Sunteți pe pagina 1din 37

CU ARIPI DE INGER, CU ZAMBET DE FOC

Pamantul ascunde comori si vieti si povesti neincepute. Tarziu se aud suspine, chemari, destine. In fiecare noapte, daca furi un petic de vraja iesit la suprafata din maruntaiele lumii, ai sa afli cantecul mortilor. Nu-ti fie teama de fetele lor aspre, hidoase si de ochii inuman de frumosi! Vei asculta istoria si vei scrie romanul. Lasa-ma sa te conduc langa graopa cu viata! Urmeaza-ma! Intelege, dar nu tulbura linistea cu nimic! E doar o poveste dezgropata. Ca atatea altele ce vor ramane. Ziua, intunericul doare. La rastimpuri egale, in celula ferecata, rasunau gemete patetice. Bezna, cu greutate de otel se prabusise peste salteaua, patura, strachina si lingura de pe podea, singurele obiecte care adanceau sitiguratatea. In mijlocul "camerei" fusese aruncat, cu vreo ora in urma, un barbat vanat si rosu, tremurand, strangandu-si picioarele la piept. Cosmarul lui incepuse in 1950 si (de) trei ani singurul scop in viata fusese sa nu innebuneasca. Spera sa-1 salveze prietenii, statul englez caruia ii jurase credinta. Vor veni, cu siguranta, sa-1 duca acasa, sa sarute pamantul, sa respire ceata Londrei si sa moara. Amortise. Incearca sa se ridice, dar ranile de pe corp il trasera inapoi. Auzi o usa deschizanduse. In celula din dreapta fusese adus altcineva; un nou prizonier, dusman al Uniunii Sovietice, care urma sa fie torturat pentru a marturisi crime imaginate de minti schizofrenice. Buncarele subpamantene din apropierea Moscovei, construite in timpul lui Stalin, ii gazduiau pe intelectualii care se opuneau cu vehementa comunismului. Celulele erau, de fapt, niste custi imense de fier, diferite de "cotetele" mizere, paduchioase in care mureau anual mii de oameni. Gardienii erau instruiti nu sa ucida, ci sa sece viata din cele mai optimiste persoane. O data pe luna, intr-o duminica, cei mai periculosi anti-sovietici erau scosi la soare, intr-o curte ingradita cu ziduri inalte de fler prin care se scurgeau mii de volti de curent electric. Din inchisoarea aceea nu evadase niciodata nimeni. Aerul adormit tresari, cutremurat de un tipat de femeie. In secunda urmatoare, se oprise, din nou, totul. Barbatul s-a tarat pana la saltea si a cazut, epuizat, in oceanul de liniste. Noaptea trecuta ii chinuisera ingrozitor, ca in fiecare marti. Se obisnuise; sau vroia sa creada asta. In domeniul torturarilor, sovieticii se dovedisera deosebit de inventivi, Isi pierduse cunostinta de doua ori in timpul "interogatoriului". Acum era bine. II cuprinsese o stare placuta de semilesin. Isi dorea si sa simta gustul raului de la marginea copilariei, sa se incuie in podul casei si sa citeasca romane celebre, sa se harjoneasca pe pajistile cu miros englez, sa vorbeasca; mai ales sa vorbeasca. In universul mut era atat de usor sa-ti pierzi mintile... Uneori, isi reamintea glumele din zilele bune. II inviorau vedeniile frumoase si ii dadeau puterea sa reziste inca o eternitate. Dupa miliarde de ganduri uitate, s-a deschis usa. A aparut mai intai o lumina orbitoare, apoi bocancul si imediat gardianul cu o lumanare si o farfurie cu mancare buna. Tortura era intotdeauna urmata de cine imbelsugate, mai imbelsugate chiar decat ale ofiterilor. Asa era porunca de sus, de la conducatori. - Mananca! s-a rastit barbatul chel, ale carui trasaturi erau imblanzite de lumina palida. - E zi sau noapte? sopti sfarsit omul de pe saltea. - Ce-ti pasa tie, englez nenorocit ?! - Te rog! Usa se inchise, speranta disparu brutal. Englezul nenorocit" ajunse la usa, lua lumanarea si

batul de chibrit de jos, o aprinse, asezand-o langa peretele de fier. Lacom, manca repede friptura care-i fusese adusa si se intinse pe podea. In lagar, orele nu trec si nu raman, sunt uitate. Detinutul nr. 297216 studia femeia de dincolo. Gemetele si delirul ei, agonia si ranile vindecate cu ser de lacrimi il tulburau mai mult decat siar fi dorit. In singura duminica din luna in care mirosea a soare, o cauta printre zombi(i) care invadau pamantul. Odata, durerea a rasunat si mai sinistru, din celula cu glas de femeie. Sase luni, amandoi tacusera si urlasera ca lupii singuri la luna ascunsa. Era timpul s-o testeze. Se apropie de saltea, dadu un colt la o parte, dezvelind o crapatura cat un deget. Vazu intunericul - Hei, striga, tu, raspunde! Ma auzi? Hei! Vorbeste! Nu-i raspundea nici macar moartea. - Ce ti-au facut? Cred ca te doare... Iti fac niste lucruri groaznice, nu?... Plangi? Te-au batut rau. Imi pare rau ca nu te pot ajuta. As putea sa incerc sa te inveselesc, Imi dai voie? Stiu cateva cantece si niste glume. Ti-ar placea sa le asculti? Adu-ti salteaua mai aproape, aseaza-te cu fata in jos, inveleste-te cu patura si inchide ochii! Asculta-ma si o sa-ti fie bine! Te rog, urmeaza-mi sfatull Nu-mi place cand te aud suferind. Stii ce-ar fi frumos? Sa razi o data pentru mine! Cred ca te intrebi de unde-ti vorbesc. Ai ajuns la peretele din stanga?... Bine. Uita-te in stanga... Mai bine pipaie... Simti crapatura? Dincolo de ea este celula mea. Te-ai invelit? Inchide ochii! Am sa-ti povestesc despre prietenul pe care 1-am pierdut anul trecut. II chema Klaus Gerben;... un mare savant. Avea 54 de ani si locuia in cusca ta de 10 ani. Sovieticii ii cereau sa-i ajute la construirea unei arme prin care sa controleze lumea. Era genial. L-au omorat, dupa ce incercasera sa-1 dezumanizeze. Dar nu, n-au reusit. Discutiile noastre insemnau viata pentru amandoi. Noi am crapat fierul care ne desparte. M-a invatat cum sa supravietuiesc. Ultimele lui cuvinte au fost: " Sa nu uiti sa simti totul!"... Ai adormit? Noapte buna! Sa visezi frumos! "N-are incredere in mine" gandi. "Asta e bine. E puternica." O incalzise vocea blanda de om care traia. Nu-i raspunsese de teama sa nu fie doar o halucinatie, cum fusesera toate cele sase luni de umilinte. Miercuri, trecuse el pragul disperarii. Stia ca minutul urmator il va aduce mai aproape de sfarsit. - Voi muri. Adio! Femeia ii ascultase rasuflarea; nu-1 deranjase. Se muta langa peretele de unde caldura o salvase. - Sper ca ma auzi. Esti pe saltea? Te-ai invelit? Inchide ochii! Vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai scos din nebunie. Mi-ar placea sa vorbim. Sa-ti cant si tu sa-mi spui glume. Sa calatorim impreuna pana pe Luna. Poate, intr-o zi, voi rade pentru tine. Stii, eram o fata vesela si prietenoasa. Imi placea sa simt mangaierile si loviturile usturatoare ale vietii. Imi placea sa cad si sa ma ridic singura. Imi erau dragi studentii mei. Am predat istoria artei la Universitatea din Romania. Nu stiu de ce m-au adus aici. Nu sunt vinovata de nimic. Am sa mor intr-o cusca sub pamant. Hm! Atatea planuri, atatea sperante naruite. Bucurestiul e, poate, unul dintre putinele orase care au suflet, un suflet atat de mare, incat da fiecarui nou-venit cate un pic si nu se sfarseste. Micul meu Paradis! L-ai vizitat vreodata? I-ai admirat arhitectura si arta perfecta? - Mor... Mor. - Ba nu! N-ai sa mori. Nu te las. Nici tu nu m-ai lasat pe mine. Vrei sa-ti povestesc despre casa in care am locuit? Pe o strada, aproape de Universitate, sunt cele mai frumoase case din

Bucuresti; mari si impozante... Dar nu locuiesc oameni bogati in ele. Mi-au cumparat-o parintii, dupa ce am devenit cadru universitar. E veche si e enorma. Mi-aduc aminte ca, atunci cand am intrat prima oara in curte, nu mi-a venit sa cred ca e a mea. Am baut sampanie cu familia si prietenii sus, pe acoperis. Apoi, pana am amenajat-o, au trecut vreo trei luni. E alba. Pe prag am asezat o paturica verde, cu imaginea a doi copii care se joaca. Am cumparat-o din balci. Balciurile sun grozave! AR trebui sa te duci si tu la unul Antreul e mic, dar placut. La capatul holului lung, impodobit cu obiecte de arta autentice din toate colturile lumii, se afla salonul, amenajat ca la Paris. Asa i-a placut mamei: atmosfera romantica, dar nu intima, ci locuri mari, luminoase. Pri usa din stanga iesi in salonasul tipic romanesc, pe care eu singura 1-am impodobit cu obiecte de arta autohtona. Acolo imi place sa-mi primesc prietenii. Prin usa din dreapta a salonului mare intri in sufragerie, iar de acolo treci in bucatarie. Din salonas poti sa iesi in camera de oaspeti, pe care m-a ajutat s-o amenajez prietena mea. Ana. Am vopsit-o intr-un albastru dulce, inocent. Patul e langa fereastra. Mobila e alba in acea odaie; patul, masuta de toaleta, cele doua scaune, dulapul, rama oglinzii, e alb totul. Exista doua usi: una pentru baie si cealalta care da spre hol. Holul e destul de scurt, dar lat. La capat e camera mea, in care poti sa intri si din bucatarie, dupa ce treci printr-un coridor. In stanga e baia. Camera mea e vopsita in galben luminos. Patul e tot galben si e mare, moale, parfumat, cu perne multe de satin; galbene. Celelalte piese de mobilier sunt maro, cam cum arata cacaoa cu lapte. Am o biblioteca nu foarte mare, dar cartile din ea sunt dintre cele mai valoroase si din aproape toate domeniile. Deasupra masutei de toaleta este o oglinda mare, mare de tot. Biroul e cumparat din China. E facut din lemn parfumat. Stii a ce miroase? A busuioc si liliac. E cea mai mare camera din casa si cea mai luminoasa. Si e plina de frumos. As vrea sa ti-o arat intr-o zi. E locul in care am aflat ca e frumos sa iubesti. Eu sunt legata cu fire de vraja de capitala Romaniei. Bucurestiul mi-a dat mie mai mult decat oricui. Povestea noastra de iubire nu se va sfarsi niciodata. li simt si acum parfumul. Aveam o gradina cu flori multe, ca in basme. Flori romanesti pe care le-am plantat si le-am ingrijit intotdeauna. Zecile de culori aveau puteri tamaduitoare si, in campul colorat si unduios, puteai sa zbori; sa te sui pe cer si sa mergi cu capul in jos. Un prieten imi construise un leagan mare, in mijlocul gradinii. Imi petreceam uneori noptile de vara acolo, ascultand cantecul stelelor. Am trait in Paradis si acum am cazut in Infern. Hai sa visam, dragule necunoscut! - M-ai salvat! au fost primele cuvinte pe care le-a soptit, dupa ce castigase lupta cu viata. Ai reusit. Multumesc. Ea era plecata. Se plimba in Bucuresti. Nu 1-a auzit si a mers mai departe. El continua. - Ti-am promis ca-ti voi canta. "Ave Maria" iti convine? Bine... In visul ei s-a auzit lin, limpede un cantec din Cer. - Ti-a placut? - Foarte mult. - In sfarsit, mi-ai raspuns. - Buna! - Dragul meu tipat de femeie!... Ce mai faci ? - Ma dor ranile.., din corp si din minte. Tu cum te descurci? - Mi-e bine sa te aud. Ai o voce minunata. Cred ca esti o femeie extraordinara. - Nu... - Mi-a facut placere sa-ti vizitez casa de la Bucuresti. Pacat ca eram prea bolnav ca sa stam la

taifas in salonasul tau. Altadata voi zabovi mai mult. Vreau sa revin la Bucuresti; sa primesc putin suflet din al lui. - Te voi conduce. Iti voi arata lucruri pe care vei regreta ca nu le-ai cunoscut mai devreme. - Sunt sigur. Vrei sa te plimbi , intr-o zi, cu mine pe Tamisa si sa afli misterele prafuite ale Londrei? - De o mie de ori da! Accept. - Uita-te la noi! Suntem ingropati de vii si ne gandim la calatorii. Ne despart atatea de lume si mai multe stau intre noi doi. - Dar ne unesc aripile. Si ale tale, si ale mele sunt la fel de man si de albe. - Cine esti tu si de ce sufletul meu te-a acceptat ? De ce simt ca te cunosc de la inceputul lumii ? - Si tu ?!... N-am stiut - Poti sa-mi spui mai multe? - Ce te intereseaza? - Cine esti? -Detinutul nr.216297. - Eu sunt 297216. Ma numesc Anthony Reinard Break. M-am nascut intr-un satuc, aproape de Londra. Am 38 de ani. -Eu... ma numesc Eva Andreea Maria Tincu. M-am nascut in Bucuresti. Am 38 de ani. - Eva... E un nume frumos. Ti se potriveste. Pun pariu ca esti inalta si slaba. N-ai ochi albastri si nici parul blond, desi asa arata femeia perfecta pentru mine. Parul tau e negru si ochii de caprioara speriata. Ai un par lung si moale, gura si nasul mici si obraznice. Urechile delicate, micute si mainile fragile. Esti frumoasa. Ce cauti in locul asta, Eva? - Anthony... cred ca mi-ai fi placut, daca ne-am fi cunoscut altfel. Esti inalt si bine facut; puternic si curajos. Inteligent Ai parul blond si ochii mari, albastri. M-as ineca in ei, daca te-as privi. Ai fata rotunda si luminoasa. - Fata ta e alungita si zambitoare. - Nasul tau e dragut foc. Esti un om bun.. - Da, un "englez nenorocit". - Ba nu! - Sunt un spion, Eva. M-au prins si vor informatii. - Spion?! Spion?! - Spion al Marii Britanii. De-adevaratelea. Stii cum m-au prins? Crezi c-a fost ca-n filme? Nici gand! E o poveste proasta. Prin 1950 am cunoscut la Dover o rusoaica superba, perfecta. Am trait o saptamana de vis colindand Europa. La Moscova, am aflat ca si ea e agent secret abia dupa ce m-au bagat in cusca sovieticii. Prea tarziu mi-am dat seama ca rusoaicele sunt cele mai frumoase femei din lume, dar si cele mai periculoase. Tu cum ai ajuns in lagar? - Am facut parte din Rezistenta romaneasca. Dovada lor a fost un eseu in care criticam comunismul. Ridicol! M-au arestat pentru o tampenie. Dar pe tine? Ce motiv au avut sa te aresteze? - Am furat niste documente secrete, prin 1947. Nu stiu cum m-au gasit. Imi acoperisem urmele destul de bine, dar... Presupun ca cineva a tradat. Securitatea e o organizatie puternica. Oamenilor le e frica sa gandeasca. Daca sunt prinsi, li se intampla lucruri groaznice.

