reusite respectandu-se prin validarea eficientei programului Sunt cunoscute 2 tipuri de programare: liniara si ramificata Instruirea programata liniara (skinner) sau a raspunsurilor construite, consta in parcurgerea unitatilor intr-o anumita ordine, prin alegerea unor raspunsuri elaborate de catre profesor si pe care subiectul le executa. Instruirea programata ramificata (crowder) se remarca prin unitati de dimensiuni mari si existenta raspunsurilor la alegere si prezenta unor elemente complementare. Pentru solutionarea problemelor se ofera mai multe variante, dintre care subiectul o va alege pe cea considerata corecta. Alegerea raspunsului corect permite subiectului sa acceada la urmatorul nivel de dificultate, in timp ce o solutionare gresita atrage dupa sine implicarea sa intr-o ramificatie a programului, unde prin informatii si explicatii suplimentare este relevata cauza greselii si modalitatea de repetare a acesteia. Ulterior elevul este retrimis la unitatea principala pentru a rezolva situatia si a accede la nivelul urmator. Spre deosebire de varianta liniara, care anuleaza posibilitatea subiectului de a gresi, programarea ramificata valorifica ideea ca se poate invata din greselile comise. 34. Tratarea diferentiata orientare metodologica utilizata in efs Aplicarea acestei metode imlpica principiul accesibilitatii continutului si individualizarii instituirii, necesitand respectarea particularitatilor bio-motrice ale colectivului de subiecti. Datorita colectivelor prea numeroase si particularitatilor procesului formativ, in ef nu se poate respecta, decat in cazuri rare, principiul individualizarii instruirii. Pentru ca obiectivele propuse sa poata fi atinse, chiar si in cazul lipsei de omogenitatea biomotrica la nivelul colectivelor, in ef se apeleaza la organizarea si desfasurarea activitatii pe grupe diferentiate dupa criteriul potentialului bio-motric al subiectilor. Aceste grupe valorice sunt constituite in urma verificarilor de la inceputul perioadei de pregatire, si se recomanda sa aiba un caracter deschis, care sa permita subiectilor ca in functie de temele abordate si de posibilitatile manifestate, sa poata accede la una dintre ele (de regula se organizeaza grupe de avansati, medii, incepatori), unde sa beneficieze de un program de invatare eficient. In cadrul acestor grupe un rol important il detin liderii,, care se constituie intr-un ajutor real si necesar al profesorilor.

Prevederile curiculare, prin traseele individuale de pregatire, permit tratarea diferentiata a subiectilor, in functie de optiunile privind practicarea unor anumite ramuri de sport. Aplicarea acestei metode in ef asigura eficientizarea procesului, prin gererarea unui continut adecvat nivelului manifestat de fiecare subiect. 35. Modelarea orientare metodologica utilizata in efs Modelul este rezultatul unei contructii artificiale, imaginara sau concretizata material, realizata pe baza unor rationamente de analogie care tid sa reproduca un imaginar.modelul nu indentifica originalul intrucat el reprezinta o reducere a originalului la nivel de elemente esentiale si definitorii . Pt ed.fizica au fost indentificate urmat. carac. ale unui model: - este simplu si fidel cu originalul categorical , penru a-si dovedi eficienta; - este mai omogen si mai abstract decat originalul pe care il reflecta rezumativ si limitat - este un sistem inchis, nemodificabil, in perioda demersului didactic - este precis cuantificat , prin parametrii de ordin calititativ si cantitativ Tipologie a modelelor din ed.fiz, poate fi realizzata dupa urmat. Criterii: In functie de modul de concretizzare distingem : - modele ideale, cu referire la percepita societatii asupra fenomenului abordat - modele materiale,reprezentate prin machete,prototipuri in functie de calitate: - modele logice - modele matematice (ecuatii matematice, procente, cifre) - modele empirice, elaborate pe baza unor speculatii , avend la baza experienta anterioara in fc. De perioda de timp - modele finale, ralizate pentru sfarsitul ciclurilor de invatamant - modele intermediare, elaborate pt fiecare an in cadrul unui ciclu de invatamant - modele operazionale, stabilite pt fiecare lecite Activitatea de ed fisica stabileste modele pentru diferite stadi de evolutie biologica,structurate pe urmatoarele componente: - cunostintele teoretice de specialitate - capacitatea de organizzare a activitatii - dezvoltarea fisica arminioasa - calitatile motrice - deprinderile motrice si priceperile motrice - capaciatatea de praticare autonoma a ex fizice - capacitatea de praticare independenta a ex fizice 36.Metode de comunicare(transmitere a informaiilor) Descriere limbajul adaptat la nivelul de cunoatere, clar, concis Explicaie este cea mai des ntlnit - trebuie sa fie: clar, concis, logic i oportun Conversaie : PROFESOR ELEV/grup de elevi

