Sunteți pe pagina 1din 20

Curs 1 Arsurile sunt produse de caldura si se numeste termice, produse de ... si mai sunt si arsurile radiante date de radiatii.

Arsurile chimice sunt date de substante iritante acizi, acid sulfuric, baze (hidroxidul de sodiu soda caustica si alte dezinfectante), sarurile foarte puternice, metalele grele (mai ales cele radiante). Dpdv clinic arsura chimica se diferentiaza de cea termica prin aceea ca arsura este mai in profunzime decat cea termica care se propaga pe orizontala si are trei stadii (carbonizare, edem, rubor). Din aceasta cauza sunt mai periculoase. Tratament pentru fiecare din substanta respectiva exista antidot (acid baza, baza- acid, sare apa din abundenta, metale grele se indeparteaza si se spala cu apa). Prima masura indepartarea substantei si spalarea cu apa pentru indepartarea ultimelor reziduuri de substanta iritanta. Tratamentul consta in aplicarea de unguente neutre dpdv al pH-ului, indiferent ca sunt arsuri de acizi sau baze, eventual cu anestezice locale si protectie pentru a nu se suprainfecta. Unguentul trebuie aplicat cel putin 1-2 ori/zi si animalul trebuie tinut sub supraveghere pentru ca vindecarea se produce prin inmugurire (limfatica, sub crusta sau...) cat timp nu apare crusta plaga este susceptibila unei infectii. Arsurile electrice - sunt profunde si produc necroza tisulara semnificativa pe toate organele pe care le intalnesc in cale. Daca la o arsura chimica peretele arterial este mai rezistent decat o fascie sau un muschi in cazul celor electrice toate tesuturile se comporta la fel, curentul trece prin ele producand arsuri grave necrotice. Pot fi nedureroase, dar pot fi si fatale. Arsurile produse de un trasnet (cateva mii de volti) poate sa produca moarte instantanee in functie de organele prin care trece, in asa fel incat sa nu existe remediu. Trasnetul traverseaza corpul animalului. Locul de patrundere are o suprafta mult mai redusa decat cel de iesire. Arsura este limitata, de obicei circulara, iar in mijloc exista o gaura de patrundere cu tesuturi necrozate. La iesire - gaura este mult mai mare, poate fi neregulata, perii mai putin arsi decat la intrare, necroza prezenta. Tratament nespecific la arsuri tratament pentru combaterea socului, inlaturarea colapsului vascular (daca s-a produs), si se realizeaza prin administrarea de fluide in cantitate mare pana la limita tolerabilitatii organismului (10-25 ml/kg/ora in functie si de numar de ore in care este supus altfel se produce hipervolemie). Nu se aplica solutii sau caustice. Daca arsurile sunt profunde se inlatura portiunile necrozate pana la tesutul sanatos, se opreste hemoragia cu hemostatic periferic (adrenostazin actioneaza imediat ca vasoconstrictor periferic. Concomitent etamsilat si vitamina K3). Degeraturile sunt afectiuni produse de temperaturi scazute manifestate prin neuro- si vasculopatii locale. Inghetarea este afectiunea generala produsa de scaderea temperaturii

corpului sub actiunea frigului/temperaturilor scazute. Degeraturile se manifesta de regula la extremitatile corpului (degete, bot, nas, urechi, coada). Daca creierul nu este oxigenat mai mult de 2 minute leziuni cerebrale inima nu se poate opri in interventii chirurgicale mai mult de 2 minute. Inghetatul afecteaza circulatia in special in parenchime, spre deosebite de degeraturi care afecteaza local. Ca evolutie degeraturile sunt progresive care au actiune prelungita chiar si dupa incetarea agentului traumatic. Faqctorii favorizanti sunt umiditatea si vantul. Daca umiditatea poate influenta efectele temperaturii pentru orice fel de obiecte, inschimb vantul influenteaza orice fel de fiinta vie si poate duce la perceperea temperaturilor scazute si aparitia degeraturilor la o temperatura de pana la -20 grade diferenta (ex. Dc pe termomentrul unei masini temperatura este de -20 grade corpul poate simti o temperatura mult mai mica). Simptome la degeraturi Locale o De gradul I congestie, sensibilitate crescuta tradusa prin mancarimi, prurit, pielea incepe sa se usuce, sa se deshidrateze, o De gradul II apar tumefactii, culoare rosu inchis, durere, apar ulcere, uneori pielea se transforma in crusta si datorita deshidratarii apar crevasele, zona este insensibila, miscarea portiunilor mobila din acea zona este extrem de dureroasa o De gradul III leziuni grave de gangrena umeda, se produce extravazare din patul sangvin, apare edemul, compresiune, durere, insensibilitatem leziuni care sunt ireversibile

In gradul I si II reversibile prin dusuri cu aer cald (mai cald decat cella care s-a produs degeratura), anestezice locale, combaterea .. prin diuretice, substante care imbunatatesc circulatia locala dar nu sunt iritante (badijonari cu glicerina, lanolina, perfuzii pe cale generala) in cele de gradul III pe langa simptomatologia locala apar si simptome generale traduse prin Puls redus Amplitutdine cardiaca redusa Respiratie accelerata Hipotonie musculara, intestinala Anurie datorita slabei circulatii sanguine la nivel renal

Diagnosticul pe baza semnelor anatomoclinice Prognosticul favorabil sau rezervat in degeraturile de gradul III. Tratament- procedee sustinute si amplificate pe masura redresarii functiilor reincalzirea treptata pentru evitarea trobozei si a emboliilor; frictiuni cu alcool locale (alcoolul creste circulatia dar nu precipita decat straturile de la suprafata);

