Grupa: 201 Student:OPREA Alexandru-Ion

Constrangerea morala

1.Istoricul reglementarii n codurile penale anterioare.

Vechile noastre legiuiri nu prevedeau, n mod expres, constrngerea moral. Codul penal Stirbey din 1850 prevedea fora major in art. 52, printre cauzele care aprau de pedeaps, artnd c nu se socotete nici crima, nici vin cnd prtul va fi fost silit de putere la care n-a putut sta mpotriv . Desigur c, n aceasta noiune de constrngere intr i constrngerea moral. Codul penal de la 1864, de asemenea, nu prevedea constrngerea moral; dar, pe baza principiilor fundamentale, doctrina i jurisprudena romn au admis aprarea de pedeaps, fa de cel care a lucrat sub imperiul constrngerii morale. Att Codul penal din Ardeal, ct i Codul penal din Bucovina cuprindeau dispoziii cu privire la ameninare. Ameninarea sau constrngerea moral era prevzut de Codul penal transilvanean n art. 77, care spunea c Nu este imputabil infraciunea aceluia care a svrito fiind constrns printr-o for creia nu a putut rezista sau prin ameninri, care constituiau un pericol direct pt. viaa sa, pt. integritatea sa corporala sau pt. viaa sau integritatea corporala a unor persoane din intimitatea sa, daca pericolul nu a putut fi nlturat ntr-alt mod. Legiuitorul, pt. a se face ct mai bine ineles, a prevzut n art. 78 c: Persoane din intimitatea cuiva sunt: rudele i afinii n linie ascendent i descendent, fraii, verii primari i rudele i mai apropiate dect acetia, prinii i copiii prin adopiune i educaiune, soii i logodnicii, soii frailor i fraii soilor. De asemenea, Codul penal din Bucovina cuprindea n denumirea generic de constrngeri din 2 lit. g, ameninarea:Vaci unea ori comiterea nu se va socoti deci crim: g)Dac faptul s-a svrit sub imperiul unei constrngeri nenlaturabile, ori din cauz de legitim aprare. Faptul c constrngerea moral st alturi de legitima aprare n Codul penal bucovinean, nseamn c era prevzut drept o cauz exoneratoare de rspundere penal. Codul penal Carol II din 1936 reglementa constrngerea fizic i constrngerea moral printre cauzele care aprau de rspundere penal sau o micorau, originea acestor cauze se afl n Codul penal transilvanean i n Codul penal bucovinean. Codul penal de la 1936 prevede, n mod expres, n art. 30, constrngerea moral: Nu rspunde de infraciune acela ce a svrit faptul, sub influena unei constrngeri morale, produs prin o ameninare care constituia un pericol direct pt. viaa, integritatea corporal, 1