 Comunicarea prin discursul scris realizat de catre publicaiile de specialitate si regulamente, implic n mare parte studiul individual Metode intuitive : - demonstraia : informaia este transmis vizual iar ritmul ei trebuie s dea posibilitatea subiecilor sa observe toate detaliile structurii. - Observarea execuiei altor subieci : astfel crete nivelul participrii i constientizrii de catre subieci - Folosirea materialelor iconografice : plane, kinograme, imagini video etc. Metode de aciune a) Metoda de exersare mental - este o metoda prin care subiectul o folosete pentru o mai bun reprezentare a mecanismelor i aciunilor specifice. b) Metoda practic : - liber (exersarea pentru dezvoltarea calitilor motrice) - asistat ( presupune conducerea activitaii prin micare) - simulat (presupune lucrul la simulatoare pentru dezvoltare i perfecionare) n EFS exersarea se intlnete n urmtoarele situaii: Formarea capacitii de organizare se realizeaz prin exerciii de front i formaii executate de pe loc si din deplasare n primele verigi ale leciei Optimizarea dezvoltrii fizice realizat in principal prin complexul de exerciii din veriga de influenare selectiv a aparatului locomotor: - exersare fragmentat imitativ - exersare frontal - exersare cu partener - exersare liber Formarea deprinderilor i priceperilor motrice realizate prin exersare analitic la nceput i global pe final, i invers. Formarea capacitii de practicare autonom a exerciiului fizic, presupune conducerea anumitor pari ale leciei de catre subieci. Formarea capacitaii de practicare a exerciiului fizic, presupune ca subiectul in urma cunostinelor dobandite de teorie si practic n timpul liber sa practice o disciplin sportiv. Dezvoltarea calitailor motrice pentru formarea capacitaii de organizare si auto organizare 37. Mijloacele ed. fizice si sportului Mijloacele ed fizice si sportului sunt elemente prin care se poate realizza ansamblul functiilor si obiectivelor acestor doua activitati Mijloacele reprezinta intrudente didactice care asigura transpunerea continutului intructiv educativ , pregatirea subiectilor in vederea obtinerii unor abilitati, capacitati sau performante sportive care apartin deopotriva sferei fizice si psihice a personalitatii acestora.

Mijloace specifice : - sunt instrumentele cele mai importante deoarece ele asigura in mod direct orice progres in ceea ce priveste dezvoltarea somatica , functionala si motrica a omului .ele sunt : exercitiul fizic , masurile de refacere a capacitatii de efort si aparatura de specialitate In prezent aceste mijloace s-au diversificat devenind mai complete din pc. De vedere al efectelor din urmat motive: dezvoltarea gandirii motrice , instalatii si aparate noi si introducerea unor cunostinte din alte domenii de activitate 38. Planificarea si evidenta in activitatile de efs Planificarea poate fi definita ca actiune anticipativa a conducatorului unei activitati , prin care sunt prevazute obiectivele, continutul desfasurarea si finalizarea procesului , in vederea eficientizarii demersului initiat.Planificarea activitatii este de o complexitate superioara celei realizate pentru alte discipline de studiu. Drept argumente, au fost prezentate numeroase variabile implicate in procesul specific: - perioada lunga de timp pentru care se elaboreaza documente de planificare - conceptia cibertentica, impusa de planificarea specifica activitatii de tip sistemic , cum este cazul ed fiz. - Natura componentelor procesului formativ de ed. Fiz , este unul din factorii de cea mai mare complexitate - Locul de desfasurare a lectiei de ed fizica - Diferenta datorata criteriilor de sex nivel bio-motric inregistrata la nivelul colectivelor de elevi Diferentierea se regaseste la nivelul dozarii efortului , modalitatilor de actionare si mijloacelor folosite pentru transmiterea aceluias continut ingreunand considerabil planificarea activitatii Pentru realizarea unei planificari eficiente, se impune respectarea urmatoarelor cerinte: - coordonanta cu programa EFS - coordonanta cu particularitatile elevilor - coordonanta cu baza materiala aflata la dispozitie - coordonanta cu realitatea geo- climaterica si sociala - coordonanta cu traditiile locale privind practicarea unor discipline sportive - coordonanta cu optiunile elevilor privind practicarea unor discipline sportive Actiunea de planificare, se concretizeaza in documentele de planificare , care la nivelul prof. de ed fizica sunt: planul tematic anual, planul calanderistic si planul de lectie Evidenta in educatie fizica: Evidenta este actiunea specifica a profesorului, consta in inregistrarea rezultatelor obtinute in activitatile desfasurate in vederea compararii cu obiectivele urmarite. Evidenta trebuie sa fie obiectiva - realizata la timp Tipuri de evidenta : - evidenta preliminara care cuprinde totalitatea datelor necesare a fi cunoscute anterior elaborarii documentelor de planificare : nr elevilor si impartirea lor in fc. De sex, varsta , stare de sanatate