- Cum ni s-a intamplat noua? - Nu-mi aminti, te rog. Mai minte-ma! Du-ma la Paris si plimba-ma cu gondola la Venetia! - Vom merge, dar nu azi. Ploua. - Mai spune-mi despre tine. Ai o familie? - Da. Un frate si o fosta sotie. Am divortat acum 5 ani. - Era frumoasa? - Era... - Ai iubit-o? - Mai mult ca viata. Tu ai fost casatorita? - Nu. Poate te-am asteptat pe tine. - Familia ta... - Nu mai exista, I-a ucis pe toti politia politica. - Imi pare rau... Pari obosita. - Nu sunt. - Ma minti. - Imi place sa vorbim. - Si mie, dar vom incheia discutia, inainte de a adormi vreunul dintre noi. Sa ne odihnim! Maine e o zi grea. Intre oameni s-a prabusit blestemul tacerii. In fiecare celula traiesc ganduri. - Te-ai trezit? - Anthony... Da. E dimineata sau tot noapte? - Am motive sa cred ca a rasarit soarele. - De ce? - Fiindca tu casti prea frumos cand te trezesti. - Nu, zau! M-ai vazut? - In minte, da. Te-am privit cum dormi si cum deschizi ochii. Erai o zana. - Te pricepi la complimente Cand ma gandesc la situatia noastra... - Nu te mai gandi! Hai sa ne pierdem intr-un colt de liniste si sa ne jucam cu razele de fericire! - Vorbeste-mi despre copilarie! - Despre copilarie... E departe. - Ba nu e. Se afla in suflet Aminteste-ti! - Chiar vrei sa-ti vorbesc despre copilaria mea? - Da. - Tatal meu era arhitect; un om foarte rafinat cu care ma intelegeam de minune. Mama - o femeie adevarata; o doamna doctor care stia sa vindece nu numai corpul, ci si sufletul. In preajma noastra era frumoasa si copilaroasa. Am iubit-o atat de mult... Scuza-ma.! Se auzeau lacrimi. - Nu-i nimic, Eva. Pun pariu ca intrunea toate calitatile pentru a placea tuturor. - A fost cea mai buna mama din lume. Dupa divortul parintilor, am ramas cu ea. Fratele meu avea 12 ani, iar eu 14. Eram mici si n-am inteles prea multe, decat ca nu vroiam sa ne despartim de nici unul: nici de tata, nici de mama. Oricum, il vedeam pe domnul arhitect o data la doua saptamani. Copilaria... a fost cu adevarat fericita. Eram nazdravani si mamei ii placea acest lucru. Tata ne cerea sa fim mai seriosi, dar ea radea si-I spunea: Pentru Dumnezue, sunt niste copii inocenti. Da-le voie sa-si traiasca

timpul!" Cel mai bine imi amintesc mirosul prajiturilor mamei. Era o maestra; insa nu ne lasa sa gustam din coca dulce, care ne placea. Treceam prin adevarate aventuri ca sa luam putina. Tata ne-a invatat sa pescuim. II numeam "Campionul". Zilele copilariei au avut lumina si iubire si miros de prajituri pescuite din bucataria cu zambete. Nu m-am simtit niciodata singura. Mi-au vegheat devenirea chipuri blande. Acum spune-mi si tu! - Ce? Despre copilul Anthony? - Da. Te rog! - Ei, n-a fost un vis; sau poate ca da. N-am fost fericit. Parintii mei au fost foarte severi. Avocatul din tata si profesorul din mama nu mi-au dat voie sa fac prea multe greseli. Erau drastici. Incercau sa-i indeparteze pe toti de langa mine. Poate fiindca au pierdut un alt copil. Intotdeauna erau prea seriosi, incordati chiar, si ma voiau pe mine la fel. Dar... aveam alte visuri marete. Mi-a placut mereu aventura. Eram un baietel nesociabil, singuratic, visator si foarte copilaros. Aproape reusisera sa-mi inabuse personalitatea. Singurul lucru pe care mi-1 doream era sa plec departe si sa traiesc periculos. Nu prea am amintiri frumoase din acea perioada. Doar visurile imi sunt dragi. Imi placea sa citesc. Am fost un copil trist si prea matur. Dupa zeci de ani, ochii mei tot sunt tristi - Ochii tai mari? - Am fost vulnerabil, dar m-au intarit lectiile de viata prea adevarate, cand nimeni nu mi-a spus "Te iubesc!". Stii cat am tanjit dupa aceasta declaratie?! E greu sa te ascunzi tot timpul si sa te straduiesti sa fii pentru fiecare altfel. Ai simtit vreodata ca esti un esec? Eu, da. Mi-am urat parintii fiindca erau tipicari si scortosi, si I-am iubit in acelasi timp, fiindca eram constient ca ei doresc doar sa ma protejeze de dezamagiri. Cel mai mult m-am urat pe mine. Am acceptat prea multe compromisuri. De obicei, nu vorbesc despre copilarie; n-am incredere in nimeni. - Tu esti un om puteraic, Anthony. Ai scapat de traumele copilariei. - Nu. Nu-ti dai seama ca asta vreau eu sa crezi? Nu vei putea sti cat de groaznica a fost perioada de copil al lui Break. - Poate... Si totusi... - Nu! Mai povesteste-mi, Eva, un lucru fericit! - Nu stiu... - Despre prima ta iubire. - Oh, nu, e prea personal - Ce ai de pierdut? Nimic. Ce castigi? Un admirator si multa liniste. Imi spui? - Bine. Am iubit de cand ma stiu: parintii, viata, natura, soarele, luna, stelele, o pisica, un catel si un baiat cu ochii negri. Era nepotul uneia dintre prietenele tatei. Mergea cu noi la pescuit si stia niste povesti minunate. L-am admirat dintotdeauna pentru eleganta, inteligenta si modul de comportare. II consideram eel mai frumos baiat de pe Pamant. Era... Inalt si slab, cu maini mari si ingrijite, cu o fata alungita si cu ochi imensi, negri, magici... Eu eram o copila de 17 ani, iar el avea 24. Seara ne plimbam impreuna la sosea si imi daruia o floare de nu-ma-uita. Nu stiu care s-a indragostit primul de celalalt Intr-o sambata, iesisem la pescuit toti patru: eu, tata, Filip si Mihai, fratele meu, Tata si Mihai pescuiau ceva mai departe, iar noi taceam si ne

priveam. In lumina de soare asfintit parea un personaj intr-un tablou pictat de maini maiestre. S-a aplecat spre mine si mi-a vorbit: "Imi dai voie sa...", I-am raspuns instantaneu: "Da". Filip s-a ridicat si... mi-a indepartat o suvita rebela de pe frunte. Barca incepuse sa se clatine si peste cateva secunde, amandoi eram in apa, inotand spre mal. Vraja se rupsese, iar pacea lacului fusese intrerupta definitiv, Cand au ajuns la mal tata si Mihai, nu ne puteam opri din ras. Mihaita m-a intrebat: "Te simti bine, Eva?", Sigur ca n-a primit nici un raspuns. Cred ca eram tare caraghiosi; uzi amandoi, dar cu pofta de veselie. Si uite-asa s-a terminal povestea de dragoste dintre Eva Tincu si Filip Marasescu. El a plecat la Paris si... n-a mai fost nimic. Fiecare si-a urmat destinul. Poate ca m-a iubit, poate ca l-am iubit... Asteptau, fiecare dorindu-si sa inceapa celalalt sa respire aerul de prezent. - Eva, esti o doamna care aduci lumina. Multumesc. - Pentru ce? - Pentru ca esti aici. Stiu ca nu suna bine. larta-mi egoismul! - Spune-mi , Anthony, cum e sa cunosti cele mai frumoase femei si sa-ti petreci viata cutreierand tarile lumii? - E un exercitiu de supravietuire. Inveti sa traiesti si sa pretuiesti Arta. Am avut prilejul sa intru in contact cu oameni diferiti: regi si cersetori, genii si idioti, oameni comuni si oameni tenebrosi. Intr-un fel, mi-am razbunat fericirea timpurie netraita. Un singur lucru pe care 1am pierdut atunci, nu 1-am mai putut recupera: sinceritatea. Am fost orice: lord si sarantoc, gentelman si talpa societatii", chinez in America si francez la Viena. Cel mai greu mi-a venit cand a trebuit sa fiu eu insumi. Am avut succese fulminante, pe scenele internationale, cu toate rolurile interpretate, dar rolul Anthony Break nu mi s-a potrivit; nu eram destul de convingator. Calatoriile, aventurile de tot felul mi-au dat curajul sa-mi adun cioburile de Personalitate si sa le cos; ca sa pot exista. Femeile frumoase... sunt o categoric aparte. Unele au fost fermecate de personajul pe care-1 jucam cu atata talent, altele... m-au detestat. Sa traiesti alaturi de o frumoasa e... costisitor. Mi-au fost dragi toate, cu toanele si lipsurile lor. - Deci esti un Don Juan. - Nu toti suntem asa? Am inselat o multime de oameni. O singura data mi-a parut rau ca am amagit pe cineva. Prin 1937 aveam misiunea de a fura informatii de la americani. Fusesem trimis la New York sa platesc, sa mint, sa ucid si sa aduc in Anglia vesti bune. Locuiam in casa unui domn Crowd foarte simpatic. El avea o fiica de 19 ani. Stia ca ma numesc David James Rabbit, ca sunt comerciant englez si ca am venit in America sa-mi extind afacerile. Atunci am fost lord.. O abordare magistrala a rolului! In cateva saptamani, am observat ca era foarte interesata de mine. Imi acorda o atentie deosebita si eram flatat. I-am admirat frumusetea pura. Tatal ei era prieten cu un senator. Kelly Rose era drumul cel mai usor spre indeplinirea misiunii, asa ca am incercat sa fm mai dragut, sa-mi folosesc si mai mult sarmul englezesc. Dl. Crowd detinea o ferma, iar domnisoarei ii placea sa calareasca si sa se joace cu lasoul. Am rugat-o sa ma invete sa folosesc lasoul si a fost loarte fericita sa-si petreaca doua-trei ore impreuna cu mine. Nu stiu cum s-a intamplat sa-i ucid inocenta... Mi-am pierdut capul si nu m-am putut impotrivi zambetului de copil vesel; mi-am dorit s-o sarut, s-o strang in brate si sa-i aud ochii inchizandu-se. In acea zi. pe acea pajiste din Texas, langa acel lac, micuta Kelly Rose a fost femeie. M-am dezmeticit prea tarziu, cand nu mai era nimic de facut. Singura alternativa era sa dispar. A doua zi am anuntat-o ca ma intorc la Londra. "Vei reveni?" m-a intrebat. "Desigur", am mintit-o zambind. Dar amandoi eram constienti de falsitatea cuvintelor. In ea exista totusi o fericire ciudata. Mie mi-era rusine. Am plecat, desi in cateva

saptamani, urma sa obtin informatiile care mi-ar fi adus victoria. A fost cel mai mare esec din cariera mea de agent secret. - Sssst,-- Taci!... Auzi?... - Vin! rosti Anthony speriat. Detinutul nr 216297 a fost luat la interogatoriu. - Sarmana! sopti barbatul, ridicandu-se in picioare. Dumnezeu s-o apere! Astia sunt niste brute. Dupa taceri ranite si griji ascunse, calaii au aruncat langa usa corpul moale, inert, din care nu vroia sa fuga viata. - Eva1 Eva! Spune un cuvant ca sa stiu ca esti acolo!... Eva, te rog! Femeia a raspuns; in romaneste. - Vreau sa plec la mine acasa! Nu mai faceti nici un rau! Am sa va spun totul. Tot ce stiu si tot ce nu stiu. Va rog! Lasati-ma sa o vad pe mama! - Ce limba vorbesti? Nu inteleg nimic. Incearca sa-mi spui ce s-a intamplat. Vorbeste, Eva! Ea continua sa se tanguiasca in limba indragita a copilariei. - Nu... Nu .. Nu-i face asta mamei! Pe mine ma cautati. Lasati-i in pace! Anthony asculta uluit cuvintele straine. - Eva, ma asculti? Iti amintesti de discutiile noastre? De "Ave Maria", de Filip. de Kelly Rose? Nu?... Bine. Nu te misca! Stai acolo unde esti! Stiu ca nu intelegi ce-ti spun, dar stai linistita. O sa-ti revii. De cealalta parte a peretelui, zgomotele incetasera. - Ti-am captat atentia? Ma bucur! Ti-au promis ca, daca vei coopera, te vor muta din inchisoarea asta? Minciuni! Sa nu-i crezi si sa nu marturisesti nimic. Daca te increzi in cuvintele lor, iti semnezi condamnarea la moarte. - Cine esti? De unde se aude vocea? - Eva, nu cunosc limba in care mi te adresezi. - Cine esti? De unde ma cunosti? - Eva. draga mea... nu te obosi sa vorbesti. Faci un efort inutil. - Spune pe romaneste ce ai de spus! Sau... nu cumva te-au trimis ca sa ma convingi sa semnez marturisirea aia? Ei bine, au demonstrat cat sunt de prosti. Nici macar nu inteleg ce-mi tot indrugi acolo. Ha, ha! Rasul sunase diabolic. - Ma iei drept nebuna? Eu sunt desteapta. Mai desteapta ca toti generalii vostri impotenti la un loc. - Vreau sa te ajut De ce nu ma lasi? - M-ati mintit Mi-ati promis ca, daca vin cu voi, imi veti lasa familia in pace. Dar i-ati omorat. Criminalilor! Si tu?! Caine nenorocit! Astepti sa cedez sis a va realizati planurile scarboase? Nu! Niciodata! - Eva. am sa tac. Odihneste-te! Femeia a inceput sa tipe. - Mai esti acolo? N-ai curaj sa raspunzi. Ti-am inchis gura, nu? Acum,veniti, rusilor! Vreti sa va puneti cu mine? Hai! Pun pariu ca sunteti prea lasi ca sa ma atingeti. Lasa ca ma salveaza Anthony! Nu stiti cine-i Anthony? E prietenul meu, jdiotilor! - Eu sunt Anthony. Sunt aici ca sa te salvez. - Tot n-ai plecat?! Barbatul si-a lasat capul sa cada greu pe saltea. Eva era vulnerabila. Asa trebuia sa ramana.