sntatea i libertatea, fie a propriei sale persoane, fie a unei rude sau a unei persoane de care este legat printr-o temeinic afeciune i dac pericolul nu putea fi nlturat prin alte mijloace. Fapta svrit sub imperiul constrngerii morale constituia infraciune, dar fptuitorul nu rspundea penal. Dei era nlturat rspunderea penal, subzist caracterul penal al faptei. Astfel, constrngerea moral producea aceleai efecte ca i cauzele de nlaturare a rspunderii penale (amnistia, graierea, prescripia). Reglementarea constrngerii morale n Codul penal din 1968 este asemntoare cu cea din Codul penal romn n vigoare. Legiuitorul a instituit n cazul constrngerii morale o cauz distinct de mpiedicare a constituirii infraciunii. 2.Definitie. Notiune. Generalitati. Potrivit art. 46, alin. 2 Cod penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, svrit din cauza unei constrngeri morale exercitat prin ameninare cu un pericol grav pentru persoan fptuitorului ori a altuia i care nu putea fi nlaturat n alt mod.1 Constrngerea moral, oprimarea liberului arbitru, rezult din emoiile violente ale sufletului sau ale pasiunilor. Dar dntre toate pasiunile crora omul le cade prada, numai teama are ca efect nlturarea vinoviei.2 Constrngerea moral const n paralizarea libertii de voin a omului de ctre nite fore strine lui, ce vin din partea unei persoane fizice, obligndu-l la svrirea unei infraciuni, pe care o inelege i nu voiete, dar o svreste datorit unei ameninri cu un pericol grav pt. viaa, sntatea, libertatea proprie sau a altuia, pericol pe care cel ameninat nu-l poate nltura altfel.3 Constrangerea morala, denumita si amenintare, consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin orice mijloace, asupra psihicului altei persoane, in asa fel incat sub stapanirea unei temeri grave, si deci prin siluirea vointei sale, persoana constransa savarseste o fapta ilicita. Aceasta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei are in comun cu legitima aparare si starea de necesitate prezenta unor constrangeri care, punand persoana in imposibilitatea de a-si determina si dirija liber vointa, exclude implicit existenta vinovatiei. Dar, in timp ce la legitima aparare si la starea de necesitate constrangerea decurge dintr-o stare, la constrangerea morala, constrangerea decurge dintr-o actiune.4 Ca i n cazul constrngerii fizice, la constrngerea moral fptuitorul realizeaz, ca acioneaz sub presiunea unei aciuni de constrngere exercitate prin ameninarea sa ori a altuia cu un pericol grav, dar, nsi imposibilitatea nlturarii pericolului l face sa adopte conduita impus prin constrngere, adica svrirea unei fapte penale.
1 2

Codul Penal. J.J. Haus, Principes Gnraux du Droit Penal---Belge, Gaud, Librairie gnrale de Ad. Hoste, Rue des Champs,43, 1874. 3 Mircea Ion, Vinovatia in dreptul penal roman. 4 Vintila Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale codului penal roman. Partea generala, Vol 1, Ed. Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1969.

Deosebirea dntre cele doua modaliti de realizare a constrngerii este dat de mprejurarea ca, n timp ce n cazul constrngerii fizice fptuitorul este determinat fizic s svreasc o fapt penal, comportndu-se ca un simplu instrument la comanda energiei strine, n cazul constrngerii morale fptuitorul este determinat pe cale psihic s svreasc o asemenea fapta, libertatea sa de voin i vaciune fiind complet anihilat de ameninarea la care este supus, de a fi expus el sau altul, la un pericol grav i care nu putea fi nlturat altfel(Sub protecia constrngerii morale se vor afl i piloii unui avion de pasageri obligai sub ameninarea uciderii, s devieze de la ruta normala de zbor i s aterizeze ntr-un loc periculos, att pt. pasageri, ct i pt. persoanele aflate la sol). Fptuitorul are de ales ntre a suferi pericolul grav sau a svri fapta prevazut de legea penal. Instinctul de conservare l determin s aleag calea svririi faptei pe fondul lipsei posibilitii de a-i determina i dirija liber voina. Activitatea fptuitorului este aparent voit; el inelege semnificaia faptei svrite dar voina lui a fost deformat de tulburarea pe care i-a produs-o ameninarea, astfel inct a fost determinat s acioneze n sensul voit de cel ce exercit ameninarea.5 Totui, n condiiile de constrngere moral fapta se svrete cu voin. Voina de a o svri aparine persoanei care amenin pe autorul material. Persoana care amenin devine autorul moral al svririi faptei penale. El nelege periculozitatea social a faptei pe care o cere spre a fi svrit, iar mai important este ca voiete svrirea faptei, motiv pt. care, sub aspect subiectiv, i aparine n ntregime. Deci, avem constrngere moral numai atunci cnd infraciunea se comite la cererea unei persoane fizice, adresat direct sau mijlocit autorului material i este insoit de o ameninare cu un pericol grav pt. viaa, sntatea, integritatea corporal sau libertatea personal a sa ori a altei persoane, care pericol produce celui ameninat o stare de team, de groaz i nu poate fi nlturat prin alte mijloace.6

3. Conditiile constrangerii morale.

Pentru existenta cauzei de inlaturare a caracterului penal al faptei, in cazul denumit constrangere morala sau amenintare trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: a) Sa existe o actiune de constrangere exercitata asupra psihicului unei persoane, de catre o alta persoana prin amenintare; b) Persoana amenintata sau o alta persoana sa fie expusa unui pericol grav; c) Pericolul sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala. a)Exista actiune de constrangere morala cand o persiana se afla sub presiunea unei temeri puternice provocata de o amenintare venita din partea altei persoane.

