RECOMANDARE

Sunt tot mai putini cei ce l-au cunoscut pe Printele Arsenie

Boca. Tot mai putini sunt cei ce-si amintesc de Printele Arsenie si
pot s dea mrturie despre el. Din toti aceia cti mai sunt, nu toti
au competenta necesar, iar unii dintre ei au un cerc prea restrns
de actiune si de rspndire a cuvntului. Mai sunt si din aceia care,
desi sunt bine informati, au ezitri cnd e vorba s dea mrturie
despre cel ce a fost, este si va fi Printele Arsenie, n cer si pe
pmnt. n acelasi timp, sunt ns multi, n vremea noastr, cei ce
doresc s afle si s stie cte ceva despre Printele Arsenie cel de
odinioar, dar cu actiune si n vremea noastr, mai ales prin
lucrarea sa, intitulat Crarea mpr(iei.
Eu nsumi am fost ntrebat adeseori n mnstirea noastr, n
alte mnstiri si n multe orase: Ce ne puteti spune despre
Printele Arsenie? La fel, mi s-a cerut de multe ori: Spuneti-ne
ceva despre Printele Arsenie. De fiecare dat am rspuns cu
plcere la aceste solicitri si am pus n atentia asculttorilor tot ce
am socotit mai important din cele ce le stiu despre acest om mare,
ca si care nu stiu s mai fi fost unul asemenea dintre cei cunoscuti
de mine, ca lucrtori n Biseric. Aceasta a fost pn acum.
De acum nainte si deocamdat, cel mai bun rspuns, rspunsul
cel mai autorizat la ntrebarea Cine a fost, ce a fcut si ce a gndit
Printele Arsenie? ni-l d cartea de fat, pe care o recunoastem ca
cea dinti carte competent despre Printele Arsenie, o carte
serioas si vrednic de a fi luat n seam, pe care o recomandm
cu toat inima, n vederea folosului duhovnicesc.
Autorul crtii de fat a fcut aceast lucrare ca proiect de tez
de licent n teologie. El a lucrat cu seriozitatea cuvenit, a adunat
material, l-a selectat si l-a organizat cu rigorile cerute pentru o
lucrare stiintific. Lucrarea a fost apreciat ca foarte bun, iar
autorul ei, pe nume Ioan Gnsc (Ionut, cum i zicem noi, prietenii)
a fost declarat licentiat n teologie. Ea este a doua lucrare de
licent a autorului, pentru c ei i premerge licenta realizat la
Facultatea de Arte Vizuale, cu care a obtinut titlul de licentiat la
prima facultate.
Cnd Ionut mi-a oferit un exemplar din lucrarea sa despre
Printele Arsenie, am aranjat lucrurile n asa fel ca aceast lucrare
s-mi fie imprimat pe casete ca s-o pot studia, iar studiind
lucrarea, mi-am dat seama de valoarea ei si l-am ndemnat s-o
tipreasc, spre a ajunge la cititori. La fel au gndit si alti prieteni
ai nostri si, cu ajutorul lui Dumnezeu, iat c s-a ajuns la aceast
carte, care porneste la propovduire ducnd la cititori nu numai
informatii despre Printele Arsenie, ci si multe din gndurile lui,
cuprinse n partea de mijloc a crtii, intitulat O sintez a gndirii
Printelui Arsenie n 800 de capete. Sinteza gndirii Printelui
Arsenie este prezentat pe idei puse n ordine alfabetic, asa nct
cititorul se poate orienta si si poate alege ceea ce-l intereseaz n
primul rnd.
Ca unul care am contribuit si eu la aceast lucrare cu
informatiile pe care le-am dat, dar si ca unul care am insistat
pentru tiprirea ei, binenteles, o recomand din toate puterile mele.
O recomand pentru toate categoriile de vrst, dar n mod special
pentru tinerii intelectuali si, mai cu seam, pentru studenti. Tinerii,
care au viata n fat si se pregtesc pentru viitor, e bine s
porneasc n viat cu niste lucruri stiute, cu niste lucruri nvtate
de la Printele Arsenie, care le vorbeste din carte.
Socotesc c nu-i cazul s insist asupra faptului c recomand
aceast carte, deoarece cartea se recomand ea nssi pe sine. Ceea
ce trebuie s fac eu, este doar s spun cu aps c aceast carte nu
este o carte de lectur, ci este o carte de studiu. O singur lectur, o
lectur superficial, este pur si simplu fr rost. Cartea fiind foarte
dens, mai ales n partea n care se prezint gndirea Printelui
Arsenie, ea nu poate fi asimilat si impropriat dect insistnd si
revenind. Deci, cnd recomand cartea, recomand si aceast
struint asupra cuprinsului ei.
Ionut Gnsc ne face un mare dar, prin cartea pe care ne-o
ofer spre luare aminte, pentru binele nostru si al celor din jurul
nostru si pentru nmultirea binelui din aceast lume. i multumim
si i suntem recunosctori c ne-a oferit aceast carte, care nu-i o
carte ca cele multe, ci este o carte de referint, al crui folos l vor
cunoaste toti cei ce vor lua aminte la cele scrise n carte si le vor
mplini dup a lor putere. Nou nu ne rmne dect s mutm
gndurile din carte n mintea noastr si s le dm viat, prin
mplinirea lor cu fapta. Dac vom face asa, va fi ca si cnd
Printele Arsenie va fi ntre noi, cu povtuirile sale de odinioar.
Lund aminte la gndurile Printelui Arsenie, va fi ca si cum l-am
fi ntlnit fiecare dintre noi, la Mnstirea de la Smbta, la
Mnstirea Prislop, la Bucuresti si Drgnescu, ori la Sinaia.
Pentru noi, cei de azi, cartea de fat tine loc de orice loc pe unde a
putut fi ntlnit Printele Arsenie. Ea este Printele Arsenie adus
lng noi, cu cuvntul su, care e acelasi pentru noi, cum a fost
pentru cei care l-au auzit rostit prin viu grai.
Pentru toate acestea,
S multumim Domnului, Sus s avem inimile!
Arhimandrit Teofil Pian
Mnstirea Brncoveanu,
Smbta de Sus
ARGUMENT
Aduceti-v aminte de mai-marii vostri, care v-au grit vou
cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au ncheiat
viata si urmati-le credinta (Evrei 13, 7).
Acest ndemn, pe care l pun ca nceput al lucrrii de fat, mi-a
fost pus n vedere n chip deosebit n urm cu ctiva ani de un
pustnic, pe cnd m aflam ntr-un pelerinaj la Muntele Athos.
Eram mpreun cu trei prieteni (dintre care unul Ioan, Dumnezeu
s-l odihneasc s-a mutat la Domnul) si eram tare bucurosi de
ntlnirea noastr cu dnsul. Eram dornici de cuvnt de nvttur,
asa c Printele a fost bun si ne-a vorbit. Nu ne-a spus prea multe,
desi nou poate c nu ne-ar fi ajuns nici o noapte ntreag s-l
ascultm.
Au trecut anii, ns retin si acum din acea ntlnire mai ales
ndemnul din Evrei 13, ndemn cu care am nceput.
De atunci ncoace, am ncercat, dup puterile mele, s
mplinesc acest cuvnt, s-l fac lucrtor. Si, mpreun cu ctiva
prieteni, ne-am propus, pe lng rnduiala si profesia pe care o are
fiecare n parte, urmtorul obiectiv: recuperarea si promovarea
gndirii si a scrierilor marilor printi duhovnicesti ortodocsi, n
special romni.
Este un demers care si arat actualitatea si necesitatea mai ales
azi, cnd lumea crestin a cam nceput s orbeciasc ea nssi n
noaptea nestiintei si a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care
chinuiesc pe oameni, ntunec vremile si prea adesea crunt
pmntul (Arsenie Boca).
Deci motivele pentru care avem nevoie si trebuie s ne
ngrijim de acesti Printi, pe drept cuvnt, ca de ochii din cap,
sunt evidente, ntruct ei sunt lumintorii trupului eclesial, ei sunt
lumintorii lumii Lumintorul trupului este ochiul; de va fi
ochiul tu curat, tot trupul tu va fi luminat. Iar de va fi ochiul tu
ru, tot trupul tu va fi ntunecat (Matei 6, 22-23).
Asa am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, s ne ngrijim de
editarea ctorva crti de spiritualitate ortodox si de organizarea
unor expozitii de fotografii, documente si scrisori, acestea din
urm, nchinate Printelui Paisie Olaru de la Sihla.
Prin urmare, si studiul de fat, nchinat si el unui Printe, se
nscrie n acelasi demers, de redescoperire si promovare a gndirii
printilor duhovnicesti, pentru c, fr nici o ndoial, Printele
Ieromonah Arsenie Boca este unul din mai-marii nostri, cruia i se
cuvine amintirea noastr, dup cum se zice n Epistola ctre Evrei.
Asadar, s aducem lui Dumnezeu jertf de laud, adic rodul
buzelor, care preaslvesc numele Lui (cf. Evrei 13, 15).
Ca absolvent al unei Academii de Arte Vizuale, pot afirma c
mi-ar fi mult mai usor s zugrvesc, nu prin cuvinte, ci cu ajutorul
penelului, sau s modelez n lut chipul Printelui Arsenie Boca.
Dar, si n aceast situatie, m simt oarecum ca si Anania, zugravul
Regelui Avgar al Edessei, care, cu toate c era un zugrav iscusit,
nu a reusit s isvodeasc chipul Mntuitorului.
1
Desigur, nu se pune problema c as fi si eu un zugrav iscusit,
dar mi-a venit n minte aceast comparatie pentru c m simt si eu
neputincios din pricin c, studiind personalitatea si scrierile
Printelui Arsenie, la cte am reusit eu s ajung, mi dau seama c
dimensiunea spiritual a Printelui Arsenie Boca e greu de cuprins
n cuvinte (de zugrvit) si, pe lng aceasta, mai mrturisesc, ca
multi altii, c cunosc mult prea putin din tot ce Printele Arsenie
a reprezentat pentru neamul nostru.
2
La toate acestea se mai adaug, s-i zic asa, nc o dificultate,
si anume faptul c vorbesc despre un clugr, si-atunci s-ar putea
pune ntrebarea: cum pot eu ntelege un clugr din afara acestei
conditii, care, atta timp ct nu ai trit-o, rmne o tain, cum pot
eu s vorbesc (fr s exagerez) si s nteleg gndirea unui clugr
pe care multi l socotesc un sfnt, sau unii chiar un geniu?
Deci, se poate totusi vorbi, se poate scrie, fr a te afla n
treab si fr a aluneca n disertatii pietiste sau n aprecieri
suficiente si destepte?
Cnd ai un ndrumtor, se poate. Iat de ce, n aceast situatie
aflndu-m, m-am bucurat de sprijinul si cluzirea unui bun
prieten, Printele Arhimandrit Teofil Prian, care de la bun
nceput m-a ajutat, m-a sftuit si mi-a oferit cele mai multe din
materialele pe care le-am folosit n aceast lucrare.
Pe de alt parte, avnd n vedere prietenia mea cu Printele
Teofil (care l-a cunoscut pe Printele Arsenie si ale crui ziceri,
Printele Teofil, se stie foarte bine, le popularizeaz cu timp si fr
timp) si avnd n vedere si faptul c am fcut si eu, ca oarecnd
Printele Arsenie, o Academie de Arte Frumoase, m-am simtit
oarecum dator s studiez si, n cele din urm, s isvodeasc chipul
Printelui Arsenie Boca.
Gndit si redactat initial ca lucrare de licent, cartea de fat a
ajuns n minile, si cred c si n inimile, mai multor prieteni si
cunoscuti ai mei, cci asa se explic faptul c ei au insistat si m-au
sprijinit ca s-o si tipresc. Le multumesc tuturor, n special
Printelui Arhimandrit Teofil Prian si dau slav lui Dumnezeu,
Cruia m rog s m ajute s nu gresesc.
Ioan Gnsc
VIATA $I LUCRAREA PRINTELUI
ARSENIE BOCA
Printele Arsenie Boca s-a nscut la 29 septembrie 1910, la
Vata de Sus, lng Brad, judetul Hunedoara. Printii si, Iosif si
Cristina, i-au pus la botez numele Zian.
1
$coala primar yi liceul
Zian Boca face scoala primar n satul natal (4 clase) si apoi
intr la Liceul National Ortodox Avram Iancu din Brad, al
cincilea liceu romnesc din Transilvania, dup cele de la Blaj,
Beius, Brasov si Nsud, ctitorie a Mitropolitului Andrei Saguna,
pe care-l absolv n 1929.
2
Coleg de banc l-a avut pe viitorul preot Petru Boldor (ce
semna cu pseudonimul Dor Uragan), autorul amplului poem
Horia redivivus (poem care l face pe Nichifor Crainic s
exclame: Onomatopee! n toat literatura universal nu cunosc o
metafor de o asemenea amploare), si autorul poeziei Sfntul,
nchinat Printelui Arsenie.
Mrturiile colegului de banc, cuprinse ntr-un caiet (jurnal)
ascuns cndva de Romulus Neag (absolvent si el al liceului mai
sus amintit), l nftiseaz pe Zian ca Exceptional de nzestrat, de-
o voint extraordinar, o memorie formidabil, o putere de munc
si o tenacitate iesite din comun.
Manifest nc de acum deschiderea spre universalitate; de o
curiozitate intelectual remarcabil, totul l intereseaz. ntocmai
cum un fluviu adun n albia sa afluentii dintr-un ntreg bazin
hidrografic, se vars n mare, de aici se pulverizeaz n cosmos si
din nou se revars pe pmnt sub forma ploii roditoare, refcnd
circuitul elementelor, el asimileaz informatii din toate
domeniile cunoasterii, pe care le trece prin filtrul personalittii sale
si le transfigureaz ntr-un mod de existent, prevestindu-l pe
teologul erudit si duhovnicul deschis spre sufletul omului, ridicnd
brate de energie spre tainele universului.
3
Liceul National Ortodox din Brad, cu un corp didactic de elit,
format la universittile din tar sau de la Viena, cu profesori
mireni si teologi, si pune profund amprenta asupra receptivittii
intelectuale si sensibilittii sufletesti a tnrului Zian Boca, liderul
recunoscut si respectat de profesori si colegi.
Statur pozitivist, exceleaz la matematic, fizic, chimie,
biologie, are preocupri care depsesc nivelul programelor scolare
n domeniul artelor: desen, caligrafie, muzic. Munceste
suplimentar la desen si pictur cu profesorul Krmendy, cnt la
flaut, multiplic partituri pentru profesorul de muzic Gheorghe
Prvu.
De la aceast vrst, este extrem de interiorizat, solitar. Spre
sfrsitul clasei a VII-a, le-a fcut colegilor mrturisirea c la orele
de desen si pictur i s-a descoperit ideea potrivit creia omul nu
este numai carne, snge si oase, ci exist si altceva. Inspiratia nu
tine de materie, de ratiune. Se prefigureaz de acum teologul din
viziunea lui Nichifor Crainic preocupat s aduc teologia n arena
larg a vietii intelectuale care s mbrtiseze o misiune spiritual
totalitar, universalitatea manifestrilor omenesti, asa cum
Ieromonahul Arsenie Boca va confirma mai trziu n opera sa de
valoare universal Crarea mpr(iei: precum urmrim o
armonie ntre faculttile sufletesti, tot asa trebuie s urmrim o
armonie si ntre cunostintele din ct mai multe domenii, precum si
o sintez a acestora cu viata. Mult stiint apropie pe om de
Dumnezeu, putin stiint l ndeprteaz si de stiint si de
Dumnezeu. Iar omul atta pretuieste ct apropiere de Dumnezeu
si-a cstigat n sine. Dumnezeu i-a dat o valoare mare, ns trebuie
si el s si-o cstige (Crarea mpra(iei, p. 210).
4
n dou momente deosebite se stie c Printele Arsenie a
revenit la liceul din Brad: revederea cu colegii dup 50 de ani de la
absolvire si cu ocazia celebrrii centenarului celui de al cincilea
liceu romnesc din Transilvania, n 1969.