Curs 2 Arsurile electrice Tratamentul constituie o ...... pentru ca poarta de intrare ca traiectul pe care-ll strabate este lezionat complet prin necroza (arsura de gradul 4) cu locul de iesire mult mai mare decat cel de intrare. Trece prin parenchimul vital (aorta, ficat, rinichi). Animalul moare aproape instantameu. Sunt unele cazuri in care traiectoria arcului electric este mai putin sever si atunci trebuie intervenit de urgenta. Tratamentul general tratament antisoc perfuzie cu electroliti, anestezie locala pentru combaterea durerii, se aplica tartamente pentru impiedicare colabarii vaselor si pentru izolarea trombusilor formati. Diureticele si tonicele cardiace completeaza acest tratament. Local inlaturarea escarelor si aplicarea de unguente cu antibiotice si anestezice pot duce la un final mai fericit. Se pot compara efectele nedorite ale arsurilor electrice cu muscaturile serpilor veninosi. Plagile muscate (de ex de serpi veninosi) - infecteaza animalul cu venin animalul intra in tetanie conducand la moarte. Degeraturile Leziuni produse de temperaturi scazute. Sunt neuro-vasculopatii locale actionate de actiunea frigului. Nu se connfunda cu inghetarea care este o afectiune generalizata produsa de scaderea exagerata a temperaturii intregului corp, sub actiunea frigului. Evolutiile degeraturile sunt progresive, ele putand actiona dupa instalare si fara prezenta noilor stimuli. De obicei degeraturile apar la nivelul extremitatilor (degete, urechi, coada, chiar si la nivelul junui intrag membru). Factorii favorizanti care amplifica actiunea frigului locala, chiar si generala (in special) sunt vantul si umiditatea. Simptomatologie Locale daca zona afecatta este putin intinsa Generale daca degeraturile sunt mai intinse ca zona sau sunt combinate cu o hipotermie a organismului

Simptomele locale impart degeraturile in 3 categorii Gradul I congelatie eritematoasa, eritem si hiperemie, usoara durere, prurit intens, usoara ischemie vasculara periferica (senzatie de amorteala) Gradul II congelatie obulosa apar modificari de culoare (rosu spre brun-maroniu), tumefactie, durere in loc de amorteala, pielea poate sa crape si apar usoarele crevase sau eventual ulcere. Zona este atona, circulatie este mult diminuata, leziunile care apar sunt foarte mult ireversibile (pot fi asemuite cu cele de necroza din arsurile termice) Gradul III congelatio excarotica insotite de leziuni grave de gangrena umeda (circulatia este modificata semnificativ, in special cea de intoarcere transvazare a

curentului sangvin si chiar a limfei din patul vascular si chiar spatiile interstitiale in cantitati excesive care ptoduc pustule pline cu lichid ce sunt varful de iceberg al leziunilor de edem al intregii suprafete afectate). Semne generale Gradul I si II destul de sterse. Apare amorteala sau durerea (locale si nu produc dereglari functionale ale organismului). Pot aparea siptome generale in degeraturile de gradul II daca acestea sunt extinse (la fel si la gradul III) O incetinire a functiilor organismului, in special cele de aparare somnolenta, pulsul este filiform, respiratie poate fi redusa ca frecventa, apare in general hipotermie insotita de tremuraturi severe ale masei musculare ce poate fi urmata de o acumulare de acid lactic (oboseala exagerata) ce la un moment dat comanda pe arc reflex oprirea acestor contractii musculare. Apare hipotonie intestinala si nu este de neglijat anurie (lipsa de producere a urinei ce trebuie considerata ca o problema grava legata de disfunctia renala blocaj acut renal datorita frigului).

Diagnosticul degeraturile Pe baza semnelor anatomoclinice congestie, temperatura locala scazuta, tremuraturi, lipsa sensibilitatii, crevase/ulcere, modificarea pielii.

Progosticul variabil in functie de intinderea leziunii, de gradul degeraturii variind de la unul favorabil pana la unul foarte grav. Tratament consta in proceduri lente dar sustinute de refacere a temperaturii locale. Aceste proceduri sunt aplicate in functie de intinderea leziunii si de gradul de degratura Reincalzirea intotdeauna treptat (altfel se poate produce embolie cea mai putin periculoasa embolia gazoasa si trombus). (emboliile si trombusul se poate forma si prin mentinerea branulei de pe o zi pe alta de preferat fluturasul).

!!! statinele immpiedica reabsorbtia colesterolului!!!!! Blocaj novocainic/anestezic local xilina, novocaina, buviprocaina Unguente cu antibiotic si anestezina (unguentul cu galbenele nu este indicat pentru ca baza de crema nu se absoarbe in piele) (sau orice alta crema care se absoarbe usor prin piele) Substante vasodilatatoare frictiuni cu camfor, spirt (diluat), In degeraturile de gradul III indepartarea chirurgicala a tesuturilor mortificate, combaterea infectiilor supraadaugate si tratament generale pentru sustinerea marilor functiilor Dusuri cu aer cald (nu se recomanda dusurile cu apa rece pentru ca este mai calda decat temperaturi de la nivelul degeraturilor)

Tumorile

Boala tumorala este o boala sistemica care apare aproape fara sa fie cunoscuta etiologia, dar care odata instalata nu poate fi tratata simplist. Tratamentul tumorilor este un tratament sistemic, complex, care se adreseaza bolii tumorali primar cat si leziunilor si modificarilor pe care le produce asupra intregului organism prin interrelatia dintre tumoare si organism realizata prin vascularizatie si inervatia sau prin posibilitatea de a da recidive si de a metastaza. Cresterea exagerata a unui tesut sau organ, circumscrisa sau difuza cu implicatii locale si generale, care modifica fundamental structura si functionalitatea organelor sau tesutului din care deriva. 2 categorii: Tumori maligne Tumori benigne

Au caracteristici care le diferentiaza net: Benigne in marea majoritate sunt circumscrise, sunt izolate, reproduc structura tesutului din care provin, nu dau recidive locale dc sunt extirpate si nu metastazeaza. Maligne difuze, infiltrative, nu reproduc structura tesutului din care provin, dau recidiva locala (boala minima reziduala) si dau metastaze la distanta.