5
6

Vasiliu T., Codul penal al R.S.R. comentat si adnotat. Partea generala, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972 . Ion Mircea, Vinovatia in dreptul penal roman pg. 73.

Constrangerea morala este, deci, asadar, o stare psihica, determinata de puternica presiune pe care sentimentul de teama, provocat prin amenintare, o exercita asupra celui constrans, inlaturand astfel posibilitatea liberei determinari si dirijari a vointei acestuia. Amenintarea trebuie sa fie efectuata de o persoana care urmareste realizarea, prin mijlocirea celui amenintat, a faptei pe care acesta o va savarsi sub presiunea constrangerii. Asadar, amenintarea amenintarea trebuie sa contina alternativa: sau persoana amenintata savarseste fapta ce i se pretindesau ea, ori vreo alta persoana, va avea de suferit un anumit rau ( o vatamare adusa persoanei ). Amenintarea poate fi orala sau scrisa; amenintarea orala poate fi insotita si de o amenintare materiala ( de exemplu: exhibarea unui revolver sau a unui flacon cu substanta corosiva, inchiderea usii cu cheia si disrugerea soneriei sau a legaturii telefonice ); in astfel de cazuri constangerea morala isi pastreaza caracterul de morala si nu devine constrangere fizica, fiindca amenintarea insotita de acte materiale, nu lucreaza asupra fizicului, ci asupra psihicului persoanei amenintate. b) Persoana amenintata sau oa alta persoana trebuie sa fie expusa la un pericol grav, in cazul cand nu s-ar ceda amenintarii, adica in cazul in care cel amenintat ar refuza sa savarseasca fapta ce i se pretinde. Asadar, persoanei amenintate trebuie sa i se fi provocat, prin amenintarea exercitata fata de ea, sentimentul ca se gaseste expusa unui pericol grav, sentiment dominat de temerea puternica pe care o inspira un astfel de pericol. Pericolul trebuie sa priveasca valorile sociale legate de persoana omului ( viata, sanatatea, integritatea corporala, libertatea). Persoana expusa pericolului poate fi cel amenintatsau orice alta persoana, indiferent daca intre aceasta si cel amenintat ar exista vreo legatura ( rudenie, prietenie, interesea comune ). In aceasta privinta dreptul penal, consecvent democratismului si umanismului social, consideca ca in fata pericolului grav fiecare om are inalta indatorire de a apara pe semenii sai ca pe sine insusi. Pericolul trebuie sa fie grav, adica sa priveasca un rau ireparabil sau greu de remediat, fiindca numai teama de un astfel de rau poate justifica psihic existenta constrangerii morale. Simpla temere reverentiala fata de parinti ori de persoane carora li se datoreaza recunostinta, sau fata de superiori nu poate fi socotita ca o amenintare cu un pericol grav. c) Pericolul vizat prin amenintare trebuie sa fie de asa natura incat sa nu poate fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala, fapta catre care tinde actiunea de constrangere a amenintarii. Inevitabilitatea pericolului grav potenteaza sentimentul de teama al persoanei amenintate (constranse ) si anihileaza posibilitatea acesteia de a-si exprima liber vointa ( de exemplu: o persoana sub amenintarea cu revolverul savarseste un fals sau o alta persoana al carei copil a fost rapit de necunoscuti da o declaratie scrisa mincinoasa pentru a fi folosita intr-un proces, sub amenintarea ca in caz contrat nu isi mai va vedea copilul ). In astfel de cazul de inevitabilitate a 4

