Sunteți pe pagina 1din 25

CUPRINS Introducere CAPITOL 1. Oportunitatea scolarizarii copiilor cu CES in invatamantul de masa CAPITOL 2.

Obiectivele si metodologia cercetarii


2.1. Obiectivele cercetarii 2.2. Metode si tehnici de cercetare utilizate 2.3. Numar persoane investigate

CAPITOL 3.
3.1. Strategii si programe in domeniul educatiei copiilor cu cerinte educative speciale 3.2. Modalitati de identificare a copiilor cu CES

CAPITOL 4. Strategii de predare-invatare specific copiilor cu CES


4.1. Relatia pozitiva cu parintii copiilor cu CES 4.2. Promovarea educatiei incluzive la nivelul clasei

CAPITOL 5.
Concluzii Bibliografie Anexe

REZUMAT

Exista studii tot mai multe care sprijina ideea comform careia inadaptarea scolara si problemele pe care le intampina elevii in invatare, sunt datorate in proportie destul de mare ( doua din trei cazuri ) tulburarilor instrumentale si afective. Copiii care se confrunta cu dificultati de invatare, daca sunt ajutati pot inregistra progrese, iar daca sunt acceptati de catre cadrul didactic si de clasa din care fac parte, ei se
2

vor stradui mai mult pentru a face fata cerintelor programei scolare si pentru a depasi aceste dificultati. Obiectivul principal este monitorizarea comparativa a evolutiei scolare a elevului. Programul experimental a constat in: Conceperea si aplicarea unor programme de dezvoltare a functiilor instrumentale a caror functionare deficitara poate sta la baza aparitiei dificultatilor de invatare Conceperea si realizarea unor activitati de consiliere bazate pe jocuri de cunoastere, autocunoastere, comunicare realizate in vederea imbunatatirii relatiilor din cadrul grupului integrator al elevilor cu dificultati de invatare.

S-a avut in vedere o colaborare buna cu cadrele didactice de la clasa respectiva solicitandu-se sprijin si colaborare din partea acestora. Imbunatatirea relatiilor din grup duce la o mai pronuntata dorinta de ajutare a celorlalti, la o mai buna acceptare a acestora care va avea ca rezultat si imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor cu dificultati de invatare.Pentru obtinerea unor rezultate pozitiva in invatare este necesar ca elevul sa dispuna de o stima de sine crescuta, sau aflata cel putin la nivel mediu care depinde in mare masura de felul in care acesta este privit si acceptat de grupul di care face parte, sau din care ar dorii sa faca parte. Interventia in cazul elevului cu CES poate fi orientata in mai multe directii: de la dezvoltarea elementelor simple care pot sta la baza dificultatilor pana la introducerea unor proiecte de interventie individualizate pe elevi; de la consilierea elevului pana la consilierea grupului din care acesta face parte sau a familiei in care creste; de la pregatirea cadrelor didactice care lucreaza cu acest elev la incercari de pregatire.

Elevii cu CES isi imbunatatesc performantele scolare daca li se dezvolta functiile deficitare. Referitor la imbunatatirea imaginii elevului cu CES in grupul clasa-integrator care ar putea duce la imbunatatirea perfornantelor scolare ale acestuia, s-a demonstrat ca prin utilizarea unor jocuri de cunoastere-intercunoastere, imaginea elevului cu duficultati de invatare creste.In cadrul activitatilor de recuperare, desfasurate prin joc, elevul demonstreaza o motivatie crescuta corelata cu un grad ridicat de participare la lectie.

In raportul de cercetare am luat ca esantion un elev diagnosticat cu CES din clasa a-VI-a, din cadrul scolii cu clasele I-VIII Nicolae Iorga, Valenii de Munte. Cercetarea s-a desfasurat pe parcursul anului scolar 2012-2013. In urma expertizei medicale s-a constatat ca elevul sufera de: - retard psihic-usor; - prezinta dificultati in exprimarea orala si scrisa;
3

- tulburari socio-afective; - percepe difuz materia de invatare; - reprezentarile fiind greu de actualizat; -gandirea concret intuitiva; -intelege lent notiunile predate; - memoria mecanica lenta, lacunara de scurta durata; - imaginatia saraca.

Comform expertizei s-a actionat astfel: s-a discutat cu cadrul didactic si elevii asupra problemelor copilului cu CES; cultivarea relatiilor de colaborare; colaborare si intrajutorare la diverse activitati; integrarea in colectivul clasei prin asigurarea unui climat afectiv de siguranta; consilierea parintilor; parteneriatul intre familie si scoala.

Strategii folosite de cadrul didactic in vederea integrarii elevului cu CES:

crearea unui climat afectiv-pozitiv; stimularea increderii in sine si a motivatiei pentru invatare; incurajarea sprijinului si cooperarii din partea colegilor; formarea unor atitudini pozitive a colegilor; incurajarea independentei; cresterea autonomiei personale; incurajarea eforturilor; sprijin;

incurajare si apreciere pozitiva in realizarea sarcinilor scolare fara a crea dependenta; folosirea frecventa a sistemului de recompense, laude, incurajari, intarirea pozitiva, astfel incat sa fie incurajat si evidentiat cel mai mic progres; crearea unui climat afectiv, confortabil; centrarea invatarii pe activitatea practica; sarcini impartite in etape mai mici,realizabile; folosirea invatarii afective; adaptarea metodelor si mjloacelor de invatare, evaluare.