- evidenta curenta care include datele cu privire la activitatea desfasurata in fiecare lectie de-a lungul unui semestru sau an scolar cu referire la situatia absentelor , scutiri medicale, calificative, rezultate la competitii. - Evidenta bilant ofera date despre rezultatele optinute de elevi in perioadele de evaluare sumativa , de la sf semestrelor sau de la sf anului.Ofera elem. Necesare realizarii evidentei preliminare din anul urmator. Documente de evidenta : - catalog (doc.oficial) se consemneaza situatia absentelor , note si medii obtinute - doc.neoficiale : caietul profesorului, fisa individuala a elevului 39. Designul institutional in activitatile de efs. Termenul design descrie intentia de a imbina frumusetea cu rolul functional al obiectelor. In activitatea didactica aplicarea conceptului de design instructional presupune: - definirea obiectivelor, la unul sau mai multe niveluri - sugerarea temelor de activitate auaceptibile de a provoca invatari in sensul dorit - posibilitatea alegerii metodelor si mijloacelor - propunerea instrumentelor de control a predarii si invatarii - determinarea conditiilor prealabile intruirii In abordarea problematicii proiectarii didactice toti autorii prezinta 4 intrebari: - Ce doresc sa realizez? - Cu ce voi realiza cele propuse? - Cum voi realiza cele propuse? - Cum voi sti daca am realizat cele propuse? Etapa I : Ce voi face?---------------- Precizarea prealabila a obiectivelor educationale Etapa II: Cu ce voi face?-------------- analiza resurselor educationale de care se dispune Etapa III: Cum voi face?---------------- elaborarea strategiilor educationale potrivite pentru realizarea obiectivelor Etapa IV: Cum voi sti daca s-a realizat ce trebuia?------------Stabilirea unui sistem de evaluare a eficientei activitatii care se realizeaza Precizarea obiectivelor : 3 categorii: - obiective cadru - obiective de referinta - obiective operationale Primele 2 categorii de obiective sunt formulate la nivelul programelor de EFS, pentru fiecare an de studii este necesara formularea obiectivelor operationale, intalnite la nivelul lectiei , si sunt singurele realizabile in timpul unei activitati. Traducerea obiectivelor operationale in comportamente observabile necesita urmat precizari : - cine va produce comportamentul dorit - ce comportament observabil va dovedi ca obiectivul este atins - care va fi produsul acestui comportament

- in ce conditii trebuie sa manifeste comportamentul - care sunt criteriile de evaluare a nivelului de realizare si calitatii produsului Tot in vederea definirii obiectivelor unei lectii pot fi prezentate si urmat. Norme: - sunt obiective care vizeaza activitatea elevilor si care urmaresc doua directii, cea informativa si cea formativa - obiectivul trebuie formulat in termeni expliciti, prin folosirea verbelor de actiune care sa indice un comportament observabil al elevilor - fiecare obiectiv sa vizeze o singura operatie pentru a usura evaluarea - descrierea obiectivului sa se realizeze cat mai succint si relevant Obiectivele de exprimare au urmat caracteristici : - nu descriu un comportament final ce trebuie insusit ci o situatie educativa in care trebuie sa lucreze elevii - sunt folosite ca teme pentru a caror rezolvare sunt solicitate deprinderile insusite anterior, reprezentand totodata si un mijloc de perfetionare a lor - evaluarea se realizeaza in fc de originalitatea si semnificatia rezultatului , in absenta unui standard de performanta Obiective cognitive: a defini , a recunoaste, a exprima , a interpreta, a explica, a demonstra, a aplica, Obiective afective: a acumula, a alege, a raspunde corporal, a se conforma, a practica, a ajuta ,a incuraja Obiective psihomotorii: a indentifica, a recunoaste, a descoperi, a reproduce, a imita, a mima, a realiza, a demostra, a executa, a executa, a coordona, a imbunatati, a improviza, a alcatui. Analiza resurselor educationale: a)potentialul de invatare se refera la mecanismele de invatare , aptitudinile, capacitatea de memorie, interesul, dovedite de colectivul de elevi b)continutul procesului didactic priveste informatile mijloacele, prevederle programmi de specialitate. Analizza acestui tip de resursa cere din partea profesorului capacitatea de a selectiona in baza eficientei, toate elementele ce se inscriu in aceasta categorie si care fie favorizeaza achizitia altor continuturi de o mai mare complexitate c) resursele materiale reprezentate de conditile de desfasurare (sala , aer liber, spatii improvizate) materiale didactice, obiecte, ofera posibilitatea unei aprecieri obiective, kucru foarte impotortant tinand cont de rolul lor in actizitatea de ed.fizica d) Timpul ( durata lectie) trebuie tinut cont in proiectarea unei lectii .durata unei lectii este deobicei stabila , implica modificari ale volumului sau intensitatii efortului in vederea realizari obiectiveleor opuse Elaborarea strategiilor educationale - operatiile specifiece celai de-a 3 a etae trebuie sa urmareasca eficientizarea demersului didactic prin selectionarea metodelor, sistemeleor de actionare, formatilor de lucru si modalitatile concrete de exersare. In aceasta etapa poate fi introdus si dozarea efortului elem central ala activitatii de ef. Stabilirea unui sistem de evaluare : Este impusa de nevoia de cunoastere permanenta a modului in care se desfasoara procesul , pentru a putea interveni prin corectari in urma evaluarii forative sau a acelei sumative.