Putea fi manipulata foarte usor. Asta urmarea gardienii. Usa s-a deschis din nou si prizoniera a fost tarata in sala unde tipetele erau trimise afara. - Au luat-o... Sper sa gaseasca puterea sa le reziste. Timpul ducea cu el picaturi topite de ganduri si tacere. Eva Tincu nu fusese adusa in celula. Anthony Break se trezise si adormise de vreo zece ori. Unde era vocea luminoasa? Oare cooperase si-si primise portia de moarte? - Unde esti, Eva? intreba englezul. Draga mea Eva! Scumpa fantoma, intoarce-te! Pandise clipa in care i-o vor aduce inapoi. Atunci ii va spune alte minciuni frumoase si vor cutreiera impreuna Visul. Tarziu, sperantele lui s-au materializat Femeia a revenit in cusca. - Eva! a exclamat, entuziast, colegul de amintiri. Respiratia precipitata tremura. Nu mai stia sa vorbeasca. - Te-am asteptat. Ce bine ca traiesti! Vreau sa-ti ascult mutenia. O saptamana a existat doar noaptea; apoi au aparut licuricii. - Anthony! 1-a strigat sfarsita. Anthony! - Da. - Tu... esti Anthony? - Da. - Te cunosc, nu-i asa? - Nu-ti aduci aminte de povestile pe care ni ie-am spus? - Povestile.... sigur... Mi-e greu sa vorbesc. Tusea groaznic. - Taci! Asculta-ma! Situatia ta e destul de grava. N-ai mancat de patru zile. De ce? - De unde...? Stiu. Te-am urmarit. Vei muri, daca ai sa continui asa. Nici eu. nici tu nu dorim asta. Ai de gand sa le dai satisfactie bestiilor? Mananca! - Nu pot! - Ba da. Ce ti-au adus? - Supa si paine. Supa de pui? - Nu... - Ba e supa de pui. E calda. - Nu... - E fierbinte, Eva! Ii simti mirosul? Aburii iti incalzesc chipul. - Da... - la o inghititura! - Ma doare gatul,.. Ma ustura... Nu pot! Gusta din supa. In ea sunt medicamente care te vor ajuta sa-ti revii. - Cum de stii asta? - Ai incredere in mine. Nu vor sa ne omoare. Le place sa ne vada suferind. In mancaruri dizolva medicamente ca sa ne refacem fortele si sa fim apti pentru a juca in urmatorul spectacol al groazei. Nu mai scoate nici un cuvant si mananca toata supa aia! Femeia a sorbit putin. - Bravo! E bine sa nu ramana nimic in castron. - Nu! E amara! Nu pot, Anthony! - Eva. asculta-ma! Stiu prea bine ce gust si ce miros are celula asta. Vrei sa pleci de aici? Ai de

ales intre moarte si vis. Te asigur ca moartea e dureroasa. N-ai simtit-o destul? Mananca, draga mea! Ia o inghititura pentru mine... Si inca una pentru Mihaita ... Mai ia una pentru doamna doctor. . . Asa. . . Bravo! . . . Inca una pentru domnul arhitect. . . E buna. . . De ce te-ai oprit? Inghite! Pentru Filip, pentru zilele in care stiai sa razi... Haide, inca putin!... Odihnestete... Gata? Mai ia supa! Inca putina si vei putea sa dormi. Eu te voi veghea, in timp ce tu vei scrie pe cer, cu o bucata de curcubea, cuvantul 'UIITARE". Dupa cateva minute: - Anthony? - Ce e Ti-am cerut sataci. - Voiam doar sa-ti multumesc. - Bine, ai facut-o. Acum e timpul sa dormi. Sa visezi libertatea. Barbatul tresari, auzindu-i gemetele inspaimantate, in bezna iadului. - Ce se-ntampla? Ce ai, Eva? Eva! - ?!....?!... - Sunt Anthony. Probabil ca ai un cosmar. - ?! De ce taci? Nu stii ca tacerea doare? Spune-mi! - Ce? - Totul. -Totul? - Ce se petrece cu tine? - Ma doare... Ma doare... Corpul... - Ce lucruri groaznice ti-au facut? - Nimic... Multe... Mi-e frica sa-ti marturisesc. Mi-e rusine. Nu-mi place sa-mi amintesc. Mi-e scarba de mine si de sala aia blestermata. Mi-e... As vrea sa ma imbratisezi, dar. . . - Inchide ochii! Ma vezi? Ne aflam pe o pajiste nesfarsita si ne desparte o floare alba. - Da, te vad... Pajistea e de un verde placut. Simt sub picioarele goale mangaierea umeda a ierbii care se culca la pamant cuminte. - Vin spre tine. Am rupt floarea. . . Acum sum in fata ta. Vino-mi in brate, biata faptura cu lacrimi dulci pe obraz! Da. asaza-ti capul pe umarul meu! Lasa-ma sa-ti pipai parul de matase! Te strang in brate si te inchin soarelui! - Da, prietene. Floarea pe care mi-ai oferit-o miroase a perle. - Te simti mai bine? - Desigur. Minciunile minunate ma tin in viata. - Vorbesti din nou cald. . . - Cred ca ai avut dreptate. Supa. . . are puteri miraculoase. - Eva, trebuie sa te intreb: ai semnat? - Nu, daca vorbesti de marturisirea pe care m-au obligat s-o citesc. Nu voi semna. - Esti o femeie curajoasa. Ma bucur. Sa nu le cedezi! - Niciodata! - Iti amintesti de criza din urma cu multe zile? - Criza?! Care...?

- Te-au adus in celula si delirai. Vorbeai o limba straina N-am inteles - Totul e in ceata. Nu stiu... - Plangeai intr-o limba ca o melodie veche... - Limba romana. - ?! Cum? - Limba romana e melodioasa. Are cuvinte rotunde. - Mi-ai strigat numele. - Poate. Mi-au facut rau... - Trebuie sa rezistam, sa gandim si sa speram. - Sa speram?! La ce? La sfarsit? - Nu, la inceput. Cand esti in intuneric si iti pierzi speranta, te inghite timpul. - Nu inteleg. larta-ma, dar mi-e imposibil sa patrund sensul cuvintelor acestora. - Intr-o zi. vei sti. - Sa stiu? - Da. Vei sti. Vei afla. - Uneori esti atat de mistic... - Ti se pare. - Du-ma intr-un loc in care sa aud zambete! Te rog! la-ma de aici! - In satucul meu? - Ar fi frumos. - E in apropiere de Londra... La est de capitala. Vezi pajistea inflorita de la marginea satului? - Da. Miroase a primavara. - Este primavara. - Anotimpul meu preferat... - Porti o rochie verde cu flori galbene, Eva, si parul ti-e impodobit cu iedera. Stam impreuna in mijlocul campului de aer, iar tu privesti in departare. La ce te gandesti, Eva? - La... fericire. Incerc sa zambesc si nu mai pot. Nu mai vreau. Nu ma am voie. - Vad - Dar nu fi trist. Continua sa-ti decorezi palaria cu primavara. Nu, nu te opri! Si nu ma mai privi! Ma voi fastaci si... - E atat de liniste aici. Simt cum bate inima Universului in fiecare firicel de verdeata. Imi place sa-ti astept o miscare de suras a buzelor. Esti atat de serioasa... - Nu pot fi altfel. Mi-e rau, Anthony! Mi-e rau... Din nou. - Intinde-te pe iarba! Pune mana dreapta sub cap si da-mi-o pe cealalta. De cealalta parte, femeia realizeaza aceleasi miscari ca in vis. Simti un fior rece care ii patrunse inima. - Anthony... e frig. - Stiu. Te voi inveli cu haina ta, iar pe a mea o voi face persa. Eva se acoperi cu patura si tacu. - Bate vantul, draga mea! Clopoteii vietii ne vestesc invierea. - Da. E ca o muzica buna. - Ai dreptate. Am sa ma asez si eu pe iarba. Da-mi mana! Frumoasa zana ii intinse bratul alb, cu degete ireal de fine. Barbatul i-o cuprinse usor si i-o stranse aproape de pipt. - Ai inghetat,.. Tremuri. - Mi-e frig. - Priveste! O pasare!

- Zboara. Sa stie toti ca s-a sfarsit iarna. E sarbatoare si nu mai am puterea s-o prime sc. - Vei reinvata sa participi la Cosmos. - Oare? - Suut sigur ca da. Uite, un iepuras! - Unde?Nu-l vad! - Ne studiaza. E curios. Ador diminetile de primavara, cu soare mult si o femeie-zana a carei mana am asezat-o pe suflet! Viata e verde, Eva! Sa n-o facem galbena! - In curand va incepe furtuna. - Furtuna, doamna? Dar e inca senin. - Vantul se inteteste si ma simt biciuita de furia lui. - Ba nu, e doar o amagire! - O amagire? Poate Sper - II poti alunga. - Pe cine, Anthony? - Pe oricine. (?) - Cum? - Rupe o bucata de Cer, faramiteaz-o si arunc-o deasupra noastra. - Asa am sa fac. Vreau sa dorm si sa respir aer de pajiste britanica. - Pot sa dorm langa tine? - Da. - Ne vor veghea clopotele vietii. - Da! Vreau sa traiesc, Anthony! Vreau sa venim aici in fiecare zi, pana la iarna. - Si la iarna vom locui intr-o cabana, langa un semineu sculptat. Va fi cald si vom spune povesti. Vrei sa-ti cant "Primavara"? - Voi asculta cu placere. Barbatul incepu sa cante o melodie cu sunete de brocart, care o invaluiau pe Eva si o duceau pe tronul de regina a tarii de departe numite Liniste. Inchise ochii, sa se faca lumina. Se vedea in iarba, langa omul din vis si se scufunda in ochii, bunatatea si aparentul calm al cantecului, prea frumos ca sa fie adevarat. Tace. Respira fierul. Asculta pamantul. Omul si-a lipit durerea pe pereti. Anthony si-a sfarsit melodia. Femeia si-a sfarsit gandurile. Asteapta o alta plimbare printre mirosuri si culori. Au amortit, ca sa invie peste cateva ceasuri. Nu dorm si nu plang si sunt departe. Respecta-le si tu linistea, domnule Om, care ai patruns, plin de curiozitate, in intimitatea a doi nefericiti condamnati sa invinga Linistea! Barbatul se ridica si incepe sa masoare celula cu pasi mari, calmi. li simti incordarea si mintea ingreunata de credinta ruinata? li auzi ruga neascultata? El e mai demn de o mie de ori decat tine, care te plangi in fiecare zi ca traiesti. Isi poarta viata si nebunia zambind. Crezi ca e mai prost sau mai putin uman decat tine? Te inseli. Iti este superior fiindca stie sa cante. Nu-1 judeca dupa gradul de visare la care a ajuns. Admira-1 pentru lumea pe care si-a construit-o si pe care ti-o daruieste tie, domnule! Daca vrei sa accepti.,. Eva s-a inecat cu aer si incepu sa tuseasca. Se ridicase, caci se auzira pasi impleticiti si un strigat de lacrimi molcome. - Ce?!Ce e?!Te simti bine? - Anthony... nu e nimic. Mi-e doar...

- Foarte rau: da... - N-am nimic. O sa-mi treaca. - Ba nu! Ai baut apa? - Da; de ce? - Cand? - Nu stiu... Acum o jumatate de ora sau in urma cu trei ore. Habar n-am! Cine se mai gandeste sa masoare timpul?! - Bine. Stai jos! Nutemai misca atat! - De ce? - Fiindca ma enervezi! - N-am sa stau. Mi-au amortit picioarele. M-am saturat de amintiri intepenite! - - Ti-e sete? - Da. mi-e sete. Si ce daca? - Nu bea! - Ce? Vin de Porto?! - Apa! Si nu ma provoca! - De ce? - De ce, ce? - De ce ar tebui sa te ascult? - Fiindca am aflat cate ceva de cand sunt in groapa asta cu viermi. Nu bea apa! - O sa mor de sete. - Ai auzit de o boala numita pneumonie? - Desigur. - Esti in pericol sa te imbolnavesti. - De pneumonie? Cum ti-ai dat seama, Anthony? - Tusea, setea... Ti-a fost frig mai devreme... - Ai dreptate. Ce ma fac? -Te rogi sa nu fie grav; si stai linistita pe salteaua ta, invelita pana la gat cu patura. - Daca esti bolnav, te ingrijeste un medic, nu? - Aici? In nici un caz! Se cunoaste ca esti nou-venita. Lor nu le pasa. Crezi ca-ti vor aduce medic, asistenta, medicamente si ca te vor transfera intr-o camera adevarata? Esti atat de naiva, draga mea! - Dar noi suntem oameni, nu animale. Avem dreptul la... - La absolut nimic. Noi, Eva, nu mai existam decat pentru a distra soldatoii rusi. Trebuie sa intelegi ca suntem niste macabre jucarii silite sa danseze pe sarma si sa faca salturi mortale. Nu-i intereseaza ce ni se intampla. E mai bine ca mortii sa se intoarca in tarana. - Anthony... - Nu-ti place ce auzi? E adevarul. - Mai poti sti care e... adevarul? - Pentru noi, acesta este: traim doar ca sa murim, intr-o buna zi, si nimeni nu ne va presara trandafiri pe mormant. De aceea trebuie sa-i sadim de-acum. - Ce amar suna, englezule! - Amar sau cinic sau... cum vrei sa-i spui. Dar esti constienta ca nu-s minciuni, - Minciuna sau adevar sau doar inchipuire... Tot grav apare!

- Da, e grava si e inghetata realitatea noastra. Dar noi am schimbat-o deja. 0 schimbam ori de cate ori alergam dupa stele. - Anthony, esti atat de optimist! Cum... reusesti? - Trebuie sa ne incurajez. Crezi ca eu nu ma tem? Intr-o zi, se vor plictisi de noi si atunci... Se va sfarsi. - Oare? Povestea se va repeta si maine, si peste un an, si peste un deceniu. Vor exista intotdeauna victime si calai, sub o forma sau alta. - Devine deprimanta conversatia si ochii tai vor plange. Daca nu ne putem duce noi la lumina, sa aducem lumina aici! Ma primesti in camera ta de acasa? - Da... Vino! - Nu incerca sa mergi. Esti slabita, Imi dai voie sa te port pe brate? - Da. Du-ma la Bucuresti! Ne aflam la aeroport. Vom lua un taxi. - Ce rochie frumoasa ai! Imi place materialul asta vaporos, alb, imprimat cu frunzulite violet. Vantul racoros iti joaca in par. - Palaria mea! Mi-a zburat. - Nu-i nimic. Uite, a ridicat-o domnul acela. Multumim! A venit taxiul. In halucinatia lor, toate intamplarile erau cat se poate de reale. Stateau in fata casei Evei. - Voi deschide poarta si vom respira polenul florilor. Minuneaza-te, caci am ajuns chiar acolo, in gradina fermecata! - Florile mele! Leaganul meu! Totul e neschimbat. - Simt... viata care inunda coltul acesta de Paradis. E exact asa cum mi-ai descris. Vrei sa te asez pe leagan? - Nu. Sa intram! Dupa ce-mi voi revedea camerele, vom contempla noaptea. - Desigur. - Mi-ar fi placut sa-ti servesc o cafea si sa stam de vorba in salon. - Lasa! Altadata vom avea timp. Presupun ca am ajuns la usa camerei tale. Am trecut de saloane, de sufragerie si camera de oaspeti... - Deschide usa, te rog! - Wow! Wow! - ?! - Uimitor! - Poti sa ma lasi pe pat? - Ah, da! Aici e... Camera mea galbena. - Scuza-mi reactia, dar m-a uimit. E perfecta! 0 gasesc foarte draguta. - Multumesc. la loc pe unul dintre scaune! Soarele va asfinti in curand. Te simti bine? - Nu inca, dar suntem pe calea cea buna. - Ti-e somn? - Nu. - Foame? Ma pricep sa prepar omleta cu sunca, - Nu, multumesc. - Ma vei plimba intr-o zi prin locurile incantatoare care dau farmec Micuhii Paris? - Micul Paris? De unde stii? - Mi-am adus aminte acum ca asa e supranumita capitala Romaniei. - Cu placere. Sper ca maine voi fi in stare sa ma ridic din pat.

