Ancheta

Mitul ziaristului de investigatie nu este o inventie "gazetareasca". Fiecare debutant viseaza sa treaca cat mai repede la editorial si ancheta. Sa treaca deci la genurile care aduc rapid notorietate si prestigiu. Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple. Pe langa o bogata experienta in domeniu, ziaristul de investigatie are nevoie de calitati personale de neinlocuit : curaj, dinamism, rapiditate in miscare, fler si spirit de aventura. Nu e usor sa fii detectiv pe cont propriu, sa cauti tenace acul in carul cu fan si, peste toate, sa infrunti ostilitatea si amenintarile celor anchetati. Investigatia e o problema de indrazneala si temperament - lucru care (trebuie sa o spunem de la bun inceput) nu sta la indemana oricui. Ca gen de sine statator, ancheta e putin prezenta in presa scrisa. Acest lucru nu trebuie sa ne mire, daca ne gandim ca : - ancheta e un gen jurnalistic "scump", care se realizeaza cu un mare consum de timp si bani; - implica riscuri si sanctiuni, pe care conducerea ziarului nu e dispusa sa le asume; - cadrul legal devine tot mai restrictiv, protejand (uneori excesiv) fie intimitatea individului, fie concurenta economica loiala. ntr-o ancheta, totul pleaca de la modul de abordare a informatiei. n timp ce stirile se ocupa rapid de informatiile primite, acceptand pasiv ceea ce este definit de catre autoritate (guvern, politie, purtatori de cuvant), jurnalistul de investigatie isi selecteaza propria informatie si o valorizeaza cu mijloacele lui specifice. Altfel spus, daca reportajul reprezinta o "poetica" a efectului, ancheta sustine o "poetica" a cauzei. Reportajul se centreaza pe intrebarea : cine ? si pe actorii evenimentului, in timp ce ancheta revine insistent la provocatoarea intrebare : de ce ? Fara a neglija contextul (unde? cand ? cum?), o buna ancheta trebuie sa demonteze mecanisme si aparente factuale, ajungand la informatii deseori ascunse, greu accesibile.

Ancheta de fapt divers

Pare o forma a investigatiei de actualitate, dar nu se confunda cu ea macar prin subiectul ales (uimitor, pitoresc, generator de emotii puternice). Pare o ancheta politista, dar nu este, cata vreme efortul jurnalistic se centreaza pe circumstante si nu pe dovedirea vinovatiei cuiva. Notand pana si cele mai mici detalii ale intamplarii, ziaristul poate lansa ipoteze sau mari semne de intrebare. Restul apartine politiei si justitiei. Sa luam cazul solistului vocal Ion Luchian Mihalea, omorat in locuinta lui personala. Plecand de la un detaliu aparent minor - anume ca usa de la apartament nu prezenta semne de efractie - ziaristii au dedus corect ca autorii omorului faceau parte din anturajul victimei. Lansata pe acest drum, ancheta va consemna marturiile vecinilor, ale prietenilor etc., ocazie cu care se va descoperi un mare secret din biografia artistului, faptul ca era homosexual si frecventa asiduu lumea acestei minoritati sexuale. Ca si in cazul altor anchete, investigatia de fapt divers trebuie sa scoata la lumina un aspect nebanuit al intamplarii de la care pleaca. Daca niste tigani, prinsi la furat lemne, dau in judecata pe padurari pentru agresiune si privare de libertate, miza anchetei se va muta pe o problema juridica mai putin cunoscuta : legitima aparare si felul in care legea apara in mod paradoxal chiar pe infractor. Dinamica si atenta la cele mai mici detalii, ancheta de acest tip are virtutile ei detectivistice, dar, in lipsa unui cadru legal si a respectarii deontologiei profesionale, investigatia

poate avea urmari nedorite, impiedecand bunul mers al cercetarilor sau incalcand grav dreptul la intimitate al subiectului. Confruntat cu foarte multe probleme (ostilitatea surselor, mijloace fizice si materiale limitate) ziaristul de investigatie nu trebuie sa-si faca iluzii. Aproape niciodata nu va avea acces la documente majore. i raman la dispozitie doar dovezile indirecte si fragmentare, declaratiile martorilor si intuitiile personale, pe care trebuie sa le verifice si sa le confrunte atent. Altfel, in locul unui articol bomba, ziaristul risca sa construiasca un castel de supozitii spectaculoase, fara nici o legatura cu realitatea. Miza e mare: prestigiul ziarului si credibilitatea lui profesionala.