Abordarea incluziva sustine ca scolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi sa depaseasca barierele din calea invatarii si ca cei mai buni profesori sunt aceia care au abilitatile necesare pentru a-i ajuta pe elevi sa reuseasca acest lucru. Pentru aceasta scoala trebuie sa dispuna de strategii functionale pentru a aborda masuri practice care sa faciliteze indepartarea barierelor cu care se confrunta elevii in calea participarii lor la educatie. Putem stabili de asemenea relatii de colaborare cu autoritatile locale, parintii si reprezentantii comunitatii. In educatia incluziva este oferit suport in cadrul scolilor normale, copiilor cu dificultati de invatare, indiferent de originea lor sociala sau de tulburarile pe care le prezinta, acceptati alaturi de colegii lor fara probleme. Se observa ca scoala de masa este cea care asigura mediul, precum si nivelul de calitate cel mai propice invatamantului si pentru a usura integrarea copiilor cu dificultati in scolile de masa este necesar sa se asigure o atmosfera primitoare si de acceptare. Copilul cu dificultati se adapteaza greu la relatiile interpersonale, de aceea parintii trebuie sa joace rol de mediator intre copil si persoanele straine. Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu dificultati, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. Jocurile trebuie sa fie adaptate in functie de deficienta copilului.Copiii cu tulburari de comportament trebuie sa fie permanent sub observatie. Scoala va reusi sa raspunda cerintelor speciale de educatie ale copiilor aflati in dificultate si nevoilor de educatie ale familiilor acestora, dar prin eforturile ei interne si cu sprijinul tuturor. Conditiile pe care invatamantul de masa trebuie sa le indeplineasca pentru a include cu succes elevii cu cerinte educative speciale se refera la: - motivatia cadrelor didactice de a crea un mediu incluziv in clasa de elevi si de a-i apropia pe elevi, ca grup;
5

- cunostinte, deprinderi si expertize din partea cadrelor didactice pentru lucrul cu copii cu CES, abordari, resurse pedagogice adecvate si de timp; - sprijin acordat cadrelor didactice atat din partea conducerii scolii, cat si din partea altor institutii; - cooperarea stransa cu parintii copiilor cu CES, esentiala pentru o incluziune reusita; - un set de politici relevante, care sa permita dezvoltarea unui cadru adecvat si utilizarea flexibila a resurselor. Integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa depinde in mare masura de capacitatea cadrelor didactice de a organiza activitati diferentiate, individualizate cu acesti copii, dar si de a-i insarcina cu responsabilitati la care sa poata face fata, cu scopul de a le creste increderea in fortele proprii si prestigiul in viata colegilor. De asemenea nu sunt de neglijat activitatile extrascolare desfasurate impreuna cu colegii si cadrele didactice sau alti actori ai scolii, in vederea dezvoltarii unor cunostinte, competente si pentru a creste coeziunea grupului de elevi. S-a constatat ca la elevul cu CES de cele mai multe ori a avut inclinatii catre activitati manuale,abilitati practice,desen. Sa lucrat pe fise, cu material ajutator si foarte mult prin conversatie.

INTRODUCERE

Definirea conceptului de dificultati de invatare este un demers oarecum dificil datorita naturii aparte a fenomenului.Diversi autori care s-au preocupat de aceasta problema au elaborate numeroase definitii, fie adaugand noi elemente, fie renuntand la unele din cele anterioare,considerate depasite, pe masura ce studiile si cercetarile privind dificultatile de invatare avansau.O data cu trecerea timpului s-au stability mai multe semnificatii ale termenului, de la dificultati scolare intelese ca piedici, problem pe care le intampina elevii in invatarea scolara, la dificultati de invatare intelese ca dizabilitati sau ca si dificultati specific de invatare. Strategiile de formare a unei atitudini pozitive in ceea ce priveste realizarea eficienta a integrarii si incluziunii tuturor categoriilor de copii trebuie sa tina cont de situatia concreta a fiecarui copil integrat in scoala obisnuita precum si de contextual complex in care integrarea
6

se desfasoara.Totusi exista o categorie de copii care in continuare pare a fi dezavantajata, necunoscuta si anume copiii cu dificultati de invatare. Clasificarea si etichetarea copiilor in categorii diferite in functie de deficient, prin conceptual de copii cu cerinte educationale special.Tot mai mult se face simtita nevoia ca scolile obisnuite sa se implice prin largirea obiectivelor lor, astfel incat sa poate cuprinde o mai mare diversitate de elevi sis a permita inglobarea, in sistemul general, a cat mai multor copii cu cerinte educative speciala.Legislatia international privind egalizarea sanselor si a unei educatii pentru toti, strategia propusa de Ministerul Educatiei Nationale se doreste a fi una coerenta, logica si moderna care sa tinteasca spre asigurarea unei participari totale si active in viata comunitatii, a elevilor deficient, asistarea permanenta si continua a acestora spre a-i conduce spre o viata independent in accord cu propriile cerinte si aspiratii, dar si capacitate de realizare, tratarea cauzelor deficientelor, prevenirea agravarii lor si diminuarea consecintelor suportate de elevi, evitarea oricarei forme de discriminare. Aceasta atitudine manifestata la nivelul intregii societati trebuie sa respecte principiul normalizarii, adica asigurarea accesului, pentru toate categoriile de persone, la tiparele existentei si la conditiile de viata cele mai apropiate posibil de normele considerate normale pentru o viata obisnuita. Persoanele deficiente, la randul lor au doua pareri in ceea ce priveste impedimentul lor: unele il considera un dezastru, iar altele un simplu inconvenient. Din categoria copiilor cu C.E.S (cerinte educative speciale) fac parte atat copiii cu deficiente propriu zise, cat i copiii fara deficiente, dar care prezinta manifestari stabile de inadaptare la exigentele scolii.imbunatatirea performantelor scolare ale acestor copii. Variabila A: Tipul de interventie, stimulare cognitive a functiilor instrumentale care ar fi cauza dificultatilor de invatare. Variabila B: Performantele scolare cuantificate in calificative obtinute la Limba Romana si Matematica. Ipoteza 2: Introducerea unor activitati de cunoastere si autocunoastere a elevilor, de consiliere a copiilor cu dificultati de invatare poate contribui la imbunatatirea reletiilor din cadrul grupul. Variabila A: Tipul de interventie (programul de consiliere). Variabila B: Tipul de relatii din cadrul grupului.

Designul cercetarii experimentale Experimentul pedagocic inteprins are urmatoarele etape: a) etapa constatativa a cunostintelor avute dj(pretest) b) etapa interventiei psihopedagogice si aplicarea altui test(postest)
7

Obiectivul principal este monitorizarea comparativa a evolutiei scolare a elevului. Programul experimental a constat in: Conceperea si aplicarea unor programme de dezvoltare a functiilor instrumentale a caror functionare deficitara poate sta la baza aparitiei dificultatilor de invatare Conceperea si realizarea unor activitati de consiliere bazate pe jocuri de cunoastere, autocunoastere, comunicare realizate in vederea imbunatatirii relatiilor din cadrul grupului integrator al elevilor cu dificultati de invatare.