- Povesteste-mi putin despre romani. Par oameni minunati. - Despre romani... Romanii mei dragi... sunt altfel; altfel decat orice alt popor, Credinciosi, ospitalieri, ei pot sa faca soarele si luna sa danseze impreuna. Au suflete sensibile de artisti. Nu exista o definitie care sa spuna totul despre neamul romanesc. E nevoie sa-i cunosti indeaproape ca sa simti ce insearnna Romanul. - Am cunoscut unul singur si daca ceilalti ii seamana, atunci afirm cu tarie ca sunt niste oameni minunati. Cultura si traditiile noastre sunt fascinante. In anul 271, dupa retragerea aureliana, in Dacia exista deja o civilizatie puternica. Se formase poporul roman si incepuse sa se dezvolte. Insa veacurile care au urmat au adus doar nefericire. Ne-au invadat popoare straine si au distrus de sute de ori tara, iar oamenii erau nevoiti sa o ia mereu de la capat. Au fost mai puternici decat furtuna si nu s-au lasat invinsi. Si-au creat capodopere literare, cantece, obiecte de arta de o valore inestimabila, ceremonii ritualice, au facut tot ceea ce se cheama Marea Arta. - Pare interesant ceea ce-mi povestesti. Cum de n-am auzit prea multe despre acest popor? De ce nu se vorbeste in Europa despre el? - Pentru ca. . . n-am avut timp de publicitate. Cand te cotropesc strainii nu te mai gandesti decat cum sa scapi cu viata si cum sa-ti aperi peticul de pamant pentru care ai muncit dintotdeauna. Nu MAI AI TIMP sa-ti popularizezi minunile. Si nu s-a prea vorbit despre Romania, fiindca n-a incercat sa cucereasca, sa se implice in razboaie sau sa iste scandaluri. Poporul meu a iubit pacea. A gandit: E pace, e bine si frumos; e razboi, ne aparam!" - Ar trebui sa faceti ceva ca sa iesiti din anonimat. - Am facut destule. Dar... Sau poate ca ne place sa traim pe pamantul nostru, cu legendele noastre, fara sa dam socoteala nimanui, fara sa stie nimeni ca suntem geniali. - Cred ca esti mandra ca te numesti romanca. - Ai dreptate. Sunt fericita ca descind din Traian si Decebal si ca sangele meu miroase a Romania. Nu apartin decat Bucurestiului. N-as putea trai in alta parte a lumii. - Curios lucru! Eu nu pot afirma ca apartin vreunui loc. Iubesc Londra cu praful si regii ei, iubesc satul meu si Marea Britanie, dar nu sunt sigur ca n-as trai la fel de bine si in... Africa, de exemplu. M-as adapta oriunde. - Asta e o mare calitate, Anthony, dar si un defect destul de suparator. Te simti orfan? - Nu, nu, in nici un caz! Sunt britanic si ma mandresc cu nationalitatea mea, doar ca sunt, mai degraba, cetatean al lumii. Imi place sa locuiesc la Londra la fel de mult ca in Berlin sau Paris sau Beijing sau... mai stiu eu ce oras. - Nu cred ca as putea avea cate o casa in fiecare coltisor al Planetei. Ar insemna sa ma schimb prea mult, sa am vreo cateva mii de personalitati. - Tu n-ai trait in minciuna dintotdeauna. Eu da. Viata mea a fost o minciuna uriasa. De aceea nu ma mai raneste si nu ma mai uimeste mai nimic. Ba chiar am cam uitat cum e sa veghezi

somnul unei femei frumoase si sa visezi aventuri fabuloase impreuna cu ea, fara sa te gandesti cum s-o inseli sau sa te descotorosesti mai repede de respectabila doamna decazuta. - Ai avut o viata agitata. N-ai avut timp sa te plictisesti sau sa meditezi la lucruri marunte. - Da Si acum regret ca n-am cunoscut linistea. - Mi-ai spus ca ai fost casatorit. Imi permiti sa-ti pun o intrebare cava mai... personala? - Depinde... Dar ai febra mare. Dumnezeule! - Mi-e cald... - Nu-i de mirare. Unde gasesc niste comprese? - In dulapiorul din baie. - Ai noroc ca ma pricep sa acord ingrijiri medicale. Nu uita intrebarea! - Mi-e sete... - Rezista, Eva! Apa iti va face rau. - Nu... Sa vii repede! - Gata, draga mea! De ce te-ai ridicat din pat? - Vreau sa ies la soare - Ba nu vrei, crede-ma! Vei sta culcata si ma vei lasa sa te vindec. - Ai tu aceasta putere? - Eivei vedea Hai, intinde-te, nu fi rea! Nu-ti va mai fi sete. Inmuie un prosop in ligheanul cu apa rece, tamponandu-i fata, mainile si gatul. Femeia chicoti. - Ah, e rece! - Da, e rece si e bine, nu-i asa? Eva chicocea ca on copilas. - Ma duc sa aduc niste gheata din bucatarie. O sa fii cuminte? - Nu stiu. - Nu te prosti, Eva! Incearca sa ramai treaza. Barbatul a lipsit doar cinci minute. Doamna parea ca-si incetase activitatea... Anthony se repezi la ea si o zgudui puternic. - Eva! Eva! Eva! Nu poti sa-mi faci asta! Eva! Trezeste-te! Te rog! Nu raspundea, nu respira. Era aproape moarta. Speriat. domnul a inceput sa o zguduie din ce in ce mai nervos. In cele din urma, muribunda deschise ochii. Anthony o stranse la piept animalic. - Scuza-ma, rosti, imediat ce-si dadu seama de situatia penibila pe care o crease. Scuza-ma, miam pierdut cumpatul, vazandu-te nemiscata. Te-am avertizat sa nu adormi! - Atipisem putin... - N-ai voie! - Ma doare capul. Sunt obosita. - Vorbeste-mi! Aveai o intrebare. - Cum era ea? - Ea?! Cine? - Sotia ta. - O doamna minunata si desavarsrta. - Atunci... ce n-a mers? - Nu ne-am potrivit. Amandoi aveam temperamente vulcanice si... am considerat ca e mai bine sa ne cautam un alt drum. - Stia ca esti spion?

- Bineinteles. - Si te-a acceptat? E. totusi. o meserie periculoasa. - Ii placea riscul, aventura, jocul cu focul. I-am fost prezentat de catre un coleg. Dupa doi ani, ne-am casatorit. - Ati fost fericiti? - Exista fericirea? La inceput, a fost pasiune, iubire si stele. - Stele verzi?! incerca sa se amuze Eva. -Poate... Am trait o minune. dar eu am stricat totul. -Lasa-ma sa ghicesc! E din cauza unei aventuri... - Mi-am periclitat casnicia linistita datorita unei misiuni secrete, pe care a trebuit sa i-o ascund chiar si sotiei. M~a surprins cu o femeie. - Presupun ca erai nevinovat. - Chiar eram... Femeia aceea n-a insemnat nimic. Facea parte din misiune. Trebuia sa ma folosesc de ea pentru a ma infiltra inr-o organizatie... A inteles gresit. - De ce nu i-ai explicat? - Am incercat, dar n-a vrut sa ma asculte. - S-o fi saturat de aventurile pe care tu le traiai mereu. Nu i-o mai fi placut sa te astepte noaptea, in timp ce tu te aflai in bratele altora. Voi purtati blesternul de a nu avea casa, familie sau prea multa demnitate. Va caracterizeaza doar farmecul si misterul acela irezistibil. - Nu stiu Poate ca e adevarat. Dar cum poti face tu aprecieri? Nu cunosti lumea secreta a spionilor. - Ba o cunosc prea bine. Logodnicul meu era agent secret al Coroanei. Avea relatii foarte stranse cu regele. Imi amintesc de intalnirea cu Alteta Sa, la castelul Peles, la Sinaia. Desi a fost obligat sa abdice si traieste in exil, Persoana inteleapta, isi poarta cu demnitate dezmostenirea destinului. Nutresc un mare respect pentru Majestatea Sa Mihai I al Romaniei. Acum, in tara mea, domneste teroarea. A cazut vechea garda. - Ce s-a intamplat cu logodnicul tau? - A fost obligat sa se casatoreasca in Republica Africa de Sud cu o americanca; tot in cursul unei misiuni. Nu l-am putut ierta. Ii acceptasem deja prea multe. I-am scris ca totul s-a terminat si a inteles. Nu m-a mai deranjat vreodata. L-am pierdut. A fost vina amandurora. - II urasti? - Nu. Ciudat, nici macar n-am fost furioasa atunci cand mi-am dat seama ca voi fi mereu pe locul IIsi am decis sa-l parasesc. M-am felicitat. mai tarziu, pentru ca l-am lasat sa piece. Munca insemna viata. Nu putea rezista aventurii, pericolului si, desi se intorcea la mine, eram constienta ca nu va fi pe de-a-ntregul numai al meu nici intr-o vesnicie. - Am impresia ca esti o femeie puternica si lucida. Am dreptate? - Ma tern ca e o falsa imagine. Nu sunt prea lucida, mai ales cand ma indragostesc. - Tu?! Bine... Dar nu m-ai convins. Chiar si acum, cand ai o febra ingrozitoare, gandesti atat de limpede. Ma uimesti din nou. - Am reusit sa te uimesc? N-am spus numai prostii? Asa faceam ori de cate ori ma

imbolnaveam chiar si de o banala gripa. Cei care ma ingrijeau erau exasperati - Nu ma sperie deloc sa te veghez. Esti o companie placuta. - Nu odioasa? - Nu. M-am confruntat cu situatii mult mai grave. Si, in plus, o femeie nu ma indispune niciodata. - Anthony, tu crezi in Dumnezeu? - Ce intrebare e asta? - Intrebare Te supara? - Mi se pare cam ciudata. Vrei un raspuns sincer? Da, cred in Dumnezeu, intr-o Forta Superioara care reprezinta Perfectiunea. - Esti catolic? - Anglican, dar prea putin conteaza asta. Am o parere proprie despre Marele Necunoscut. In calatoriile de la un capat la altul al Pamantului am aflat cum trebuie sa-L percep. Am intalnit oameni frumosi si oameni cu o infatisare destul de... neplacuta, bogati si saraci, fericiti si cersetori de fericire; pe scurt, am cunoscut lumea, sub aproape toate chipurile ei. M-am revoltat, amintindu-mi ca Dumnezeu ne-a creat atat de diferiti. Adica, de ce sa nu fim toti la fel? De ce altul sa fie mai bogat, mai frumos, mai fericit decat mine? Exista nedreptate prea multa in acest vechi Paradis parasit M-am gandit adesea la inceputuri, cand s-au nascut din lutul atins de Duh, primii: Adam si Eva. Totul porneste de la ei. Daca vrei sa-L intelegi pe Creator, Contempla-I opera! Barbatul si femeia, dupa caderea din Lumina, singuri si speriati, incepand sa simta foamea, frigul, durerea si iubirea pamanteasca... Si totusi traiau in amintirea Absolutului pe care-1 atinsesera inca de cand se trezisera pentru a exista. Copiii oamenilor au crescut cu adevaruri despre El, visand la povestea fermecata din care venisera parintii si multumindu-se, in inocenta lor, sa tinda spre Cer in modul cel mai naiv si mai potrivit unor copii, singurul mod cunoscut si permis. Zorii omenirii au fost, intr-adevar, dominati de lucruri simple si frumoase, iar Pamantul era populat cu personaje legendare. Nici hidoase, nici rele, ci doar... pamantesti. Perfectiunea era mai aproape de cel pe care-l numim Omul de Neanderthal, decat de josnicul Homo Sapiens Sapiens. Apoi copiii copiilor omenirii au inceput sa-si doreasca sa ajunga dincolo de Bariera Misterului, in Zona Interzisa. Si astfel au stricat echilibrul. E adevarat ca exista un destin, insa intotdeauna ti se ofera doua posibibtati. Nimic nu e fix, totul e transformabil. Daca in "epoca de piatra" omul nu cerea decat hrana si adapost, in "epoca civilizata" nevoile umane au devenit extravagante. Dumnezeu e o forta nevazuta si avertizeaza prin semne si simboluri asupra indepartarii de idealul primar. Oricum, chiar daca ar cobori printre noi, nu L-am intelege si n-am crede. Deja tendinta e sa-L excludem si sa-L exilam undeva intr-un Univers paralel. Am creat noi insine atatia zei, in disperarea de a sti ca Ceva Altfel ne protejeaza, incat. atunci cand a aparut Acel Ceva Mare, Adevarat si Minunat, am avut impresia ca tot vreun om genial- adevarat, mai genial decat toti- L-a creat pe Increat Lumea e libera sa gandeasca, sa aleaga si sa nu-si mai schimbe soarta. Unii inteleg prin aceasta libertate ca poti face cam asa: te duci la magazinul de destine, de unde ti se da unul, la intamplare. dar pe care scrie "Dl. X". Iti place, nu-ti place, il iei si pleci. Seamana cu un costum, pe care, daca nu ti se potriveste= il modifici, mai mult sau mai putin, pana zici: "Gata! E pe gustul meu." Acest lucru e bun si recomandabil. In acest caz, insa, nu te mai poti intoarce la magazin, dupa ce 1-ai purtat, si sa spui "Vreau altul! Asta numi vine bine!" Ti se va raspunde: E al tau! Ia-ti-l si modifica-ti-1 singur!" Doar tu poti sa schimbi ceva. Nu te va ajuta nici Dumnezeu, nici altcineva, care are alt costum de imbracat si