Tumorile benigne sunt usor de tratat iar chirurgia este cea care se adreseaza in principal fiind singurul tratament in cazul tumorilor benigne (insa nu toate tumorile benigne sunt tratabile, extripabile sau vindecabile). Tumorile maligne beneficiaza de un tratament complet. Etiologia in boala tumorala este incerta. Este virala, generata de factori de mediu. In general, tratamentul tumorilor se face in exclusivitate la chirurgie, medicul orientand conduita terapeutica. Clasificarea tumorilor in afara de benigne si maligne care se adreseaza in principal tumorilor solide: Tumorile solide sunt dupa origine o Ale tesutului epitelial epitelioame/carcinoame o Ale mtesutului conjuctiv sarcoame

In 1837 Roswell propune denumirea de melanom pentru tumorile pigmentare (tumorizeaza melanocitul) (este precoce metastazant, pate metastaza inainte de a fi diagnostic orice fel de suspiciune de melanom se trateaza ca o boala tumorala maligna si se intervine chirurgical dupa care se aplica radioterapie, atlfel se metastazeaza). Dupa localizare pot fi peste tot

Epitelioamele sunt mai putin agresive; sarcoamele sunt mai agresive.

Curs 3 OSMATIN-pt vergeturi Sarcoamele clasif tumorala pt gl mamara. 1989 ultima clasif histologica atat la om cat si la animale. Cele 3 specii: felinele, carniv ,primatele/omul in sp-in ceea ce priveste gl mamara f asemanatoare. La femeie-70-80% - tumorile mamare-sunt hormonodependenteEvolutia bolii tumorale: In aprecierea starii evolutive a bolii tumotrale la animale chiar si la om se tine cont de extinderea bolii.Aceasta trebuie apreciata dupa urmat criterii: Clinic Histopat Ecografic Radiografic Hematologic Aprecierea extinderii bolii se face sub forma unui limbaj unic care poarta denumirea de clasificare TNM sau clasif clinica. Clasif clinica a fost introdusa recent in 1967 in care TNM-ul :T-tumoarea primara, N-date despre limfocentrii de drenaj, M-date despre metastaze. Metastaza-vehicularea prin diverse cai a celulelor tumorale desprinse din tumoarea primara si implantarea lor la mare distanta de aceasta dand nastere unei noi tumori ce imbraca caracterul tumorii primare. T-este de 1,2,3,4,5 si reprezinta gradele de marime/dimensiune a tumorii primare, a,b,c,:atumora mobila, b-aderenta la pile, c-aderenta la straturile profunde. N- 1,2 reprezinta:1-daca este prins limfocentrul de drenaj adiacent tumorii sau este prins un limfocentru la distanta.? a,b,c idem sus M 0,1: 0-nu e metast. Clasif X/0 pt M si N T0-> N0->M0 T1a->Nx(x=exista dar nu poate fii decelata) In aprecierea extensiei locale si a statusului genral al animalului si dezvoltarii tumorii se tine cont de determinarea agresivitatii bolii, incepem analizele de laborator si se apreciaza in aceasta determinare a agresivitatii bolii- markerii tumorali, carea duc in discutie

prezenta/absenta Ac monoclonali , determinari moleculare biologice sau efectuarea citometriei in flux. In fucntie de aceste analize si rezultatul lorLtumorile se clasif in tuimori cu prgnostic fav si tumori cu prog. defav. Cele cu prog. fav sunt tumori care sunt mai putin invazive al caror numar de celule modificate in cito in flux e mai mic si celulee sunt normale sau cand prez markeri tumorali eincert sau f scazut.Deoarece celulele vcare dau acestic omusi nu sunt sufic de multi. Indicele de supravietuire=raport intre timpul presupus ca fi compatibil cu viata dela momentul diagnosticului si pana la moarte fara tratament supra timpul efectiv de la mom diagnostic si moarte cu tratament. Se masoara in unit de timp. Aprecierea reactivitatii organismului: Extensia locala-se traduce prin patrundrea cel maligne prin membrana adiacenta denumita si membrana bazala/de sustiner si invazia structurilor adiacente prin infiltrare distrugere, extensia fiind neregulata in cazul tumorilor maligne si circumscrise in cazul tumorilor benigne dand aspect de margine regulata pt benign si neregulata pt malign. Sinovio sarcom-cel mai hun exemplu pt tumoare infiltratativa-se dezvolta sub forma de membrana cu punct de plecare o celula din capsula sinoviala , ea secreta in continuarea sinovie modificata si se infiltreaza printre tendoane si musculatura in testuturi /stroma de sustinere /separarea a musculaturii. Caile de metastazare sunt limfatica, sangvina si umorala Sticker-tumoare de contact.