S-a avut i vedere o colaborare buna cu cadrele didactice de la clasa respectiva solicitandu-se sprijin si colaborare din partea acestora. Imbunatatirea relatiilor din grup duce la o mai pronuntata dorinta de ajutare a celorlati, a o mai buna acceptare a acestora care va avea ca rezultat si imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor cu dificultati de invatare. Pentru obtinerea unor rezultate pozitiva in invatare este necesar ca elevul sa dispuna de o stima de sine crescuta, sau aflata cel putin la nivel mediu care depinde in mare masura de felul in care acesta este privit si acceptat de grupul di care face parte, sau din care ar dorii sa faca parte. Interventia in cazul elevului cu CES poate fi orientate in mai multe directii: de la dezvoltarea elementelor simple care pot sta la baza dificultatilor pana la introducerea unor proiecte de interventie individualizate pe elevi; de la consilierea elevului pana la consilierea grupului din care acesta face parte sau a familiei in care creste; de la pregatirea cadrelor didactice care lucreaza cu acest elev la incercari de pregatire.

Elevii cu CES isi imbunatatesc performantele scolare daca li se dezvolta functiile deficitare. Referitor la imbunatatirea imaginii elevului cu CES in grupul clasa-integrator care ar putea duce la imbunatatirea perfornantelor scolare ale acestuia. S-a demonstrat ca prin utilizarea unor jocuri de cunoastere-intercunoastere, imaginea elevului cu duficultati de invatare creste. In cadrul activitatilor de recuperare, desfasurate prin joc, elevul demonstreaza o motivatie crescuta corelata cu un grad ridicat de participare la lectie. Elevul este stimulat sa se implice in rezolvarea sarcinilor de lucru prin elemente de joc, recompense, penalitati si devenind mai motivat in a invata. In activitatile desfasurate cu ceilalti elevi se dezvolta capacitatea in dorinta de a-i ajuta pe ceilalti,de a colabora cu ei, ceea ce va duce si la o tolerant mai crescuta in clasa, la reducerea, agresivitatii fata de ceilalti colegi. Faptul ca desfasuram activitati remediale cu un singur elev, cu sarcini differentiate conduce la o conditie privilegiata si invidiata de restul grupului rezultand o crestere a srimei

de sine, a subiecului in cauza, activitatea nefiind perceputa ca in sistemul traditional unde elevul este stigmatizat si etichetat de grup.

Esantionul:

Cercetarea s-a desfasurat in cadrul scoalii cu clasele I VIII Nicolae Iorga, Valenii de Munte, care cuprinde 215 elevi in ciclul primar si gimnazial, la clasa a-VI-a, cu 26 elevi cu varste cuprinse intre 11-12 ani (16 fete si 10 baieti), dintre care un elev cu CES. Cadrele didactice care conduc procesul educativ sunt calificate cu grade didactice si vechime in invatamant,persoane competente in meseria pe care o desfasoara. Cercetarea s-a desfasurat pe parcursul anului scolar 2012-2013.

Nume si prenume: cazul elevului Parvu A., copil diagnosticat cu CES prin expertiza efectuata la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Ploiesti in iunie 2011.

Componenta familiei: elevul provine dintr o familie mono-parentala (mama) si o sora,cu studii medii si un venit minim garantat.Sa efectuat vizita la domiciliu,s-a constatat ca, conditiile de viata sunt precare datorita nivelului scazut al venitului.

Cnditii socio-economice: conditiile de alimentative sunt suficiente, locuinta situandu se la tara si baza hranei familiei o constituie gospodaria si legumele cultivate in gradina. Beneficiaza si de ajutorul financiar din partea bunicilor, acestia fiind implicate in special in problemele lui A.

Acesta beneficisza de afectiune si atentie deosebita din patrea familiei, aceasta ajutand mult la adaptarea in viata scolara si integrarea lui cat mai buna in colectivul de elevi. Date medicale: nastere prin cezariana, a fost un copil bolnavicios in primii ani d viata, pronuntand primele cuvinte la varsta de 3 ani.

Date psihologice:

- copilul sufera de retard psihic-usor; - prezinta dificultati in exprimarea orala si scrisa;

- tulburari socio-afective; - percepe difuz materia de invatare; - reprezentarile fiind greu de actualizat; -gandirea concret intuitiva; -intelege lent notiunile predate; - memoria mecanica lenta, lacunara de scurta durata; - imaginatia saraca.

Limbajul si comunicarea:

-prezinta dislalie; - nivel de concentrare scazut; -lipsa de comunicare de la cea mai frageda varsta.

8. Actiunea cadrului didactic asupra elevului cu CES: cunoasterea elevului prin adunarea datelor care contureaza profilul personalitatii sale; prezentarea lui colectivului clasei; construirea unei imagini de sine pozitiva; antrenarea in activitati de echipa; responsabilitati permanente la nivelul clasei; moment de activitate didactica in care este solicitat individual, dar si in grup (i se cere parerea); construirea unei relatii affective cu colegii si cadrul didactic.

9. Actiunea cadrului didactic asupra colectivului clasei: discutii cu elevii si sensibilizarea asupra problemelor colegilor; cultivarea relatiilor de colaborare; rezolvarea conflictelor pe cale pasnica, tolerant; colaborarea si intrajutorarea la activitati diverse (desen,abilitate manuala); asigurarea unui climat afectiv de siguranta, calm in vederea integrarii in colectivul clasei.
10

10. Actiunea asupra familiei: consilierea parintlor; sa-i ofere sprijin neconditionat in situatii dificile care-l depasesc; constientizarea necesitatii formarii unor relatii de parteneriat intre familie, scoala.

11. Strategii folosite de cadrul didactic in vederea integrarii elevului cu CES:

crearea unui climat afectiv-pozitiv; stimularea increderii in sine si a motivatiei pentru invatare; incurajarea sprijinului si cooperarii di partea colegilor; formarea unor atitudini pozitive a colegilor; incurajarea independentei; cresterea autonomiei personale; incurajarea eforturilor; sprijin; incurajare si apreciere pozitiva in realizarea sarcinilor scolare fara a crea dependenta; folosirea frecventa a sistemului de recompense, laude, incurajari, intarirea pozitiva, astfel incat sa fie incurajat si evidentiat cel mai mic progres; crearea unui climat afectiv, confortabil; centrarea invatarii pe activitatea practica; sarcini impartite in etape mai mici,realizabile; folosirea invatarii affective; adaptarea metodelor si mjloacelor de invatare, evaluare.