de modificat. Eu am fost nefericit o perioada lunga, dar am reusit sa-mi construiesc viata pe care mi-am dorit-o. Dumnezeu nu e vinovat de necazurile care au invadat Terra, cum nu poarta nici responsabilitatea faptelor oamenilor. Gandeste: "Vrea sa se distruga? Imi pare rau. I-am dat creier ca sa judece si i I-au mancat viermii. Vrea sa se ajute? Sunt mandru de modul cum functioneaza computerul din capul lui." Ai incercat vreodata sa intelegi Neintelesul? Multi au vrut sa-L disece, sa-L autopsieze si s-au risipit in aburii propriei indoieli. Cum sa pipai aerul, sufletul, gandurile si corpurile calde de animale si de copaci sau frumusetea unei zane? Pentru ca asta inseamna Dumnezeu. - N-are chip? Nu e batranelul alb de vreme si bun care ne-a mangaiat copilaria? - Ba da. E Dumnezeu copiilor, iar ingerii sunt niste fiinte cu aripi mari, pline de miracol. Si poate e mai real decat orice adevar. Pentru mine, Dumnezeu e in toate: in surasul unei femei, in cuvintele unui copil, in norul care acopera soarele, in lucrurile pe care le vezi, le auzi, le simti si iti doresti sa le crezi. Ma linisteste sa ma gandesc la El si am senzatia ca nu sunt singur, ca-mi presara pe frunte petale necunoscute de fericiri pierdute. - Dar viata ta nu e tocmai... fara pacat. - Pe om il caracterizeaza pacatul. Ne nastem cu el in sange. E, poate, unica gena care ni s-a transmis de la Adam si Eva. Am trait asa cam am ales. Si mi-a placut la nebunie sa ma joc de-a filosoful. - Dar teoria domnului Darwin? - Daca domnul Darwin s-a considerat descendent al maimutelor... n-am nimic impotriva. E o teorie interesanta, dar Bine, sa presupunem ca ne tragem din maimute. Si pe maimute cine le-a facut? S~au dezvoltat din procariote. Si procariotele? Doar n-au aparut din senin. Pamantul? Universul? Cine le-a creat? O explozie? Big-bang-ul? Cine a produs explozia aceasta extraordinara care a creat din intuneric lumina? Trebuie sa fi existat ceva, o forta, o energie, dincolo de puterea finita de intelegere a inteligentului Homo Sapiens, care a poruncit: "Sa se faca lumina!" Si s-a facut. Aceasta forma de viata, pe care o numim Dumnezeu, pe care trebuie s-o traiesti ca s-o intelegi, fara varsta, fara chip, care a existat din vesnicie si nu se va pierde in vesnicie, alaturandu-se operei Sale desavarsite, a fost creierul, bijutierul si Duhul care a produs bing-bang-ul, care a creat Raiul, Universul, maimutele, omul si pe dl. Darwin. Nici chiar dansul nu ar putea explica de ce se petrec minuni in fiecare minut si de ce maimutele care se transformau in oameni au disparut. Au murit chiar toate? ZAU, Eva, nu crezi ca e mai bine sa accepti pur si simplu ideea de Forta Suprema decat sa innebunesti cautand raspunsul la mistere? In incertitudinea asta legata de Dumnezeu, care traieste in tot si in nimic, e mai multa realitate decat in zece milioane de secrete nepermise omenirii. - Anthony, eu... credeam ca Dumnezeu face minuni. Dar. .. de ce nu ne ajuta acum? De ce ne lasa sa murim? De ce, Anthony?! Dumnezeu n-are ochi, n-are urechi? - S-ar putea sa regreti aceste cuvinte nesabuite. Ti-ai pierdut credinta? - Nu stiu. Am inceput sa ma indoiesc... De ce nu-L vad? Intotdeauna am incercat sa fac totul bine, sa ma conformez regulior omenesti si divine. N-am descoperit nimic la capatul acestui drum. Am ajuns in inchisoare, jucarie a unor nemernici! Acesta e lucrul minunat pe care mi-1 ofera credinta? - Ai nevoie de dovezi. Nu le vei avea niciodata. Dovezi materiale ale existentei lui Dumnezeu nu exista. Pe El nu-L poti vedea. E in tine, in mine, in pisoiasul care miauna si in pasarea care

cutreiera cerul. Indoindu-te, Il alungi. Alungi toate lucrurile frumoase pentru care ar tebui sa fii recunoscatoare. N-ai avut o viata periculoasa, nu-i asa? - Nu. Ce legatura are asta cu. . . ? - Asculta! Am trait experiente inimaginabile, m-am jucat cu moartea, dar nu m-am intrebat cine e Dumnezeu, de ce exista sau unde locuieste. Am stiut pur si simplu ca e acolo, undeva si ca am nevoie de El. Am crezut orbeste ca o Forta Superioara ma protejeaza si i-am fost recunoscator de fiecare data cand scapam din vreo incurcatura. Nu pretind ca sunt marele intelept care detine raspunsurile la framantarile tale. Agitatia care mi-a dominat viata mi-a intarit credinta in Dumnezeu, desi pare un paradox. Ai dreptul la o parere personala, dar. . . Nu, nu-ti pot impune sa gandesti la fel ca mine. Trebuie sa-ti faci o analiza serioasa, sa afli unde ai gresit, cine ti-a ucis farama de sfintenie din suflet si sa-L regasesti pe Dumnezeu. - Nu e chiar asa usor. - Te asteapta sa-ti confirme ca exista si sa-ti daruiasca o minune. - Ma simt bine. Vrei sa mergem in gradina? - E noapte. E tarziu. - Imi place sa privesc luna. Intotdeauna mi-a placut. - N-ar trebui sa parasesti camera. Ai febra inca. - Te rog! Nu mi se poate intampla nimic, daca tu ma ajuti. - Merita sa ne bucuram de o noapte stralucitoare. Poti sa mergi? - Voi incerca. - Nu-ti face griji, te ajut. Barbatul o aseza pe Eva pe leagan si o inveli cu patura. - Multumesc, Anthony. Aerul de acasa te insanatoseste cel mai repede. - Si mie mi-ar face bine aerul Londrei. Mi-e dor de alerta continua, de pericol de viata de actor genial de acasa. - Vom vizita. intr-o zi, Marea Britanie si locurile unde ai fost fericit. - Mai spune-mi despre fericire! Eu nu cunosc acest cuvart: si vreau sa aflu ce inseamna.. - Fericirea... e ceva... nedefinit care exista si nu exista. Fiecare o percepe altfel. Cred ca se cam aseamana cu raspunsul la intrebarea Cine este Dumnezeu? Eu eram fericita sa ma intalnesc in fiecare zi cu elevii mei, sa calatoresc si sa iubesc. Tu erai fcricit cu viata aventuroasa de cameleon, cand moartea iti zbura pe langa urechi pe o coada de matura. E imposbil sa-ti spun: "Fericirea este asa" sau "Fericirea este altfel. Poti s-o gasesti foarte devreme sau sa umbli dupa ea de 100 de ani si sa iti termini destinul fara sa lamuresti aceasta problema importanta. Ma intrebi ce este fericirea. E ca si cand mi-ai cere sa-ti explic ce mister se ascunde in visul unui copil. Cunosc insa care este cea mai mare fericire: iubirea. Un om indragostit se comporta nebuneste, e capabil sa zburde printre nori, sa transforme visul in realitate, sa simta viata cu toata cruzimea si frumusetea ei. Acesta este cel mai mare secret: refacerea echilibrului universal, reinviind Androginul. Fericirea e starea de gratie pe care o atingi o singura data si apoi dispari, fiindca are miros frumos, gust bun si otrava dulce. Muritorii sunt blestemati sa se intoarca mereu in realitate si sa se destrame acceptand-o. E trandafirul magic, mistic, cautat de intelepti, sarutat la miez de noapte de poeti, mangaiat de prunci si regasit sub o roca selenara de indragostiti.

- Tu te-ai apropiat vreodata de Marea Minune? - Da. Am fost foarte aproape de adevarul ascuns, dar n-am indraznit sa-i tulbur intelesul. - Oare fericirea e miracolul nebunilor? - Poate... Poate ca nebunia e o consecinta a dezgroparii unei mari taine; sau poate ca noi gresim, incercand sa ne explicam cum functioneaza vraja. Ne irosim anii si ne vindem visurile, adancindu-ne in noapte. Fericirea se traieste o singura data si te bantuie o viata intreaga. - Spui cuvinte mari. Or fi si adevarate? - Sunt. Eu cred in minuni. - A cazut o stea! Pune-ti o dorinta, draga mea! - Imi doresc sa... colindam impreuna Parisul pustiu; sa dansam in noapte si sa ne pierdem in vreo mahala. - Parisul cu vechiul lui farmec Iubesc orasul asta. L-ai vizitat vreodata? - Am petrecut doua saptamani magnifice acolo. Mi-au ramas in minte versurile unui cantec frantuzesc care definesc perfect metropola: E seara, e racoare, e luna si e ploaie! Stelele privesc din cer la noi Te-am vazut ieri, m-ai intalnit azi Si m-ai vrajit! N-am crezut niciodata ca mi se va intampla, Dar m-am indragostit de-o fata Cu ochi care zambesc ametitor. E seara, e racoare, e luna, Si mai esti si tu, iubita mea! In orasul vrajit, ochii tai m-au silit Sa rostesc intaiul "Te iubesc!" Ne plimbam amandoi fericiti Si cantam, si dansam si ne pierdem in ploaie. La Paris, doar aici, poti sa urli incet Ca iubesti, ca traiesti ca sa mergi descult sub soare Astept inca o noapte cu stele, Sa-mi cada picuri de luna pe frunte Si sa-ti compun serenade. Paris e orasul din vis care poate uni destine Paris este locul unde voi sopti "Te iubesc!" doar pentru tine. - Minunat! N-ai cantat niciodata pe o scena? Nu-mi vine sa cred. La Hollywood ai fi devenit rapid rasfatata producatorilor si a publicului. - Multumesc, desi nu mi se pare ca merit atatea laude. - Nu e cazul sa fii modesta. - Anthony, tu nu te plictisesti niciodata de viata de spion? - Nu. E ca un drog. Am nevoie de senzatii tari, de aplauze si de recunostinta celorlalti. Am nevoie sa stiu ca sunt bun. Asta imi da incredere si sentimentul de siguranta. Suna... prosteste? - Semeni cu logodnicul meu. Intr-o noapte cu stele multe, la fel ca acum, in acelasi loc, i-am pus

aceeasi intrebare. lar el mi-a raspuns la fel. La fel... Va veni timpul cand ma vei parasi, Anthony. Vei pleca si nu te vei mai intoarce. Voi, spionii, sunteti niste mincinosi frumosi pe care vreau sa-i cred si care ma lasa balta chiar in clipa in care sunt gata sa-i accept cu viata, cu defectele si cu escapadele lor cu tot si sa le declar dragoste vesnica. Ma raniti mai rau decat amantii. Va jucati cu mine. Nu mai vreau! Nu mai vreau sa fiti toti la fel.,. - Eva, plangi? De ce? - Nu, Anthony, stai linistit, nu plang. Sunt lacrimi de furie si de uitare. - Nu te voi parasi! Iti promit. Eu raman. - Sunt obosita. - Vrei sa intram in casa? - Nu, Asculta drumul stelelor! Sssst! Asculta! Amandoi au adormit repede, inchisi in intunericul de otel. Ei nu mor in somn, Invata sa vanda minuni. - Anthony! S-a facut dimineata. Anthony? Unde ai disparut? Nici macar linistea nu-i raspundea. Auzi pasi grei trecand prin fata celulei. Se repezi la usa si incepu sa bata cu pumnii in ea. - unde e Anthony? Unde 1-ati dus9 Bestiilor! Unde e Anthony? Unde... ? Un gardian urias o azvarli pe saltea si isi puse triumfator pantoful pe pieptul femeii. - Ai innebunit?! De ce urli asa?! Ce vrei? - Te rog... Te rog... Nu... Nu ma rani! Te rog... Intrase in stare de soc; corpul i se racise brusc si tremura, in timp ce capul intepenise cu ochii larg deschisi, fixandu-1 ingroziti pe soldat. - Nu! Am sa fiu cuminte. Te rog... Lasa-ma! - De ce tipai? Spune-mi, ce vrei sa stii? - Sa stiu... Da... Te rog, unde e Anthony? - Ce? Cine? - Anthony, - Cine-i asta? - Englezul... Unde 1-ati dus pe englez? - Englezul? Ala din celula alaturata? Detinutul 297216. Recalcitrantul! - Te rog! - Deci vrei sa stii ce s-a intamplat cu el. Foarte bine. Poate ca am sa-ti spun, daca... - Daca? Fac... orice! - De unde-1 cunosti? - Serghei mi-a povestit despre englezul incapatanat de dincolo de perete. Uneori ii ascult delirul. - Serghei.., Serghei e un prost. 297216 e foarte periculos. N-ar fi trebuit sa te intereseze soarta lui. Dar... Crezi ca poti sa fii mai afectuoasa? - Cum... adica? - N-ai putea sa te topesti si tu putin, ghetarule? - Nu inteleg. Paznicul incuie usa si se aseza langa prizoniera. - Iti doresti sa afli unde e englezul, nu? Totul se plateste. - N-am... nimic. Nu... Barbatul ranji si ii atinse mana.

- Ba da! N-am timp prea mult. Vrei sau nu sa afli ce-am facut cu razvratitul ala? - Vreau... Da. - Atunci trebuie sa platesti pretul pentru o asa informatie valoroasa. - Pretul?! - Da. - Sa am incredere in tine? - Ai de ales? - Bine. Sunt a ta. Nu-mi pasa ce mi se mai intampla. Nu-mi pasa... - Vei afla ce te intereseaza... mai tarziu. Aproape lesinata, femeia sopti printre lacrimi: - Unde e? Acum... imi spui? - La interogatoriu. - L-au luat sa-1 interogheze din nou? Cand? Ti-am prornis ca-ti raspund la o intrebare, nu la o suta. Gata, ai aflat! Sper sa nu te mai comporti ca o nebuna, fiindca voi fi nevoit sa te trimit la carcera. Liniste, da? - Dar... Ce?! se rasti barbatul. - Nimic. Voi fi cuminte. Plangea tacut si amar, inghitind gustul fioros al intunericului rusesc. - Anthony... Dragul meu! Vino! Imi pare rau, daca te-am dezamagit. Imi pare rau. Dupa multe regrete, s-a auzit un zgomot puternic. - Anthony! Tu esti? Te-am asteptat... Cuvinte inecate rezbatura de dincolo de zid: - Eva... Nu te speria. Sunt bine. - Ma bucur ca ai venit - Nu te voi parasi, Eva! Nu pot sa ma distruga. Sunt prea prosti ca sa ma invinga. - M-am temut ca... - Nici sa nu te gandesti. Nu ma intrista, te rog! Hai sa visam frumos! - Anthony... - ?! Ti-e somn? - Nu. De ce? - Nici eu nu pot sa dorm. Ma gandeam... Exista vreo metoda de evadare de-aici? - Poftim?! De sub pamant? Buncarul asta e cea mai sigura inchisoare din Rusia. Cine intra intr-o celula din hotelul asta de cinci stele, nu mai iese viu. - Trebuie sa existe o cale; o iesire secreta sau... - Am incercat. Scoate-ti din cap ca vom scapa. In iad nu te duci pentru un sejur de cateva zile, ci pentru o vesnicie. lar noi ne aflam in inima iadului. - Vreau sa plec acasa! - Dar nu ai ajuns de curand la Bucuresti? - Nu rade de mine, te rog! Vreau sa plec de-adevaratelea; cu orice pret. - Hmm... - Orice inchisoare are o imperfectiune. Spre suprafata exista doua cai de acces: lifturile ofiterilor si cele care functioneaza o singura data pe luna. - Cine are acces la ele?