pericolului prin alt mod, cel amenintat nu se afla in fata unei alternative pe care ar putea-o liber rezolva, ci numai in fata unei constrangeri, in fata unui dictat caruia trebuie sa i se supuna. Daca imprejurarile in care s-a produs amenintarea fac posibila recurgerea la alte mijloace de inlaturare a pericolului ( denuntarea in timp util, chemarea intr-ajutor a altor persoane, obtinerea unor solutii de tranzactie ), conditita inevitabilitatii nu mai este indeplinita. La stabilirea posibilitatii de inlaturare a pericolului printr-un alt mod sau inevitabilitatea acestuia se va tine seama de felul amenintarii, de mijloacele prin care a fost exercitata, de starea si in special conditia psihica si emotivitatea persoanei amenintate, de siguranta eficientei mijloacelor de inlaturare care puteau fi eventual folosite si de toate imprejurarile cauzei susceptibile de a pune in lumina situatia reala.

4. Situatii speciale.
Constrangerea morala poate prezenta unele forme complexe datorita fie amplitudinii imprejurarilor de fapt, fie suprapunerii unei alte cauze de inlaturare a caracterului penal al faptei ( de exemplu : eroare de fapt, stare de necesitate, legitima aparare). a) Atat starea de constrangere fizica cat si cea de constrangere morala pot, uneori, avea ca sursa doua sau mai multe actiuni de constrangere. De exemplu: in biroul unui gestionar se prezinta un necunoscut care sub amenintarea cu revolverul cere sa sa i se predea banii pe care gestionarul ii avea in casa de bani; fiind suferind gestionarul are un soc care l-a pus in imposibilitatea de a reacrtiona; delapidarea aparenta este, in acest caz, datorata unui concurs de constrangere morala si fizica. b) Constrangerea morala poate fi deseori insotita de existenta unei verosimile erori de fapt. Persoana care se afla constransa moral, datorita unei erori de fapt, se considera actiunea de constrangere ca fiind de neinlaturat si sub inraurirea acestei erori sa cedeze presiunii morale. In acest caz existenta erorii de fapt cu privire la caracterul de neinlaturat al actiunii de constrangere conduce la excluderea vinovatiei si deci, la excluderea raspunderii penale. Intregirea actiunii de constrangere prin suprapunerea unei erori de fapt trebuie sa fie cercetata in raport cu imprejurarile din momentul savarsirii faptei, iar nu pe baza de criterii abstracte. In atare situatie eroarea de fapt constituie o completare a starii de constrangere fizica sau morala ,sau laolalta, prin imbinarea lor ,intregesc cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, asa incat inlaturarea erorii atrage implicit si inlaturarea efectelor constrangerii. c) Constrangerii morale i se poate suprapune starea de legitima aparare, atunci cand persoana supusa constrangerii morale, pentru a se sustrage de la actiunea acesteia, savarseste o infractiune, de exemplu sechestreaza, raneste sau ucide pe cel care exercita actiunea de constrangere, zadarnicind astfel urmarile pe care ar fi trebuit sa le produca aceasta actiune. In acest caz actiunea de constrangere morala va constitui atacul material, direct, imediat si injust impotriva caruia s-a savarsit fapta si care a creat starea de legitima aparare. Vor intra deci in concurs conditiile cerute pentru existenta constrangerii morale cu cele cerute pentru legitima aprarare, actiunea de constrangere initiala constituind atacul material, direct, imediat si injust in 5

raport cu actiunea de legitima aparare consecutiva. Actele savrsite in aceasta stare de legitima aparare isi vor pastra caracterul chiar daca ele nu au reusit sa inlature actiunea constrangerii morale. d) Constrangerea morala, poate veni in concurs si cu starea de necesitate in sensul ca perosana supusa actiunii de constrangere incercand sa opuna rezistenta acestei actiuni, ar putea sa efectueze acte prin cares-ar aduce atingere unor terte persoane. Aceste atingeri aduse tertelor persoane nu vor avea caracter penal datorita starii de necesitate deteerminata de actiunea de constrangere; cu alte cuvinte, constrangerii morale i se poate suprapune, peste starea de necesitate consecutiva oricarei constrangeri si o stare de necesitate in sens invers de natura sa anihileze actiunii de constrangere. De exemplu: o persoana este sechestrata intr-o incapere si pusa astfel in imposibilitatea de a face la timp un denunt obligatoror; pentru a inlatura constrangerea cel sechestrat distruge usa, loveste pe cei care vor sa ii impiedice fuga si reuseste pana la urma sa faca denuntul; el beneficiaza pentru aceste fapte de dispozitiile privitoare la starea de necesitate. e) Constrangerii morale i se pot suprapune situatii provocate de un caz fortuit, in sensul ca actele de rezistenta, efectuate de persoana constransa au produs, datorita interventiei imprejurarii fortuite, urmari neprevazute ( de exemplu: persoana costransa prin amenintarea cu revolverul incercand sa-l dezarmeze pe autorul constrangerii, arma cade jos, se descarca si loveste o a treia persoana care intamplator intra pe usa) . 7

