Dumnezeu este iubire desvrit, Iubire veritabil care iese din Sine fr limite pentru a ntlni sufletul omenesc

i a se uni cu El. Orice iubire care nu iese din sine devine nchidere fa de tot i egoism narcisist. Dumnezeu iese din Sine fr limite pentru a-l ntlni pe om, creaia Sa cea mai intim realizat, cu Sfintele Sale mini modelnd lutul i dndu-i ca scnteie de via Suflarea Sa de via fctoare. Chiar dac omul a ntors spatele Creatorului Su pctuind prin neascultare i rnind Iubirea Lui Dumnezeu, Dumnezeu nu i-a abandonat niciodat creaia Sa ci, mai profund, El merge pn la a se da pe Sine pentru ca omul s se poat avea pe sine n sensul libertii absolute n iubire. La momentul de rscruce al istoriei, Dumnezeu Tatl trimite pe iubitul su Fiu, Dumnezeu Cuvntul, Adevrul Cel mai presus de fiin, pentru ca Acesta s mntuiasc lumea de urciunea pcatului prin apropiere maxim de fiina rnit a omului, i anume prin asumare total a condiiei omeneti. Dovada maxim a iubirii dumnezeieti este aceea c Hristos S-a dat pe Sine pentru om, izbvindu-L de singurtate i druindu-i filiaia i fraternitatea divin. Omul a devenit fiu al Tatlui i frate al Fiului prin harul Sfntului Duh, mprtindu-se de harul iubirii care i are izvorul n Sfnta Treime. Chiar dac s-a nlat pe Sine la Tatl, Dulcele Mntuitor al omului S-a lsat pe Sine acestuia, n Biseric, sub forma mistic a Trupului i a Sngelui pentru ca omul s se uneasc cu El n modul cel mai raional dar i iraional posibil, prin medierea Sfntului Duh, a Paracletului care l face cunoscut pe Hristos n lume i n Biseric.