5
Gorunul lui Zian
n afara matricolelor scolare, alte documente care s ateste
trecerea prin liceul brdean a lui Zian Boca s-au pierdut, rmne
ns peste timp o mrturie vie pe care Printele Boldor o evoc cu
emotie:
Era n primvara anului 1929, de 10 mai, dup o serbare n
piata orasului, cnd promotia de absolventi din acest an, n frunte
cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplaseaz n curtea
liceului pentru a sdi un stejar, ca un simbol al biruintei, intrat n
traditia poporului romn. M pregteam s iau puietul, cnd
dirigintele m opreste: Nu Boldor, ci Boca Zian planteaz
pomul. M-am uitat cu ciud la diriginte si cu aceeasi ciud mi-am
nfipt degetele n rdcinile puietului. Zian tinea si scutura puietul
s se taseze pmntul, eu l presam, apoi fiecare coleg stropeste cu
stropitoarea la rdcin, dup care l-am legat de tutore. Cu totii
atunci am hotrt ca stejarul plantat s poarte numele Gorunul lui
Zian, seful promotiei de absolventi a liceului. El s-a dezvoltat
frumos, ca un simbol al vigorii, al triniciei, al frumusetii, al
nltimii idealului spiritual-moral pe care educatorii nostri ni le-au
insuflat, ca s fac din noi caractere tari, puternice, personalitti
proeminente n slujba patriei si neamului.
6
Institutul Teologic
Cu zestrea intelectual si spiritual dobndit la Brad, se
nscrie la Institutul Teologic din Sibiu (1929-1933) unde este
extrem de srguincios si studios, nct ntre colegi are aureola
unui Sfnt.
Cu toate c au sezut pe aceeasi banc, vreme de patru ani, pe
cnd fceau studiile de Teologie la Sibiu, Printele Teodor
Bodogae mrturiseste despre Printele Arsenie c n-a ajuns s-i
poat cunoaste toate adncurile sufletului. Totusi, Printele Teodor
Bodogae, n textul de pomenire pe care l public n Telegraful
Romn, la scurt vreme de la mutarea la cele vesnice a Printelui
Arsenie, socoteste concludente urmtoarele aspecte ale
personalittii colegului su
7
:
Poate c faptul c nu s-a prea bucurat n tinerete de cldura
unei vieti familiale explic firea sa putin sociabil, retras,
introvertit. Vacantele le petrecea adeseori la o rudenie a sa. Ne-a
impresionat tria de voint cu care rbda frigul, fiind mbrcat
adeseori n mbrcminte redus. Tot astfel abtinerea de la bucate
mai grele, renuntnd regulat la portia de carne din Institut.
Nu l-a pasionat prea mult studiul limbilor strine. Cunostea
totusi foarte bine limba francez si citea cu aviditate studii de
psihologie, de caracteriologie, de grafologie, cutnd s se
adnceasc n descifrarea tainitelor sufletului. A iubit de mic
desenul, sculptura si mai ales pictura. mi amintesc si acum de
usurinta cu care interpreta la flaut compozitii destul de
pretentioase. Toate acestea erau tot attea dovezi care ne ajutau s
ntrevedem n el pe pictorul si pe duhovnicul de mai trziu, care
cuta s redea n compozitii clare si n analize psihologice destule
adncuri ale sufletului omenesc.
Se stie c n aceast privint fostul Mitropolit Nicolae Blan l-
a trimis cu burs la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti,
unde a fcut studii deosebite cu profesorul Costin Petrescu. n
acest context maestrul Costin Petrescu i-a ncredintat pictarea la
Ateneul Romn a scenei privitoare la Mihai Viteazul. Cine vrea s
se conving c n urma acestor studii Printele Arsenie n-a pus n
fresca de pe peretii bisericilor la care a pictat doar scene si
compozitii crestine remarcabile, ci a sesizat, n linii si culori,
adevruri vii si luminoase ale vietii harice, cum putine s-au realizat
la noi, acela n-are dect s cerceteze pictura bisericeasc din
Drgnescu (Ilfov) ca s nu mai vorbim de tot attea lucrri de
coloristic si de modelaj cunoscute att la Smbta, ct si la
Prislop. Nu trebuie uitate nici copertile minunate ale primelor
patru volume aleFilocaliei si aleVie(ii n Hristos.
n sfrsit, la miscarea de rennoire religioas de la
Mnstirea Smbta, prin care s-a ncercat din totdeauna mai ales
depistarea patimilor omenesti si vindecarea lor prin lucrarea de
nduhovnicire crestin, Printele Arsenie si-a adus o contributie
deosebit, care nu trebuie uitat, chiar dac n metodologia ei au
mai rmas multe aspecte de ndreptat.
Pentru toat strdania de bine, Dumnezeu s-l odihneasc cu
alesii Si.
8
Extrem de rezervat, retinut, si solitar, continu s studieze n
particular pictura ntr-o cmrut rezervat n calitate de infirmier
al Institutului.
La interventia profesorului Nicolae Popovici, proaspt rentors
de la studii n strintate, Printele Arsenie (Boca Zian), dup
absolvirea Institutului Teologic (1933), este trimis cu burs la
Institutul de Belle-Arte din Bucuresti. Aici urmeaz cursuri de
medicin (n special cele de anatomie, ale Profesorului Rainer
Francisc cf. Pr. Nicolae Streza), particip cu interes la prelegerile
de mistic ale lui Nichifor Crainic, si frecventeaz si alte cursuri n
domeniul culturii si artei.
9
Ucenicia la Muntele Athos
La putin vreme dup terminarea Institutului de Belle-Arte,
urmeaz o scurt perioad de ucenicie n monahism la Sfntul
Munte Athos, cnd ar fi refcut, dup spusele unora, total sau
partial, cltoria Sfntului Apostol Pavel din Grecia.
Mitropolitul Nicolae Blan, care o restaurat Mnstirea de la
Smbta, mnstire Voievodal zidit de Constantin Brncoveanu,
dar drmat si rmas n ruin pn n 1928, cnd s-a ngrijit de
restaurarea bisericii si de renfiintarea Mnstirii, voia s aib
acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit.
Asa c Mnstirea a nceput cu trei oameni mari (Arhimandritul
Teofil Prian), cu trei candidati la clugrie, cu trei absolventi de
Teologie, si anume cu: Printele Arsenie, cu Printele Nicolae
Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtarea de grij a
Mitropolitului Nicolae Blan, iar din 1940 cu Printele Serafim,
care venea de la studii din Grecia.
Dar Mitropolitul Nicolae Blan si ddea seama c ncepe cu
oameni nepregtiti n alt mnstire si atunci i-a trimis la Sfntul
Munte. Printele Arsenie a stat acolo trei luni, din 1939 din martie
ncepnd, iar Printele Serafim a rmas acolo 6 luni si un an scolar
la Atena la Teologie.
Se spune despre Printele Arsenie c la Sfntul Munte Athos a
cutat s fie sub ascultarea unui printe aspru, care s-l
povtuiasc cu autoritate. Si se spune c ar fi ajuns la un
duhovnic
10
care i-ar fi zis de la nceput: Mi, tu nu esti n stare
de nimic! Nici la mturat nu esti bun!. Si Printele Arsenie s-a
gndit atunci: Aici e de mine, la sta stau!. (cf. Arhimandritul
Teofil Prian)
Sigur este c, la rentoarcerea n tar, aduce cteva manuscrise
ale Filocaliei pentru fostul su profesor de la Sibiu, Printele
Dumitru Stniloae, cu care colaboreaz la realizarea n limba
romn a acestei monumentale lucrri.
11
Ctitor de frunte al Filocaliei romneyti
Fiecare cititor poate afla din prefetele primelor 4 volume ale
Filocaliei romnesti (nu cele editate de Editura Harisma, unde, n
mod surprinztor, prefetele primelor editii nu apar si deci nici
mentionarea demersurilor Printelui Arsenie) contributia
nsemnat a Printelui Arsenie la traducerea Filocaliei, prin care
Printele Stniloae, asa cum zicea Printele Arhimandrit Serafim
Popescu de la Smbta de Sus, a adus cerul ortodox pe pmntul
romnesc.
Contributia Printelui Arsenie a fost mare si aceasta s-a
concretizat asfel: Dnsul a adus cu sine de la Sfntul Munte Athos
copii de pe manuscrise mai vechi si a insistat apoi pe lng
Printele Stniloae pentru traducereaFilocaliei; Printele Arsenie
a scris dup dictatul Printelui Stniloae; a realizat coperta
Filocaliei; a sustinut lucrarea de tiprire prin numrul mare de
abonamente pe care le-a procurat. De aceea, pe bun dreptate,
Printele Profesor Dumitru Stniloae l-a numit Ctitor de frunte al
Filocaliei romnesti.
Reproducem aici dou fragmente din prefetele volumelor 1 si
2 ale Filocaliei, pentru a sublinia mai bine eforturile Printelui
Arsenie la aceast lucrare extrem de important pentru
spiritualitatea ortodox:
La unele scrieri am folosit si copii de pe manuscrise
romnesti mai vechi, de la Athos, aduse de P.C. Sa (Printele
Serafim Popescu) si de Printele Arsenie. ()
Un cald cuvnt de multumire trebuie s aduc P.C. Printe
Ieromonah Arsenie, de la Mnstirea Brncoveanu, bunul meu
student de odinioar, care mi-a rmas mereu aproape. P.C. Sa a
binevoit s scrie dup dictatul meu cea mai mare parte din
traducere, la prima ei redactare. n afar de aceasta, prin prezenta
aproape necontenit si prin struinta ce-a pus-o pe lng mine de-a
face aceast traducere, mi-a alimentat curajul n mod considerabil
ca s pot duce pn la capt o munc att de ostenitoare, pe care
altfel nu cred c as fi svrsit-o. Tot P.C. Sa a executat si
coperta.
12
Ajutorul hotrtor la tiprirea acestui volum l-a dat ns iarsi
bunul meu fost student, Printele Ieromonah Arsenie de la
Mnstirea Brncoveanu. Datorit abonamentelor masive ce le-a
procurat P.C. Sa, am putut face fat unor greutti ce se ridicau ca
muntii n calea tipririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe
drept cuvnt ctitor de frunte al Filocaliei romnesti. Dup imboldul
ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sustine
cu putere neslbit lucrarea de tiprire. Dac Dumnezeu va ajuta s
apar ntreaga oper n romneste, acest act va rmnea legat ntr-o
mare msur de numele P.C. Sale si de miscarea religioas pe care
a trezit-o n jurul Mnstirii de la Smbta de Sus, pe cele mai
autentice baze ale traditiei ortodoxe si cu mijloacele celei mai
curate duhovnicii, ale nvtturii struitoare si ale dragostei de
suflete.
13
Intrarea n monahism la Mnstirea Brncoveanu de la
Smbta de Sus
Zian Boca s-a nchinoviat la Mnstirea Brncoveanu de la
Smbta de Sus n iunie 1939,
14
fiind deja diacon celib (probabil
hirotonit n 29 septembrie 1935, cf. Printele Veniamin
Tohneanu).
Dup aproape un an de zile, n 3 mai 1940, are loc tunderea n
monahism la Mnstirea Smbta de Sus, primind acum numele de
Arsenie. Evenimentul este consemnat si de Revista Teologic
din 1940, editat la Sibiu.
Pelerinajul de la Mnstirea Brncoveanu a ntrunit la
rugciunea de obste si n acest an, n Vinerea din Sptmna
Luminat (deci de praznicul Izvorului Tmduirii n.n.), cler si
popor din tot jurul. .P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop
Nicolae Colan al Clujului, au slujit Sfnta Liturghie si au cuvntat
nchintorilor.
Cu acest prilej se spune mai departe s-a svrsit
impresionanta slujb a tunderii n monahism a Printelui
Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui
prim cettean al restauratei ctitorii voevodale de la Smbta de
Sus, vorbim altundeva.
15
Tot aici mai aflm urmtoarele:
Cu prilejul ndtinatului pelerinaj anual de la Sfnta
Mnstire Brncoveanu de la Smbta de Sus, a fost tuns n
monahism tnrul diacon Zian V. Boca, lund numele de Arsenie.
Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei
noastre Teologice Andreiane. Remarcat nc de pe bncile scolii
pentru deosebitele-i nclinri spre viata monastic, a fost trimis de
.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte Frumoase
din Bucuresti, pentru a-si perfectiona marele su talent de pictor,
iar apoi la Sfntul Munte Athos si la Atena. ntors n tar, si-a
petrecut viata la Sfnta Mnstire Brncoveanu, departe de forfota
lumii, alternnd rugciunea cu studiul picturii bisericesti. E un
caracter integru si un monah de aspr trie duhovniceasc.
Vechiul si statornicul gnd al .P.S. nostru Mitropolit Nicolae
de a alctui o trup de clugri luminati, prin aceste intrri n cinul
monahal, este pornit pe calea nfptuirii.
16
Si presa vremii tine s vorbeasc despre misctoarea si
emotionanta tundere n monahism a unuia din luminatii
absolventi ai Academiei Andreiane:
Duhul lui Brncoveanu se va fi bucurat mpreun cu ngerii
din ceruri c n aceast zi mare, Vinerea din Sptmna nvierii
Domnului, Isvorul tmduirii, poporul romn ortodox venit pe
timp ploios, ca s-si ntmpine ierarhul care i poart bucuriile si
necazurile n sufletul su de mare romn si de mare crestin, a
simtit nc o dat cum se revars peste el binefacerile cerului la
rugciunile si binecuvntrile pe care cei doi ierarhi, .P.Sf.
Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului nconjurati de
sobor de preoti, le ndreptau ctre Cel Atotputernic.
n adevr, svrsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce
veniser la Smbta de Sus, prilej de bucurii care au fcut s
stoarc lacrimi din ochi. Vreau s vorbesc de misctoarea si
emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ctitorii
voevodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai Academiei
Andreiane, printele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-
Arte din Bucuresti. Mot dup locul de nastere, crescut si ndrumat
n studiul teologiei, tnrul monah a nteles s dea ascultare
gndurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrndu-si viata
lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfsoare
acolo n linistea muntilor pe care Brncoveanu i alesese ca loc de
retragere si de rugciune.
Iat de ce, cred c duhul lui Brncoveanu a tresltat de bucurie
vzndu-si opera renviat si mpodobit n chip att de minunat de
Mitropolitul Ardealului din Romnia Mare, care se pare c a fost
nscris n planul Providentei s reia si s afirme n chipul cel mai
solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor
gndurilor celor rele att dinluntrul, ct si din afara hotarelor trii
noastre.
17
Preot-duhovnic la Mnstirea Brncoveanu
n 10 aprilie 1942 Printele Arsenie a fost hirotonit preot.
18
n Vinerea Izvorului Tmduirii din acest an (1942 n.n.) a
avut loc la Mnstirea de la Smbta de Sus obisnuitul pelerinaj.
Pelerinii, veniti n numr destul de mare, fat de timpurile
grele ce le strbatem si de vremea ploioas, au avut mari bucurii
duhovnicesti.
S-a slujit Sfnta Liturghie att la altarul mnstirii, ct si n
aerul liber. .P.S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul
prodiacon Arsenie Boca ntru ieromonah, iar pe tnrul, absolvent
de Teologie, Vasile Sortan ntru diacon pentru trebuintele
mnstirii.
Predica nlttoare si duioas a .P.S. Sale a stors lacrimi
pelerinilor.
A urmat sfintirea apei la fntna tmduitoare si un Sfnt
Maslu cu mare sobor de preoti.
Mnstirea lui Constantin Brncoveanu a renviat n toat
puterea duhovniceasc. Peste Tara Oltului sufl cu putere duhul lui
Dumnezeu prin mijlocirea mnstirii renviate din mormntul n
care o asezaser adversarii neamului si ai credintei drepte.
19
Curentul spiritual de la Smbta sau
Filocalia pentru to(i
n anii de ctitorie la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta
de Sus, se remarc n chip strlucitor ca pictor de suflete dup
modelul Domnului nostru Iisus Hristos (Nichifor Crainic). Se
renvie acum o traditie a marilor pelerinaje la locurile sfinte. La
acea bulboan spiritual urias, multimile nu mai contenesc,
cum exclam cu admiratie Nichifor Crainic: Ce vreme nlttoare
cnd toat tara lui Avram Iancu se misca n pelerinaj, cntnd cu
zpada pn la piept spre Smbta de Sus, ctitoria voievodului
martir.