5. Efectele constrangerii morale.

Ca si efecte ale constrangerii morale amintim: -faptei savarsite sub imperiul constrangerii morale i se inlatura caracterul penal, infractorul nefiind tras la raspundere din punct de vedere penal; -fapta savarsita sub imperiul constrangerii morale produce efecte in personam, care nu se rasfrang si asupra participantilor; -in situatia in care existenta constrangerii morale este constatata in faza actelor premergatoare procurorul confirma propunerea organelor de cercetare penala de neincepere a urmaririi penale, iar daca constrangerea se retine in cursul urmaririi penale procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala. In cursul judecatiiinstanta care constata existenta constrangerii morale dispune achitarea; -existenta constrangerii morale inlatura raspunderea delictuala a faptuitorului (art. 1380 din Noul Cod Civil ).

Vintila Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale codului penal roman. Partea generala, Vol 1, Ed. Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1969

-persoana care exercita acte de constrangere morala asupra faptuitorului va raspunde penal pentru participatie improprie la fapta savarsita de persoana constransa, si civil pentru prejudiciul cauzat de fapta comisa.8

6. Exemple de spete.
Speta nr.1: In speta, inculpatul care se afl la conducerea Direciei cercetari penale din fostul Departament al Securitii Statului, a ordonat unor subofieri din subordinea sa s nceap ancheta penal i s introduca in arest patru persoane care au rspndit manifeste n perioada 23 noiembrie---20 decembrie 1989. Inculpatul a primit la rndul sau, de la fostul adjunct al ministrului de interne, ordinul de a nu pune n libertate pe cei reinuti. Prima instan l-a achitat pe inculpat, soluie confirmat n apel, pe considerentul c acesta, datorit condiiilor impuse de regimul totalitar, a acionat sub imperiul unei puternice temeri pt. sine i pt. familia sa, orice insubordonare presupunnd reacii grave pt. ei din partea organelor superioare. Recursul declarat de procuror mpotriva acestei hotrri este ntemeiat. Ordinul primit de inculpate de la adjunctul ministrului de interne era vdit nelegal i, ca atare, nu trebuie executat de ctre acesta. Aceasta, ntrucat un ordin lipsit de condiiile legalitii nu poate justifica exonerarea de rspundere penal a celui care l execut. Inculpatul, primind ordinal ilegal i ordonnd la rndul su executarea acestuia, s-a implicat n cunotin de cauz ntr-o activitate potrivnic legii i a avut reprezentarea ca reinerea nelegal i anchetarea inculpailor sunt fcute cu nclcarea dispoziiilor legale. A admite c sunt aprate de rspundere persoanele culpabile din punct de vedere penal, pe considerentul c s-a acionat din ordin superior, ar nsemna s se justifice comiterea pe aceast cale a oricaror infraciuni i a paraliza nfptuirea justiiei. n consecin, recursul se admite i se dispune condamnarea inculpatului. Astfel de cazuri, precum acesta de mai sus, s-au mai ntlnit de-a lungul timpului. Un exemplu eficace ar fi condamnarea criminalilor de razboi fasciti pt. infraciunile de genocid comise n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, n lagrul de la Auschwitz. Aceti criminali s-au aprat susinnd c au comis atrociti imputate din ordin. 9 Speta nr. 2: In speta, instana a reinut c inculpate M. F. a operat n libretul C.E.C. al fiului su o depunere de 1000 lei, modificnd i soldul de la depunerea real de 800 lei la 1800 lei. Fiind trimis n judecat pt. svrirea infraciunii de fals material n nscrisuri oficiale (art. 288, alin. 1 C pen.), inculpata s-a aprat afirmnd c a fost constrans s svreasc fapta
8
9

Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generala. Partea speciala, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011. Curtea Suprema de Justitie, sectia militara, decizia nr. 29 din 14 mai 1997, Revista Dreptul, nr. 7/1998, p. 142.

deoarece soul su, care i daduse aceast sum de bani pt. a fi depus pe libretul fiului lor minor, bnuind c banii nu au fost depui, i-a cerut sa-i arate carnetul C.E.C., iar rspunsul ei c libretul se afl la locul de munc, dup ce a maltratat-o, au mers mpreun la locul de munc al inculpatei. Aici, inculpate, a intrat i, pt. a evita o alt btaie, din partea soului, a falsificat libretul n sensul artat. Libretul a fost apoi predat cumnatului inculpatei spre pstrare, iar acesta a observat ca la rubrica unde s-a operat depunerea lipsete tampila agentiei C.E.C. astfel, libretul a fost dus la agenie pt. a se cere lmuriri i fapta a fost descoperit. Cercetnd cu atenie declaraia inculpatei, concluzionm c fapta prevzut de legea penal nu a fost svrit n stare de constrngere moral, deoarece nu a existat o vaciune de constrngere asupra inculpatei pt. a falsifica libretul, ci pt. a da explicaii asupra sumei nedepuse, falsul fiind svrit din iniiativa inculpatei. n plus, svrirea faptei nu era singura modalitate de a nlatura pericolul unor noi brutaliti. 10 Observm, n aceast spe, c ameninarea nu este serioasa, deoarece exista posibilitatea de a evita svrirea infraciunii de ctre inculpat. Speta nr. 3: n spe, n sarcina inculpatului s-a reinut c a svrit acte de complicitate la infraciunea de delapidare. n faa instantei, el a susinut c a svrit fapta sub imperiul constrngerii morale i anume, datorit temerii pe care i-a inspirit-o ameninarea gestionarului, autor al delapidrii, c l va ndeprta din serviciu daca nu-i va da concurs, deoarece el era recidivist. Existena posibilitii nlturrii pericolului cu care fptuitorul pretindea c a fost ameninat prin alte mijloace, cum ar fi anunarea organelor superioare sau a autoritilor publice, face c n aceast spe s nu existe constrngere moral.11 Speta nr. 4: n fapt s-a reinut c faptuitoarele, fa de care s-a luat msura nenceperii urmririi penale, avnd calitatea de lucratoare la S.N.P. Petrom, Sucursala Galai, au ntocmit documente (facturi, chitane fiscale) n care au atestat date nereale, au distrus o parte din aceste documente, iar o parte le-au folosit ajutnd n acest fel pe inculpatul I.I., ef de depozit, s delapideze sume mari de bani. Prin rechizitoriul dat n dosar nr. 647/1999, Parchetul de pe lng Tribunalul Galai a dispus printre altele nenceperea urmririi penale fa de fptuitoarele O.M., H. Z. i A. H., pt. svrirea infraciunilor de fals intelectual, uz de fals, complicitate la delapidare i distrugere de nscrisuri. Motivarea n drept a soluiei de neurmrire pronunat n legatur cu faptuitoarele susmenionate se ntemeiaz pe dispoziiile art. 46, alin. 2 C. pen., considerndu-se c acestea au
10 11

Jud. Mures, sent. Pen. 2427 din 1980, in R.R.D. nr. 9/1982, cu note de Ionel Muresan si Vasile Papadopol. C.S.J., dec. pen. 3834 din 1991, Dreptul nr. 10/1992, p. 78.