Curs 4 Aprecierea reactivitatii organismului este calculata indirect si anume de multitudinea de factori care pot aparea ca si complicatie a bolii tumorale maligne vis-a-vis de tumoarea primara. Aceasta reactivitate se manifesta prin simptomatologie clinica boala tumorala maligna solida. Extensia locala pe langa metastazari, mai apar si tumorete locale in zona respectiva. Boala tumorala este o boala sistemica, perfida, nu doare. Atunci cand este descoperita datorita simptomatologiei adicaente timpul scurs de la aparitie si diagnostic este destul de mare boala iaintata, tratamente reduse ca eficacitate. Metastazarea vehicularea pasiva a celulelor sau a unui grup de celule sau fragment de tesut desprins din tumoarea primara si implanatare alui la distanta fata de tumoarea primara unde da nastere unor noi tumori cu aceleasi caractere cu cele ale tumorii primare. In general sunt 3 cai de metastazare Umorala Limfatica Sanguina

Umorala in principal in timpul acteor operatorii prost facute. Se mai numeste si boala minima reziduala. Cand exista o tumoare in cavitatea toracica sau abdominala sau in vezica urinara sau in bazinet prin manopere se opt desprinde celule sau fragmente de tesut sunt vehiculate prin umoare si se implanteaza la distanta. (peritonita perlata dupa interventii chirurgicale sau accidente de alta natura prin care tumoarea sufera un traumatism). Limfatica primul capilar limfatic spatiul intercelular poate fi invadat de celule tumorale si datorita torentului limfatic acestea pot ajunge in vase limfatice de sine statatoare si se pot opri in limfocentrul de drenaj. Insa nu toate vasele aferente unui limfocentru se opresc in limfocentru. Sanguina cea mai importanta. Metastazarea pe cale sanguina poate sa fie pasiva si activa (cea activa nu celula da activitatea in metastaza sanguina ci macofagul. Cea pasiva prin cresterea tumorala apar vase de neoformatie care se rup si prin care celulele tumorale patrund in torentul sanguin. Activa macrofagul este ofiterul de supraveghere al sangelui cand gaseste o celula de alta natura decat sanguina o recunoaste ca non-self si incearca sa o fagociteze 3 situatii macrofagul tanar fagociteaza celula tumorala; macrofagul batran nu are energie pentru a fagocita celula, aceasta omorand macrofagul; celula tumorala si macrofagul sunt sensibil egale si astfel ies prin peretele vascular, format din celulele pericite, macrofagul poate sa distruga celula tumorala insa poate sa si moara si elibereaza celula tumorala care este eliberata din patul vascular metastazare). Plexul venos retrograd paravertetbral prin care cancerul de prostata metastazeaza in vertebre. Extensia locala se refera la invazia locala a tumorii vis-a-vis de membrana bazala adiacenta si invazia structurilor din jur. De aici apar caracteristicile de invazie , de infiltrare si de neregularitate a marginii tumorale. Orice fel de celule (secretorii, musculare, excretorii etc) sunt mentinute histologic pe un suport al membranei adiacente care este o bariera in calea dezvoltarii celulelor tumorale. In prima etapa cu at reactivitatea organismului este mai mare cu atat aceasta membrana bazala este depasita de celulele tumorale iar boala tumorala este mentinuta in stadiu incipient. Principii ale aprecierii dezvoltarii tumorilor timpul de dublare al tumorii este invers proportional cu masa tumorii (timpul este cu atat mai mic cu cat masa este mai mica). Alta teorie o celula tumorala poate sa ramana in stadiu latent o perioada indelungata e vreme pana cand gaseste conditii favorabile de dezvoltare. Traumatisme Boli imunitare Status imun scazut

Tratament Boala sistemica are 4 directii mari:

Chirurgia Chimioterapia Imunoterapia - Radioterapia metoda fizica de tratament care are ca scop bombardarea celulelor tumorale, intreruperea fluxului de diviziune, schimbarea matricei mesagere pe ADN sau ARN; in principal moartea celulei. Unitatea d emasura pentru radiatii este Rand-ul si este reprezentata de cantitatea de radiatie ce poate fi absorbita de un kg de materie vie. Cantitatea de radiatie absorbita de un kg de materie vie = 100 Rands.
-

Metode si tehnici a) Radioterapie externa prin electrovoltaj. Exista un generator/accelerator de particule care actioneaza direct cu radiatiile asupra materiei vii tumorale, distrugand-o. b) Radioterapia metabolica injectarea de ioni radioactivi in principal iodul 131, care se fixeaza pe celulele cu activitate mmetabolica intensa, cu temperatura crescuta (celulele tumorale). Aceste celule sunt celulele tinta. c) Curie-terapia cu Cobal, Iodium ,Cesium foarte cautate. Inlocuieste in ultima vreme radioterapia externa prin electrovoltaj. Imunoterapia Stimularea reactivitatii organismului tintita. Poate fi specifica si non-specifica. Cele nonspecifice Imunoterapia pasiva seruri antitumorale Imunoterapia dobandita transfer de celule imunocompetente (vezi transplantul de maduva) Imunoterapia activa specifica se adreseaza antigenelor specifice antitumorale Imunoterapia activa nespecifica cea mai des utilizate. o Extracte bacteriene si substante chimice (ex. Polidin)

Curs 5 Tratamentul bolii tumorale maligne Alte metode: Radioterapie o Metabolica o Fizica o Chimioterapie Nimunoterapia o Specifica o Nonspecifica

Imunoterapia pregateste organismul pentru celelalte tratamente foarte dure ale complexului terapeutic in oncologie (chimioterapie in principal). Este specifica cu anticorpi monoclonali, seroterapie.

Chimioterapia cea mai importanta metoda de terapie antitumorala si ca se bazeaza pe principiul ca caracteristica substantei care are rolul de a opri multiplicarea celulelor, nu a celulelor tumorale. (are si efecte secundare nedorite si destul de grave, fapt ce face ca aceasta toxicitate nespecifica sa fie luata in consideratie in decizia de aplicare a acestei metode si in dozele care sunt recomandate pentru fiecare caz in parte). Toxicitatea nespecifica rezulta dn faptul ca citostaticele nu au actiune asupra celulelor tumorale ci asupra tuturor celulelor aflate intr-un stadiu de multiplicare. Grupe de citostatice
-

Grupul de alcaloizi distrug celulele de ADN

Tumoarea Sticker monochimioterapie. In rest polichimioterapia metoda prin care se trateaza o tumoare maligna in care se folosesc doua sau mai multe citostatice in functie de indicatia terapeutica pentru fiecare. Principiul polichimioterapiei este acela ca trebuie folosite substante din mai multe grupe de citostatice, si nu doua sau ma multe substante din aceeasi grupa. Citostaticele dau o toxicitate nespecifica manifestata prin
-