20
Dup numai un an de la hirotonia ntru preot a Printelui
Arsenie, deci n 1943, Printele Profesor Dumitru Stniloae
mrturisea, cu sufletul plin de bucurie, despre lucrarea
duhovniceasc cu totul deosebit a fostului su elev, ncrestnd,
cum zice chiar dnsul, faptele care ilustreaz modul n care
trebuie s se lucreze n zilele noastre si care pot influenta astfel
asupra altora, preoti si credinciosi.
De mult ne simteam datori s scriem n aceast foaie despre
lucrarea duhovniceasc ce se svrseste zi de zi la Mnstirea
Brncoveanu, cu largi si adnci efecte n viata poporului nostru.
ntr-o foaie ca a noastr, nu se dau numai ndemnuri pentru
ceea ce ar trebui s se fac n scopul ntririi credintei, ci se
ncresteaz faptele care ilustreaz modul n care trebuie s se
lucreze n zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora,
preoti si credinciosi.
Cu att mai mult eram datori s vorbim despre o lucrare de
proportiile celei de la Smbta de Sus, care taie azi brazd adnc
n viata sufleteasc a unor ntinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi pn acum s scriem, mai ales pentru c
simteam c miscarea de la Mnstirea Brncoveanu e ceva care se
situeaz deasupra ntmplrilor n jurul crora se pot face exercitii
gazetresti; ea trebuie s continue a se desfsura dincolo de
zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realitti
umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea grului,
ca viata intim a familiei, ca respiratia continu, ca rugciunea
zilnic.
21
Dar precum se opreste omul mcar cteodat din galopul
atentiei spre attea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind ntr-o
meditatie serioas la ceea ce e cu adevrat plin de valoare pentru
exitenta sa, tot asa era necesar s aducem vorba cndva despre
ceea ce se petrece la Mnstirea Brncoveanu, ca s nu meritm
bnuiala de cine stie ce pcat.
O facem deci cu riscul de a supra pe Printele Arsenie,
ostenitorul smerit de la Smbta, care consider vorba bun care i
se spune ca cel mai mare ru ce i se poate face.
Gndul .P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea
mnstirii martire a lui Constantin Brncoveanu nu numai
renfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui
Dumnezeu, o refacere general a duhului clugresc ortodox, att
de sczut n ultimele timpuri, a nceput s-si arate rodul cel mai
promittor.
Mnstirea de la Smbta de Sus nu e loc pitoresc de excursii
si de distractii nrmate n chenare arhaice, ci mediu de zguduiri
sufletesti nnoitoare, de ntlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui
Dumnezeu care le oblig la o viat scoas din mocirla
inconstientei si plcerilor usoare.
Pe pajistile mnstirii si prin ncperile ei se afl zilnic 200-
300 de fiinte omenesti ngenuncheate pe sub streasinile ei n
rugciune si scrutndu-si trecutul de pcate a cror povar nu o
mai pot suporta.
Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo cte 2
pn la 5 sptmni, hrnindu-se numai cu pine si ap, dar
simtindu-se att de bine si de ntremati, nct nu le-ar mai veni s
plece, iar dac pleac se ntorc la scurte intervale.
Cine i urmreste dimineata n timpul predicilor Printelui
Arsenie, trecnd rnd pe rnd din starea de ncntare pentru
frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvluite, la hohotele de
plns pentru pcatele lor, nu mai poate fi n mod continuu omul
care a fost.
Dar ceea ce te covrseste lng acesti oameni este ncordarea
cu care asteapt s le vin rndul la mrturisirea pcatelor, cnd
fiecare stie c Printele va sta numai cu el 4-5 ore n convorbire
intim purificndu-i toate mruntaiele sufletului si toate colturile
trecutului de petele chinuitoare ale pcatului. Te nduioseaz s-i
auzi srmanii alergnd n ntmpinarea Printelui cu strigtul:
Printe, dar de mine cnd vezi, c nu mai pot purta povara pe
mine.
n ce const taina acestor impresionante efecte ale lucrrii
Printelui Arsenie si care sunt elementele programului su de
lucru?
Fr ndoial c mijlocul prin care lucreaz Dumnezeu n
suflete este cuvntul pe care l rostim n numele Lui. Dar cuvntul
are o eficacitate deplin numai cnd are acoperirea aurului care
este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvnt ce se rupe dintr-o
fiint care a devenit rug al credintei si mut focul la auzitori.
Despre viata Printelui Arsenie nu e necesar s vorbim, cci
asprimea ei e cunoscut si nu vrem s-l suprm ludndu-l.
Cuvntul su porneste din neclintirea de stnc a celui ce nu se
trguieste si nu se clatin ca trestia btut de vnt, ci e ntreg asa
cum i este vorba: curat, opus oricrei patimi si oricrui gnd de
mndrie.
Programul Printelui Arsenie? Prin ceea ce a fcut din sine si
prin ceea ce propovduieste, este o vie restaurare a celui mai
autentic duh ortodox. La noi credeau multi c traditia rsritean,
cu duhul ei de nfrnare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de fort.
Cine vrea s vad glgitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea
mai coplesitoare, n-are dect s mearg la Smbta de Sus.
Predica de la Smbta de Sus are ca obiect principal
combaterea pcatului prin trezirea gndului la prezenta vie a lui
Hristos. De aceea treapta n care culmineaz pregtirea pelerinului
este mrturisirea. Te minuneaz acuta sensibilitate fat de povara
insuportabil a pcatului ce se trezeste n oameni la Smbta.
Printele Arsenie arat ct de mult se poate nflcra prin trire
tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei rsritene. Hristos lucreaz
numai prin Sfintele Taine si n Biseric. Fiecare credincios e
obligat s rmn ntre semenii si, rugndu-se pentru ei, creznd
pentru ei, fiind rspunztor pentru ei. Orice individualism sau
mndrie dornic de afisaj, de nuant sectar este lovit n cap.
Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia
neaprat a mntuirii.
Ne este imposibil s redm mcar schematic toate laturile
propovduirii de la Smbta de Sus.
Tinem doar s mai accentum importanta national pe care o
are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abtut ca un
adevrat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zgzui
revrsarea lui. Statul ca entitate impersonal l combate. Dar
organele personale ale lui l practic si l promoveaz. Numai o
zguduire religioas a constiintelor poate ajuta aici. Printele
Arsenie a identificat aici o mare racil si a pus fierul rosu pe ea. Se
cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta
acestui pcat, s-au recules cu hotrre. E de asteptat ca aceast
trezire s treac de la om la om si s putem nregistra nu peste mult
efecte remarcabile.
n orice caz miscarea de nnoire, de radicalizare a vietii
crestine n sensul restaurrii ei sntoase, chiar de va fi
reprezentat numai prin elemente putine n satele noastre, va
exercita o influent binefctoare asupra unor cercuri ct se poate
de largi.
22
Atras de miscarea de la Smbta, Petru Boldor (colegul de
banc de la Liceul din Brad) petrecea aici trei sptmni, cnd l-a
auzit pe Printele Stniloae afirmnd cu admiratie: Printele
Arsenie e un fenomen unic n istoria monahismului romnesc.
23
Prin urmare, retinem importanta national pe care o avea
lucrarea de acolo si faptul, pe care trebuie s-l recunoastem si noi
astzi, c Ne este imposibil s redm mcar schematic toate
laturile propovduirii de la Smbta de Sus (Printele Dumitru
Stniloae).
n anii aceia de profund efervescent spiritual, de trire n
duhul Sfintilor Printi, n lcasul de nchinciune de la Smbta de
Sus, Printele zideste n sufletul miilor de oameni care caut aici
rspuns la marile ntrebri existentiale. ntr-o scrisoare trimis
fostului su coleg de banc de la liceul din Brad (Petru Boldor),
Printele Arsenie se destinuie: M-am nhmat la carul unui ideal
cam greu: Transformarea omului n Om, fiul mai mic al lui
Dumnezeu si frate al Fiului Su mai mare. ns toate idealurile
mari au n ele ceva paralizant: nu te las s te preocupi de
nimicurile acestei vieti.
24
Mnstirea Smbta, o alt Filocalie
Spatiul din jurul bisericii era o veritabil lucrare de art, cu
mici izvorase, podete ca ntr-o lume de basm, mici bazine de ap
cristalin de munte, lsnd s se ntrevad reflexe diamantine de
roci alese ca pietre semipretioase, totul nconjurat de boschete
nflorite si pajisti ireale prin frgezimea lor.
25
Printele Arsenie nu se strduia numai cu cuvntul rostit s
mpodobeasc sufletele credinciosilor cu virtuti si s-i fac pe
acestia sensibili la armonie si frumos, ci si mprejurimile
mnstirii, pe care dnsul, ca un artist, le-a aranjat si ngrijit n asa
fel nct totul s arate ca un coltisor de rai (fotografiile din acea
vreme sunt foarte gritoare n acest sens), mrturiseau n chip tcut
despre misiunea doxologic si iconografic a omului, prin aceasta
Printele artnd c ndemnul Fiti desvrsiti, precum si Tatl
vostru Cel din ceruri desvrsit este nseamn si: Fiti frumosi,
precum si Tatl vostru Cel din ceruri este frumos.
26
Legtura Printelui Arsenie
cu rezisten(a anticomunist din mun(i
ntre rezistenta anticomunist care exista n Muntii Fgrasului
si Printele Arsenie Boca, n acea perioad duhovnic la Smbta,
s-a spus si se mai spune c a fost o legtur, si anume c Printele
i-a ajutat direct pe lupttorii din munti, moral si material. Asa
mrturisesc supravietuitorii rezistentei anticomuniste, care, n
1995, au ridicat n fata Mnstirii Smbta o cruce-monument n
memoria celor ce s-au jertfit n luptele cu comunismul ateu si pe
care monument, la loc de cinste, au trecut numele Printelui
Arsenie Boca, din urmtoarele motive: n calitate de staret al
Mnstirii Brncoveanu, a tinut ca nimeni altul flacra credintei,
mpotriva comunismului ateu, aducnd lumea lng altarele lui
Hristos. Am evaluat aceast rezistent ca fiind mai important
dect lupta politic sau armat anticomunist; Printele Arsenie
Boca i-a ajutat direct pe lupttorii din Rezistenta fgrsean, n
anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul su s-au tinut aici,
n anul 1947, consftuirile ce au dus la o unitate de lupt a tuturor
fortelor anticomuniste din tar; Pentru atitudinea sa anticomunist,
Printele Arsenie a fost alungat, arestat n mai 1948, torturat de
Securitate si condamnat la nchisoare si Canal, peste tot fiind un
exemplu de demnitate si un sprijin pentru fratii si de suferint. A
fost tinut apoi ct mai departe de Smbta, pn la moarte, umilit
si izolat, dar permanent cutat de npstuitii din regiune, crora le
ddea sfaturi si mbrbtare. Pentru toate acestea am socotit c
Printele Arsenie Boca a fost omul cu cel mai mare aport n lupta
anticomunist. Si, ca un semn de nalt pretuire, i-am trecut
numele pe crucea ridicat la mnstirea unde a fost attia ani
staret. Fie-i pomenirea nentinat!.
27
Despre legtura Printelui Arsenie cu rezistenta din munti, n
afar de supravietuitorii rezistentei anticomuniste fgrsene sau
de alti fosti detinuti politici
28
ne vorbeste chiar Mitropolitul
Ardealului, .P.S. Printe Antonie Plmdeal.
De rezistenta din munti se vorbea si n ziare, deci nu era un
lucru de care s nu se stie. Se stia c exist grupuri de ofiteri, se
stia de grupul din prtile Timisoarei, de grupul din Carpatii
Meridionali. Eu stiam chiar mai mult dect att. Am avut relatii cu
Printele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Mnstirea
Brncoveanu, care era mentor spiritual al ntregii Transilvanii si
chiar dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam
vacantele aici. ()
Student la Bucuresti fiind am auzit de miscarea de la Smbta,
dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut s-i
economisim din burs, am venit ntr-o prim vacant la Smbta.
() Dup ce am fcut o prim vacant aici, dup ce am avut o
prim discutie cu Printele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe
mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte prti, eu am
devenit preferatul lui. ()
n felul sta, el a cptat n mine o ncredere deosebit, att de
mare, nct ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O
dat a avut ndrzneal, dar si-a mrturisit si ncrederea n mine,
ncredere pe care eu nu am clcat-o niciodat, c ne-am ntlnit
acolo cu cei din munti, crora el le umplea sacii cu mncare. Asta
deja v poate spune ceva!
Cel care a ridicat de curnd troita aceasta din fata Mnstirii
Brncoveanu n memoria celor care au murit n rezistenta din
munti stie foarte bine aceste lucruri. Delegati de-ai lor, mbrcati
n ciobani, veneau aici n mnstire si Printele Arsenie le umplea
desagele cu pine, cu slnin si cu de toate. La multe din acestea
am fost si eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit
printe, care a sters numele Printelui Arsenie de pe aceast cruce,
c nseamn c l-am politizat pe Printele Arsenie. Nu este
adevrat! Eu stiu lucrurile asa cum s-au petrecut si nu nseamn
c-l politizez pe Arsenie si c l scot din rndul sfintilor asa cum
ncearc el s o fac... El apra atunci o cauz sfnt, care era a
liberttii si a credintei si i ajuta pe cei din munti, indiferent de ce
culoare politic erau ei.
Deci, eu am fost martor cum Printele Arsenie le transmitea si
le ddea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti.
Eu am fost martor, de mai multe ori, la convorbirile Printelui
Arsenie cu Nicolae Ptrascu, cel care a fost dup Codreanu si dup
Sima, conductorii Miscrii Legionare din Romnia, si cel care a
Icut pactul cu Teohari Georgescu n legtur cu ncadrarea
legionarilor n noua societate. Sigur, era un pact de form, pe care
nu l-au respectat si pentru care Ptrascu a fost dup aceea arestat si
a si murit n nchisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui
Ptrascu cu Printele Arsenie Boca. Eu am asistat la convorbirile
pe malul lacului ale Printelui Arsenie cu cei parasutati prin anii
aceia din Germania, care venau s organizeze rezistenta
romneasc. Cred c printre ei era si Vic Negulescu, cel care a
scris, de curnd, o carte si nu spune c Printele Arsenie era
legionar cumva. Nu! El o fcea n numele credintei crestine si n
numele datoriei lui i ajuta pe cei persecutati.
29
Cu toate acestea ns, toti cei ce au participat la acele cursuri
de spiritualitate crestin din anii 1946-1948, care alctuiesc
Crarea mpr(iei, stiu foarte bine c Printele n-a ndrumat pe
nimeni la rezistent si nesupunere, ci tuturora le-au spus c n-au
cderea si puterea s mpiedice ce trebuie s vin, mbiindu-le
trirea cu toat sinceritatea a idealului crestin, sintetizat n Predica
de pe Munte, pe care l-a mrturisit pn n ultimele ceasuri ale
vietii. Deci Dumnezeu este Cel care rnduieste ce trebuie s vin
asupra oamenilor, n functie de purtrile lor, de ascultarea lor de
Dumnezeu, si de ncrestinarea vietii lor cea de toate zilele.
30
Este foarte potrivit s mentionm aici mrturia realist a
Printelui Arhimandrit Teofil Prian si s lum aminte la ea:
Printele Arsenie spune undeva, ntr-o predic de-a lui, este
undeva scris, c antisemitismul nu tine de crestinism, c crestinul
nu-i voie si nu poate s fie antisemit. Pe monumentul de la
Smbta scrie: Mam tar, ei pentru tine au murit. Si este scris
(era) numele Printelui: Ieromonah Arsenie Boca. Ori Printele
nu a murit pentru tar. Printele poate c o fi avut o legtur cu
vreunul dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adic partizanii, n
momentul n care au ajuns n munti, nu au mai putut face nimic
pentru tar, pentru binele trii, cu credint religioas. De ce?
Pentru c ei, din momentul n care s-au retras n munti, nu au mai
Icut altceva dect s-si pzeasc pielea. Au rezistat ct au rezistat,
dar, se stie, unii dintre ei au fost prinsi, iar altii au murit n luptele
cu Securitatea.
