Intertrigo este o inflamatie a pielii, care apare la locurile unde pielea face cute, in regiunea inghinala, plica fesiera,

intre degete, sub sani la femeie etc, ca rezultat al unei infectari cu streptococ sau ciuperci parazitare. Boala este favorizata de frecarea suprafetelor de piele una peste cealalta si de umiditatea caracteristica acestor regiuni. Intertrigo poate sa apara si in urma uscarii insuficiente a pliurilor pielii dupa baie sau la sugari, datorita ingrijirii insuficiente. La nivelul intertrigoului, pielea devine umeda, rosie, roseata se raspandeste simetric de ambele parti ale pliului, uneori aparand fisuri superficiale. Profilaxia consta in pastrarea curateniei, spalarea pliurilor pielii cu solutie de acid boric (o lingurita de ceai la un pahar de apa fiarta), cu solutie roz-pal de hipermanganat de potasiu urmata de uscarea cu grija si pudrarea din abudenta cu pudra de talc. La sugari se recomanda ungerea pliurilor pielii de cateva ori pe zi cu ulei vegetal sterilizat sau cu vaselina. Tratamentul comporta comprese cu solutii dezinfectante, inlocuite apoi de mixturi si pudraje. Intre suprafetele de contact ale pielii se pun comprese sterile de tifon sau bucati de panza calcate cu fierul incins. Nu se pune vata.

Intertrigo-ul este o dermatoza microbiana podusa de o infectie mixta strepto-stafilococica care intereseaza cu predilectie pliurile cutanate. Intertrigo candidozic este o candidoza cutanata, o inflamatie a pliurilor produsa de Candida. Printre factorii favorizanti ai afectiunii se numara: -caldura -umiditatea -igiena precara -imobilizarea -incontinenta -eczema -obezitate -micoze -alte afectiuni preexistente

Cauzele bolii intertrigo

In etiologia intertrigo-ului sunt implicati doi agenti patogeni: streptococul si stafilococul, iar modul in care acestia actioneaza si determina instalarea bolii este complex. La nivelul pliurilor, suprafetele de piele vin in contact una cu alta, si in prezenta factorilor favorizanti apar placa eritematoasa si eroziunea. Intertrigo, o dermatoza microbiana, este o afectiune cutanata care este produsa de agenti infectiosi, ce au capacitatea de a induce un dezechilibru intre flora cutanata comensala si cea patogena . Cand acest dezechilibru este in favoarea agentului patogen, se produce instalarea

infectiei microbiene. Suprafata tegumentului si foliculii pilosi sunt colonizati imediat dupa nastere de un numar important de bacterii comensale. Densitatea si componenta florei comensale variaza in functie de zona topografica, varsta, sex, modificari cutanate patologice, umiditate si stare de igiena. Manifestarile infectioase bacteriene cutanate sunt conditionate de patogenitatea agentului infectios, de gradul de contaminare si de terenul gazdei. Astfel, patogenitatea constituie capacitatea agentului infectios de a produce boala, iar gradul de contaminare reprezinta cantitatea de germeni existenta la un moment dat pe tegument si este corelat cu timpul de stationare pe piele. In ceea ce priveste terenul gazdei, un rol fundamental in procesul de aparare antiinfectioasa ii revine sistemului imunocompetent, prin producerea de anticorpi specifici sau prin initierea imunitatii mediate celulat. Toti acesti factori sunt in stransa legatura cu starea de sanatate a organismului si sunt influentati de imunodeficienta, boli neoplazice sau metabolice.

Semnele si simptomele intertrigo-ului

Clinic, boala se manifesta prin aparitia unei placi eritematoase si erozive care ocupa pliurile (retroauricular, inghinal). Placa eritematoasa este acoperita de cruste melicerice si este insotita de fisuri in fundul pliului. Intertrigo-ul se insoteste de adenopatie satelita. Aparitia placii eritematoase este insotita de prurit si de senzatie de arsura la nivelul pliurilor afectate. Intertrigo candidozic se manifesta clinic prin eritem si edem, sub forma de placi care au la periferie pustule care se deschid si formeaza eroziuni sau se usuca si se detaseaza, ramanand un guleras de descuamare. Tegumentul ramane macerat in fundul pliului. Cel mai frecvent sunt interesate, in cazul acestei forme, pliurile interdigitale ale mainii, pliul submamar la femeie, pliul inghinal.

Diagnosticul de intertrigo
In cazul aparitiei unui placi eritematoase, vizita la medic nu trebuie amanata. Medicul va realiza un examen dermatologic care va urmari: -istoricul aparitiei placii: modalitatea de debut, factorii declansatori, prezenta sau nu a unor pusee anterioare -caracterele placii: se va efectua un examen clinic direct, medicul observand cu atentie caracterele eruptiei -localizarea leziunilor: stabilirea tuturor zonelor afectate este importanta pentru dirijarea diagnosticului Examenele paraclinice vor stabili cu certitudine agentii patogeni, stabilind diagnosticul de certitudine

Tratamentul pentru intertrigo

Tratamentul infectiei produse de stretococ si stafilococ se face local si/sau general, in functie de severitatea si extensia procesului infectios. Tratamentul general : utilizarea antibioterapiei generale este recomandata la toti pacientii imunodeprimati, indiferent de forma clinica de boala si atunci cand tratamentul local nu este corect aplicat Avantajele tratamentului general sunt: -previne complicatiile -inlatura focarele de reinfectiei si contagiozitate -actioneaza atat la nivel cutanat cat si la nivel extracutanat Tratamentul local are drept scop: -suprimarea portajului bacterian -reducerea fenomenelor inflamatorii -aseptizarea portii de intrare -prevenirea extinderii leziunilor -favorizarea epitelizarii Recomandarile pentru tratamentul local variaza in functie de forma clinica de boala, de momentul evolutiv si de extinderea procesului bacterian. Alte alternative terapeutice sunt: -masurile de igiena -antibioterapia locala -metode fizioterapeutice (fizioterapia) Fizioterapia locala este utilizata pentru reducerea fenomenelor inflamatorii. Masurile de igiena locala : -sunt necesare indiferent de forma clinica de boala -se recomanda spalarea cu apa si sapun si aplicarea de solutii antiseptice, dezinfectia lenjeriei. Profilaxia infectiilor cutanate ramane extrem de importanta. Pentru prevenirea imbolnavirii, sunt necesare atat masuri de profilaxie individuala, cat si profilaxie generala , care vizeaza colectivitatile sau persoanele expuse profesional.

Profilaxia individuala este in stransa legatura cu statusul general al organismului si consta in: 1.igiena riguroasa corporala 2.igiena vestimentara 3.evitarea factorilor favorizanti 4.depistarea si tratarea focarelor infectioase