Abordarea incluziva sustine ca scolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi sa depaseasca barierele din calea invatarii si ca cei mai buni profesori sunt aceia care au abilitatile necesare pentru a-i ajuta pe elevi sa reuseasca acest lucru. Pentru aceasta scoala
11

trebuie sa dispuna de strategii functionale pentru a aborda masuri practice care sa faciliteze indepartarea barierelor cu care se confrunta elevii in calea participarii lor la educatie. Putem stabili de asemenea relatii de colaborare cu autoritatile locale, parintii si reprezentantii comunitatii. Poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv n care copiii sa poata discuta cu lejeritate despre dificultatile pe care le pot intalni si ss aiba curaj sa ceara ajutor. ntr-o abordare incluziva toti copiii trebuie considerati la fel de importanti, fiecaruia sa ii fie valorificate calitatile, pornind de la premisa ca fiecare elev este capabil sa realizeze ceva bun. Adesea, cand exploram universul fiintei umane, ne confruntam cu o mare diversitate. Copiii care ne trec pragul claselor ne pun in situatia de a cauta mereu noi solutii la problemele ridicate. De cele mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Insa, uneori suntem pusi in dificultate de complexitatea problemelor. Una dintre aceste probleme o reprezinta copiii cu cerinte educative speciale. Acesti copii nu sunt speciali in sine. Ei au nevoie doar de o abordare personalizata in ceea ce priveste demersurile pe care le intreprindem in educatia lor. Educatia incluziva este un mod de educatie adaptat la si individualizat in functie de nevoile tuturor copiilor in cadrul grupurilor si claselor echivalente ca varsta, in care se regasesc copii cu nevoi, capacitati si nivele de competenta foarte diferite. Prin educatia incluziva este oferit suport - in cadrul scolilor de masa si al claselor normale - copiilor cu dificultati de invatare, indiferent de originea lor sociala sau de tulburarile pe care le prezinta, acceptati alaturi de colegii lor "normali". Educatia incluziva este o miscare mondiala bazata pe drepturile umane de baza. Conform principiilor drepturilor omului, fiecare copil, indiferent de apartenenta sa, sau de nivelul de dezvoltare a capacitatilor sale, are dreptul la o educatie de buna calitate, care sa conduca in cea mai mare masura la dezvoltarea capacitatilor sale cognitive si de integrare sociala. Diferentierea scolara pe baza apartenentei la o anumita categorie sociala sau a nivelului de dezvoltare individuala este nedreapta si nu justifica excluderea din scoala de masa. Al doilea argument care sustine necesitatea miscarii integrationiste este acela ca scoala de masa este cea care asigura mediul, precum si nivelul de calitate cel mai propice nvatamantului si insusirii aptitudinilor sociale si cognitive. Pentru a usura copiilor cu dificultati de asimilare integrarea n scolile de masa, este necesar ca in aceste scoli sa se asigure o atmosfera mai primitoare si de acceptare. Datorita unui nivel mai redus al cerinelor, de cinci ori mai multi copii cu nivel socioeconomic redus fata de cei cu nivel socio-economic crescut sunt inscrisi in scolile ajutatoare speciale, in loc de scolile generale.Astfel se creeaza un cerc vicios : performante scolare slabe; loc de munca cu salarizare scazuta; perspective sociale slabe; nivel de viata scazut;

12

tensiuni in viata personala si totul se repeta in generatia urmatoare. Tuturor acestor copii le-ar asigura posibilitati mai bune scoala generala unde un sistem educational mai atent, le-ar putea schimba soarta in bine. Dar pentru ca acesti copii dezavantajati sa aiba loc in scolile generale, trebuie sa se produca schimbari majore atat la nivelul atitudinii corpului profesoral, cat si al sistemului educational, respectiv a metodelor de stimulare a dezvoltarii si al psihodiagnozei. Pentru prevenirea declinului social ulterior nu este suficient ca acesti copii sa fie mentinuti in sistemul educational traditional pentru ca exista pericolul dificultatilor de adaptare la standardele ridicate i deci pericolul de esec sau abandon scolar. Pe langa acceptarea copilului in scoala de masa, trebuie asigurat un mediu educational corespunzator, suport si experiente pozitive copilului cu dificultati de invatare. O caracteristica speciala a acestor copii " in pericol de excludere" o constituie faptul ca posibilitatile lor nu sunt in concordanta cu nivelul obisnuit al asteptarilor fata de copii. Ei nu se adapteaza cu usurinta si nu pot obtine succese in cadrul sistemului educational traditional. (Nu reusesc la examenele de capacitate sau bacalaureat, nu reusesc sa obtina diplome). In spatele acestor probleme, sta desigur si nivelul lor ineficient de functionare a proceselor cognitive, agravat de faptul ca nici in cadrul familiei si nici in scoala, ei nu beneficiaza de o stimulare cognitiva corespunzatoare. Deficitul cognitiv aparut in urma educatiei necorespunzatoare este totusi reversibil si poate fi compensat chiar si in cazul unor tulburari organice, cu conditia ca potentialul copilului sa fie activat in mod corespunzator. Toate aceste corecturi se pot realiza in cadrul scolii de masa si al familiei, cu ajutorul programelor de dezvoltare cognitiva. Recunoscand faptul ca orice proces de readaptare a unei persoane cu cerinte educative speciale ar trebui sa tina cont de masurile care favorizeaza autonomia sa personala si asigura independenta sa economica si integrarea sa sociala, cea mai completa posibil, trebuie incluse si dezvoltate programe de readaptare, masuri individuale si colective care sa favorizeze independena personala, care sa-i permita sa duca o viata cat mai normala si complete posibil, ceea ce include dreptul de a fi diferit. O readaptare totala presupune un ansamblu de masuri fundamentale si complementare, dispozitii, servicii de facilitare care ar putea garanta accesibilitatea la confortul fizic si psihologic. Adaptarea mobilierului exterior si urbanismul, accesul in cladiri, la amenajari si instalatii sportive, transportul si comunicatiile, activitatile culturale, timpul liber si vacantele trebuie sa constituie tot atatia factori care contribuie la realizarea obiectivelor readaptarii. Este important sa se determine participarea, in masura posibilului, a persoanelor cu cerinte educative speciale si a organizatiilor care-i reprezinta la toate nivelele de elaborare a acestor politici. Legislatia trebuie sa tina cont de drepturile persoanelor cu deficiente si sa favorizeze, pe cat posibil, participarea lor la viata civila. In cazul in care persoanele cu cerinte educative speciale nu sunt in masura sa-si exercite in mod deplin drepturile lor de cetateni, trebuie sa fie ajutate sa participe cat mai mult posibil la viaaa civila, asigurandu-le ajutorul adecvat si luand masurile necesare. Profesionistii trebuie sa informeze asupra tuturor aspectelor vietii, iar persoanele cu deficiente trebuie sa aiba posibilitatea de a-si procura informatia ele insele. Daca natura, gravitatea deficientei sau varsta persoanei nu permit
13