Chilia din munte
Ct de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care
vesteste pacea, a solului de veste bun, care d de stire mntuirea
(Isaia 52, 7).
Printele Arsenie a avut mereu n vedere nevointele ascetice si
aceasta ncepnd nc de timpuriu, de cnd era student, nct ntre
colegi era considerat un sfnt.
Dintr-o autentic dorint de trire spiritual, fr ndoial si
cu mult sinceritate, a nceput s duc o viat foarte ascetic. Pleca
dimineata la pdure, avnd cu el o scnduric subtire pe care
ngenunchea la rugciune si medita ndelung.
31
Prin urmare Printele Arsenie avea deja o pregtire ascetic
cnd s-a asezat la mnstire. Si atunci, dorinta construirii unei
chilii n inima muntelui si dorinta retragerii ne pare fireasc.
Dup constatrile la fata locului ale Printelui Boldor, la
izvorul vii Smbta, pe o muchie de cleant, cu un povrnis
aproape vertical, teraseaz stnca. n interiorul masivului,
scobeste o deschiztur cu nltimea 1.65-1.75 m si ltimea de
0.80 m, pe care o lrgeste n interior, cu intentia de a realiza o
chilie n inima muntelui. Ivindu-se fisuri n stnc, construieste o
schel suspendat n fat, spre cursul vii, si atac frontal
muntele printr-o deschidere boltit de circa 2 m, nainteaz cam 1
m, dup care lucrarea se opreste.
32
Printele Arsenie a fixat un loc socotit de retragere, care pn
la urm nu a fost de retragere, nici pentru el si nici pentru
altcineva, pentru c e n apropiere o caban turistic. Nu Printele
a spat singur chilia, asa cum se crede. Printele a lucrat cu
oameni. (Printele dac a vrut s fac o treab gsea totdeauna
priz la oameni. Oamenii veneau si l ajutau. Dac gsea la ru o
piatr mare care se potrivea undeva la mnstire, imediat aranja cu
cineva s aduc piatra cu un car cu bivoli.)
Chilia e un nceput, un hol din care urma s se desfac o
camer n stnga. A renuntat pentru c a constatat c se infiltreaz
ap. Si atunci, a renuntat si din motivul acesta, a renuntat si pentru
c el a plecat, si s-a renuntat si pentru c erau partizani pe munte si
s nu se fac o legtur ntre Printele si partizani. (Arhimandritul
Teofil Prian)
(Nu stim dac Printele Arsenie ar fi vrut s se retrag acolo cu
totul sau numai n anumite perioade, ns suntem convinsi c dac
s-ar fi retras, nu o fcea de dragul senzationalului sau ca s se
pregteasc pentru vreo datorie oarecare, ci ar fi fcut-o cu
convingerea, dragostea si dorinta pe care au avut-o si alti oameni
cu viat mbunttit care au fugit de lume din dorinta, care-i
mistuia, de a rmne singuri cu Dumnezeu.)
Dar, n cele din urm, si cu Printele Arsenie s-a ntmplat ca
si cu alti printi duhovnicesti: Dumnezeu a primit iubirea lor si i-a
trimis napoi n lumea din care doreau s se retrag ca tmduitori
ai ei.
Chiar dac nu i-ar fi trimis napoi, fuga lor ar fi fost la fel de
creatoare si ar fi avut o nsemntate urias pentru societate; fiindc
monahul ajut lumea nu prin cele pe care le spune sau face, ci prin
nssi existenta sa, prin stare de rugciune nencetat care se
identific cu sinea lor cea mai luntric. Dac Antonie cel Mare si
Sfntul Serafim de Sarov n-ar fi fcut nimic altceva dect s se
roage n pustia n care se gseau, ar fi fost la fel de mari fctori de
bine pentru semenii lor. Dar Dumnezeu i-a menit din veci s
slujeasc celorlalti ntr-un mod mai direct. Aceast slujire direct
si vzut era ns o consecint esential a slujirii nevzute pe care
o aduceau prin rugciunea lor.
33
Chilia Printelui a rmas pn astzi un loc de pelerinaj unde
credinciosii se roag, pun o floare sau aprind o lumnare.
Ultimul mare praznic srbtorit
de Printele Arsenie la Smbta
Acesta a fost de Izvorul Tmduirii (7 mai) din anul 1948, si,
dup spusele unui martor, a fost cel mai nlttor dintre toate
praznicele la care participase pn atunci la Smbta. Miscarea
religioas de aici avea deja anvergur national.
Am fost si n anul acesta n pelerinaj la Mnstirea de la
Smbta de Sus din jud. Fgras. Cu toate c sunt un vechi
cercettor al mnstirii, prznuirea de acum m-a covrsit cu
desvrsire.
Timpul era nehotrt, pe alocuri plouase si-n alte prti se
pregtea de ploaie. Vineri, n ziua praznicului, a nceput ploaia din
zori la mnstire, o ploaie mrunt si deas, struitoare. Cu toate
c ploaia era binevenit pentru pmntul nsetat, fiind o
binecuvntare de la Dumnezeu, ne sgeta totusi inima, ntruct ea
avea s mpiedice pe credinciosii pelerini din satele vecine de a
veni la praznic. Si ploaia a tinut pn ctre ora 8. Atunci, ca prin
minune, norii s-au risipit si raze aurii de soare si lumin au
nveselit fptura gingas a mnstirii.
Cteva sute de nchintori veniser din ajun, iar acum au
nceput s curg miile din toate prtile. Veneau cu crute pe
drumul cel mare pietruit, siruri, siruri. Veneau apoi cete, cete, pe
jos, brbati si femei, btrni si tineri, fete si copii. Tineretul din
Drgus, Visti, Arpase, Smbete, Lisa si alte sate, n hainele de
srbtoare, miestrit cusute si mpodobite n cele mai felurite si
mai plcute culori. nchintorii cei mai ndeprtati au fost cei din
prtile Brasovului, ale Branului, ale Trnavelor, cu exceptia unor
oaspeti distinsi si studenti de la Bucuresti.
Liturghia arhiereasc
La ora 9.30 clopotele mnstirii au nceput s sune ntr-un
dangt prelung si ntr-o armonie cereasc. Dou zeci si patru de
preoti n odjdii de mare srbtoare au iesit ntru ntmpinarea
.P.S. Sale Nicolae, Mitropolitul Ardealului, care venea ca n
fiecare an s slujeasc la altarul ridicat n mijlocul pdurii de fag.
Miile de nchintori si artau bucuria si multumirea sufleteasc si
ngenuncheau cu evlavie n fata naltului pstor, primindu-i
binecuvntarea.
n tot decursul Sfintei Liturghii, alte si alte cete de nchintori
soseau, astfel nct la ceasul predicii am putea spune c se aflau n
jurul altarului cam 10.000 de suflete. ntreg acest popor pstra cea
mai adnc reculegere si urmrea cu evlavie desfsurarea Sfintei
Liturghii. Rspunsurile liturgice le-a dat si n anul acesta corul din
Fgras, sub foarte iscusita conducere a D-lui Prof. Roseal, iar
troparul nvierii, Hristos a nviat, rsuna ca un strigt de biruint
din miile de piepturi ale nchintorilor.
Predicarea Evangheliei
Vatra Mnstirii de la Smbta a ajuns astzi un puternic
amvon de propovduire. Obisnuit, pelerinii vin la Mnstire pentru
a se mprtsi cu Sfintele Taine si pentru a asculta cuvnt de
nvttur si zidire sufleteasc. Aceste daruri li se mprtsesc n
toat vremea. Mnstirea de la Smbta n aceast privint
corespunde pe deplin cerintelor vremii de astzi: ea este o scoal
de luminare a poporului, de desteptare din somnul pcatelor, de
orientare la o viat curat si de folos oamenilor si plcut lui
Dumnezeu. Nu numai la marile praznice, ci duminic de duminic
si srbtoare de srbtoare, slujitorii mnstirii, ieromonahi cuviosi
ca: Arsenie, Mihail, Serafim, ierodiaconul Nicolae, toti licentiati si
doctori n Teologie, tin sus predicarea cuvntului Evangheliei,
dnd cu putere nvttur poporului. Ba unii din printii mnstirii
au tinut cicluri ntregi de predici, pentru tot poporul n general si
pentru studenti si tineret n special. (Aici se face referire la
Printele Arsenie, care, se stie, organiza acele vacante spirituale
la care participau cu mult interes tineri si studenti din Bucuresti si
din alte centre universitare.) n felul acesta predicarea Evangheliei
la mnstire e socotit ca ceva de sine nteles si asteptat cu sete de
nchintori.
n ziua praznicului, rostirea cuvntului fu nceput de ctre
.P.S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae. Multimea s-a strns si mai
mult n jurul altarului. Era n fata noastr o mare de capete, mii de
perechi de ochi atrnau de figura senin, impuntoare, brzdat de
cei 66 de ani, dar plin de printeasc iubire, a .P.S. Sale Nicolae,
Mitropolitul nostru. Predica .P.S. Sale curgea natural, ca o ap
limpede din izvorul su. A mnecat de la cuvintele Mntuitorului:
De nseteaz cineva, s vin la Mine si s bea (Ioan 7, 37),
punnd n fata asculttorilor icoana vie, plin de lumin si putere
dumneziasc a Mntuitorului Hristos. Multimea asculta miscat si
sorbea cu nesatiu din cuvintele vietii.
Au urmat apoi la rnd alti 8 predicatori, protopopi, preoti si
diaconi: Printele Prof. Dr. Dumitru Stniloae, a vorbit cu
adncime despre Hristos, fntna vietii si a nemuririi. Printele
consilier Nanu din Sibiu, cu strfulgerri de lumin, a mrturisit
despre realitatea nvierii lui Hristos si despre datoria noastr de a
nvia cu El. Protopopul Fgrasului, Traian Ciocnelea, a zugrvit
icoana duioas a unei cete de femei, n frunte cu o btrn de 70 de
ani, care au tinut s fac pe jos, refuznd de a se urca n camion,
pelerinajul la mnstire. Printii ieromonahi: Arsenie, Serafim si
Mihail au vorbit despre marile daruri ale mnstirii si despre
trebuinta nnoirii sufletesti a nchintorilor.
Printele Mladin a evocat n cuvinte de foc mucenicia pentru
Hristos a celor credinciosi, artnd c ctitorii de la Smbta fac
parte din ceata mucenicilor credintei lui Hristos.
n ncheiere, Printele consilier Secas din Sibiu a ludat rvna
nchintorilor, mai ales a femeilor, a cror rvn este deosebit. A
ndemnat apoi pe asculttori s-si pstreze credinta si s
mplineasc cu sfintenie datinile strmosesti. n fine, a adus
multumiri tuturora pentru osteneala ce si-au dat venind n
pelerinaj.
Cele nou predici, prin frumusetea si puterea lor, au nviorat pe
asculttori, lucrnd adnc n sufletul fiecruia.
Fntna cea frumoas
Ca si alt dat s-a fcut sfintirea apei la fntna de lng altarul
bisericii si Taina Sfntului Maslu pentru bolnavi. Lucrul deosebit
al acestui an a fost sfintirea fntnii, botezat cea frumoas din
partea .P.S. Sale. Aceast fntn, cldit n mijlocul grdinii de
pomi este o nou nfptuire dup desenele si planurile Printelui
Arsenie. Este o lucrare de mare art. Numele primit la Botez si l-a
dobndit pe bun dreptate.
34
Fireste c regimul comunist nu putea tolera asa ceva si era de
asteptat ca n cele din urm s reactioneze. Avalansa poporului si a
tineretului spre Mnstirea Brncoveanu i-a speriat. Se bnuia c
acolo unde este o asa de mare adunare de oameni trebuie s fie
neaprat si instigatie. Si cine altcineva putea fi spionat si arestat
dect instigatorul, care devenea incomod si care, n mentalitatea
lor, putea ajunge oricnd periculos avnd n vedere popularitatea
pe care a are.
35
Otilia Rdulescu Aroneasa mrturiseste c l-a rentlnit pe
Printele Arsenie n vara anului 1948 la Securitatea din Brasov,
unde a fost dus si dnsa pentru cercetri.
Din spusele gardianului Raicu, un om n vrst, care (dup
posibilittile lui) m-a ajutat foarte mult, ocrotindu-m, Printele
Arsenie era nchis n subsolul cldirii. Datorit ns entuziasmului
enoriasilor din Schei care aduceau zilnic, n grupuri compacte,
mncare la poart, sau poate altor interese, n ultima sptmn a
lunii iulie, Printele era scos la soare timp de o or pe zi, pe o
teras a cldirii. La terasa aceasta aveam si noi acces. Eu si
prietena mea Ita Tmpnaru, eram cazate ntr-un birou gol si la
amiaz, cnd era ceva mai mult liniste, puteam iesi la aer.
Printele Arsenie era mbrcat n alb si prea detasat de tot ce-l
nconjura. Din cnd n cnd se uita ns la noi, cu o privire
ptrunztoare. Putinele cuvinte pe care ni le adresa erau pline de
ntelepciune si ncurajare.() De altfel era stiut c Printele
Arsenie, arestat ca legionar, nu era vzut cu ochi buni de guvern si,
poate, nici de mai marii Ierarhiei Bisericesti.
Totusi, harul su le impunea respect si team.
36
Aceasta era starea lucrurilor cnd Printele Arsenie a plecat
la Prislop.
37
Chemat la treapta arhieriei
ntr-o cuvntare rostit (liber) la 5 iunie 1998 n aula Palatului
Patriarhiei, cu prilejul comemorrii a 50 de ani de la ntronizarea
Patriarhului J ustinian, .P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul
Vadului Feleacului si Clujului, si aduce aminte c Patriarhul
J ustinian se gndea s-l cheme pe Printele Arsenie la treapta
arhieriei.
n aceast ordine de idei, surprinztoare a fost aplecarea lui
J ustinian, fost preot de mir, nu numai pentru viata monahal, ci si
pentru marile curente duhovnicesti. Primul dintre acestea, ca
amploare, a fost cel creat de Printele Arsenie Boca, pe atunci n
Mnstirea Smbta de Sus, a crui puternic influent spiritual
cuprinsese, practic, ntreaga tar. Stiu cu sigurant c Patriarhul se
gndea s-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaste,
Arsenie a fost arestat, dus n lagre de munc fortat si apoi,
practic, obligat s rmn inactiv.
38
Stare( yi duhovnic la Prislop
La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului,
Dr. Nicolae Blan (1929-1955), a adus personal la Prislop pe
Ieromonahul Arsenie Boca, licentiat n Teologie de la Sibiu si
absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, pn
atunci staret al renviatei ctitorii brncovenesti de la Smbta de
Sus, care, cu dou veacuri n urm, avusese aceeasi soart ca si
Prislopul, fiind distrus cu tunurile din ordinul generalului Bukow.
Au fost de fat noul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preotul Traian
Belascu, cel care, cu cteva sptmni n urm, a condus actiunea
de revenire a preotilor si credinciosilor uniti la snul Bisericii
strmosesti, arhidiaconul Ioan Circov de la catedrala mitropolitan
din Sibiu si preotul Traian Faur din Silvasu de Sus. Mnstirea era
ntr-o stare jalnic, prsit de ultimii trei vietuitori uniti cu
peretii tuturor cldirilor plini de igrasie si amenintati cu drmarea,
cu portiuni mari din terenul aflat n preajma cldirilor duse de
torentele prului Silvut, cu acoperisurile cldirilor mncate de
rugin, cu o gospodrie anex foarte srac si nengrijit.
39
Poate c a fost o solutie pe vremea aceea, pentru c Printele
ncepuse s fie prigonit si urmrit de Securitate. Dar a avut loc si
un eveniment care s-a numit atuncea revenirea greco-catolicilor
n snul Bisericii Ortodoxe. Si Printele Arsenie poate c trebuia
s plece de la Smbta, s nu mai fie n atentia multimii si n
atentia Securittii. n urma acestui eveniment al revenirii,
Mnstirea de la Prislop, care a fost de fapt initial ortodox, dar a
devenit greco-catolic, a fost prsit de clugrii greco-catolici.