- Nu stiu. Paznicii. - Paznicii? Poti gasi lifturile? - Sigur. Ma descurc. - Anthony, am de gand sa fug din temnita; iar tu ma vei insoti. Esti nebuna! Ce vei face? - Am un plan care cred ca-mi va reusi. - Ce plan? - Nu ti-1 voi dezvalui acum. Dormi! Probabil esti epuizat. Somnul e cel mai viu izvor de idei. Gandurile se aduna si se aseaza in forme diferite. apoi se disperseaza, se inmultesc si, fara sa vrei, poti sa te trezesti creator de capodopere. O mare suferinta ia forma unor superbi ochi albastri care rad cu pofta in spatele unui buchet de trandafiri. 0 obsesie plicticoasa se transforma in scanteia care da un nou sens lumii. Marile minuni s-au produs independent de dorinta vreunui pamantean, in momenrul in care nu trebuia sa sa intample; ca sa mergi inainte in viata, e nevoie sa dai inapoi 4-5 pasi, sa te opresti in mijlocul drumului si sa adormi. Te dezmeticesti si afli ca ai ajuns mai departe decat te asteptai. Secretul inventiilor geniale: sa nu crezi niciodata ca in clipa urmatoare ti se va implini visul. Spera, dar nu crede vreodata ca ai ajuns la capat. Implinirea are multe ocolisuri, obstacole si stagnari. Nu e usor sa-ti inchipui ca traiesti intr-un basm si ca zana cea buna te va ajuta sa nu te ratacesti. Exista insa o infima posibilitate ca. deschizand ochii sa observi ca te vegheaza cineva. Poate zana. Si, atata vreme cat speranta asta e cat se poate de reala, n-ai dreptul sa renunti. Dormi, viseaza si construieste castele pa Luna! Nu vei parea ridicol daca vei alerga dupa pestisori de aur nebuni, dispusi sa lege Realia de Utopia printr-un pod din solzisori stralucitori. Poate vei admira soarele prin fereastra din povestea ta atat de nebunesc de reala. alaturi de zana ta alba si vesela care te va intreba: " Acum te mai indoiesti?", Viseaza, femeie care nu-si pierde gandurile in vapaile pamantene! In fiecare colt al celei mai negre cutii metalice asteapta un inger sa-ti pui tu o dorinta, - Eva... Eva, ce s-a intamplat cu tine? Esti foarte tacuta. De cand n-am mai discutat? Te macina ceva grav. Ai uitat de planul genial de evadare? Din ziua aceea nai mai scos o vorba. - Da... N-aveam nimic de spus, - Dar iti placeau visele si lumea noastra. Toate aste se topesc in realitatea de marmura in care ne scufundam. - Imi pare rau. Probabil e vina mea ca... - Anthony, n-ai nici o vina. Esti un om bun. M-ai invatat sa sper, sa cred ca exista un viitor cu lumina. - Atunci... care-I problema? - Nu mai suport interogatoriile alea groaznice. Mi-e teama ca o sa cedez. - Ba nu! Ai rezistat destul. Ai putea sa taci in fata lor pana gasim o solutie sa scapam. - E o nebunie sa te gandesti la evadare. N-avem nici o sansa. - Planul... - Planul... Uita-1! Vom muri si nimeni nu ne va cunoaste povestea. - Si ce daca?! Nu toti oamenii mor intr-o zi? Doar noi nu suntem vreun soi de zeitati. E un proces normal. Pe mine nu ma sperie. De ce sa nu intampinam ultima clipa cu un zambet si o floare, pe malul marii, la apus, ca pe un vechi iubit? Viata nu se poate opri dupa moarte. E mai degraba o renastere in minune. Inchipuieste-ti moartea ca pe un somn profund cu vise multe, intre petalele unui bulgare de soare. Atata parfum si mangaieri mai catifelate n-ai mai simtit

niciodata. Marele privilegiu de a zambi ingerilor le revine unora care si-au dorit sa se joace cu stelele. - As vrea sa nu-mi fi pierdut optimismul; sa mai am credinta. - Pot sa te invit acasa la mine. la Londra? - Sigur. - Vezi?! Aceea este locuinta "de serviciu. Am inchiriat-o de 3 ani. O casa tipic englezeasca. Arhitectura spune tot. Cunosti prea bine, presupun stilul britanic de constructie. Nu e prea mare, dar ma caracterizeaza. Intra, te rog! Da-mi voie sa-ti iau haina si umbrella. Eva se prinse repede in jocul iluziilor. - Camera de zi... Imi place sa stau in fotoliu, sa ascult muzica si sa contemplez rasaritul. De aceea am vrut sa am ferestre enorme. Observi, desigur, ca singurele obiecte de mobila sunt cele doua fotolii, si masuta din secolul al XlX-lea pe care am achizitionat-o la o licitatie in America. Urasc aglomeratia de lucruri inutile. In pivnita am o gramada de vechituri, unele foarte valoroase, dar total neadecvate unei locuinte moderne. Ce parere ai despre tablouri? Am numai cinci originale, pe care sunt mandru sa ti le arat: 1 Rembrandt, 1 Van Gogh, 1 Picasso si 2 Renoir. - N-am avut ocazia sa vad un Rembrandt original. Extraordinar! Imi dai voie sa le studiez mai tarziu ? - Cu placere. Sa ne continuam vizita! Biroul meu... Cea mai mare camera. In biblioteca gasesti cam vreo 1000 de carti din toate domeniile, de autori englezi, americani, australieni, indieni, romani, francezi, italieni, spanioli si multi altii. Sertarele mesei mele de lucru sunt pline cu dosare importante sau nu, ori cu diferite obiecte. Ar cam trebui sa ma apuc de curatenie, fiindca te ratacesti in hartoage. Scaunul pare confortabil. Am voie sa ma asez? Barbatul ii facu semn sa ia loc. - Cred ca e grozav sa-ti petreci timpul aici, in camera verde, unde pana si aerul s-a prefacut in catifea. - Din pacate, nu stau pe acasa prea mult. Daca iesim pe coridor, cred ca iti va placea sa admiri vazele. - Vaze? Si in celalalt hol erau cateva superbe. - Vino! Din loc in loc, vaze multicolore, de forme si marimi variate, incantau vizitatorii; unele goale, aitele pline cu flori sau doar cu apa aduceau o nota de veselie necesara resedintei unui domn agent secret foarte rafmat. Eva zambi cu ochi largi, de copil, aratandu-si dantura imaculata. Zambise doar pentru englezul ei drag; din toata inima. - Le colectionezi? - Esti frumoasa. Lua dintr-o vaza un trandafir si i-1 oferi. - Pentru zambetul si lumina din ochii tai! Nu mi-am imaginat ca ma voi indragosti de zambetul vreunei femei. Dar tu... Termina, te rog! Atatea complimente... Colectionezi vaze? - Nu m-as putea lauda... Adun cate una de prin fiecare loc unde ma poarta datoria - Intotdeauna am admirat vasele in care se pun flori. Multe dintre ele reprezinta adevarate capodopere. - Usa din stanga e de la bucatarie. Gatesc cateodata si interesant e ca nimeni nu s-a plans de mancarurile mele. In dreapta se afla sufrageria. Am mobilat-o in stil vechi: o masa lunga, cu multe scaune, cu sfesnice de argint, unde ma bucur, uneori, de seri romantice binecuvantate de

luna, cu o mancare si un vin bune, alaturi, poate, de o femeie care intregeste vraja. - Ce se ascunde in spatele acestei usi? Femeia se oprise, aratand intrarea masiva in ultima camera. - Dormitorul. Vrei sa-1 vezi? - Daca n-ai nimic impotriva - Eu insumi 1-am vopsit. Patul acesla foarte mare, cu baldachin si multe perne m-a fascinat din clipa in care 1-am zarit. E cel mai bun pat din lume. De fiecare parte a lui am asezat cate o noptiera, pentru orice eventualitate... Sifonierul... e cam dezordine acolo. Din dormitor intri direct in baie. Camera de oaspeti n-am. Singurii mei invitati pleaca acasa dupa o anumita ora sau dorm cu mine. Acum, sa ne reintoarcem in camera de zi. Te voi servi cu un ceai si vom palavragi pana cand... pana cand se face dimineata. Pe o tava argintata Anthony aduse faimoasa licoare englezeasca. - Deci, ce impresie ti-a lasat casa mea? - Mi-ar placea sa locuiesc in acest loc unde respiri frumusetea si bei eleganta. - Iti multumesc, desiexagerezi - Ba nu! - Putin? - No. Ba chiar n-am spus tot. - Exagerezi! - Ba nu! - Ba da! - Ba nu! - Ba da, Eva! - Ba nu! - Incerci cumva sa-mi faci complimente? - Esti nebun. Am afirmat doar ca ai o casa minunata, de basm. - Si casa de basm il reprezinta pe gentlemanul fermecator... - Chiar ca ai luat-o razna! - In prezenta ta, nu e greu. - Pari un om normal, Anthony. Esti? - Cum sa fiu? - Normal. Adica... misterul te domina sau tu il domini pe el? - Nu stiu... Vecinii ma cunosc si imi sunt prieteni. Ma considera un tip simpatic. Nu e nimic misterios in existenta cotidiana a lui Break. - Le-ai spus ca esti spion? -Nu mi s-a parut necesar. Stiu ca lucrez la Ministerul de Interne si atat. - Ti-ai dorit vreodata sa ai copii? Sa-i auzi strigandu-te "tata"? - Cine nu-si doreste? E un subiect cam trist. De multe ori il evit. - De ce? - Sotia mea a pierdut doua sarcini. Eu, ca de obicei, eram ocupat si am lasat-o sa treaca singura peste toate lacrimile. Prima oara eram in Mexic, intr-un bar, cand am aflat ca bebelusul pe care-1 asteptam cu jucarii si emotii s-a dus... M-am imbatat zdravan in ziua aceea si cativa colegi au fost nevoiti sa ma arunce intr-un rau ca sa-mi revin. M-am intors urgent la Londra, am imbratisat-o si nu i-am mai putut spune decat: iNu plange. te

iubesc! Nu e vina nimanui!" Timp de o luna o strangeam noaptea in brate si ii repetam la nesfarsit: "Te iubesc!" Tremura atat de tare, incat aproape ca-mi era frica s-o ating. Am facut amandoi terapie un an intreg si, dupa ce ne-am revenit, am incercat sa aducem din nou pe lume un copilas. Povestea s-a repetat, desi medicii au supravegheat-o permanent si ne asigurasera ca va fi bine de data asta. A fost un an foarte greu acela. - Imi pare rau. Nu trebuia sa deschid subiectul. - Tie nu ti~ar fi placut sa te trezesti langa copilul plangacios, sa-1 privesti in ochi si sa-i oferi lumea in dar? - Am visat la o astfel de clipa de cand ma jucam in gradinita de papusi. Dar sunt o prerfectionista si un copilas are nevoie de o familie perfecta, cu o mama si un tata potriviti si indragostiti in fiecare zi mai mult. Eu nu 1-am gasit pe omul destinului. Cine stie pe unde rataceste... Poate ma cauta. Pe la 18-19 ani ma imprieteneam foarte usor cu copiii. Ma considerau una de-a lor si aveam incredere ca nu ma vor trada si nici nu ma vor dezamagi vreodata. - Ne asemanam. Si eu m-atn atasat intotdeauna de copii, cu care am avut o relatie foarte speciala. Sunt singurii care nu mint si nu insala. Iubesc cu tot sufletul si nu stiu sa urasca. Ii numeam "fiintele create de mana Domnului". - Se spune ca in Londra traiesc inca povestile. Mi s-a vorbit despre aceasta metropola ca despre un loc fermecat, unde oricand te poti trezi in mijlocul unui basm adevarat. - Asta e Londra: legende si mistere, personaje insolite si o civilizatie aproape mistica. Nu stiu ce fascineaza mai mult: obiceiurile noastre stravechi, imbinate atat de bine cu prezentul, existenta palatelor si a regilor sau mirajul taramului unde se implinesc visele cele mai copilaresti. Aici as dori sa ma retrag la vremea cand iti depeni amintirile in fata nepotilor: intr-un castel mic, pe o insula inconjurata de ape nesfarsite, unde sa scriu 10 romane si sa iubesc o singura ferneie. - Ai trait aventuri ce merita aflate, ca sa-i incante pe romantici. Cartile tale vor avea succes. - Sper... E cam tarziu. Trebuie sa pregatesc cina. Daca vrei, te poti odihni in dormitor sau poti studia tablourile si vechiturile din pivnita. Promit ca nu te voi deranja. - E ora 18:00. La cat luam masa? - La 20:00. - Am, deci, timp sa ma odihnesc putin. Calatoriile ma obosesc. Dar... n-am nici o rochie de schimb. - Nu te ingrijora. Cu 15 minute inainte de cina. Anthony ii aduse doamnei o cutie mare. - Ce e inauntru? intreba nedumerita. - Deschide-o! Imi pare rau, dar va trebui sa te las singura din nou. Am friptura in cuptor. Sa nu intarzii! Deschizand cutia misterioasa. Eva zambi luminos.