Voma Greata Diaree Tuse Hemoragie la nivelul vezicii urinare (in anumite substante) La unele toxicitate hepatica, altele renala

La pisica vincristina si vinblastica sunt toxice. In chirurgia oncologica exista anumite principii, care se numesc principiile chirurgiei oncologice: 1. 2. Manipularea cat mai redusa a tumorii in timpul actului operator (se are in vedere si izolarea ei fata de tesuturile din jur) 3. Ligaturarea vaselor sanguine mari in special a celor venoase inainte de sectionarea acestora 4. Exereza larga si in bloc a limfocentrilor locoregionali 5. Recoltarea de tesut in conditii corepunzatoare si trimiterea probei pentru confirmare histopatologica. Tratamentul tumorilor benigne este unic chirurgie extirparea in totalitate a tumorii benigne duce la o vindecare de 100% a pacientului fara recidiva si metastazare. In MV se foloseste in principa chimioterapia si imunoterapie post-operatorie, daca se poate interveni la animalul in cauza, sau in cazul in care exista metastaze. Chimioterapie se foloseste in tumori de dimensiuni mici sau in stadii incipiente si in cazul bolii reziduale.

Chirurgie paleativa De reductie De confort (mai ales la osteosarcoame) La tumorile din cavitatea abdominala (splenectomie, rezectie de intestine etc) A metastazelor

Glanda mamara Extirparea unui nodul foarte mic din glanda mamara fara extirparea acesteia nodulectomie/lumpectomie = extirparea unui nodul din glanda mamara. Mamectomie = extirparea in totalitate a unei glande mamare. Mastectomia = mamectomie mai radical- extirparea unei singure glande cu tesuturile adiancente. Mastectomia subtotala = extirparea in totalitate a mai multor glande mamare, tinand cont de unitatea morfofunctionala de vascularizatie in principal. Mastectomie unilateral = tot lantul mamar de pe o parte. Mastectomie bilaterala = lanturile de pe ambele parti. Mastectomia radicala = extirparea intregilor lanturi, limfocentrii de drenaj, tesuturile adiance pana la nivelul peretelui toracelui, abdominal chiar si a fasciei externe a abdomenului.

Curs 6 Diagnosticul tumorilor Se face prima data clinic coroborat cu o anamneza coordonata corespunzator. Ddx: abcesul prima data are temperatura modificata prin cresterea valorii acesteia, prezinta durere locala, cresterea este rapida, are tendinta de abcedare, produce o subtiere in timp a pielii, se deschide la exterior datorita conditiilor de crestere exagerata uneori cu suprainfectie, continutul este revarsat intr-o cantitate destul de mare; Flegmonul dezvoltare rapida, dureroasa si modifica starea generala a animalului, are tendinta de abcedare multipla, da temperatura locala crescuta, Hematomul apare brusc, temperatura locala este usor modificata datorita faptului ca este la suprafata (daca nu e la suprafata, e imperceptibila modificarea de temperatura), in hematomul rece apare puls, hematomul este pe traiectul unui vas mare semnificativ, intr-un hematom tardiv apare senzatie sau crepitatie de amidon, hematomul are marginile regulate,

Chistul sero-sanguinolent cavitate cu lichid incomplet plina care prezinta fluctuatie, apare brusc si se mentina cu fluctuenta aproape pe tot parcusul, prezinta o sensibilitate locala,

Examenele paraclinice eco, radio, biochimie, hematologie. Examenul paraclinic care ar trebui sa fie luat in consideratie din punct de vedere al diagnosticului este examenul biopsic se face prin punctie biopsica cu ac fin.(rezultatul are 4 interpretari pozitva, fals pozitiva, negativa, fals negativa). Examenul extemporaneu exista dotare corespunzatoare si un histopatolog se face in timpul operatiei. Dureaza foarte mult. Se practica in medicina umana. Este mult mai precis. Se face fie prin criogenare

Ochiul Examenul ochiului Se realizeaza direct, se face la lumina naturala (celelalte lumini deformeaza culorile si acestea sunt extraordinary de importante in stabilirea unui diagnostic prezumtiv). Examinarea directa cuprinde examinarea ochiului in ansamblu, examenul anexelor (pleoape, cili, gene, sprancene) examenul conjunctivei (mucoasa care face legatura intre bulbul ocular si orbita), examinarea mediilor transparente ale ochiului (cornee, umoarea apoasa, cristalin, corp vitros). Examinarea indirect cu mijloace special fascicol de lumina care poate fi dirijat frontal sau lateral. Prin dirijarea frontal se pot aprecia fanta pupilara, transparent umorii apoase si eventual reflexia luminii dela nivelul cristalinului. Prin lumina lateral se poate face un ddx intre o inflamatie (cheratita) care este localizata la nivelul corneei (primul mediu transparent al ochiului) si se poate diagnostica clar o cheratita anterioara si una posterioara. Cornea dpdv histologic este o sclera (invelisul extern al bulbului ocular), este foarte dura, inextensibila, fiind continuarea la exterior sau anterior a sclerei. Are cinci straturi doua sunt epitelii (posterior si anterior), doua sunt elementele de sustinere (membrane Bauman spre exterior si membrana Desme spre interior, si parenchim in mijloc (foarte gros). Sclera invelis al ochiului, iextensibil, mai mult de din dimensiunea globului, formata dintr-o fascie foarte groasa, cu 5 straturi, are rol in sustinerea bulbului ocular si de miscare (pe suprafata ei se prin muschii globului ocular (9). Mijloacele speciale, pe langa lumina lateral, mai cuprind si un oftalmoscop sursa de lumina cu lentil ce pot fi schimbate usor astfel incats a se poata.. si pentru a le pune in concordant pentru ca prin fanta sa se poata vedea in profunzime.