Erau ctiva si au plecat si a rmas mnstirea goal. Si
Mitropolitul Nicolae Blan trebuia s se ngrijeasc de reactivarea
Mnstirii, mai ales c bunurile fostei Biserici Greco-catolice au
trecut n patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Si Mitropolitul l-a dus pe
Printele Arsenie s organizeze Mnstirea de la Prislop. Acesta
este motivul stiut al mutrii.
Printele Arsenie, dup ce s-a asezat acolo, a avut si el
motivele lui ca s nu se mai ntoarc la Smbta. n 1954 a fost o
rebeliune la noi la Mnstire. Ceva de nenchipuit: clugri s se
rzvrteasc! S-au rzvrtit mpotriva Mitropolitului Nicolae
Blan care a restaurat mnstirea, care i-a fcut clugri, care i-a
hirotonit. A fost un preot si 4 monahi. Si printele acela care a fost
conductorul acestei rebeliuni a fost sanctionat de Mitropolit, la fel
ca si ceilalti patru. Preotul a fost caterisit si exclus din monahism si
ceilalti au fost exclusi din monahism. Si atunci, printele acela,
nainte de a fi depus din treapt a zis: Printele Arsenie nu a fost
bun l-a dat afar. Printele Mihail nu a fost bun un printe care
s-a mutat la o alt mnstire; Eu nu-s bun. Cine-i bun?!. Si atunci,
un printe de la Sibiu, Printele Ieronim Grovu, care a fost
conductorul lucrrilor de restaurare de la Mnstirea de la
Smbta, fiind el pe atunci consilier la Mitropolie la sectia
economic, avea niste scrisori. A scos din arhiva Mitropoliei niste
scrisori ale Printelui Arsenie adresate Mitropolitului, scrise de la
Prislop, si niste scrisori adresate Printelui Ieronim Grovu pe
acestea le avea acas, nu erau n arhiva Mitropoliei si astea le-a
adus la Mnstire si le-a predat Printelui Serafim s le citeasc
obstii si s se stie de ce Printele Arsenie nu a mai venit la
Mnstire, respectiv s se stie c Mitropolitul l-a chemat pe
Printele Arsenie napoi la Smbta. ntre timp ce s-a ntmplat:
Mnstirea Prislop a ajuns n Eparhia Aradului, deci Mitropolitul
l-a chemat pe Printele Arsenie, nemaifiind n Eparhia lui, l-a
chemat la Smbta. Printe Arsenie, hai la Smbta, c esti din
eparhia mea, nu rmne la Arad. Si Printele Arsenie l-a rugat pe
Mitropolit s l lase n continuare la Prislop ca s consolideze
relatia ntre ortodocsi si fostii greco-catolici si Printelui Grovu i-a
scris, rugndu-l s intervin la Mitropolit s l lase la Prislop. Si cu
acest prilej Printele Arsenie i-a scris Printelui Grovu c
Oamenii sunt tot oameni. Adic ct s-a strduit el s realizeze
ceva pentru ei (pentru cei de la Smbta), ns oamenii au rmas
tot oameni, nu i-a schimbat cu nimic. Asta era amrciunea
Printelui. (Arhimandritul Teofil Prian)
Dar si aici, cum vom vedea, Printele a fost cutat de
Securitate. Mutarea, asa cum s-ar putea crede, nu a fost si nici nu
putea fi o rezolvare a acestei probleme.
Deci, Printele Arsenie, ndrumat de Mitrolopitul Nicolae
Blan, a plecat la Mnstirea Prislop unde a fost numit staret apoi
duhovnic, loc unde si va pune iarsi pecetea de ziditor de suflete
si ziditor de asezminte. Este cunoscut faptul c Printele Arsenie
a lucrat constant la Prislop, prin implicarea personal n
restaurarea mnstirii si n toate celelalte munci de aici: tencuiala
pentru pregtirea frescei, ridicarea schelei pentru pictura cu care
dorea chiar dnsul s mpodobeasc biserica, icoanele de pe
tmpla altarului, sculptarea iconostaselor si a stranelor n general
lucrarea ntregului mobilier liturgic, restaurarea bisericii si a
cldirilor anexe, la care a adugat altele noi, amenajarea si
decorarea ntregii curti, un adevrat parc natural (ce ne aduce
aminte de cel de la Smbta), strjuit de o clopotnit pe stnc,
gndit si zidit tot de Printele Arsenie.
40
Primul hram la Prislop a fost n data de 8 mai 1949, de
pomenirea Sfntului Ioan Evanghelistul si a constituit prima mare
bucurie ortodox a mnstirii, dup dou veacuri de npstuiri.
41
La 14 septembrie 1949, ziua nltrii Sfintei Cruci, Vldica
Andrei a svrsit, n curtea mnstirii, prima liturghie arhiereasc
ortodox. Cu acest prilej, Printele staret Arsenie a fost hirotesit
protosinghel. n cadrul aceleiasi slujbe au fost tunsi n monahism:
Stelian Manolache, cu numele de Dometie, si Leonida
Plmdeal
42
, care a primit numele de Antonie.
43
n curnd au fost hirotoniti tot de Episcopul Andrei, unul ca
ieromonah, cellalt ca ierodiacon. Cei doi tineri monahi ns n-au
rmas mult timp la Prislop.
44
Activitatea Printelui Arsenie ca staret se ncheie n 1950,
pentru c ntre timp Prislopul devenise mnstire de maici cu viat
de obste. n aprilie 1950, la decizia episcopului Andrei, au rmas
primele 6 surori, care au fost nchinoviate aici n luna mai 1950,
punnd nceputul vietii de obste. Dintre acestea, sora J ulieta
Constantinescu, licentiat n Teologie si cu diplom de absolvire a
Faculttii de Filozofie din Bucuresti, a fost tuns n monahism la 6
august, de praznicul Schimbrii la Fat, primind numele de
Zamfira, n amintirea celei de a doua ctitor a mnstirii. n 1951
Monahia Zamfira a fost numit staret a mnstirii. Printele
Protosinghel Arsenie Boca a rmas n continuare la Prislop ca
preot-duhovnic, ajutat pentru o vreme si de Ieromonahul Dometie
Manolache.
45
Deci mnstirea devenise ntre timp de maici, iar
stareta lor era acuma Monahia Zamfira Constantinescu.
46
Asa cum am amintit putin mai sus, Printele Arsenie a fost n
continuare urmrit de Securitate. Oamenii autorittii de stat l
ridic pe Printele Arsenie pentru anchet n noaptea de 15 spre
16 ianuarie 1951. ntr-o scrisoare din 26.01.1951, Printele
Dometie scria ctre Episcopia Ortodox Romn a Aradului:
la ora 5 dimineata, printele Arsenie Boca, staretul astei
mnstiri, a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea
autorittii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost
brutal. Au intrat n chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate
acestea, fr nici o motivare.
47
ntr-o alt scrisoare, scris tot n data de 26.01.1951, Printele
Dometie mpreun cu maicile Prislopului solicit sprijinul
ierarhului Aradului, pentru staretul lor. Asa cum am zis, Printele
Arsenie s-a ntors la Prislop dup un an, adic n 1952, de Buna
Vestire. Ajuns acas, i scrie episcopului Andrei al Aradului
urmtoarele:
De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acas,
la Prislop: sntos, mult folosit si tot atta de senin.
Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreun cu obstea, V-o
mprtsim asa cum e: cu recunostint si smerit metanie, pentru
c faceti parte, n toate privintele, din motivele ei.
Am aflat c dup Pasti veniti la noi. V asteptm, asa cum
vechii crestini si asteptau Printii. Dar, pe lng motivul strvechi,
mai e si unul local, mai nou: ndeplinirea ultimelor forme n
conducerea obstei de aci, ceea ce-mi va asigura si mie rgazul
preocuprii si de ceilalti talanti ce-i am, cu care nc n-am lucrat
nimic pentru Iisus.
Al Prea Sfintiei Voastre fiu duhovnicesc, Arsenie. Prislop,
3.04.1952.
48
Se stie c n aceast perioad Printele Arsenie a fost dus la
Canal unde a stat 9 luni de zile. n carteaViforni(a cea mare a lui
Dimitrie Bejan
49
aflm c Printele Arsenie a fost dus, nainte de
a fi la Canal
50
, si la Ocnele Mari. Nu spune ns n ce an.
Printele Arsenie a rmas duhovnic al Mnstirii Prislop pn
n 1959, cnd, prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959
semnat si parafat de Prea Sfintitul Episcop Andrei Mageru, a fost
ndeprtat din mnstire.
51
La fel s-a procedat si n cazul staretei
Mnstirii Prislop, Monahia Zamfira Constantinescu, cu actul nr.
2408/1959. Prin urmare maicile au fost alungate iar mnstirea
desfiintat.
52
n incinta ei s-a organizat un Cmin de btrni.
53
Dup anul redeschiderii Mnstirii Prislop, adic 1976 si pe
parcursul a mai mult de dou decenii, toate lucrrile efectuate au
respectat planurile Printelui Arsenie, viata nssi a mnstirii fiind
tributar rnduielilor pe care obstea ncropit n 1949 si
transformat n mnstire de maici n luna aprilie 1950, le-a
respectat cu sfintenie.
54
Pribegia n Bucureyti
Dup ce a fost alungat de la Prislop, Printele Arsenie si-a
nceput pribegia n Bucuresti. A fost angajat la Biserica Sfntul
Elefterie ca pictor secund pe lng pictorul Vasile Rudeanu, iar n
1961 a fost angajat la Atelierul de pictur al Patriarhiei de la
Schitul Maicilor cu ncadrarea de muncitor pictor.
55
Este foarte important s amintim aici c Printele Arsenie nu
a voit s ncalce decizia unui ierarh, n semn de adevrat ascultare
clugreasc, nemaislujind, ci doar participnd la slujbe, ca si
cntret de stran, rmnnd nc duhovnic, fr a spovedi, ci doar
n ntelesul de ndrumtor spiritual, pentru generatii de preoti si
credinciosi, care i-au pstrat si i poart o recunostint aleas.
56
Pictarea bisericii din Drgnescu
Iesind la pensie, o pensie minor, n 1968 a nceput pictura
bisericii parohiale din Drgnescu, de lng Bucuresti, la care a
lucrat vreme de 15 ani. Printele Arsenie a pictat-o de dou ori,
aceasta pentru c, pe alocuri, din pricina lumnrilor, pictura s-a
pangarit (afumat), dup expresia Sfintiei Sale. (La anumite
compozitii se observ cu usurint cele dou straturi picturale.)
Aici, cum chiar dnsul spunea, a fost cutat de o adevrat
avalans de oameni.
Pictura de la Drgnescu nu este una obisnuit, n ntelesul c
Printele Arsenie nu s-a limitat strict la programul iconografic
clasic.
ncercnd s actualizeze mesajul Evangheliei, Printele a
introdus n pictura de aici, pe lng scenele clasice, deja
consacrate, si compozitii de-a dreptul socante care au un rol vdit
catehetic si care se adreseaz oamenilor zilelor noastre.
Dac i s-a interzis s predice, o face acum ntr-alt chip, cu
ajutorul penelului si al culorilor. Oamenii care-l cutau aveau ce
nvta doar din lectura picturii, care le gria direct, fr ocolisuri si
pe ntelesul tuturor, ca s nu mai orbeciasc si ei n noaptea
nestiintei si a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc
pe oameni, ntunec vremile si prea adesea crunt pmntul.
57
Mica biseric de la Drgnescu are norocul s simt pe
zidurile ei zugrvite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le
ascultau la Smbta de Sus.
E o pictur nou ca si predica de atunci.
58
Ca predica de acum s fie ct mai convingtoare, Printele,
cu splendida-i caligrafie, asterne pe ziduri, lng scenele
reprezentate, numeroase sentinte scurte, lmuritoare, care
reprezint o sintez a gndirii Sfintiei Sale. Ele nu sunt simple
vorbe de spirit, ci mai degrab sunt aschiile tsnite din coerenta si
vigoarea unui trunchi cu rdcini adnci.
59
Ar mai fi foarte multe de spus si n ceea ce priveste felul n
care Printele Arsenie a gndit programul iconografic n ansamblul
lui, adic dispunerea fiecrei compozitii n parte, ns nu acesta
este scopul lucrrii de fat. Totusi, nu se poate trece cu vederea o
ampl compozitie pe care Printele a zugrvit-o pe absida
altarului. Ea ne prezint momente Din viata si patimile
Cuviosului Stefan cel Nou, pe vremea mpratului iconoclast
Constantin Copronimul, care a tiranisit biserica ntre anii 741-775;
Iar cuviosul primind mucenicia la 53 de ani ai vrstei sale n 28 ale
idelor lui noemvrie, cu vina de pe urm: Stefan mi-a fcut
temnita mnstire!.
60
Este stiut faptul c n nici o alt biseric nu este zugrvit pe
absida altarului mucenicia acestui Cuvios, care oricum este destul
de rar reprezentat. Deci pictarea ei aici este firesc s ridice semne
de ntrebare, mai ales c ocup un loc important n absid, att n
ceea ce priveste dimensiunea ei, ct si n ceea ce priveste spatiul pe
care se desfsoar, si anume cel din dreptul ochilor. Prin urmare,
este limpede c Printele Arsenie nu a pus ntmpltor aceast
compozitie aici.
Nu as vrea s fiu nteles gresit si s se cread c, n cele ce
urmeaz, doresc s accentuez doar latura profetic a personalittii
Printelui Arsenie, ns, cutnd un rspuns la semnificatia
amplasrii compozitiei cu pricina n acel loc nsemnat, nu pot s
nu observ asemnrile dintre cele dou vieti a Cuviosului Stefan
cel Nou si a Printelui Arsenie si mai ales faptul c amndoi s-au
svrsit din viat n 28 ale lunii lui noiembrie!
61
Ayezmntul de la Sinaia
Dup izgonirea fortat din mnstire n anul 1959, obstea s-a
reorganizat ntr-un Asezmnt mnstiresc n orasul Sinaia, care
acum este metocul Mnstirii Prislop. n acest asezmnt Printele
Arsenie si-a avut chilia si atelierul de pictur din anul 1969 pn n
anul 1989, cnd s-a svrsit din viat. Aici si-a lsat ntr-o
rnduial desvrsit si predici si meditatii si desene, dar si ultima
dorint de a nu-i fi date publicittii.
62
Scrierile Printelui Arsenie
Pe lng faptul de a fi fost un mare propagator al gndirii
patristice, al gndirii filocalice, Printele Arsenie a fost si un
nzestrat scriitor bisericesc.
Scrierile Printelui Arsenie au circulat ntre credinciosi n mai
multe variante. Cea mai cunoscut dintre ele si cea mai rspndit
a fost Crarea mpr(iei. Mai erau apoi cunoscute si
multiplicate (dactilografiate) si predici ale Sfintiei Sale si, o dat
cu acestea, mare cutare au avut si fotografiile Printelui Arsenie
din perioada de cnd era la Smbta, fotografii care erau si sunt
puse de multi credinciosi lng icoane.
De viata si opera Printelui s-au interesat si se intereseaz
oameni si teologi de seam, credinciosi care l-au cunoscut sau nu
l-au cunoscut, care l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au
ascultat sau nu l-au ascultat vreodat, asa nct, n acest context,
scrierile Printelui e firesc s cunoasc o rapid rspndire.
Dar, vznd cte variante ale scrierilor Printelui Arsenie
circul, cei care-i detin manuscrisele s-au gndit c n cele din
urm este mai bine s le publice, chiar dac Printele Arsenie nu a
dorit acest lucru. S-a nceput cu cteva cuvinte de nvttur
publicate n revista Gndirea, Serie nou, iar n 1995 si n 2000
s-a ajuns s se tipreasc (n dou editii deci) forma definitiv a
Crrii mpr(iei, cum (Printele) a gndit-o si cum a lsat-o n
1949, dup care vor urma predicile care si ele circul n nu stiu
cte variante , pe care si le-a legat singur ntr-un volum se
pricepea s lege foarte frumos crtile dup o anumit ordine si cu
o caligrafie unic.
63
S-au mai tiprit si se mai tipresc si n continuare predicile si
meditatiile Printelui Arsenie cuprinse n manuscrisul numit Fiii
nvierii, n Foaia duhovniceasc pentru popor Strjerul
Ortodox.