- Wow! E fantastic! Englezul meu perfect... Aparu in sufragerie imbracata cu splendida rochie neagra, lunga, punand pantofii, agrafele si colierul de argint pe care i le daruise el. - Draga mea, arati senzational! - Multumesc. - tti place? la loc! Pe masa erau asezate sfesnice cu himanari, flori micute in vase colorate si platouri cu mancare aburinda. Barbatul servi oaspetele si apoi isi lua o portie. Dupa cina, s-au mutat in camera de zi. - Gatesti delicios, Anthony! - Va multumesc, Doamna! - E o atmosfera de Curte veche aici... Nu-mi vine sa cred ca ai parasi locul acesta pentru... aventura. - Nimeni nu intelege atractia fatala a pericolului invaluit in rasarituri de soare. Odata prins in mrejele acestei fete Morgana, nu mai poti renunta... - Calatorii, stil de viata luxos, relatii la nivel inalt... De acord, nu te poti desprinde asa usor de ele. Nu mi-ai povestit niciodata cum ai ajuns spion. - Prefer termenul de "agent secret, daca nu te superi... Primul contact cu lumea "oamenilor din umbra"- asa cum imi place sa-i numesc- a fost in timpul facultatii, cand mi s-a propus sa intru in randurile MI6. Mi se oferea o bursa de studii in Australia si ceea ce trebuia sa fac, in schimb, era sa primesc o servieta de la un domn, pe care s-o duc apoi 1a aeroport. Sigur ca am acceptat si, dupa terminarea studiilor de filosofie, am urmat cateva cursuri, am dat cateva teste si m-au admis in lumea lor: "Ai stofa de agent secret" mi-au zis. - Parintii tai au avut obiectii? - N-am avut curajul sa le marturisesc cu ce ma ocup, timp de doi ani. Intr-o seara. inainte de a pleca intr-o misiune foarte riscanta, le-am declarat: "Eu sunt agent secret in slujba Majestatii Sale." Mama strangea masa, iar tata se pregatea sa se ridice. Abia cinasem. S-au uitat mandoi la mine si n-au crezut. Si-au continuat treburile. Niciodata nu m-au ascultat si asta ma infuria. Am sarit in picioare, strigand: "Maine ma duc in Libia, in misiune." "Bine, fiule. Iti voi pregati valiza", mi-a raspuns mama calm. Nu intelegeti? E prima aventura importanta si serioasa din cariera mea de spion. Sunt spion, la naiba! Sunt spion! V-am mintit mereu. Stiati ca mi s-a oferit bursa in Australia fiindca eram cel mai bun student. Ei, bine, nu-i adevarat. Desi am avut rezultate foarte bune, am obtinut bursa din alt motiv: am acceptat sa ajut la indeplinirea unei operatiuni a MI6. M-au recrutat inca din facultate." Tata a aruncat ziarul si s-a intors spre mine, cerandu-mi uluit amanunte: "Cum?!". L-am privit triumfator: "V-am atras atentia? Ce bine! Da, am intrat in MI6; si nu sunt un profesor renumit care colinda lumea ca sa discute cu elevii despre adevarurile filosofiei. La inceput am facut-o ca sa ma desprind de voi, sa scap de sub privirile voastre absente. Niciodata nu m-ati inteles; de aceea am preferat sa infrunt primejdiile de tot felul". Mama se speriasa, tata ar fi vrut sa ma stranga de gat. "Iti place sa te joci de-a spionul?! Sa nu mai indraznesti sa vii in casa mea!" Acestea au fost ultimele cuvinte pe care 1e-am auzit de la barbatul de care ma temusem o viata intreaga si pe care-1 respectasem intotdeauna. Din acea clipa m-a uitat. - Nu te-a iertat?

- Ba da, in cele din urma... Inainte de a muri, m-a chemat pentru a-mi spune: "De dragul mamei tale... De dragul iubitei mele, te-am iertat. Fii binecuvantat, baiete! Sper sa nu-ti vina de hac orgoliul asta nebun." - Deci mama ti-a fost aJiata. - Mama... intr-un fel... Femeie slaba, s-a aflat dintotdeauna sub influenta tatei. Nu avea o personalitate foarte puternica si cred ca n-o deranja prea mult statutul ei de "dominata. Dar are meritul de a-1 fi determinat pe tata sa-si calce pe inima si sa-mi ierte razvratirea. - Era un om dur dl.Break? - Nu chiar. Vroia sa para astfel, dar era, mai degraba, un barbat dintr-o bucata. - Viata ta de familie chiar a esuat lamentabil? - Ma tern ca da. N-am avut o familie adevarata, dar m-am straduit. Nu stiu cu ce-am gresit. - Sau poate altcineva a gresit fata de tine. - Poate... Mi-au facut atata rau, incat se poate sa-mi fi furat si o parte din suflet: aceea care apropie oamenii. Nefericirea pe care ai fi vrut s-o uiti te urmareste si te face sa pari diferit. - Te simti vreodata trist, pierdut, fara speranta? - Nu. A existat o perioada in care viata mea mea era banala si plictisitoare, dar... a luat sfarsit. Dupa furtuna apare intotdeauna curcubeul. - Eu am incercat de multe ori astfel de sentimente. Cred ca despartirea parintilor m-a afectat destul de grav, desi n-am vrut sa recunosc. Nu e usor sa ti se rupa imaginea iubirii perfecte in doua jumatati si sa-ti fie aruncata la picioare ca sa o calci sau s-o aduni, intrebandu-te daca se mai reface. Am studiat arta pentru a intelege ce s-a intamplat cu ei, cu mine, cum de iubirea trebuie sa moara. In arta, uratul e frumos, iar frumosul e sublim; moartea e viata. iar viata e arta. Complicatiile ma exaspereaza. - Draga mea, arta trece prin inima, nu prin cap. Inceteaza sa mai cauti explicatii, raspunsuri si, mai ales, sa-ti rezolvi drama, refugiindu-te intre picturi, carti, sau... altceva. M-ai convins ca ai sufletul sensibil al artistului. Aceasta e cheia a ceea ce n-ai aflat pana acum. In sufletul tau ai toate raspunsurile, dar le-ai cautat prea departe. Cum sa-ti spuna Van Gogh sau Shakespeare de ce s-a pierdut iubirea familiei Tincu? Cum sa afli de la ei unde s-o gasesti? Nu-ti pot da decat un indiciu vag, o parere personala, idealizata si vei recunoaste: Da, asa simt." Dar unde sunt certitudinile, Eva? Il consider mincinos pe acela care afirma ca un anume artist i-a raspuns framantarilor. Uneori se intampla sa vibrezi altfel cand ai de-a face cu o capodopera si sa presupui ca ai dezlegat misterul care te chinuia. Dar, cercetand mai bine, incepi din nou sa te indoiesti de adevar, Daca artistul s-a inselat? Daca nu ti se potriveste feeria descrisa de altul? Sau daca, pur si simplu, iti dai seama ca e doar fictiune, o situatie ipotetica, pe care la inceput o vedeai asemanatoare cu aceea traita de tine, dar care, transpusa in realitate, se transforma intr-un lucru nebunesc? Daca esti suficient de inteligent, aduni de ici, de colo, indiciile, le pui cap la cap, le treci prin

creier, prin suflet, consulti constientul, subconstientul, inconstientul si abia apoi iti formulezi un raspuns propriu, sigur, pe care il vei accepta, sau nu, in functie de rezultatele acestei anchete. Nu v-au invatat ca o obsesie dispare doar daca vrei si tu si ca un obstacol exista doar fiindca tu il creezi? Poti sa invingi doar prin tine! - Oare? Nu ma simt o luptatoare in aceasta clipa. Stii ce mi-ar placea? Sa ma stranga cineva in brate si sa am sentimentul acela unic de siguranta. Vreau sa ma iubeasca cineva cu adevarat. Anthony! - Suntem doi oameni singuri care iubesc cu disperare viata. Meritam o soarta mai buna. - Da... Mult timp si-au sorbit ceaiul in tacere. - Anth... - Eva... Spune! Crezi ca vom putea petrece Anul Nou la Venetia? Intotdeauna mi-am dorit sa ajung acolo intrun moment special. - Intr-o gondola, sub cerul luminat de urari si camece fericite... Ispititor! Vroiam sa te intreb daca... accepti sa mergem de Craciun intr-o tara mai exotica. - Unde? - In China; sa ne plimbam pe Marele Zid Chinezesc si sa fim cei mai importanti oameni de pe planeta. - Da! Abia astept sa ajungem in Tara Dragonilor. - AR fi bine sa incepi sa impachetezi, fiindca peste trei zile vom pleca. - Vom pleca... unde? - In China. Saptamana viitoare e Craciunul. - Cum? Atat de repede? - Nu te bucuri? Visurile tale prind viata. Iti promit ca nu vei regreta aceasta alegere, Eva. Nu e doar o iluzie, e realitatea noastra, pe care o traim mai frumos decat altii. - Ai dreptate. Incep sa invat ca viata poate fi frumoasa, - Uneori. Dar... sa uitam ca stelele cad prea devreme. Noaptea, Tamisa e splendida. - Dintotdeauna m-au fascinat raurile mari care nasc legende. Am o surpriza pentru tine. la-ti haina si sa mergem! Ce surpriza? - Vei afla la momentul potrivit. Au trecut 15 minute pana cand doamna a revenit in salon. - Si acum? intreba curioasa. - Acum asteptam. - E ora l:00 noaptea. - Stiu. - Ma enerveaza sa am am habar ce mi se pregateste - 0 surpriza care te va face sa zambesti. - Da-mi macar un indiciu! - Are legatura cu Tamisa. - O plimbare? - Nu mai pune atatea intrebari. O surpriza e o surpriza si nu ma vei determina sa ti-o dezvalui. Sunt mut ca un peste.

- Nu-mi vei spune nimic. Am sa ma resemnez. Eva se apropie de una dintre ferestre. - Anthony... - Cine sunt oamenii aceia care s-au oprit in fata usii? - Grasanul cu barba, ochi mari si imbracat elegant este soferul. Celalalt inalt, slab, care zambeste este partenerul meu. - Cred ca a frant inimile multor femei. Deschise usa si ii saluta pe cei doi barbati. - Brak, prietene, de cand nu ne-am mai vazut? spuse unul dintre ei. - Imi pare bine ca ai venit. Eva. ti-I prezint pe Thomas Jarod "Grasutui" si Andrew James Bronson CuceritoruI". Domnilor, faceti cunostinta cu domnisoara Eva Andreea Tincu. - O alta cucerire de-a ta? sopti dl.Bronson. - Nu. E o femeie minunata. Ea e altfel. - Toate sunt altfel. - Eva nu se aseamana nimanui. N-am mai intalnit vreo femeie atat de interesanta. - Am auzit bine? Doar nu te-ai indragostit. - Nu, nu cred. Simt ceva. dar... dragostea e un lucru maret Adevarata dragoste, vreau sa spun. - Am parasit-o pe domnisoara Tincu. Ar fi bine sa ne reintoarcem. Doamna asculta amuzata glumele "Grasanului". - Sa mergem, draga mea! - Desigur! Ne insotiti, domnilor? - Ne vor conduce pana acolo. E totul pregatit, baieti? - Te-am dezamagit vreodata? - Urcati in masina! Tom, James ...Eva, trebuie sa te leg la ochi cu esarfa asta. Doamna observa ca Anthony avea in mana o esarfa de un rosu aprins. - De ce? E o pacaleala? Ce incerci sa faci? - Ai incredere in mine, te rog! E un vis. - Atatea mistere... Fie! Sper sa merite. - Cum te simti? - Curioasa. E departe? - Nu tocmai. Dupa o vreme, masina s-a oprit. - Coboara, Eva! Usor... Ai grija pe unde calci!... Multumesc, prieteni! La revedere! - Distractie placuta, Anthony! Doamna... - Ei nu raman? Unde pleaca? - Se vor duce acasa, presupun. Asteapta putin aici! Barbatul urca pe puntea iahtului special pregatit pentru acel moment si exclama entuziast: - Perfect! Reveni pe mal, apucandu-i mana insotitoarei sale. - E racoare. Pot sa ma uit? - Nu, nu inca. Vom urca sapte trepte. Una... Doua... Sunt in spatele tau... - Am sa cad... - Ba nu! Curaj! Trei... Nu-ti pierde echilibrul! Eva, fii atenta! Pune piciorul pe urmatoarea treapta. Inca putin si ajungem sus. - Sus, unde? - Continua! Haide, asta e ultima! Gata! Prinde-te de balustrada... Asa... Acum pot sa desfac esarfa. Priveste!

- Minunat!...Eu... Mai bine tac. - A meritat sa te joci cu mine? - Da, cu siguranta. Multumesc. Nimeni nu mi-a mai facut o astfel de surpriza. - Daca esti la Londra si iti pui o dorinta, pe malul Tamisei, ti se va indeplini intr-un timp foarte scurt. - Nu ma minti? - N-as putea. Legenda spune ca, dupa miezul noptii, duhurile oamenilor ucisi in Turn se plimba pe malurile vechiului rau si asculta cuvintele oamenilor din apropiere. Ca sa-ti indeplineasca dorinta, trebuie sa le oferi in schimb o floare. Batranii obisnuiau sa plece uneori si, in intunericul apei, implorau spiritele sa-i ajute. - Infiorator! Ne urmaresc si acum spiritele? - Asa e povestea; dar nu te teme, au un caracter pasnic. - Le-a vazut cineva vreodata? - Demult, da... Se povestea ca numai persoanele deosebite le percep aparitia. - De ce trebuie sa le oferi o floare, cand iti pui dorinta ? - Florile sunt cele care fac trecerea intre spirit si materie, intre efemer si eternitate. Au darul de a indupleca duhurile. Chiar si ele iubesc lucrurile cele mai frumoase, care dau vietii nebunia vremurilor apuse cu tot farmecul si stralucirea uitate. Cine nu iubeste parfumul de iasomie alintata de buzele unei fecioare si cine nu cucereste instantaneu daruindu-si inima ascunsa intre petalele unui trandafir? - As vrea sa-mi spun dorinta... dar nu am cu ce sa platesc indeplinirea ei. - Erau pe undeva pe aici niste plante. Ma duc sa le caut. Nu lipsesc decat vreo doua minute. Eva ramase sa priveasca apele impietrite ale Tarii cu cavaleri si doamne. Indepartat, posomorat, zeu inghetat si necontestat al tinutului, Turnul isi apara legendele. Era o noapte cetoasa, in care zgomotele se dusesera la culcare mai devreme, propice ritualurilor magice. Deodata, femeia scoase un usor tipat uimit. Asista la materializarea unei fantome sau, cel putin, asa i se paruse in prima clipa. Vazuse cum deasupra raului pluteau nori albiciosi, care sau transformat, treptat, in oameni imbracati ciudat, in stil medieval. - Am halucinatii. E clar, am luat-o razna, isi repeta de cateva ori, sa se convinga ca fascinantul spectacol la care era martor fara voie exista doar in mintea ei. Cortegiul plutea, invaluit in ceata subtire, spre mal. Una dintre fiinte veni spre vapor si se opri la cativa metri dandu-i Evei ocazia sa-1 studieze infatisarea. Era o femeie incredibil de alba, inalta de 1.65m - dupa cum estimase doamna -, cu parul brunet, lung, despletit, invaluindu-i figura impunatoare, imbracata cu o rochie neagra. O fixa pe straina secunde nesfarsite. In ochii si infatisarea nalucii se ghicea resemnarea disperata imbinata cu blandete trista. S-a intors si s-a alaturat din nou celorlalte suflete condamnate sa rataceasca, in fiecare noapte, calea catre Cer. Anthony o gasi tremurand si privind in gol. Arunca trandafirii jos si o imbratisa. - Ti-e frig? Tremuri ingrozitor, draga mea. - Nu... - Ai inghetat Vrei sa intram in cabina? - E bine aici. Ai vazut si tu? - Despre ce vorbesti ? - Fantomele. Una, o femeie splendida, m-a privit. I-am vazut ochii, Anthony. Erau vii. - Ceata creaza iluzii dintre cele mai ciudate.