reconversia sa personala, chiar in atelier protejat, la domiciliu sau in centre de ajutor pentru munca, ocupatiile cu caracter social sau cultural trebuie sa fie prevazute. Masuri potrivite trebuie avute in vedere pentru a asigura persoanelor cu cerinte educative speciale si in special persoanelor cu deficiente mentale conditii de viata care sa le asigure dezvoltarea normala a vietii lor psihice. Copilul cu deficiente se adapteaza greu la relatiile interpersonale, de aceea parintii trebuie sa joace rolul de mediator intre copil si persoanele straine. Uneori parintii pot dramatiza excesiv reactiile inadecvate venite din partea unei persoane straine, identificand o falsa rea intentie intr-un gest oricat de neutru. Pe de alta parte, unii parinti refuza sa tina cont de dificultatile sociale determinate de deficienta. In acest fel, ei ii impiedica pe copii sa inteleaga si sa accepte toate aspectele legate de propria deficienta. Datorita acestui rol suplimentar de mediator, reactiile parintilor in fata unui copil cu deficienta capata o importanta majora. Parintii reactioneaza prin supraprotectie, acceptare, negare sau respingere. Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima propriile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu deficiente, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, cartii de joc etc.). In perioada de prescolar se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu deficiente trebuie sa fie inscrisi la gradinita, alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care se deplaseaza in scaun cu rotile sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu deficiente. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiene au avut experiena neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului. Jocurile trebuie sa fie adaptate in functie de deficienta copilului. Copiii cu tulburari de comportament trebuie sa fie permanent sub observatie. Copiii cu cerinte educative speciale pot fi integrati in mediul scolar sau prescolar in mai multe feluri: prin integrarea individuala a acestora in clasele obisnuite, grupuri de doi-trei copii cu deficiente inclusi in clasele obisnuite, clase diferentiate, incluse in structura scolii sau gradinitei obinuite. Integrarea acestor copii in colectivul unei clase obisnuite exprima atitudinea favorabila a acestora fata de unitatea de invatamant si fata de cadrul didactic, ajuta la consolidarea unei motivatii puternice, care sustine efortul copilului in activitatea de invatare, duce la realizarea unor progrese la invatatura si in plan comportamental. Predispozitia biologica nu este o sentinta, iar mediul social este o sansa. Sentinta produsa de societate este mai periculoasa pentru un copil in dezvoltare decat predispozitia
14

biologica. Pornind de aici, trebuie sa intelegem faptul ca traim intr-o lume a diversitatii umane, ca scoala nu se poate eschiva de la rolul de promotor al progresului uman si ca doar ea poate facilita schimbarea, intrevazuta ca posibila, a mentalitatii si atitudinii fata de cerintele educative ale tuturor copiilor. Scoala va reusi sa raspunda cerintelor speciale de educatie ale copiilor aflati in dificultate si nevoilor de educatie ale familiilor acestora doar prin eforturile ei interne si cu sprijinul tuturor.

CAPITOL 1. Oportunitatea scolarizarii copiilor cu CES in invatamantul de masa


Tot mai multi copii cu dificultati de invatare, recunoscuti sau nu in mod oficial ca avnd nevoi speciale de educatie, invata in scolile obisnuite din sistemele de educatie europene. Copiii care acum doar cativa ani ar fi fost orientati fie in invatamantul special si ar fi avut un curriculum special, invata astazi alaturi de colegi obisnuiti urmand un curriculum foarte apropiat de al acestora. Copiii cu dificultati usoare de invatare, cu sindrom Down sau cu deficiente locomotorii au mai mult ca oricand posibilitatea de a fi acceptati intr-o institutie de invatamant de masa. Elevii cu cerinte educationale speciale trebuie sa petreaca alaturi de colegii lor cat mai mult timp posibil,inclusiv in ceea ce priveste experienta parcursului scolar, este mai recenta decat putem crede. Conditiile pe care invatamantul de masa trebuie sa le indeplineasca pentru a include cu succes elevii cu cerinte educative speciale se refera la: - motivatia cadrelor didactice de a crea un mediu incluziv in clasa de elevi si de a-i apropia pe elevi, ca grup - cunostinte, deprinderi si expertize din partea cadrelor didactice pentru lucrul cu copii cu CES, abordari, resursepedagogice adecvate si de timp; - sprijin acordat cadrelor didactice atat din partea conducerii scolii, cat si din partea altor institutii; - cooperarea stransa cu parintii copiilor cu CES, esentiala pentru o incluziune reusita; - un set de politici relevante, care sa permita dezvoltarea unui cadru adecvat si utilizarea flexibila a resurselor.