Alte mijloace biomicroscop (poate fi folosit la operatii si examinari examinari pentru a vedea toate formatiunile de la nivelul bulbului ocular) Bulb 3 invelisuri sclera (externa), foita mijlocie (cea vasculara, da formatiuni, la exterior se vede irisul, ligamentul cristalinului, intre iris si ligmanet apar niste unghiuri cu lacune spatiile lui Fontana pe unde se retrage umoarea apoasa) foita interna (data de tunica nervoasa retina cu 2 portiuni una vizuala si una oarba (care tapeteaza pe interior bulbul acolo unde lumina nu patrunde)

Curs 7 Electroretinograf Pentru a analiza acuitatea vizuala Impresioneaza retina Obligatoriu preoperator a cataracta (opacifiere cristalin) modificarilor celulelor retiniene Conjunctiva are 2 funduri de sac fornix.
-

Fluoresceina sa vedem daca e afectata conjunctiva. Blefarita - Inflamatia pleopelor (blefarospasm cu ochii semiinchisi) - Local antibiotic si antiinflamatoare - General antihistaminice - Fotofobie Edem cornean
-

In interiorul stromei parenchimului cornean ajung celule inflamate Des in reactive postvaccinala pentru hepatita Rubarth Acuitate vizuala scazuta Corticosteroizi local si general maxim 10 zile pentru ca altfel apar leziuni corneene (de asociat cu antibiotic si antimicotic pentru dermatice autoimmune)

Leziunea corneana ulcerative a suferit un process de vascularizatie pentru a repara sechestru cornean leziuni ulcerative eroziune (la persona) (pierdere de substanta) fara tendinta cicatrizarii. Se acutizeaza procesul, antibiotic local pentru a se reduce populatia bacteriana pentru a permite cicatrizarea. Plaga corneana profunda (ajunge in membrane Desme in camera anterioara) - Antibiotic local si general - Torso + blefarorafie Corp strain subpalpebral - Clinic blefarospasm, durere mare, mioza - Atropine (24 de ore, problem la batrani)/tropicamida (3-4 ore) Leziuni superficial corneene sau leziuni intinse se sutureaza pleoapa a 3-a la unghiul extern al pleoapei superioare. Colire administrate 1x/2 ore.

Hiphema la nivelul limbului sclerocornean la radacina irisului a fost leziunea; antibiotic, antiinflamatoare, atropine ca sa nu faca aderenta. Hipopion puroi in camera anterioara; este o plaga corneana penetranta; leucocite, detritusuri, celule moarte; membrane desme herniata. Cili ectopici genele orientate spre globul ocular; blefarospasm; cauterizare (antetie cornea trebuie imbibata cu tampoane cu apa rece chiar gheata); metoda de cicatrizare fortata (lambou de iele in semicerc, cateva puncte de sutura, se lasa o portiune de piele neacoperita cicatrice vicioasa si se intoarce pleapa spre exterior). Leziunea corneana eroziune ulcerative, secundara entropion. Chemozis congestie conjunctivala. Cataracta senile. Luxatie posterioara de cristalina cu cataracta. Apahie crescent (cristalinu creste) (afachie lipsa cristalinului). lumina nu mai trece prin traversale. Glaucom insotit de congestia vaselor episclerale. Fundul de ochi rosu la animalele cu irisul de culoare deschisa. Anizocorie (o pupila mai mare si una mai mica) sindrom Horner (deteriorare a ganglionilor ciliari; epinefrina). Decolare retiniana are midriaza; din cauza cresterii tensiunii arteriale; consecutive IRC. Buftalmie marire in volum a globului ocular. Xeroftalmie uscare cornee Exoftalmie iesirea globului ocular din orbita. Inoftalmie intrarea globului ocular in orbita. Ptizie sechela process patologic. Fluoresceina culoare verde, 5 ml = 100 ron. Albastru de metilen + vaselina +HHC = conjunctivita la vitei. Tropicamida pentru dilatatia corneei.

Curs 8 Pleoapele anatomie, fiziologie, patologie

Analizatorul visual la animale este alcatuit in globul ocular si anexele sale (de protective, de miscare, glandular). Globul ocular, musculature extrinseca, vasele sanguine, nervul optic si glanda lacrimala sunt adapostite intr-o cavitate osoasa, de forma tronconica numita orbita. Orbita poate fi incomplera la caine si pisica sau complera la cabaline, taurine, ovine si suine. Alcatuita dintr-un substrat osos, orbita este reprezentata de oasele frontal, lacrimal, zigomatic, temporal, sphenoid, palatin si maxilar. Globul ocular prezinta doi poli Polul anterior (conjunctiva bulbar, sclerotic, cornea, camera anterioara, iris, camera posterioara, fata anterioara a cristalinului) Polul posterior (fata posterioara a cristalinului, corpul vitros, coroida, retina, papilla nervului optic) Pleoapele superioara si inferioara sunt structure musculo-cutanate, situate la nivelul bazei orbitei. Pleoapa a III-a este un pliu al conjunctivei sustinut de un cartilaj in forma literei T, inconjurat de tesut glandular, fiind situate in unghiul intern al ochiului si in fornixul conjuctival inferior. Tegumentul palpebral este subtire, elastic. Mobil si contine glande sudoripare, sebacee, foliculi pilosi. Marginea libera prezinta un tegument mai gros, ce contine fire de par special denumite gene sau cili. Stroma conjunctivo musculara este formata din tesut conjunctiv lax si fibre musculare striate din muschiul orbicularul pleoapelor, iar stratul fibros denumit cartilaj tarsal, reprezinta scheletul pleoapelor (mentine pozitia corecta si confera tonus corespunzator acestora) fiind alcatuit dintr-o lama conjunctiva fibroasa foarte densa. In grosimea pleoapelor se disting trei categorii de glande: Glande Moll sunt glande sudoripare, apocrine ce se deschid la marginea libera a pleoapei intre cili sau in teaca lor foliculara Glandele Zeiss sunt glande sebacee, rudimentare, mici ce se deschid in teaca foliculara a cililor Glandele Meibomius sau glandele tarsale sunt glande sebacee, tubule-acinoase, alungite ce se deschid inapoia cililor. Secretia glandelor tarsale, de culoare alb-verzuie este bogata in fosfo-lipide si are doua functii importante: Formeaza stratul lipidic superficial al filmului lacrimal precornean, acesta creand tensiune superficial mare ce determina stabilitate si impiedica evaporarea fazei apoase a filmului lacrimal Acopera cu lipide marginea libera a pleoapei si impiedica scurgerea lacrimilor prin fanta palpebrala. Musculatura pleoapelor este reprezentata de