40. Evaluarea in EFS Definitie: - evaluarea poate fi definita drept procesul care permite constatarea nivelului de indeplinire a obiectivelor propuse.Scopul evaluarii este in principal acela de a preveni ramanerile in urma, de a le constata in timp atunci cand exista depistand cauzele si stabilind masurile necesare evitarii esecului scolar Tipologia evaluari: Forme de evaluare: - evaluare initiala serveste la stabilirea nivelului de pregatire inaintea inceperi activitatii - evaluarea formativa(continua) care ofera posibilitatea controlari evolutiei colectivului de elevi si interventiilor corective atunci cand situatia o cere - evaluarea sumativa care constituie modalitatea de a stabili la finalul activitatii, nivelul de realizare a obiectivelor propuse. In fiecare lectie consideram oportuna prezenta evaluarii de tip formativ , care reprezinta in fapt tot o forma de invatare, elevul poate fixa mai durabil achizitiile si totodata cunoaste neajunsurile din pregatire Se considera ca aceasta forma de evaluare trebuie sa fie realizata de fiecare elev indepndent, fara sprijinul profesorului sau a colegilor. In lectie este necesara stabilirea unui timp destinat evaluarii formative, care v-a fi folosit atat pentru rezolvarea solicitarilor cat si pentru autocorectare, aceasta din urma fiind o modalitate certa de a scadea numarul recidivelor in executia ceeasi structuri motrice. Totodata reprezinta si o modaliatate de al deprinde pe elev sa se autoevalueze, aspect important pentru practicarea independenta a ex fizic. Continutul evaluarii Verificarea este actiunea prin care elevii sunt supusi la unele probe, a caror natura difera in functie de elementul verificat. In EFS verificarea este practica , cu exceptia cand se verifica cunostintele teoretice , atunci apelandu-se la evaluare orala. In situatia in care rezultatele obtinute la probele administrate au o valoare cantitativa(timp, distanta, numar de executii, ) intervine operatia de masurare , care permite compararea rezulatetelor cu diferite baremuri sau norme, o apreciere cat mai obiectiva. Aprecierea urmeaza verificarii si este dependenta de natura problemei administrate.Ea constra in reflectarea nivelului executiei elevului, determinat in urama verificarii in constiinta profesorului si emiterea unor judecati de valoare cu privire la actul motric evaluat. Gradul de subiectivism creste in cazul probleor care nu permit masurarea (aprecierea nivelului de insusire a deprinderilor motrice) si depinde de urmat aspecte: - graba manifestata in momentul deciziei cu privire la actiunea desfasurata - tendinta de a incuraja elvii care nu manifesta incredere in fortele proprii - starea psihica a profesorului in momentul aprecierii - nivelul de pregatire si experienta profesorului Notarea este actiunea prin care se materializeaza in note sau calificative actiunile primelor doua etape. Noatele acordate trebuie sa indeplineasca trei functii: - functia didactica prin care este evidentiat nivelul de insusire al materialului predat, atat din pc de vedere catitativ cat si calitativ.

Functia educativa prin care se uramareste determinarea la fiecare elev a unei atitudini pozitive, active si constiente, mentinand totodata si un interes crescut pt activiatatea de efs. Pt aceasta este necesar ca nota sa incurajeze evolutia elevului Functia sociala prin care elevii sunt ierarhizati in fc de rezulatatele obtinute , si totodata ofera orientarea profesionala a acestora catre domeniul in care dovedesc reale posibilitati