De o larg rspndire s-a bucurat si scriereaPravila Alb, un
manuscris care i s-a furat Printelui Arsenie si care pe urm a fost
modificat si rescris. Iat caracterizarea pe care o face Printele pe
un asemenea exemplar: Pravila Alb model de strmbare a
unui original furat.
64
I s-a mai atribuit si scrierea numit Sundar Singh vorbeyte
globului pmntesc, mai putin rspndit dect celelalte. Iat
caracterizarea pe care o face Printele si asupra acesteia: Sundar
Sing Ce frumos scrie Sundar Singh si de ce proast calitate e
apocrifa aceasta, a unui fanatic, incult si mincinos.
65
O alt scriere care o gsim deja publicat n cteva site-uri
ortodoxe web este Trepte spre vie(uirea n monahism, care se
adreseaz n special monahilor care doresc s-si rnduiasc viata
interioar n vederea urcusului duhovnicesc. n final lucrarea mai
cuprinde si o tlcuire a rnduielii tunderii n monahism.
Trebuie amintite aici si zicerile Printelui Arsenie, care si ele
circul, si pe care mai ales Printele Arhimandrit Teofil Prian le
popularizeaz cu timp si fr timp. (Nu exist carte a Printelui
Teofil n care s nu apar cel putin o zicere a Printelui Arsenie.
Cele mai frumoase si cunoscute cuvinte ale Printelui Arsenie le-
am cuprins n cartea Printelui Teofil Veni(i de lua(i bucurie, de
editarea creia m-am ocupat personal.)
La fel, nu trebuie uitat c Printele Arsenie a lsat acel
program de angajare ntr-o viat duhovniceasc autentic n cinci
puncte: Oxigen, glicogen, somn, pstrarea hormonilor si
conceptia de viat crestin, ndreptar de viat care nu a fost
cuprins n vreo scriere publicat (de pild Crarea mpr(iei), ci
a fost auzit de ctre un tnr din gura Printelui Arsenie, lucru care
nu nseamn deloc c nu ar fi si acesta foarte important.
Tot aici trebuie s amintim si scrisorile pe care Printele
Arsenie le-a trimis celor apropiati, pentru c, s nu uitm,
scrisorile Printilor sunt unele dintre cele mai frumoase opere din
literatura patristic. Unele dintre ele au fost deja fcute cunoscute
cititorilor, iar altele probabil c vor urma a fi publicate. Pn una
alta, mai ales de cnd exist posibilitatea ca ele s fie fotocopiate
(xeroxate), copii dup scrisorile Printelui au ajuns la foarte multi
credinciosi.
ndrumtor al monahilor
De vrei s te faci clugr, f-te ca focul! (Printele Arsenie
Boca)
Printele Arsenie a fost cercetat de multi doritori de viat
monahal. Le spunea Printele: Mi, nu toti cei din lume se
prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc.
Era si un foarte bun psiholog. Dintr-o singur privire si
schimbnd dou-trei cuvinte putea s nteleag si s cntreasc
exact ce-i de fcut cu doritorul de clugrie ce-i sttea n fat.
Nimeni nu putea nsela ochiul su ager cu prefctorii sau
viclesuguri. Nu sttea s se tocmeasc cu nimeni n privinta asta.
Spunea rspicat ce avea de spus. Dar, nainte de a da un verdict n
ceea ce priveste recomandarea pentru clugrie, Printele Arsenie
cuta s vad prin tine dincolo de tine. Lua foarte n serios
problema clugriei. Foarte elocvent n acest sens este relatarea
despre ntlnirea din 1942 dintre Printele Arsenie si pe atunci
tnrul de 13 ani Ioan Prian (azi Arhimandritul Teofil Prian)
care dorea s rmn n Mnstirea de la Smbta:
Cnd m-am dus eu la Mnstirea de la Smbta n 1942 s m
fac clugr, aveam treisprezece ani si jumtate. Printele era acolo.
M-a luat la spovedit, am stat de vorb, mi-aduc aminte si de
amnunte, de ntrebrile pe care mi le-a pus, ntre care o ntrebare
care am spus-o eu de multe ori, prin care vroia s intre dincolo de
mine, prin mine dincolo de mine. M ntreb dac mi-a venit n
gnd vreodat s omor un om. Mie mi s-a prut foarte curios la
vrsta aceea c m-a ntrebat dac mi-a venit n minte s omor
vreun om, c nu-mi venise niciodat un gnd de acesta, nici pn
atunci, si nici de atunci ncoace, dar i-am mai auzit pe oameni
zicnd: Te omor, fire-ai si nu stiu ce. Si nu m-am gndit
dect dup aceea c Printele a vrut s vad de unde vin, care sunt
strfundurile existentei mele. De ce? Pentru c Printele avea n
gndurile lui si dup aceea n afirmatiile lui, zicerea aceasta c
copilul e oglinda printilor, c mostenim din strfunduri de
existent lucruri pozitive si negative, c fiecare dintre noi aducem
o ncrctur n existenta noastr.
A zis odat printele ctre unul: M, tu esti sinteza
harababurii din casa voastr. Deci, printele si ddea seama de
anumite lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe
lng ele, sau, n orice caz, nu aveau posiblitatea s le formuleze
asa de fain: Tu esti sinteza harababurii din casa voastr.
Deci, dac vrei s stii cine esti, cerceteaz-te si vezi de unde ai
venit! Si printele, binenteles c stia toate lucrurile acestea, c noi
nu ncepem propriu-zis de la conceperea noastr, ci ncepem cu
rdcini, mai departe, Dumnezeu stie de unde, i cumulm pe
printii nostri, pe bunicii nostri.
Eu aveam o bunic, mama mamei, si cnd zicea cte cineva de
un nepot al ei: Seamn cu dumneata, ea rspundea: Pi numai
de-ar semna cu mine, c-i bine.
Vedeti, sunt niste lucruri pe lng care noi trecem usor.
Adevrul este c fiecare dintre noi suntem o sintez, a unei
harababuri, a unei linisti, Dumnezeu stie cum suntem, cine suntem.
Dar lucrurile acestea trebuie rezolvate, si dac nu le rezolvm noi,
nu le rezolvm niciodat si nu le rezolv nimeni. Si atunci
printele stiind lucrul acesta, si avnd capacitatea aceasta de a intui
esentialul n orice chestiune, ca si cnd ar fi zis ctre mine: Uite
ce-i, tu vrei s te faci clugr? Pi ti spun eu ce s faci tu, dac
vrei s te faci clugr. Nu te faci clugr, dar faci ce fac clugrii:
zici rugciunea cu care se mntuiesc clugrii. Si mi-a spus s
zic: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m
pe mine, pctosul. Mi-a zis asa: S-o zici cu gndul, deci cu
cuvntul gndit, nu cu cuvntul vorbit, desi se poate si cu cuvntul
vorbit, e voie, dar s-o zici cu cuvntul gndit. Nu mi-a dat nici o
explicatie, binenteles c s-a gndit la asta, ca s o zic cu cuvntul
gndit, pentru c lupta se d n gnd, si atunci, ca s scoatem din
lucrare gndurile negative, trebuie s avem gnduri pozitive; nu
mi-a fcut nici un fel de teorie, ci mi-a zis asa: Zici n gnd,
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine, pctosul, lipesti de respiratie rugciunea, n felul urmtor:
ntre respiratii zici Doamne, trgnd aerul n piept, o dat cu asta
zici Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, si dnd aerul afar din
piept, o dat cu asta zici miluieste-m pe mine, pctosul. Att
mi-a spus, despre altceva nu mi-a spus nimic. Am mai vorbit noi
de una, de alta, am plecat, mi-am vzut de scoal, am fcut liceul,
am fcut Teologia si dup unsprezece ani m-am fcut clugr.
Deci, nainte cu unsprezece ani de a m face clugr, stiam
rugciunea cu care se mntuiesc clugrii si foloseam rugciunea
ct o puteam folosi.
Interesant, ns, c Printele nu mi-a dat directiva s iau
legtura cu vreun practicant al rugciunii, cu vreun duhovnic, cu
cineva care s m ndrumeze, doar mi-a spus s m angajez la
rugciune. Nu mi-a spus ct s zic, de cte ori s zic, ct timp s
stau n rugciune, s am o pravil, ct timp s zic rugciunea, dar
s-o zic. Binenteles c mi-am vzut de treab, nu m-am gndit
niciodat c trebuie s o fac cu exclusivitate, dar am stiut de
rugciune si de cte ori mi aduceam aminte ziceam: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine,
pctosul, cum m-a nvtat printele: ntre respiratii: Doamne;
trgnd aerul n piept: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu; dnd
aerul afar: miluieste-m pe mine, pctosul. Binenteles, nu e
absolut necesar s se fac asa, dar asa m-a nvtat printele, si eu
asa am fcut.
66
Au ales calea clugriei multi dintre tinerii care l-au cutat pe
Printele Arsenie. Amintim aici pe cei mai cunoscuti: Leonida
Plmdeal, viitorul Mitropolit al Ardealului, Stelian Manolache,
devenit vestitul duhovnic de la Rmeti, J ulieta Constantinescu,
ajuns staret la Prislop, si lista ar putea continua.
67
Petru tinerii de atunci, dar si pentru tinerii de azi care doresc
s urmeze calea monahal, ct si pentru cei care au fcut deja acest
pas, Printele Arsenie Boca a lsat o scriere care se refer la
cresterea duhovniceasc a doritorilor de desvrsire. Este vorba
despre Trepte spre vie(uierea n monahism, o lucrare destul de
putin cunoscut, din pricin c nc nu a fost editat.
Dar negrit mai important dect aceast scriere este pilda
vietii Printelui Arsenie
68
, care arat clugrilor c pot tri ca
Printii din vechime, c le poate fi viata asa cum le este si
numele (Arhimandritul Teofil Prian), adic pot fi btrni
frumosi, chiar si n mijlocul unei lumi plin de confuzie,
disperare si abandonare a adevrului.
69
Concep(ia Printelui Arsenie despre monahism
Printele a vzut de-a lungul vietii sale si cazuri de clugri
ratati. Despre ei zicea: Unii dintre clugri nu sunt clugri, ci
cuiere de haine clugresti.
Pentru a evita aparitia acestora, Printele Arsenie i-a scris
Episcopului Aradului, Prea Sfintitului Andrei Mageru, n eparhia
cruia era n acei ani, spre a-i arta cu iubirea, experienta si
competenta cu care scrisese Crarea mpr(iei si Trepte spre
vie(uierea n monahism, c nnoirea monahismului (att de dorit
si atunci, ca si acum), de care depinde si nnoirea mai general a
Bisericii si a societtii, nu se face prin nmultirea numrului de
mnstiri si schitulete si nici prin simple directive venite de sus.
Alctuit cu precizie, claritate, profunzime si cu o putere de
discernmnt cu totul aparte, epistola lmuritoare a Printelui
Arsenie o adevrat sintez a gndirii Sfintiei Sale despre
monahismul contemporan poate fi socotit, pe bun dreptate, un
luminos punct de reper ntr-o eventual ncercare de nviorare a
monahismului.
Am vzut si rsritul si apusul multor mnstiri.
Rsar, cnd griesc constiintei poporului prin simpl existenta
lor; si apun, cnd aceast existent e ptat de nevrednicia
vietuitorilor lor. De rsritul sau apusul acestora atrn ncrederea
sau nencrederea ce le mai rmne oamenilor n forta de creatie a
crestinismului. E destul s pomenim bisericile si mnstirile din
Ardeal, nfiintate de ctitorii de peste munti, ai cror vietuitori au
tinut treaz n constiint unitatea ortodox a neamului. Iar cnd
vitregiile trecutului urzite de Vatican le-a drmat si ars, s-au
artat mucenicii.
E un apus frumos.
Acesta ne-a ferit de cel rusinos, al decadentei actuale, cnd
mnstirile si le desfiinteaz clugrii.
Aci e cazul de popas. Ce renfiintm, care situatie?
E frumoas initiativa si trebuie apreciat, dar fr oameni
ndeajuns formati, care s conduc cuminte ceea ce se adun la
ntmplare, nu se ajunge dect la o situatie decadent.
Iat cteva decadente:
Srcia, cu care uneori se ncepe o mnstire, determin
cersetoria, umblatul cu pantahuza, pretarea la slujbe pe rufrie,
taxe pe slujbe rusini.
Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc n
obste atitudini umilitoare, ntietti nedrepte destrmare
sufleteasc.
Oamenii din afar, care ajut prin donatii mai de seam, ba si
care n-ajut cu nimic, dac nu li se are grija, ncep s se amestece
n treburile interne ale mnstirii, s nvrjbeasc obstea si s se
nvrjbeasc si ntre ei nafar smintelile.
Sntatea fizic a fiecrui ins n parte trebuie medical si
dinainte stiut. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat.
Nu pot fi primiti n aceast nevoint de o viat a sfaturilor
evanghelice, dect oameni perfect sntosi cu plmnii, inima, dar
mai ales cu sistemul nervos, sngele si glandele endocrine. Acestea
din urm, pricinuind oarecare jen, rmn de obicei la voia
ntmplrii si prad unei preri cu totul pe dos, mai ales ntre
femei, c ncetarea mai devreme a unor functii de natur
endocrin, ar fi o nvrednicire, un preludiu al sfinteniei. De fapt e o
tragedie care bate la us: dezorganizarea mintal, n diferite grade,
de unde nclinatia spre exagerri, denaturri, habotnicii, nchipuiri,
nluciri toate tulburri psihice din cauze netratate. De multe ori,
nclinatia spre mnstire nu e de fapt o nclinatie, ci o infirmitate
de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevrata
chemare ns nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber
acest mod de mntuire nu arunc ponoase pe cellalt mod de
mntuire, al familiei. Infirmii vd n mnstire: vis, usurare,
litanie, ca s sfrseasc n deceptii si sminteli. Adevratii chemati
vd limpede eroica nevoint a desvrsirii, fr ispita sfinteniei.
De asemenea e foarte bine s se stie de la nceput care e
punctul de vedere al fiecrui ins asupra rului. Multe structuri
psihice sunt prad obsesiei rului, a pcatului, a diavolului,
manihei asupra trupului si osnditori ai familiei obsesii si
interpretri nesntoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat
nesntos al mintii sau ducnd la el. Speriatii acestia se dedau de
capul lor la nevointe care le ruineaz amndou snttile nu
sunt de nici o treab n mnstiri. Iar dac totusi sunt primiti, sub
influenta structurii lor, obstea poate ajunge prad mnctoriei,
lucrturilor, viciilor, strini la trapez si rugciune, ba chiar
dusmani. Infirmii se fixeaz pe ngustimi neesentiale
crestinismului, ca de pild pe amnunte de tipic, de calendar
(stilismul), chiar de pravil, ngustimi habotnice, care au pricinuit
Bisericii numai suprri.
ntotdeauna se gsesc vietuitori de mnstire, dar foarte
arareori se nasc povtuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie
s fie minti luminate, vederi largi, buni cunosctori ai omului:
limpezi n doctrin, mbunttiti n smerenie si iscusiti n dreapta
socoteal si, pe deasupra, structuri cu o fericit mbinare ntre
iubire si autoritate. Din cte au ei de fcut pomenesc doar una:
Unificarea sufleteasc a obstii, ca toti s fie ntr-un cuget. E
att de anevoios lucrul acesta dar si att de mare, nct atrage
prezenta nevzut a lui Iisus ntr-o atare obste. Iubirea de
Dumnezeu si de oameni, ntr-o obste de un cuget, e ridicat de
Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui
Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunc si rugciune.
Iat rostul si sarcina povtuitorilor. Ziduri se pot face usor,
gospodrie la fel, adunare de vietuitori foarte usor greutatea-i la
ales. Cci multi par buni, luati n parte, dar devin ri adunati
laolalt devin ceea ce erau de fapt.
Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea
povtuitori cu calitti, cu ct sunt mai mari cu att au o viat mai
scurt. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire
ntre oameni, chiar putini, e o dovad de lucrare dumnezeiasc si,
desvrsit, numai El o poate face.