15

CAPITOL 2. Obiectivele si metodologia cercetarii

Obiectivele raportului de cercetare vizeaza: -identificare strategii a copiilor cu CES; -masuri specific de integrare a copiilor cu CES in invatamantul de masa; -factori care influenteaza integrarea in invatamantul de masa a copiilor cu dificultati de invatare; -propuneri de sustinere a integrarii a copiilor cu CES 2.1. Obiectivele cercetarii

16

In raportul de cercetare, s-au folosit metode cantitative si metode calitative de cercetare. Ancheta prin chestionar.Chestionarul se adreseaza colegilor de clasa ai copiilor cu CES.Se urmareste identificarea atitudinilor si opiniilor colegilor de clasa cu privire la prezenta in clasa a copiilor cu dificultati de invatare, precum si a reprezentarilor lor asupra atitudinilor propriilor parinti si ale cadrelor didactice.Au fost elaborate studii de caz, pentru scoala in care sunt integrati copiii cu CES, pe baza informatiilor adunate prin intermediul instrumentelor de investigatie. In cadrul studiului de caz, sunt prezentate: - date generale despre scoala; - informatii despre copiii cu CES: clasa, varsta, gen, diagnostic; - mediul familial al acestora: statutul socio-profesional al parintilor, nivelul de educatie, situatia copiilor in familii; - veniturile si conditiile de locuit; - alimentatia si starea de sanatate a membrilor familiei; - informatii privind mediul scolar: conditii de sprijin oferite de scoala; - activitati derulate a copiilor cu CES; - oportunitatile de invatare in scoala; - atitudinile fata de copii cu CES in scoala; - rezultatele copiilor cu dificultati de invatare; - colaborarea scoala-familie; - activitati extrascolare in care sunt implicate copiii cu dificultati de invatare; - integrarea in cercul de prieteni.

Ancheta prin interviu individual interviu individual cu directorul scolii-masuri de sprijin pentru copii cu CES la nivelul scolii; interviu individual cu invatatoarea clasei- informatii privind climatul familial, colaborarea familiei cu scoala- oprtunitatile de invatare oferite de scoala, evolutia rezultatelor scolare ale copiilo;

17

interviu cu profesorul de sprijin si consilierul scolar, modalitati de identificare si evaluare a copiilor cu CES la nivelul scolii, activitati specific desfasurate cu acestia, aprecieri privind evolutia scolara a copiilor, integrarea lor in grupul de colegi,colaborarea cu familiile acestor copii; interviu individual cu copiii cu CES prin care se urmareste: identificarea si evaluarea, sustinerea din partea familiei, conditii de sprijin oferite de scoala, integrarea lor in scoala, atitudinea cadrelor didactice si a colegilor, oportunitati de invatare in scoala, evolutia rezultatelor scolare.

Informatiile solicitate copiilor au fost completate cu ajutruo parintilor si al invatatoarei. 2.3. Numar personae investigate O clasa cu un numar de 26 elevi (16 fete si 10 baieti) dintre care 1 baiat diagnosticati cu CES, clasa a-VI-a ( 9-10). In vederea evaluarii masurii de integrare a copiilor cu CES au fost intervievati urmatorii actori ai comunitatii educative: managerul scolii, cadrele didactice, parinti si elevi.

18

CAPITOL 3.

3.1. Strategii si programe in domeniul educatiei copiilor cu cerinte educative speciale La nivelul sistemului de invatamant romanesc au fost implementate programme cu caracter national adresate diferitelor grupuri dezavantajate: Programul impreuna in aceeasi scoala- scopul proiectului a fost inscrierea tuturor copiilor in scoala,corespunzator domiciliului acestora; Programul Phare RO- Acces la educatie pentru , prvenirea si combaterea marginalizarii si excluziunii sociale prin accesul la o educatie de calitate pentru toate grupurile dezavantajate (programul de tip a doua sansa) pentru invatamantul primar si gimnazial; Proiectul pentru educatie incluziva- asiguarea accesului egal pentru copiii cu nevoi speciale; Proiectul puterea retelei- sprijin pentru includerea scolara si sociala a tuturor copiilor; Proiectul impreuna pentru o educatie incluziva- promovarea educatiei inclusive in Romania, se evidentiaza o varietate larga a metodelor si instrumentelor de monitorizare a copiilor cu CES:

19

- cercuri pedagogice, comisii metodice, dezbateri cu actorii scolari cu responsabilitati in domeniu ; -cadre didactice, profesori de sprijin, directori scolari cu privire la situatia si evolutia scolara a copiilor cu CES; - rapoarte de evaluare semestriale sau anuale (ale scolilor integratoare cu privire la numarul elevilor sau cu referiri consistente la activitatile si proiectele derulate cu elevii, parintii, cadrele didactice; - fise de evaluare institutionale a scolilor integratoare; - observari si asistente la activitati didactice organizate cu copii cu CES; - chestionare aplicate cadrelor didactice care predau copiilor cu CES; - inspectii tematice, inspectii teritoriale. 3.2. Modalitati de identificare a copiilor cu CES Copiii cu CES sunt aceia care au certificat de expertiza si orientare scolara, eliberat de institutii de specialitate, copiii cu CES sunt aceia care au dificultati de invatare.Elevii cu CES sunt in marea lor majoritate copii cu dificultati diverse:ADHD, deficient mintale usoare asociate sau nu cu dislaxie, disgrafie. Copiii cu CES sunt identificati pe baza unor analize complexe, facute de o echipa de specialist, medic psihiatru, psiholog,psihopedagog,asistent social, neoropsihiatru si li se eliberaza certificate de expertiza si orientare scolara eliberat de Protectia Copilului.Familia are un rol foarte important, atat in procesul de identificare si diagnosticare a situatiei de CES a copilului cat si in integrarea scolara si sociala a acestuia. Cadrele didactice sunt cele care aduc la cunostinta parintilor dificultatile de adaptare scolara, durabile si pronuntate pe care le observa la copii lor.

CAPITOL 4. Strategii de predare-invatare specific copiilor cu CES

Activitatea de predare-invatare si problematica curriculum-ului reprezinta aspect definitorii pentru reusita masurii de integrare a acestor categorii de copii in invatamatul de masa. Sprijinirea copiiilor cu CES integrati in invatamantul de masa se relizeaza prin elaborarea si punerea in aplicare a planurilor de interventie personalizate. Demersul educational presupune adaptarea curriculum-ului scolar la nevoile copilului cu CES prin: - personalizarea obiectivelor (care trebuie stabilite in functie de posibilitatile si de ritmurile reale de invatare ale elevului); - personalizarea activitatilor de invatare elevii cu CES trebuie sa aiba posibilitatea sa aleaga modalitatea preferata de lucru si adaptata nevoilor personale;
20