fost constrnse moral s procedeze n acest fel. n mod concret, inculpatul I.I.,avnd funcia de ef de depozit, le-a ameninat pe fptuitoare c dac nu executa dispozitiile lui (care erau nelegale) le d afar din serviciu. S analizm ns, dac n spea sus-menionat erau sau nu ntrunite reinerii constrngerii morale- cauza care nlatur caracterul penal al faptei. Conform art. 46, alin. 2 C. pen., nu constituie infraciune fapta prevazut de legea penal, svrit din cauza unei constrngeri morale, exercitat prin ameninarea cu un pericol grav pt. persoana fptuitorului ori a altuia i care nu putea fi nlturat n alt mod. Din acest text al legii, rezult c, pentru a se putea reine aceast cauz de nlaturare al caracterului penal al faptei; trebuie s fie indeplinite urmtoarele condiii: --- s existe o vaciune de constrngere svrite asupra psihicului persoanei; ---vaciunea de constrngere (ameninare) s creeze un pericol grav pentru persoana ameninat sau pentru alt persoan; --- pericolul cu care se amenin s nu poat fi nlturat dect prin svrirea faptei penale . Observm c n spe nu era ndeplinit dect prima dintre aceste condiii: ameninarea adresat faptuitorilor c le va da afar din serviciu. n ceea ce privete cea de-a doua condiie crearea unui pericol grav este adevarat c, n general, existena unui loc de munc i pstrarea acestuia reprezint o valoare important, dar n cazul concret examinat trebuie s remarcm faptul c ameninrile inculpatului, care nu avea atribuii privind desfacerea contractului de munca a faptuitoarelor, nu puteau constitui o baz solid care s creeze un pericol grav. De altfel, pericolul rezultat din ameninare trebuie s fie un ru ireparabil sau greu de reparat. n orice caz, aceast valoare ocrotirea locului de munca nu poate fi invocate in justificarea svririi infraciunii, mai ales a unor infraciuni cu consecine deosebit de grave care afecteaz patrimoniul unitii n care fptuitorul i are locul de munc. Cu privire la cea de-a treia condiie pericolul s nu fi putut fi nlturat altfel dect prin comiterea infraciunii aceasta nu este ndeplinit deoarece, fptuitoarele aveau alt cale pentru a nltura pericolul cu care erau ameninate, ele putnd s denune organelor competente neregulile svrite de acesta. De aceea, soluia aleas de faptuitoare de a-l ajuta pe inculpat, timp ndelungat, la svrirea infraciunii de delapidare, timp n care au falsificat sau distrus documente oficiale, sub motivul c au fost ameninate cu desfacerea contractelor de munc, nu poate fi acceptat drept o cauz care nltura caracterul penal al faptelor penale. n acest sens s-a pronunat i suprema noastra instan care a decis ca:Nu exist constrngere daca inculpatul, complice la delapidare, a dat ajutor autorului s comit infraciunea, datorit temerii pe care i-au inspirat-o ameninrile acestuia c l va ndeprta din serviciu deoarece este recidivist12 ,sau c n ipostaza prevazut de art. 46, alin.2 C. pen., privind constrngerea moral, caracterul penal al faptei este nlturat numai dac svrirea acesteia era unica posibilitate de a nlatura pericolul.
12

Trib. Suprem., sent. Pen., dec. nr. 3834/1971, in V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alphabetic de practica judiciara pe anii 1969-1975, Editura stiintificasi Enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 100.

Iat motivele pentru care soluia de nencepere a urmririi penale fa de fptuitoare, fr a cror activitate ar fi fost practic imposibil svrirea infraciunii de delapidare de ctre inculpate, singurul trimis n judecata, este greit, n cauz nefiind aplicabile prevederile art. 46, alin. 2, din Codul penal.13

13

Gigel Potrivitu, avocatBaroul Galati, Revista Dreptul, nr. 11/2000, p. 133-134.

10

Bibliografie

1.Codul Penal 2.Mircea Ion, Vinovatia in dreptul penal roman. 3.Vintila Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale codului penal roman. Partea generala, Vol 1, Ed. Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1969. 4.Vasiliu T., Codul penal al R.S.R. comentat si adnotat. Partea generala, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972. 5.Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generala. Partea speciala, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011. 6. Practica juridica in materia constrangerii morale.

11