Ma trezisem mai devreme ca sa-l conduc. Era o ora prea mica ca eu sa fiu treaza, dar nu conta.

Vroiam sa-mi beau cafeaua cu el. Vroiam sa stau in liniste langa el. Citea ziarul si parea ingandurat. Stiam ca-l macina vreun gand. Vreun gand legat de mine. Am intrat in bucataria noastra micuta, l-am strans prietenos de-un umar, iar apoi mi-am turnat cafea in cana. Era prea devreme sa beau cafea. Era prea devreme pentru orice. Daca as fi baut n-as mai fi putut adormi dupa ce el ar fi plecat. Daca as fi vorbit n-as mai fi putut lenevi in pat. Daca m-as fi schimbat de tricoul larg, n-as mai fi putut sa ma cuibaresc inapoi pe perna lui. Dar nu-mi pasa. Vroiam sa-mi beau cafeaua cu el. M-am asezat in fata lui si il priveam. Sorbeam din cafea si il priveam. Nu ziceam nimic. Nici el nu zicea. Probabil ca era prea framantat de ganduri. Era frumos. Mereu cand ma uitam la el ma minunam cat de frumos era. Ochii ii erau blanzi si calzi, iar trasaturile fetei le avea fine. Era inalt si binefacut, silueta lui ma facea sa ma simt protejata si in siguranta. Cand eram suparata imi placea sa ma calmez studiindu-I chipul. Cu toate astea nu ma indragostisem de infatisarea lui. Asta era doar un plus pe care-l avea. Ma indragostisem pentru ca ma stimula intelectual si ma astampara. Uneori, eram ca o urgie ce daramam tot ce prindeam in cale. El stia cand sa ma lase sa defrisez padurile si stia cand sa ma puna la colt. Uneori lua parte la exploziile mele, statea deoparte si se amuza teribil. Radea de mine zile intregi. Alteori simtea prapastia in care ma aruncam sau pagubele pe care putea sa le fac altora si ma oprea. Nu-i placea sa vada pe altii suferind. Era un suflet bun. Era un suflet bun care fara sa-si dea seama scotea in evidenta sufletul meu rau. Rau si nepasator. Ce daca faceam pe altul sa sufere? Merita cand imi gresea. Nu lasam sa mi se greseasca. Greseai, era fatal. Si eram foarte indiferenta la tot ceea ce nu era legat de mine sau de cei apropiati mie. Nimic altceva nu ma interesa. Eram prea focusata pe ambitiile mele, pe dorintele mele, pe ce era al meu ca sa ma opresc din alergare si sa privesc in jur. Si pe el era sa-l ratez. Dar era un tip de neratat. Genul de om pe care nu-l intalnesti in fiecare zi, dar care te surprinde zilnic. Mi-a intrat in viata prea dintr-o data, prea brusc. Ce n-au reusit altii in ani, el a facut in cateva saptamani. Mi-a fost destul de greu sa-l lass a intre. Multe zile ne-am chinuit unul pe altul. Eu, o stanca de neclintit in principiile si ideile mele, el o forta de neoprit in ceea ce-si doreste.