- Dar n-a fost o iluzie. Pot sa jur ca am trait o experienta inexplicabila, dincolo de limitele normalului. Mi-ai spus ca e posibil sa le percepi. - Legendele sunt, in mare parte, basme de vrajit necunoscatorii. - Nu ma crezi. Nici eu n-as fi crezut, daca n-as fi vazut cortegiul acele ciudat de oameni morti care mergeau pe apa. Si sunt sigura ca n-am visat. - Ti-am adus ceva. li intinse unul dintre trandafiri. - Acum dorinta ta se va implini. Eva inchise ochii, saruta floarea si o trimise spiritelor binevoitoare. Acelasi gest il repeta si barbatul. - Daca mai stam afara, ne vom imbolnavi. In cabina era cald; o caldura linistitoare. Mobilata intr-un stil luxos, trada o afintate pentru frumosul spectaculos. Dl. Break ii aseza haina femeii pe unul dintre scaune, invitand-o sa ia loc pe o perna orientala, in fata unei mese joase impodobita cu lumanari multicolore, cu forme diferite, si platouri pline cu fructe exotice. - Esti palida. Ti-e frig, Eva? - Nu, raspunse soptit femeia, cu privirile ratacite. - Ce te framanta? - Aparitiile blande din miez de intuneric. Stiu, imi vei spune ca mi s-a parut. Logica ma indeamna sa uit si sa ma mai chinui sa dezleg taine ireale. Dar... exista atatea fenomene inexplicabile; de ce n-ar exista si fantomele? - Tu chiar ai fost martora unor lucruri uluitoare, care te-au tulburat, nu-i asa? - Da. Am vazut... Acum sunt convinsa ca legendele sunt adevarate. Sigur, par cel putin nebuna, dar nu-mi mai pasa. In ochii ei era atata suferinta, atata durere si demnitate... - Despre cine vorbesti? - Despre femeia cu ochii vii. Poate vroia sa-mi transmita un mesaj. - Ar fi mai bine sa te odihnesti. Speram sa nu ne despartim prea devreme in noaptea asta, dar.,. Vino, te conduc in cabina pregatita pentru tine! - Anthony, nu vreau sa fiu singura. De ce sa nu ramanem aici si sa ne bucuram de ultima noapte cu stele calde? - Esti o femeie inteligenta, frumoasa, misterioasa, o femeie adevarata, Eva Tincu. Te-as urma oriunde timp o mie de ani si nu m-as plictisi sa te privesc. - Te-a atins vraja raului, precis. Cate doamne n-oi fi amagit cu aceste cuvinte? - Nu m-ai crede. Eu, sarlatanul, Don Juan-ul, junele prim care a strivit visele atator frumoase, sa fiu sincer... Ai dreptate. Un playboy va ramane un playboy. Imi place sa fac complimente. Deformatie profesionala... - Nu te intrista. Nu trebuia sa sune asa de rautacios... larta-ma! - Nu esti vinovata de nimic. Rase cam fortat si ii stranse mana stanga a femeii. - Foarte draguti colegii tai. - Andy si Tommy... Sigur... Baieti buni, desi cam fustangii. - Ati participat la multe misiuni impreuna? - Da, am trait o gramada de aventuri; ca cei trei muschetari. - Ati dat vreodata de bucluc?

- Mereu; dar am reusit sa ne salvam viata si onoarea. - Nici ei nu sunt insurati? - Nu. - Nici n-au fost? - Nici, - De ce? - Pentru ca le place sa traiasca. - Casnicia inseamna renuntare la viata? - Intocmai. Casatoria este renuntarea de buna voie la viata libera, la visuri si la binefacerile celibatului. - Adica? - Adica, pe scurt, te transforma in sclav, iar zeita care te-a vrajit devine Cotoroanta. - Asta e parerea ta? - Ihim... Am fost insurat - Pentru tine nu inseamna nimic familia? - Ba da. - Ce ? - E un lucru frumos, dar ireal. Celula de baza a societati, Paradisul, oaza de liniste - prostii! Nu e posibil. - Cum sa nu? Atatia oameni sunt fericiti impreuna, se iubesc dupa zeci de ani de casnicie... Oh, nu, ma tem ca va trebui sa te contrazic. Intre ei e respect, obisnuinta, nostalgie, orice, dar nu dragoste. lubirea e ceva navalnic, puternic, tanar, nebunesc, animalic si suprem. -Casatoria e necesara pentru progresul societatii. - Deci progresul depinde de o foaie de hartie? Refuz sa accept acest lucru. - Nu esti de acord cu aceasta forma de uniune intre doi oameni care se iubesc? - Ba da, dar nu li se potriveste tuturor. Oare sunt obligat sa te iau de nevasta, daca as fi indragostit de tine? Putem trai impreuna fericiti, fara sa avem nevoie de legaminte, pe care, sigur, nici unul dintre noi nu le va respecta. Eu nu cred in fidelitate si in promisiunile femeii. Cred insa in plictiseala si in singuratatea in doi, care intervine- inevitabil- in cel mai unit cuplu. E imposibil sa suporti 50 de ani, in fiecare zi, acelasi om, cu tabieturile sale; candva ajungi sa-1 detesti pentru ca nu se mai ridica la inaltimea dorintelor tale, pentru ca, brusc, s-a risipit vraja si i-ai descoperit prea repede misterul. - Nu ti-ai gasit inca perechea ideala, de aceea iti permiti sa insulti aceasta institutie sacra. - Si tu ai sfarsit cautarea? - Macar recunosc avantajele casniciei. - Si care ar fi acestea? - Iti ofera siguranta, stabilitate, incredere si- de ce nu?- demnitate. Consider ca e un lucru necesar de care depinde, in oarecare masura, chiar echilibrul psihic. Un sot te ajuta sa infloresti ca un trandafir inrourat in lumina lui Marte, sa daruiesti raze de soare din sufletul tau. 0 casatorie din iubire, intre doua inimi unite de un pod de ploaie instelata, te ajuta sa supravietuiesti. - Femeile gandesc altfel decat barbatii. Sufera de romantism. N-am inteles si nu mai am timp sa inteleg nevoia lor de a fi legate de cineva printr-un simplu act important pentru. . . oare pentru ce?

- Nu e chiar atat de simplu, Anthony. - E clar ca nu ne pricepem la casatorii. Habar n-avem cu ce se mananca. Nici nu stiu de ce am inceput discutia asta. Tu- o romantica incurabila, eu- un burlac convins. . . facem o echipa nemaipomenita. - Mi-am amintit de copilarie. Eram tare incapatanata si intotdeauna polemizam cu oricine, pe orice tema, chiar daca n-o cunosteam prea bine. Imi placea sa-i provoc, sa aflu de la altii ceea ce nu stiam, in asa fel incat sa nu banuiasca lipsa mea de cunostinte. Astfel mi-am facut multi prieteni, inca de foarte timpuriu. - Aveai succes inca de pe atunci. - Urasc sa afisez o falsa modestie. Da, am fost foarte populara printre fete si, mai ales printre baieti. Presupun ca reuseam sa ma comport foarte diferit in preajma fiecaruia si sa ma adaptez situatiei. Apaream asa cum ma vroiau: feminina sau baietoasa, rigida sau navalnica, prietenoasa ori indiferenta. - Nu pari sa ai o fire cameleonica. - Uite, vezi? Asa vreau eu sa ma percepi. - Pun pariu ca ai cucerit multi baieti. - Cred ca da. Faceau prostia sa se indragosteasca de zambetul sau de incapatanarea mea, iar eu ii dezamageam. Nu le dadeam atentie si sufereau ca nu-i consider demni sa le ofer mai multe sentimente decat altora. Imi parea rau, dar eram doar un copil, care se juca de-a copilul. Imi placea sa fiu rasfatata si sa acaparez atentia tuturor. Ma simteam o mica vedeta. Parintii ma incurajau, dar nu-mi tolerau toate nazbatiile si nu ma tratau ca pe o fetita minune. Mi s-a repetat, intr-adevar, de nenumarate ori ca sunt cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, printesa fermecata care poate obtine orice, dar aveam obligatia sa invat cel mai bine, sa am cea mai curata camera, sa fiu cea mai buna gazda, ca, intr-o zi sa obtin tot ce-mi doresc. Nu ma ma obligau la nimic si nu ma rasfatau mai mult decat pe fratiorul Meu, dar simteam eu nevoia sa fiu perfecta, sa primesc laude si sa ma admire prietenii. Asta se intampla pe la vreo 4-5 ani. Familia mi-a oferit iubire si sprijin; nimic altceva. Intre prieteni eram sefa, starul necontestat, iar acasa deveneam copilul-model cu maniere impecabile, capabil sa sustina o conversatie cu adultii, care, de cele mai multe ori erau uimiti de precocitatea mea. Mama si tata s-au sstraduit sa ne ofere o educatie aleasa, incepand de la varsta doi ani. Multi isi inchipuie ca e dificil sa modelezi mintea tanara si sa-1 incarci pe copil cu informatii diverse. Dar ce e mai frumos decat sa te joci cu informatia, s-o accepti sau s-o refuzi, dupa cum doresti, ramanand unicul tau stapan? Parintii m-au insotit in descoperirea Universului si m-au invatat de ce soarele e galben, de ce rata face mac, de ce lumea e o conventie. . . larta-ma! Am gresit vorbindu-ti cu atata pasiune despre frumusetea vietii intr-o familie unita si iubitoare. - Imi place sa te-ascult evocand amintiri tandre si figuri blande. Tu ai trait un miracol... - Care tie ti-a fost refuzat. Poate trebuia sa tac mai devreme. - Sau poate nu trebuia sa te opresti. - Acum e randul tau sa ti-i readuci in minte pe prieteni. - Prieteni? Care? - Aceia din copilarie.

- Imi ceri un lucru dificil. - Comunicarea vindeca ranile. - Cunosti drama copilariei mele. M-au vrut mai perfect decat perfectiunea insasi. Pana la o anumita varsta- atunci cand am mers la scoala- m-am bucurat de familie si de libertatea explorarilor inocente, dupa care m-au obligat sa acumulez o cantitate uriasa de informatie, sa studiez de dimineata pana seara tarziu. Nu aveam voie sa ies din casa in cursul saptamanii, sa primesc pe cineva sau sa imi pierd vremea cu cine stie ce prostioare prea normale pentru mine. Citeam si imi placea sa citesc, luam lectii de pian si vioara si imi placea, aveam profesor de dans si ma simteam bine dansand, invatam bunele maniere, participam la ceaiuri si petreceri private, stiam din toate cate ceva. La 14 ani mi se spunea "Enciclopedia" sau "Larousse". Am inceput sa urasc toate "normalitatile" astea care imi acaparau timpul si nu ma lasau sa traiesc cu adevarat. Nu am avut prieteni. Nu ma accepta nimeni. Fetele nici macar nu ma observau. Eram "Omul invizibil", cum imi notam deseori in jurnal. Cand am incercat sa reiau viata, miam dat seama ca nu mai stiam sa fm adolescent. Mi se parea interesant s-o fac pe inadaptabilul. Am hotarat sa ma schimb, sa-mi creez un stil personal, sa ma nasc si, tarziu, am iesit din umbra, am invatat sa iubesc si sa respect calitatile tuturor, nu doar sa le judec defectele. Abia atunci am aflat ce inseamna prietenia, flirtul cu cele mai frumoase fete si puterea unui compliment. Stii cat de greu a fost sa ma adaptez, sa recuperez toti anii in care imi dorisem cu disperare sa exist pentru colegii mei de viata? Intunericul cu sclipiri de soare invaluia gandurile si omora suferinta in modul bestial in care durerea distrusese palate constitute in calea ploii. O miscare grea de monstri flamanzi de vise ii arunca in cutiile de moarte rece. - Ce se aude? Mi-e frica, Anthony! - Nu face zgomot. Poate ne vor lasa in pace. - S-au oprit. Linistea se infiora din nou sub greutatea sentintei capitale repetata de particulele de oxigen din dreptul fiecarei celule. - Ce se intampla? Usa se deschise incet si lumina ii biciui sufletul femeii ghemuite pe saltea. Isi roti in jur ochii dementi si vazu trei soldati inspaimantatori. - Eva Maria Andreea Tincu din Romania, rosti unul care parea a fi sef peste ceilalti, vii cu noi! Se apropiara de creatura cu haine rupte si patate de chinuri, cu ochi de broasca, par de caine si trup de extraterestru gasit la Roswell. Se feri, instinctiv de mainile care vroiau s-a prinda. - Nu te teme, te vom ajuta, vorbi conducatorul operatiunii, intr-un acces de regretabila compasiune. - Voi... rai... urat... animale paroase... Insultele nu-i emotioneaza pe criminalii de noblete. - Nu ne face misiunea mai grea. Te vei odihni. Vei visa frumos. Te vom duce acasa. Ultimele cuvinte ii tezira interesul Evei. - Acasa? - Da. - Acasa... Unde e acasa? - Nu-ti mai amintesti? Ai flori frumoase in gradina. - Am? - Vino cu noi? Ne asteapta o masina ca sa ne conduca la Bucuresti. Dar, mai intai trebuie sa

dormii si sa fii iar frumoasa. Lasa-ma sa te iau in brate! - Nu! tipa innebunita detinuta. Nu... nu... nu... vreau! - Poti sa mergi? - Nu M-au batut rusii si... n-ai vrea sa afli prin ce-am trecut. Dar acum se va termina totul, fiindca ma duci acasa. Ma duci acasa, nu-i asa? - Ai incredere in mine! Te voi ajuta sa ajungi in camera unde ti se vor da lucruri de schimb. Rusii se indepartara, dupa ce au convins-o pe Eva sa-i insoteasca. Singur, Anthony Break intui care va fi soarta doamnei lui din vis, dar refuza sa accepte, incercand sa se convinga de inexistenta unui adevar evident. A asteptat-o doua saptamani, mintindu-se ca o va revedea curand. Nu o aduceau inapoi nici cantecele. nici rugaciunile, nici strigatele si totul devenise o nesfarsita noapte, in care astepti moartea si ea uita sa vina. Omul antrenat sa-si controleze orice mic gest invata sa planga. Dezmadejdea nu se mai ascunde. Timpul a plecat de mult in voiaj de nunta cu eternitatea. Spionul afla ce inseamna normalitatea. Don Juan-ul isi cauta, obosit, caietul cu teorii despre iubire ca sa-1 rupa in miliarde de ccuvinte pe care sa le inchine focului. Intelege ca e prea tarziu ca sa mai inteleaga ceva. II privesti si nu te cunoaste. II intrebi: Ce sunt eu?" si va spune: "Nimic, caci din nimic venim si spre nimic calatorim. Ne grabim ca sa dam un sens nimicului." II crezi nebun. Poate ca e. Sau poate tu esti nebunul? De fapt ce esti tu? Cine esti? Unde te grabesti? De ce nu-1 asculti? Stai! Ti-a facut semn sa te apropii. "Inviaza-ma!" te implora. "Sau ucide-ma!" continua. Du-ma la inceput ori dincolo de sfarsit" Ai putea sa-i suporti povestea? Destinul lui nu s-a sfarsit; doar a tacut "Inceputul si sfarsitul suntem noi, Eva. Doar noi puteam da un alt curs povestii." - ultima dovada a lumii de sub pamant: scrisoarea pe pereti de fier a lui Anthony Break - epitaf peotru sufletele pe care le-a unit pedeapsa cu moartea. Raluca Emilia Pieleanu 1999 -2000

S-ar putea să vă placă și