-metodele de predare-invatare utilizate trebuie sa fie variate, centrate pe integrarea activa pe participare directa la activitati; - personalizarea activitatii de evaluare raportarea rezultatelor scolare ale elevilor trebuie facuta nu la norma de grup sau la standardele generale de performanta, ci la progresul individual al fiecarui copil; - personalizarea timpului necesar pentru invatare individuala sau de grup,compensatorterapeutice, in timpul si / sau in afara programului scolar, in functie de nevoile elevilor si de resursele scolii; - adaptarea materialelor de instruire si a resurselor necesare in munca cu elevii cu CES trebuie sa se utilizeze materiale de lucru speciale, fise de ameliorare, fise de dezvoltare, suporturi audio-video etc.). In practica scolara exista modaliatati diferite de dezvoltare a planurilor de interventie personalizata in functie de o varietate de factori: suficienta si calitatea resurselor umane; specificul comunitatii pedagogice de la nivelul scolii.In unuele scoli acestea sunt elaborate de catre profesorul de sprijin in colaborare cu celelalte cadre didactice

Pentru a realiza o selectie adaptata nevoilor si posibilitatilor fiecarui copil, colaborarea dintre profesorul de sprijin si cadrul didactic care lucreaza cu copiii devine o conditie de baza. Aproape toate cadrele didactice de sprijin au realizat planuri de interventie personalizate, problema este calitatea acestora si aplicarea lor. Integrarea copiilor cu CES in scolile de masa implica organizarea, la nivelul scolilor, a unor activitati specifice: activitati didactice, activitati extracurriculare, alte activitati de sprijin (logopedie, consiliere etc.). Investigatia realizata la nivelul scolilor a evidentiat aspecte specifice ale acestora, determinate de resursele umane existente in scoli (suficienta, calitatea pregatirii), precum si de cultura incluziva dezvoltata la nivelul acestora. Cadrele didactice apreciaza ca abordarea globala si complementara a dezvoltarii personalitatii trebuie sa fie principiul fundamental in organizarea activitatilor cu copiii cu CES. Cu toate acestea, PIP-urile promoveaza in special activitati de dezvoltare a competentelor de baza (scris, citit, socotit). Este sustinuta necesitatea unei abordari complementare a dezvoltarii personalitatii copiilor cu CES, pornind de la faptul ca multi dintre acestia au adesea inclinatii catre alte domenii: activitati manual, abilitati practice sau artistice. Cadrele didactice in cearca sa valorifice aceste aspecte, atat pentru dezvoltarea completa si complementara a personalitatii, precum si pentru cresterea includerii in sine a copiilor cu CES si motivatiei pentru invatare. Profesorii de sprijin organizeaza activitati de remediere cu copiii cu CES, de obicei la materiile de baza (limba romna, matematica). Pe lnga activitatile curente, elevii cu CES beneficiaza si de activitati de sustinere din partea profesorilor de sprijin. Atributiile acestei categorii de personal didactic la nivelul scolii sunt complexe, de la identificarea nevoii de sprijin in clasele de elevi, la proiectarea si desfasurarea de activitati didactice, de consiliere sau de informare cu privire la problematica copiilor cu CES. In practica, interventiile de sprijin se concentreaza de obicei asupra dezvoltarii de activitati cu caracter didactic pentru elevii cu CES (proiectare curriculara, activitati de remediere, activitati de evaluare curenta). Cel mai adesea, profesorii de sprijin realizeaza
21

activitati de remediere care vizeaza, in cele mai multe cazuri, alfabetizarea de baza (citit, scris, socotit), respectiv materiile de baza din planul de invatamant: limba romna, matematica. De multe ori, aceasta activitate este perceputa de catre elevi si de catre parinti ca o activitate de meditatie organizata in scoala pentru cei cu rezultate slabe la invatatura. Angrenarea copiilor cu CES si in alte activitati decat cele strict didactice este apreciata ca o necesitate in asigurarea unei reale incluziuni a acestora in invatamantul de masa. Pe lnga derularea activitatilor de remediere la materiile de baza, elevii cu CES sunt angrenati si in alte categorii de activitati la nivelul scolilor incluzive: activitati de logopedie, programe de terapie psihologica, ateliere de terapie. Astfel de activitati sunt organizate in unitatile de invatamant, atunci cand acestea beneficiaza de personal de specialitate (logoped, psiholog) sau in centre specializate scoala sustinand de obicei eforturile parintilor in acest sens. Pe langa activitatile anterior mentionate, un rol important in integrarea copiilor cu CES il au consilierii scolari. Acestia, uneori impreuna cu profesorii de sprijin, organizeaza in unele scoli activitati de consiliere pentru elevii cu CES sau pentru toti copiii. Temele de dezbatere sunt variate si sunt completate de obicei de jocuri interactive, care vizeaza corectarea comportamentelor negative, incurajarea cooperarii si consilierea de grup. Activitatile de consiliere si de remediere a diferitelor dizabilitati sunt apreciate in mod deosebit de catre copii si de catre parinti, acolo unde acestea exista. Multe dintre scolile investigate nu beneficiau insa de aceste servicii, neavand personal specializat in acest sens. Completarea procesului didactic prin astfel de activitati este considerata de catre toti actorii scolari investigati, o necesitate, att pentru copii (sustin remedierea diferitelor dificultati de invatare, asigura o dezvoltare personala globala a copilului, sprijina procesul socializare), cat si pentru familiile acestora (sprijina parintii copiilor cu CES pentru a accepta situatia speciala in care se afla, pentru a-si cunoaste proprii copii, pentru a-si ameliora comunicarea cu ei si pentru a-si dezvolta strategii specifice de sustinere a acestora). Un alt rol important in integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa il au activitatile extracurriculare. Cercetarea de teren a evidentiat faptul ca toate unitatile de invatamant investigate desfasoara variate activitati extracurriculare: excursii, vizite, concursuri sportive, competitii scolare, cluburi, jocuri etc. Astfel de activitati sunt organizate pentru toti copiii dintr-o scoala. De obicei, parintii si cadrele didactice insista ca la acestea sa participe toti elevii, inclusiv copiii cu CES, in vederea oferirii de contexte variate.