Muschiul orbicularul pleoapelor muschi circular ce inchide fanta palpebrala si este situate inaintea tarsului iar inervatia este asigurata de nervul palpebral Muschiul ridicator al pleoapei superioare se insera pe tas si este inervat de nervul oculomotor Muschiul Muller situat posterior de muschiul ridicator, are inervatie simpatico Muschiul micul ridicator al pleoapei include muschiul ridicator angular ocular medial si muschiul frontal, inervati de nervul palpebral Muschiul malar pentru pleoapa inferioara, inervat de ramura dorsal bucala a nervului facial Fiziologia pleoapelor Integritatea anatomica sin functionala normal a pleoapelor este indispensabila functiei segmentului periferic al analizatorului visual. Rolurile principale ale pleoapelor: Rol protector al polului anterior al ochiului prin cliptul reflex sau voluntar pleoapele se opun prin inchidere oricarui agent vulenrant Rol mechanic de intindere uniforma al filmului lacrimal asigurandu-se nutritia corespunzatoare a corneii, dirijand lacrimile spre conductul lacrimo-nazal Influentarea circulatiei sangvine intraoculare si conjunctivale, a circulatiei umorii apoase si prin aceasta mentine tensiunea ocular in limite normale. Pleoapa a III-a, numita si membrana nictitanta Este o structura mobile, cu rol de potectie, situate la nivelul unghiului intern al ochiului si in fornixul conjunctival inferior si prezinta un schelet cartilaginous in forma literei T (partea orizontala ajunge la 1,5 mm de marginea libera a pleoapei a III-a si este paralela cu aceasta, iar partea vertical ajunge la unghiul intern al ochiului ce-i confera rigiditate. Glanda anexa a pleoapei a III-a este situate la baza scheletului cartilaginos, avand o secretie sero-mucoasa asemanatoare glandei lacrimale si produce aproximativ 30-50% din cantitatea de film lacrimal precornean (FLP). Aceasta glanda anexa a pleoapei a III-a este denumita si glanda Harder. La exterior, cele doua fete ale pleoapei a III-s (bulbara si palpebrala) sunt tapetate de conjunctiva. Aceasta adera intim la corionul format din tesut conjunctiv lax ce este intens vascularizat, bogat in macrofage, mastocite, limfocite si plasmocite. La fata interna (bulbara) imediat subconjunctival se afla foliculi limfoizi ce au culoare roz-rosiatica. Functiile pleoapei a III-a Glanda anexa a pleoapei a III-a produce aproximativ 30-50% din cantitatea de film lacrimal precornean (FLP) Prin miscarile sale asigura distributia pe suprafata corneei a FLP Asigura protectia mecanica a corneei

Foliculii limfoizi asigura apararea locala Indepartarea chirurgicala a pleoapei a III-a determina in timp uscarea corneei si ulterior acesteui fenomen, este favorizata aparitia cheratoconjunctivitei sicca Patologia pleoapelor 1. 2. 3. 4. 5. 6. Anomalii congenital ale pleoapelor Modificari de crestere si implantarea cililor pleoapelor Modificari de pozitie a marginii libere a pleoapelor Plagile pleoapelor Blefaritele Tumorile pleoapelr

1. Anomaliile congenital ale pleoapelor Ablefaria este o anomalie reprezentata de lipsa totala a pleoapelor o Pleoapele sunt substituite de pliuri membranoase o Ablefaria este destul de des intalnita la animalele mici, ea fiind diagnosticata la caine atunci cand ochiul se deschide (dupa 10 zile postnatal) o Malformatia este des asociata cu diverse malformatii ale ochiului o Tratamentul este chirurgical, prin autoplastie de pleoapa Poliblefaria este o anomalie foarte rar intalnita, caracterizata prin prezenta pleoapelor supranumerare o Tratamentul este chirurgical, fiind indepartata pleoapa care jeneaza Microblefaria este o anomalie a dezvoltarii pleoapelor (subdimensionarea lor) o Anomalia este asociata de cele mai multe ori cu microftalmie/o mica dezvoltare a orbitei o Pleoapele sunt foarte mici o In cele mai multe cazuri, lipsesc atat muschiul ridicator al pleoapei si glandele anexe ale pleoapelor, cat si caile lacrimale. Colobomul palpebral este o anomalie congenital reprezentata de lipsa unei portiuni din pleoapa o Frecvent se intalneste la pleoapa superioara, avand forma literei V, cu baza spre marginea ciliara o Colobomul palpebral poate fi asociat cu Colobomul irian Colobomul cristalinian Colobomul coroidian Colobomul retinian Colobomul nervului optic o Complicatiile colobomului palpebral apar datorita actiunii factorilor mecanici, fizici sau chiar biologici din mediul incojurator, astfel apar frecvent Conjunctivite Cheratite