Ancheta magazin
Presa saptamanala sau magazinistica promoveaza asiduu acest gen de ancheta, care se apropie mai mult de sociologie, de pledoarie si eseu, decat de investigatia propriu-zisa. De pilda : stresul si afectiunile stomacale (revista de sanatate), divortul si copiii cu un singur parinte (presa feminina) etc. Avand o apasata functie pedagogica, ancheta magazin nu sta sub presiunea evenimentului si a actualitatii, chiar daca pleaca de la unul sau mai multe fapte petrecute recent. n acest tip de ancheta conteaza interesul uman starnit de tema aleasa (crime din gelozie, legitima aparare, turismul si gripa aviara etc.) si mai ales unghiul de abordare. Principalul inconvenient il reprezinta vastitatea subiectului, excesul de informatii si presiunea unor complicate detalii de stricta specialitate. Cu o buna organizare a documentarii si impunand textului un ritm alert, ziaristul poate obtine un efect publicistic extrem de puternic, atragand atentia mai putin asupra unui caz punctual, cat asupra fenomenului.

Ancheta de investigatie
Ampla, laborioasa si plina de curaj, ancheta de investigatie reprezinta regina genurilor de presa, fiind calea cea mai directa pentru un ziarist de a castiga renume si satisfactii profesionale de neegalat. Este suficient sa ne amintim cazul Wattergate, care a si dus la demisia presedintelui SUA, Nixon. Daca se vorbeste despre presa ca a patra putere in stat, acest lucru se datoreaza si marilor dezvaluiri politice sau financiare provocate de investigatia jurnalistica. Aflata la intersectia dintre reportaj, interviu si cercetare detectivistica, ancheta de investigatie trebuie sa ajunga obligatoriu la secrete pazite cu strasnicie. Pentru ca lupta cu institutiile, cu oamenii influenti sau cu marile interese este vadit inegala, ziaristul se vede obligat sa apeleze la mijloace si metode mai putin ortodoxe pentru a obtine informatia de care are nevoie. O ancheta serioasa costa mult si implica extrem de multe riscuri - atat pentru ziarist, cat si pentru redactie. Nu intamplator, in SUA, nici un jurnalist nu incepe investigatia fara a prezenta redactorului sef un consistent dosar prealabil (studiu de fezabilitate), care sa contina aproape tot mersul anchetei si eventualele implicatii ale ei : de la subiect, surse si posibile dificultati, pana la bugetul estimat (deplasari, lucru in arhive, cheltuieli personale, fonduri necesare achizitionarii unui document important) sau mijloacele prin care ziarul se poate proteja de un posibil proces. Pentru ca volumul de munca este enorm si documentarea plina de neprevazut, durata unei anchete variaza intre cateva saptamani si cateva luni pline. Timpul este pentru ziarist un dusman redutabil si

de aceea e greu de imaginat un profesionist al investigatiei dezordonat, fara o agenda bine pusa la punct, fara mijloace rapide si eficiente de deplasare. n ancheta trebuie sa te grabesti incet. Iata de ce, entuziasmul cu care cineva intra in redactie, strigand din usa :"Sefu', am un subiect trasnet", pare din capul locului suspect. La o analiza mai atenta se va dovedi ca, in afara unei informatii indoielnice, de culoar, ancheta anuntata nu e decat un simplu foc de paie. E foarte simplu sa transformi o stire intr-un subiect de ancheta, daca ai fler si experienta. Sa luam, de pilda, jefuirea unei statii de benzina. Este suficient sa afli ca statia respectiva a mai fost tinta a doua alte atacuri, pentru a ridica o problema importanta : de ce comerciantii nu si-au luat masuri de securitate ? ce se intampla daca la forta raspunzi cu forta ? avem sau nu prevederi legale in acest sens ? Vrem sa fim bine intelesi - reusita anchetei de investigatie nu depinde in mod direct nici de subiect si nici de comentariul nostru revoltat. Reusim sau nu sa dezvaluim convingator cauze si implicatii greu accesibile ? avem tenacitatea de a merge pana la capat ? - aceasta e problema. A consemna moartea unui cersetor abandonat in mijlocul strazii de catre soferul Salvarii, dupa ce cazul a fost refuzat de mai multi medici de garda, reprezinta o ancheta de fapt divers sau, cum a reusit regizorul Cristi Puiu, un excelent subiect de film. Marea ancheta merge mai departe, dezvaluind, cu date certe, o problema si mai grava : incompetenta medicilor stagiari. Vom intra astfel intr-un domeniu inchis, in care functioneaza legea tacerii si a confidentialitatii, spiritul de breasla si ascunderea raspunderii in spatele unui complicat limbaj de specialitate, inaccesibil ziaristului. Fara o sursa credibila si fara o pregatire minima de specialitate, ne vom opri doar la suprafata lucrurilor si, astfel, vom rata cu siguranta un excelent subiect de ancheta.