4.1. Relatia pozitiva cu parintii copiilor cu CES Copii cu CES provin din familii de tipuri, forme si dimensiuni foarte diferite. Astfel, unii dintre copii se aflati in ingrijirea ambilor parinti, fac parte din familii organizate, situatie cu efecte pozitive atat asupra socializarii copilului, cat si asupra nivelului veniturilor familiei, in cazul in care ambii parinti sunt aducatori de venit. Alti copii provin, insa, din
22

familii dezorganizate prin divort sau deces, aflndu-se in grija unui singur parinte, alaturi de alti frati si surori, iar uneori si a bunicilor. Unele dintre aceste familii traiesc la limita subzistentei, singurele surse de venit fiind reprezentate de ajutoare sociale (burse, alocatii). Alte familii sunt reorganizate, situatie care uneori are efecte pozitive asupra ingrijirii si educatiei copilului. Au fost intalnite si situatii in care intreaga responsabilitate a cresterii si ingrijirii copiilor a fost preluata incredintata bunicilor. O alta parte dintre copii sunt integrati in centre de plasament.Nivelul redus de instruire al multor parinti produce efecte si asupra statutului socio-profesional, lucru care influenteza integrarea copiilor cu CES.Deasemenea veniturile insuficiente, ba chiar sub limita saraciei influenteza negativ rezultatele positive in evaluarea copiilor cu ces in conditiile in care acestia necesita o serie de costuri suplimentare de ingrijire, tratament, alimentative corespunzatoare.Alocatiile pentru copii sunt o sursa importanta de venit pentru acesta cazuri.Conditiile de locuit si de alimentatie sunt influentate de nivelul veniturilor de care dispune familia si de statul socio-profesional al parintilor. Parintii au rolul de partener in procesul de educatie al copiilor si pot beneficia de sprijinul unor institutii responsabile la nivel central( Ministerul Educatiei, Cercetarii si Invatarii, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Autoritatea Nationala pentru personae cu handicap,Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Colaborarea parintilor cu scoala si deschiderea fata de recomandarile venite din partea cadrelor didactice, a profesorilor de sprijin, a consilierului scolar, a medicului sau logopedului sunt benefice, de altfel, pentru intreaga dezvoltare a copilului cu nevoi speciale, pentru adaptarea la viata scolara si integrarea lui cat mai buna in colectivul de elevi, precum si pentru modelarea perceptiei si atitudinii celorlalti actori ai scolii (elevi, parinti) fata de persoanele cu nevoi speciale.

4.2. Promovarea educatiei inclusive la nivelul clasei

O scoala incluziva este aceea in care: Managementul scolar promoveaza valori si practici afirmative in ceea ce priveste accesul nediscriminatoriu la educatie al fiecarui copil, inclusiv al copiilor cu CES, cooperarea la nivelul comunitatii cu alti factori importanti care ar putea sprijini scoala in demersurile sale, considera familia un partener educational real si se centreaza pe o cultura a invatarii in ceea ce priveste dezvoltarea propriilor resurse umane. Cadrele didactice isi asuma rolul de a oferi sprijinul educational necesar fiecarui elev, astfel incat potentialul de invatare al oricarui copil sa fie maximizat. La nivelul scolii, cadrele didactice impartasesc valori si practici cum sunt: toleranta si nediscriminare, optimismul pedagogic, tratarea diferentiata, valorizarea progresului fiecarui copil. Colegii elevilor cu CES inteleg si promoveaza comportamente de tip colegial , bazate pe toleranta, coeziune, empatie si intrajutorare. Parintii copiilor sprijina scoala in demersurile de incluziune ale scolii si impartasesc valori comune cum ar fi toleranta si nediscriminarea, empatia si intrajutorarea.

23

CAPITOLUL 5.

CONCLUZII Un rol important in modificarea atitudinii l-au avut si rezultatele unor cercetari care aratau ca nu se poate afirma ca acei copii educati in institutii special ar face progrese mai mari, comparative cu cei ramasi in medii educationale obisnuite. Integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa depinde in mare masura de capacitatea cadrelor didactice de a organiza activitati differentiate, individualizate, cu acesti copii, dar si de a-i insarcina cu responsabilitati la care sa poata face fata cu scopul de a le creste increderea in fortele proprii si prestigiul in viata colegilor.De asemenea, nu sunt de neglijat activitatile extrascolare desfasurate impreuna cu colegii si cadrele didactice sau alti actori ai scolii, in vedereadezvoltarii unor cunostinte, competente si pentru a creste coeziunea grupului de elevi. Cadrele didactice descopera la elevii cu CES,ca acestia de cele mai multe ori au inclinatii catre activitati manual. Integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa depinde in mare masura de capacitateacadrelor didactice de a organiza activitati differentiate, individualizate cu acesti copii, dar si de a-i insarcina cu responsabilitati la care sa poata face fata, cu scopul de a le creste increderea in fortele proprii si prestigiul in viata colegilor. De asemenea nu sunt de neglijat activitatile extrascolare desfasurate impreuna cu colegii si cadrele didactice sau alti actori ai scolii, in vederea dezvoltarii unor cunostinte, competente si pentru a creste coeziunea grupului de elevi. Cadrele didactice descopera la elevii cu CES ca acestia de cele mai multe ori au inclinatii catre activitati manuale, abilitati practice,desen.Se lucreaza pe fise,dar cea mai importanta este conversatia cu acesti elevi.

24

BIBLIOGRAFIE: Boici,G., (1998), Evaluarea copiilor cu cerinte educative special in perspective integrarii, Editura Timpul, Iasi Bacos, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei.Teoria si metodologia curriculum-ului, Editura Paralela 45,Pitesti Bonchis, E., (1998), Copilul si copilaria-o abordare psiho-pedagogica, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea Bonchis, E., (Coord.), (2000), Dezvoltarea umana, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea Bonchis, E., (Coord.), (2002), Invatarea scolara, Editura Universitatii Emanuel, Oradea Chelemen, I., (2010), Elemente de psihopedagogie speciala, Editura Universitatii din Oradea, Oradea Cosmovoci, A., (1996), Psihologie generala, Editura Polirom,Iasi Ghergut, a.,(2007), Psihopedagogia persoanelor cu cerinte special, Strategii differentiate si inclusive in educatie, Editura Polirom, Iasi Verza F Introducerea In psihopedagogia speciala si asistenta sociala, Ed Fundatiei Humanitas, 2002 Weihs T J Copilul cu nevoi speciale, Ed Triade, Cluj Napoca, 1998

25