o Tratamentul este chirurgical, vivifiind marginile colobomului cat se poate de conservator deoarece exciziile mari prezinta problem in afrontarea buzelor plagii, micsorand astfel fanta palpebrala. o Se vor aplica suturi in puncte separate ce traverseaza toata pleoapa cu exceptia conjunctivei o Postoperator se vor efectua aplicatii cu unguente cu antibiotic pe plaga si unguente oftalmice in sacul cojunctival. Dermoidul palpebral este o anomalie congenital, intalnita mai frecvent la nivelul conjunctivei/corneei, dar se poate intalni si la nivelul pleoapei. o Dermoidul este o insula de piele ectoppica, cu fire de par o Clinic apare ca o deformare in grosimea pleoapei, din care ies fire de par in exces ce irita mai ales conjunctiva si cornee o Este nedureros la palpare o Tratamentul se face chirurgical prin ablatie Daca dermoidul este mobil (este implantat doar in mucoasa conjunctivala), se tractioneaza usor, excizand cu foarfeca sau bisturiul Daca dermoidul se localizeaza pe suprafata corneeana, se va face un examen atent cu lupa, apoi se va exciza cu mare atentie pentru a nu deschide accidental camera anterioara (se recomanda excizia in straturi succesive) Postoperator se recomanda aplicarea unui tratament local Cilii ectopici sunt reprezentati de firele de par ce cresc eratic pe marginea pleoapelor sau in grosimea pleoapelor, iritand atat conjunctiva, cat si cornea si sclera o La pisica, cazuistica este destul de saraca in ceea ce priveste cilii ectopici o La rasele de caine Pekinez si Poode sunt foarte frecvente (50%) cazurile de trichiazis, distichiasis si cili ectopici o Clinic se intalneste Blefarospasm Epifora Congestive conjunctivala Cheratita ulcerative Prolapsul membranei nictitante Pannus Entropion spastic secundar o Diagnosticul se pune usor, pe baza semnelor clinice sip e baza examenului direct cu lupa o Tratamentul se poate efectua prin adoptarea uneia din urmatoarele metode Electro-epilare Criochirurgie Ablatie chirurgicala

2. Modificari de crestere si implantare a cililor pleoapelor

Trichiasis reprezinta cresterea anormala a cililor (in sens invers decat normal) catre globul ocular o Poate fi congenital sau dobandit (ca urmare a traumatismelor localizate la nivelul palpebral) o Plantarea cililor este normal in cadrul foliculului dar directia este modificata o Determina grave leziuni corneene Districhiasis se caracterizeaza prin prezenta a doua randuri de cili o Randul posterior are o crestere, implantare si directive anormala (catre globul ocular) o Determina grave leziuni corneene

3. Modificari de pozitie a marginii libere a pleoapelor Entropion reprezinta o modificare congenitala sau dobandita de pozitie la nivelul pleoapei superioare/inferioare sau la nivelul cantusului o Modificarea de pozitie poate fi pe toata lungimea pleoapei sau doar pe o anumita zona a acesteia o Caracteristica este rasucirea catre interior a marginii libere a pleoapei o Prin actiunea iritanta a marginii pleoapei si a cililor prezenti pe aceasta, apar leziuni corneene de diferite grade (eroziune ulcer corneean desmetocel) o Entropionul dobandit apare secundar altor afectiuni ocular (ftizia globului ocular) si poate fi unilateral sau bilateral in functie de afectiunea primara o Apare frecvent la caine Shar Pei, Chow-chow, Bulldog, Boxer, iar la pisica, masculii sunt cel mai frecvent afectati o Entropionul secundar spastic, apare datorita durerii din afectiunile inflamatorii corneene, sau in urma iritatiei produse de cilii ectopici, trichiasis, districhiasis, corpii straini o Clinic se va observa Marginea libera rasucita catre globul ocular Epifora Chemozis Blefarospasm evident o Secundar entropionului in scurt timp apar Blefarita Conjunctivita Leziuni corneene grave eroziune, ulcer, desmetocel, cheratita proliferative (Shar Pei, Chow chow) o Diagnosticul se une usor, pe baza semnelor clinice o Conduita terapeutica se alege in functie de tipul entropionului In entropionul congenital este recomandat tratamentul chirurgical In entropionul secundar, spastic este recomandata tratarea cauzei primare determinante o Tehnica chirurgicala, in entropionul inferioare

Cu ajutorul unei pense hemostatice sau chirurgicale, se formeaza un pliu cutanat, tractionand atat cat este necesar pentru redresarea pozitiei marginii tarsale Se excizeaza lamboul cutanat de forma semilunara sau in felie de pepene Se sutureaza pielea in puncte separate Lungimea pliului excizat trebuie sa depaseasca portiunea deformata cu 2-3 mm in ambele parti Incizia superioara trebuie sa pastreze distanta de 2-4 mm fata de marginea tarsal o Entropionul total si/sau cantal metoda Celsus-Hotz Executarea unui lambou cutanat in forma varfului de sageata, la nivelul unghiului temporal al ochiului; colturile sunt asimetrice, iar latura inferioarra este de obicei mai lunga Se va face o incizie in pielea pleoapei inferioare, pe toata lungimea entropionului, la o distanta de 0,5 cm de marginea tarsal Se va proceda la fel si in cazul pleoapei superioare, unind inciziile la 1 cm de unghiul temporal al ochiului La 1 cm fata de intersectia celor doua linii, se pornesc alte doua incizii, ce se vor unii cu extremitatile celorlalte Se excizeaza pielea, sectionand in forma varfului de sageata Se aplica o sutura in uncte separate, primul punct punandu-se in varful sagetii, rezultand astfel o plaga in forma de sageata