Nisetrul

Acipenser gueldenstaedti Brandt, 1833

Denumire populara : nisetru

Distributie

Specia este raspandita In Marea Neagra, Marea Azov, Marea Caspica si afluentii acestora. In afara de forma migratoare se cunoaste si o forma de nisetru de apa dulce, care nu migreaza in mare in Volga, Ural si in Dunare. In Dunare urca pana la Bratislava, mai rar pana la Viena (DKm 1.925) si Regensburg (DKm 2.381). De asemenea, in trecut nisetrul era semnalat si in Tisa si afluentii Tisei - Cris si Mures. Ocazional intra si in afluentii Dunarii Inferioare: Olt, Jiu, Prut si Siret.

Descriere

D 27-51; A 16-35; SD (5) 10-15 (19); SL (28) 30-43 (50); SV 6-14; Sp. br. 15-31.

Lungimea maxima raportata la un exemplar din Marea Neagra a fost de 2,36 m si 115 kg.

Nisetrul se deosebeste de pastruga prin botul sau mult mai scurt, rotunjit si lat; de viza se deosebeste prin buza inferioara divizata iar de cega prin numarul mai mici de scuturi laterale (sub 50) si prin mustatile nefranjurate (Vlasenko et al., 1989).

Linia de insertie a mustatilor este mai aproape de bot decat de gura. Gura este inferioara si relativ mica. Buza superioara este despicata la mijloc, buza inferioara este intrerupta.

1/4

Nisetrul

Coloratia variaza de la cenusiu-negru la verde murdar sau verde inchis. Pe burta are o coloratie alb murdar.

In functie de modelul de migratie, se presupune ca nisetrul de Dunare prezinta trei forme biologice intraspecifice: de primavara, de toamna precum si o forma sedentara care nu migreaza in mare. Aceasta ipoteza necesita confirmare.

Nisetrul prezinta o mare variabilitate morfologica (Antipa, 1909): "Nici un nisetru nu seamana intocmai unul cu celalalt". Astfel, Antipa a descris trei morfe de rostru (typica, longirostris si acutirostris) si doua varietati de "integument" (golis si scobar). Alti autori considera ca aceste varietati sunt de fapt hibrizi (Banarescu, 1964: Ene si Suciu articol in lucru).

Hibrizi

Nisetrul da hibrizi naturali cu cega ( Acipenser ruthenus ), pastruga ( Acipenser. stellatus ), viza ( Acipenser nudiventris ), morunul ( Huso huso ) si sipul ( Acipenser sturio ).

A. gueldenstaedti x Acipenser ruthenus : Hibrizii cu cega au botul alungit, un numar mare de scuturi laterale, mustatile prezinta franjuri mici ca niste excrescente si sunt apropiate de gura. Buza inferioara este divizata. Hibrizii au o tendinta de a ramane in fluviu.

A. gueldenstaedti x Acipenser stellatus : Hibridul este asemanator cu nisetrul de care se distinge prin botul mai lung.. Mustatile sunt situate aproximativ la jumatatea distantei dintre varful botului si gura.

A. gueldenstaedti x Acipenser nudiventris : Forma corpului este asemanatoare cu a nisetrului

2/4

Nisetrul

dar buza superioara nu este crestata. Pielea este neteda, fara scutele.

A. gueldenstaedti x Huso huso : La hibrizii dintre nisetru si morun, membranele branhiale sunt atasate de istmul branhial. Se deosebesc de nisetru prin gura foarte larga.

Biologie

In mare, nisetrul sta la adancimi mai mici si se hraneste cu nevertebrate (in special moluste) si pesti bentonici de talie mica (in special guvizi). In functie de sezon, nisetrii stau la adancimi cuprinse intre 2 si 100 m. In fluvii, traiesc la adancimi de 2 30 m. Manea (1980) indica existenta a doua perioade de migratiein Dunare: prima de la sfarsitul lunii februarie pana la sfarsitul lui mai si a doua perioada din august pana in octombrie. Capturile maxime se inregistreaza in septembrie si octombrie (Staras et al., 1999). Acesti pesti nu se reproduc in toamna anului respectiv ci in primavara urmatoare.

Hrana : Dupa Manea (1980), in Marea Neagra nisetrii consuma moluste (Corbulomya, Nassa, Cardium, alte moluste), crustacee (crevete, crabi) si pesti (hamsie, sprot, cambula, guvizi). In Dunare, consuma larve de insecte (in special efemeroptere), pesti (Alburnus alburnus). Un studiu recent (Ene et al., 1996 si date nepublicate) indica prezenta polichetilor si crustaceilor (inclusiv Ampelisca diadema) in tubul digestiv al puilor de nisetru din zona costiera romaneasca a Marii Negre (Buival si Ciotica).

Longevitatea : Dupa Carausu (1952), varsta maxima este de 46 ani.

Maturitate : masculii ating maturitatea sexula la 8 12 ani, femelele la 13 15 ani. Dupa Kukuradze et al. (1975), femelele de nisetru din Dunare se reproduc odata la 5 6 ani.

Fecunditate : Dupa Manea (1980), fecunditatea absoluta este de 44.400 420. 000 icre la exemplare cu varste intre 9 si 20 ani.

3/4

Nisetrul

Perioda de reproducere : Dupa Antipa (1909) sezonul reproductiv dureaza de la sfarsitul lui aprilie pana la mijlocul lunii iunie.

Locurile de reproducere : Nisetrul se reproduce in fluvii, pe substrat stancos, cu pietris sau nisip la adancime de 4 25 m (Vlasenko et al., 1989).

4/4