Deci, ca ncheiere a prerilor: dect realizri sortite decadentei,
sub raportul asezrii, al nzestrrii si al componentei personalului,
mai bine fr ele. Cci pietrele, pstrate asa: moment de culme al
trecutului griesc mai bine constiintei poporului, dect realizrile
prezente fr ndejde. Nu multe mnstiri, ci putine: ct mai
putine, dar cu att mai bune, si nu prea mari.
70
Plecarea la cele veynice
Printele Arsenie a murit la Sinaia, n 28 noiembrie 1989,
acolo si-a dat sfrsitul.
Se fac fel de fel de vorbe, fel de fel de aprecieri de ctre
oameni necompetenti, de ctre oameni care nu stiu realitatea si
care vreau s l pun pe Printele n atentia altora. C a vorbit cu
Ceausescu, c i-a spus lui Ceausescu c va muri, si nu stiu ce
Nu-i adevrat! Sunt niste lucruri care nu s-au ntmplat si pe care
le inventeaz oamenii si pe care le citesc credinciosii si
necredinciosii, dup care trag niste concluzii care nu sunt
adevrate. A suferit, a avut ceva cu rinichii si din aceasta i s-a tras
si sfrsitul. Apoi, la 79 de ani, nu se mai pune problema din ce
pricin ai murit. Mori, c moare lumea la 79 de ani si mai
devreme. Deci Printele Arsenie s-a sfrsit n Sinaia, la ora 9 si
ceva seara, n 28 noiembrie 1989.
71
Prohodit de o multime impresionant de credinciosi, Printele
Arsenie a fost nmormntat n cimitirul Mnstirii Prislop, n ziua
de 4 decembrie 1989.
Mormntul Sfintiei Sale de la Mnstirea Prislop, duhul
Sfintiei Sale de la Mnstirea Smbta-Brncoveanu, ctitoria
Sfintiei Sale de la Sinaia, pictura Sfintiei Sale de la biserica din
Drgnescu, vor vorbi si vorbesc chiar pentru foarte mult vreme,
dac nu cumva pentru totdeauna, despre trirea n Hristos, credinta
n Hristos, dragostea fat de Hristos, despre adevrul Bisericii
Ortodoxe, mormntul Sfintiei Sale si crucea de la mormnt fiind
dintre cele mai cunoscute si importante n acelasi timp si discrete
locuri de pelerinaj, unde vin crestini din toat tara si chiar si din
alte prti. Vin, se roag, aprind o lumnare, se nchin si cer
mijlocirea prin rugciunea de foc a Printelui Arsenie pentru ei,
pentru familie, pentru tar, pentru lume, pentru Biseric, pentru noi
toti.
72
La parastasul de 12 ani, P.S. Printe Daniil Partosanul, n
predica rostit cu acest prilej, tlcuind duhovniceste viata si
lucrarea Printelui Arsenie Boca, a spus printre altele:
Am meditat si m-am gndit: Oare ce semnificatie, printre
multe altele, a avut pentru veacul nostru, pentru timpul nostru,
pentru vremea noastr si personalitatea si activitatea si lucrarea
duhovniceasc si cea scris si cea reprezentat estetic sau artistic,
iconografic a Printelui nostru Arsenie? Si am gsit o asemnare,
am gsit o comparatie, cu ceea ce s-a petrecut n Babilon pe
vremea mpratului Belsatar, cnd la osptul idolatru si pgnesc
al acestuia, Dumnezeu trimite o mna care scrie pe tencuiala
peretelui din interiorul palatului niste cuvinte. mpratul s-a
cutremurat. N-a stiut ce semnificatie au aceste cuvinte si nici
altcineva din anturajul su, dar, proorocul Daniel, chemat de
mprteas, a venit si a tlcuit cuvintele: Mene, mene, techel
ufarsin Numrati, numrati, cntriti si mprtiti.
Asa mi se pare c a fcut si Prea Cuviosul Printele nostru
Arsenie, n veacul acesta, n Biserica noastr, n tara noastr, n
poporul nostru, n familiile noastre, n sufletele noastre: ne-a
descifrat, ne-a tlcuit, ne-a tlmcit mesajul lui Dumnezeu,
cuvntul lui Dumnezeu, harul si darul lui Dumnezeu, ne-a citit
chiar si ne-a descifrat parte din semnele timpului pe care noi le
trim si cu care suntem martori si contemporani, pentru ca astzi
s ne trim viata noastr crestineste, n duh curat ortodox, n
fidelitate si credinciosie fat de Biserica noastr Ortodox, cea una
singur, soborniceasc si apostoleasc. De aceea suntem noi astzi
aici, ca si femeia din Sunem pe Muntele Carmel, nu din
curiozitate, nu din alte gnduri, ci din necesitate sufleteasc si
spiritual, pentru c, repet, avem nevoie, ca si Sfntul Elisei, de
pietrele Carmelului, avem nevoie de focul Carmelului, avem
nevoie de urmele pasilor Sfntului Ilie pe Carmel, avem nevoie de
duhul si puterea si rugciunea si mijlocirea si binecuvntarea Prea
Cuviosului Printelui nostru Arsenie Ieromonahul.
73
OMAGIU PRINTELUI DRAG
Noi, cei ce l-am cunoscut,
Si Printe drag l-am avut,
Simtim astzi adnc durere,
Dar si mare mngiere.
Cci noi stim c si acum,
Nu va nceta nici cum,
Viu s fie-n amintiri,
Chipul sfintei lui iubiri.
Si cu toti ndjduim,
Cu Printele s fim,
De vom mplini curat,
Sfaturile ce ne-a dat.
Iar acum la desprtire,
Cu smerenie si iubire,
De la cel plecat n zare,
Cerem binecuvntare...
Cu nemrginit recunostint,
Teodosia - Zorica Lacu,
mpreun cu toti credinciosii,
copii ai Printelui.
Brasov,
3-4.XII.1989
O SINTEZ A GDIRII PRINTELUI ARSENIE BOCA
Tradiia vie a apoftegmelor
Din fericire, Printii au vorbit iar unele din cuvintele lor au
fost transmise posterittii, prelungind de-a lungul veacurilor
iradierea pe care au avut-o n timpul vietii lor. Pe drept cuvnt,
zicerile lor sunt numite Apoftegmele Printilor, cci ele eman
de la Printi ca atare, n nsusi exercitiul paternittii lor. Nu sunt
cuvinte rostite n vzduh, nici sentinte frumoase mai mult sau mai
putin pioase scrise de un autor duhovnicesc. Sunt cuvinte tsnite
din viat si ntrupate n viat, pentru a rspunde unei ntrebri
vitale, unei chestiuni struitoare si presante. (...) Mai mult, trebuie
remarcat c transmiterea oral a acestor cuvinte a trebuit s se fac
cel mai adesea n acelasi context al ndrumrii duhovnicesti, fiii
deveniti printi transmitnd la rndul lor ucenicilor lor ceea ce
primiser. Apoi, cnd apoftegmele au fos asternute n scris, ele au
continuat s se transmit si s se propage ntr-o traditie monastic
vie. (...)
ncepnd de la sfrsitul secolului V circula n Palestina o
culegere ce aduna n ordine alfabetic cuvintele si faptele atribuite
btrnilor celor mai faimosi. Era ca o galerie de portrete vii ale
marilor strmosi, n care monahii si puteau regsi de acum, din
generatie n generatie, portretele familiale ale celor pe care-i
considerau ntotdeauna drept printii lor, ai tuturor. Corespondenta
avvilor Varsanufie si Ioan, faimosii zvorti din Gaza secolului VI,
ne furnizeaz o mrturie deosebit de remarcabil asupra locului pe
care, prin intermediul apoftegmelor, Printii desertului l detineau
n viata monahilor palestinieni ai acestor epoci, si nu numai ai
monahilor, pentru c vedem aici c si laicii puteau discuta ntre ei
asupra Cuvintelor Printilor. Monahi si laici rumegau apoftegmele
ca pe cuvintele Sfintei Scripturi, gsind n ele o hran pe gustul lor
si potrivit gustului fiecruia, ca mana.
1
Apoftegmele Prinilor contemporani
Fireste, si zicerile si apoftegmele marilor duhovnici
contemporani exercit asupra credinciosilor nostri o atractie
evident. Cine nu cunoaste astzi, de pild, cuvntul Printelui
Cleopa: Mnca-v-ar Raiul!, sau zicerile Printelui Paisie: S ne
ntlnim la usa Raiului!, sau S nu crezi tot ce auzi, s nu faci tot
ce poti, s nu spui tot ce stii, s nu dai tot ce ai?
Multi credinciosi le-au auzit si le-au tinut minte, n primul rnd
pentru c au n ele acea not de spontaneitate, prospetime si
dulceat specific rostirii mai mult dect scrisului.
Cnd le citesc de prin crti parc si aud glasul Printelui care
le-a rostit. Multi credinciosi mrturisesc acest lucru. Cel mai
adesea mi se ntmpl asta cnd citesc cuvintele Printelui Teofil.
Vocea inconfundabil a dnsului le nsoteste si parc le d o putere
si mai mare. Acesta-i avantajul celor care culeg direct de la surs
astfel de ziceri.
La fel putem vorbi si despre cuvintele Printelui Arsenie Boca,
att de citite si citate n ultima vreme. Pe cti prieteni sau
credinciosi nu i-am auzit rostind ziceri de-ale Printelui, sau n
cte predici nu am auzit deja celebrele cuvinte: Dragostea lui
Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect
dragostea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu.; n mintea
strmb si lucrul drept se strmb.; Mustrarea nvinge, dar nu
convinge.; Cine face curte nu face carte.; Nu toti din lume se
prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc.; Cea mai lung
cale este calea care duce de la urechi la inim.?
Poate mai mult dect oricare alt duhovnic de la noi, Printele
Arsenie Boca are o multime de astfel de cuvinte care au o
expresivitate proprie celebrelor apoftegme din Pateric. Oricine a
citit mcar o predic a Printelui, se poate convinge de aceast
realitate. Zicerile, sentintele Sfintiei Sale, att de aparte formulate,
l arat pe Printele Arsenie ca pe un om cu o putere de sintez
deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna
esentialul ntr-o chestiune.
1
Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca foarte
binevenit realizarea, n partea a 2-a a lucrrii de fat, unei Sinteze
a gndirii Printelui Arsenie Boca, deci relizarea unei antologii,
care s cuprind cu precdere acele cuvinte scrise ntr-un limbaj
aforistic.
2
Un alt motiv care m-a determinat s fac aceast selectie,
este latura practic pe care am avut-o n vedere, adic folosul
duhovnicesc al cititorilor.
Zicerile si fragmentele cuprinse aici au fost selectate din mai
multe surse, pe care le voi enumera n cele ce urmeaz:
Crarea mpr(iei;
Predicile Printelui publicate n revista Gndirea (Serie
nou);
Predicile din manuscrisul intitulat Fiii nvierii, publicate n
Strjerul Ortodox;
Trepte spre vie(uirea n monahism;
Predicile din caietul Printelui Ioan Frcas (predici copiate de
Maica Miruna de la Sinaia, care era rud cu Printele Ioan Frcas
din Blaj, de pe un caiet al Printelui Arsenie cu notite, cu
binecuvntarea Printelui Arsenie, cu specificatia ca s nu schimbe
nimic din text. Printele Ioan Frcas a nregistrat Printelui Teofil,
cu care este prieten, aceste predici pe band de magnetofon. ntre
timp acest caiet s-a pierdut, dar au rmas benzile magnetice.)
Caietul cu predicile si zicerile culese de Printele Petru
Vanvulescu, un ucenic apropiat al Printelui;
Cuvintele culese de Printele Arhimandrit Teofil Prian,
adunate n carteaVeni(i de lua(i bucurie;
Cuvintele culese de cei care l-au cercetat duhovniceste pe
Printele Arsenie.
Scrierile Pravila Alb si Sundar Singh vorbeyte globului
pmntesc, atribuite de unii Printelui Arsenie Boca, dar aspru
caracterizate chiar de Printele Arsenie, prima ca fiind un
manuscris furat, modificat si rescris, iar cea de-a doua ca fiind o
apocrif a unui fanatic, incult si mincinos, nu le-am luat n
discutie.
ntruct partea aceasta are structura unui dictionar, cititorii vor
putea afla, fr s mai caute ei nsisi n ntreaga oper, ce anume i
intereseaz din gndirea Printelui Arsenie. Forta formativ si
varietatea tintelor atinse de cuvintele Printelui sper s-i conving
pe toti de utilitatea acestui demers.
O SINTEZ A GDIRII PRINTELUI
ARSENIE BOCA N 800 DE CAPETE
ADEVRUL
1. Adevrul este fiint vie.
2. Initiativa omului spre Adevr tot Dumnezeu o trezeste.
3. Oamenii sunt oile cele mai greu de pstorit. Nu sunt toate oi,
mai sunt si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt amestecate cu
caprele. Nimic mai mprtit pe lume dect prerea oamenilor
asupra adevrului. Oare este vina adevrului?
Dumnezeu a stiut aceast infirmitate a omului, a aflrii
adevrului curat, de aceea a dat Bisericii si slujitorilor ei legiuiti
lor singuri , grija nvtrii lui curate.
4. Scriptura nu se tlcuieste cum l taie capul pe fiecare,
strig Sfntul Apostol Petru.
Adevrul nu se nftiseaz cum i se nluceste oricrei minti
ntmpltoare. Crestinismul nu este ceea ce poate strmba fiecare
neputincios din el.
5. Cel mai greu pcat, vesnic fr iertare este starea omului
mpotriva adevrului.
ASCEZA
6. Termenul de curtire (asceza) are dou vrste si s-a
ncettenit sub numele de purificare. Perioada ascetic cuprinde
purificarea activ n care intr toate nevointele din partea omului si
purificarea pasiv, adic de curtire a firii de patimi dincolo de
puterile omului, pe care o face Dumnezeu nsusi. El si face loc
curat n cei ce-L caut cu dragoste, dar puterile lor nu le mai ajung
pentru aceasta si atunci ei trebuie s sufere curtiri mai presus de
fire, ca s poat locui n ei cu slav Cel mai presus de fire.
7. Faza de culminatie a ascezei si de adncire a tririi
duhovnicesti se numeste iluminare. n faza aceasta Darurile
Duhului Sfnt primite la Botez se dezvolt n toat deplintatea lor
si ntresc sufletul pentru si mai grele ncercri. n faza aceasta pot
aprea amgiri si daruri extraordinare si cine le are e sftuit s nu-
si lipeasc inima de ele, pentru c nu numai c nu nainteaz, dar
poate pierde si tot ce a agonisit. Iar calea e din ce n ce mai subtire
si tot mai mult trebuie s te lepezi de toate.
8. Asceza are si un caracter hristologic. n nevointe nu e numai
omul, e si Hristos prezent. n sfortrile noastre e prezent forta din
firea omeneasc a lui Hristos.
9. Partea nceptorilor este nevointa de a seca izvoarele
patimilor din pmntul inimii, precum si grija de a nu se sui cu
mintea n vzduhul prerii, cci acolo bat furtuni mari si se rup
aripile mintii.
ASCULTAREA
10. Dintre cele trei fgduinte (monahale) cea mai grea e
ascultarea, pentru c are de biruit mai mult patimile mintii care
discut cu Dumnezeu n loc s asculte fr discutie.
11. Dintre cele trei fgduinte monahale, ascultarea
neconditionat s-a dovedit cea mai grea, din dou motive cu totul
opuse: unul infirmitatea firii, iar cellalt personalitatea ei.
12. Disciplina ascultrii ridic firea din infirmitate precum
scoate si mndria din personalitate. Ascultarea face si pe lenesi si
pe vicleni s-si dezgroape talantul, precum acoper si pe cei
talentati de jefuirea slavei desarte.
13. Chiar cnd se realizeaz sfintenia, nici aceasta nu dezleag
de acopermntul ascultrii.
14. De Dumnezeu ascultm neconditionat toat viata si fr
abatere. Dac ns povtuitorii nostri dup Dumnezeu, staretii si
duhovnicii, devin eretici si, ca atare, se ncarc din partea Bisericii
cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegati de
ascultarea lor, pentru c ei au strmbat dreapta credint si prin
constiinta lor nu se mai exprim voia lui Dumnezeu. Dar
ascultarea de Biseric nu nceteaz.
15. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al
srciei si din pricina aceasta sunt o form decadent de
monahism.
16. Spre folosul vietii duhovnicesti esti de mare cstig
ascultnd pe oricine.
17. Ascultarea e lepdarea de sine, luarea crucii n fiecare zi
(Luca 9, 23).
18. Ascultarea stinge orice frmntare si opreste orice
initiativ, deci toat energia, cu vremea, trebuie s se converteasc
n virtuti duhovnicesti.
19. Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii si, dac
e ceva de capul asculttorului, toat nzestrarea lui se preschimb
n sfintenie, pe care, de multe ori, se poate ntmpla s n-o stie
nimeni fr numai Dumnezeu.
20. Asa creste asculttorul o personalitate a spiritului, cnd
izbuteste s treac peste grmada sa de oase ca si cum ar trece
altul.
ATEISMUL
21. Obrsia ateismului este n Templul din Ierusalim.
22. Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare
fundamental a naturii umane.
23. Dac ai bate pe un ateu cu dovezile ca pislogul n piulit
si tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.
24. Mintea care cuget c nu exist Dumnezeu cade n propria
sa sentint, cci a te lupta din toate puterile mpotriva a ceea ce nu
exist dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin
urmare si (nebunia) mintii care o conduce.
25. Necredinciosii, spre rusinea noastr, si cred necredintei lor
mai mult dect credem noi credinta noastr.
AVORTURILE
26. Alt durere pe care o aveti voi, mamelor, tatilor, sunt copiii
lepdati. Acesta este un pcat strigtor la cer. Este uciderea la
mijloc, nu este cu nimic mai usoar.
Ascultati toti cu luare aminte: sngele lor cere rzbunare. De
asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalti, ci numai plns si jale.
Rzbunarea sngelui vrsat se face fr mil, ori ti ia Dumnezeu
si pe ceilalti, ori vor cere nsusi capul mamei.
Stiti bine c aceasta se ntmpl la multe atunci pe loc. Iar
aceasta asa se tocmeste c alt suprare vei avea n cas, c ti
pierzi cumptul si uiti de marea mil a lui Dumnezeu, ce o are cu
toti pctosii, si se apropie diavolul de tine si ti bag n cap gndul
s-ti iei lumea n cap si s-ti faci captul. Acesta este glasul
mpotriva tuturor celor care fac asa.
27. Mare ispitire ptesc mamele care fac asa, care au ucis
copii. Iar dac vrei s scapi tu si ceilalti copii, pe care i-ai fcut,
trebuie s pui n loc tot atti copii, ai altor femei srace si s-i
botezi, iar dac nu, ia-i si botezati gata si s ngrijesti de dnsii ca
de copiii ti, cu mbrcminte, cu ncltminte, fin, bani de
scoal, pn ce sunt n stare s-si cstige pinea, si ce scoti din
copiii ti, s ias si din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei
avea n vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, s le rabzi pe
toate, ndjduind n mila lui Dumnezeu, c ti va ierta pcatul, cci
prin rbdare ispsesti pcatul. Milostenia cu osteneal, biruie
naintea judectii.
28. Vrei copii putini, nu lsa brbatul s se ating de tine. ns
ca s puteti face lucrul acesta, trebuie s v nfrnati cu postul, iar
eu zic cu foamea. Cci trupului acestuia de pe noi nu-i pas dac
ne bag n focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nou s nu ne
pese de poftele lui, ci s le mai ucidem cu postul.
29. Te sftuieste brbatul ca s ucizi copiii? Sfatul este ucigas,
nu-l asculta, ci mai bine rabd s fii alungat de la casa lui si
Dumnezeu va vedea osteneala ta si nu te va prsi, ci te va milui,
de vei fi vrednic. n toate acestea de pn aici se ncurc oamenii
care nu postesc, cci acestia sunt izbiti de toate relele care de la
stomac ncep, iar eu v spun c si de la bru n jos.
Prin urmare, s v pociti si s nu mai pctuiti. S alergati la
spovedanie curat si la Sfnta mprtsanie, cci altfel nu vine
ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastr si asupra avutului vostru.
Nu uitati ns, c postul este poarta, iar patrafirul este usa. Iar, cu
acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fr de care nu putem
face nimic, Mrturisi-voi Domnului frdelegea mea si ndat a
ridicat pedeapsa pcatului meu (Psalm 31). Asupra noastr atrn
pedeapsa pcatului si urmeaz s-l ispsim si s-l scoatem din
obicei. De aceea, toat sluga s se roage la vreme, chiar potop de
ar veni, s nu-l poat potopi. Vedeti cum trebuie s v fie
asezmntul mintii, inimii si trupului vostru, curtite, cci
Dumnezeu nu pzeste trup spurcat, inim si minte cu viclesug, iar
dac ne ndreptm, zilele se nsenineaz si ne vom bucura.
30. Din cauza avorturilor romnilor ne vor stpnii tiganii.
BTRNETEA
31. Nu mai sunt btrni btrni venerabili, adevrate chipuri
ale lui Dumnezeu printre oameni.
32. Si btrnetea-i un cavou ajuttor.
33. Rusine este btrnului plin de pofte.
BETIA CEI CE-$I BEAU MINTEA
34. Grozav expresie si adevrat cuvnt cu cuvnt. Ne
reamintim efectul hormonilor asupra scoartei cerebrale: excit spre
poftele genezice. Exact acelasi lucru l face si alcoolul, sub orice
form si la orice grad de trie; aprinde mintea spre aceleasi pofte.
Nu suplineste ns nici un hormon n rolul su binefctor, ci pe
oriunde trece ameteste, arde si atrofiaz. Omoar alte milioane de
celule nervoase si fire telefonice. Toate isprvile se trec la activ,
ntocmai ca mai sus si se transmit zestre printeasc la copii.
Mai grav: dac prea din tinerete se dedau flcii la must, se
ntmpl c ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia
si vor produce niste celule incapabile de rodire. Se apr si firea pe
ct poate: nu ia n spate orice i se ncarc. Chiar dac se dau la vin
mai trziu si nc nu scap de pedepse. Asa de pild, cercettorii n
chestiune au gsit forme monstruoase de spermatozoizi, avnd ba
dou capete, ba dou cozi, ba alte forme, efecte ale betiei. Betia si
nscrie urmrile pn si n celula genezic, mic de 60 de miimi
dintr-un milimetru.
Ceea ce e dureros e faptul urmtor: dac se ntmpl vreo
zmislire cu o atare smnt beat, si care-i mai mult siluire dect
iubire, urmasul va fi, cu maxim probabilitate, epileptic boal de
nervi fr leac. Aceasta e cu att mai sigur, cu ct la scrba si
spaima bietei mame, se mai adaug si bruftuluiala ctorva
njurturi de Dumnezeu. Deci, dezechilibru n toate prtile,
dezechilibru n mediul umoral, dezastre n patrimoniul erediar,
dezechilibru moral, o mai fi avnd si mama ceva de adaus, dac nu
alta, cel putin spaima ce-o mnnc, si nc e de ajuns ca s se
arate pe lume, n loc de un chip senin, un chinuit de draci si martor
la judecat mpotriva printilor si.
Sfrsitul betivului e sau n sant sau n casa de nebuni; iar
sufletul n iad nc de aici. Urmasii lui nu mai zic nimic, mila m
opreste; totusi, mai am si o mil preventiv, pentru viitor, care m
face s scriu.
BISERICA
35. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele
potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii. Deosebirea e aceea c corabia lui Noe a fost
nchis pe dinafar de Dumnezeu si nimeni n-a mai putut intra
(Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii coarbia cu crucea pe
catarg are intrarea deschis si mai pot intra oameni nvlmsiti
de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul,
necnd pe oameni.
Se ntmpl ns ceva de nenteles: c cei ce se chinuiesc n
valuri, desi toti tin s triasc, totusi nu toti vor s scape n coarbie.
Mai mult chiar, scuip minile ce li se-ntind de la intrarea corbiei.
Iar minile sunt bratele printesti: bratele celor sapte Sfinte Taine
ale lui Dumnezeu care izbvesc pe oameni din potop, nscndu-i
din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amrta viat la viata
cereasc.
BLESTEMELE
36. Nu ascult Dumnezeu toate blestemele nebunilor, dar cei
ce blestem se osndesc.
BOGTIA
37. Dac de fapt si de drept, proprietatea si stpnia lumii e a
lui Dumnezeu, atunci omul e numai un fel de chirias, un fel de
administrator si nicidecum proprietarul absolut al lumii. C, de se
va crede stpn absolut al lumii, seamn cu credinta ngerului
nebun. Pentru ca s nfrneze pe om de la o cderea ca aceasta,
Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul c
n-are proprietatea absolut, ci numai proprietatea relativ; iar pe de
alt parte, ca s-l fereasc de cderea n nebunia ngerului ru.
Asadar, de ndat ce se d pe sine proprietar absolut al lumii, se
ciocneste cu Dumnezeu, l tgduieste, l nltur, l expropriaz,
si cu asta crede ntocmai ca Lucifer. Nu-si d seama bietul om c,
primind ispita, va fi zdrobit sub drmturile propriei sale iubiri
nebune.
Cnd omul se lipeste de fptur, de avutie, de slav, acestea i
se fac mamona, care nsemneaz bani sau bogtii. Deci nu poti
sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu
laud pe iconomul prt, care si-a fcut prieteni din mamona
nedrepttii, si-i fgduieste c-l va primi n mprtie cnd o va
isprvi de risipit, dup legea dumnezeiasc a iubirii de oameni se
ntelege c e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate
ntelesul bogtiei: nu srcia te mntuieste, nici bogtia nu te
osndeste; si precum nici bogtia nu te mntuieste, asa nici srcia
nu te osndeste, ci precum ai sufletul si fat de bogtie si fat de
srcie.
38. Esti srac si zorit cu gndul dup avutie, iat c nu te
mntuieste srcia. Esti bogat, dar desfcut cu inima de bogtia ta,
iat c nu te primejduieste bogtia ta. Faptul cum stai cu sufletul:
si fat de una si fat de alta, de asta atrn mntuirea sau osnda ta.
39. Nici bogtia, nici srcia n sine n-au calitatea de a osndi
sau ferici pe planul vesniciei. Atitudinea sufletului fat de ele este
cea care determin vesnicia. Pot fi bogati care se mntuiesc si pot
fi sraci care nu se mntuiesc sau se osndesc. Dincolo de cele
vzute, poate n fondul lor, este Raiul si Iadul, dou eternitti
paralele, cu o prpastie de netrecut ntre ele.
40. Bietul Dumnezeu, sracul, n-are unde s-si plece capul, c
bogatii si pana cea viclean a crturarilor (Ieremia 8, 8) lumii
acesteia L-au expropriat din dreptul de proprietate si autor al lumii.
Cine stie, dac nu cumva I-a rmas totusi dreptul s se supere pe ei
si s le mture toate gndurile cu mamona lor cu tot. Cci dreptul
de proprietate deriv din atributul de autor, mai mult ca din actul
de proprietate. Deci, cnd clatin Dumnezeu mamona, e semn c
n-a fost iconomisit bine de oameni, si le cere socoteal; a zis
doar: Fii celor sraci ca un Tat! (ntelepciunea lui Isus Sirah).
Deci, fiind n drepturile absolute peste valoarea economic, poate
s-si pun iconomi pe cine vrea, chiar si pe cei ce-L tgduiesc. Cu
aceast ornduire atotputernic, prin care Dumnezeu si lucreaz
voia Sa, ntrebuintnd chiar si pe vrjmasii Si, ca s-i trezeasc
din mpietrirea inimii cu care tin Lazrii la poart.
41. Ct vreme iconomisim averile dup legea iubirii de
oameni, Stpnul averii ne-o mentine. Dar, dac uzurpm dreptul
lui Dumnezeu si punem alt lege n iconomia lumii, avutia se ia de
la noi sau se risipeste. Cu orice alt lege dect cea a lui Dumnezeu
avutia se risipeste.
42. Printii au zis c singura noastr avutie cu adevrat sunt
pcatele. Cci, dup ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe
care l-ai fcut din nimic. Iar, mplinind conditia asta, din nimic
Dumnezeu a fcut fptura, iar fptura a fcut pcatul.
43. Nu poti propovdui mprtia Cerurilor cu plumbul
materiei pe aripi.
44. Poate c si de aceea mai clatin Dumnezeu bogtia
bogatilor, ca totusi s se mai mntuiasc unii din ei.
45. Noi ns s ne mbogtim n Dumnezeu: cugetndu-L,
iubindu-L, mprtsindu-ne cu El, silindu-ne a gndi si a iubi ca
El, ntre toate mprejurrile vietii. Iat adevrata bogtie, care nu
se va lua de la noi.
46. La dou feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: la
cei ce zic c nu este Dumnezeu (Psalmul 52, 1) si bogatilor,
crora stomacul e tot dumnezeul lor (Filipeni 3, 19).
47. Am bgat de seam umblnd c aproape la toate portile
bogatilor a pus Dumnezeu cte un Lazr. La multi le-a artat si le-
a atras aminte de rostul lor. Bubele lui Lazr si toat mizeria lui
cutremur fireste, dar groaza ne cuprinde cnd sub strlucirea
trupeasc a bogatului, vedem ascuns neagra mizerie a unui suflet
Ir nici o virtute, fr nici o buntate, un om deczut al tuturor
pcatelor, bubele spurcciunii, pe care nu i le ling nici cinii. Pe
acestea i le gdilau dracii.
BOLNAVII
48. Dumnezeu a pedepsit pn si cu lepr. Deci lepra si orice
lepr, urmrite la obrsiile ei, arat c pcatul sufletului atrage
dup sine pedeapsa trupului, dar i aduce sufletului smerenia,
sntatea mintii.
Boala apare nti n psihic. Aceasta este o propozitie a
medicinii moderne. Scriptura vedem c ntregeste cu lmuriri ceea
ce spune medicina. Este o retragere a lui Dumnezeu din sustinerea
snttii omului. Poate chiar o izgonire a Lui.
49. Cei bolnavi s tin regimul bolii n loc de post.
50. La boli grave alearg la cel mai bun doctor.
51. Din trei pricini se mbolnveste trupul:
1. De otrvuri din lipsa postului. Carnea este o otrav si se
mistuie tot cu ajutorul unei otrvi care este fierea;
2. Din nastere, pentru c fie mama sau tata nu a fost treaz cnd
s-a zmislit copilul. Fugiti de brbati cnd sunt ametiti de butur,
ca de foc;
3. Din desfrnare, pentru c trec msura cuvenit si ncepe s-i
doar spatele, spinarea, salele, slbesc nervii, devin iuti si
nerbdtori. Toate acestea, pentru c nu si-au nfrnat poftele
(puterile). Este tocmai ca bogatul care srceste. Asa si trupul care
si-a mncat toat vlaga.
BOTEZUL
52. E foarte semnificativ ntreita cufundare a celui ce se
boteaz n numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta total
nsemneaz att moartea Domnului pentru noi ct si moartea
omului vechi, omul pcatului. Numai cu pretul acestei morti ne
nvrednicim de ungerea cu Sfntul Mir, prin care ni se mprtsesc,
dup ornduirea lui Dumnezeu, Darurile Duhului Sfnt si unirea
cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, prin Taina Sfintei
mprtsanii.
53. Mntuitorul nostru nevzut se mbrac cu noi, si pe noi ne
mbrac cu Sine: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si-
mbrcat (Galateni 3, 27).
54. Omul cel dinti, luat din pmnt si pmntesc, se mbrac
n omul cel de-al doilea, care este din cer si se face ceresc (1
Corinteni 15, 47). Iar primul om ceresc este Iisus Hristos: Omul
Cel nou, care este chipul si asemnarea lui Dumnezeu (Efeseni 4,
24). Fptura noastr cea sufleteasc sau duhovniceasc se uneste
cu Dumnezeu, iar El Se face asa zicnd duhul nostru. Iat pe
scurt ce este tmduirea firii noastre sau nnoirea omului.
55. Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mntuiesc. De
ce? Iat de ce: Darurile Botezului stau nluntrul fpturii noastre
nevzute, asteptnd sporirea vrstei si vremea mintii, cnd, prin
propovduirea Bisericii, aflm despre comoara cereasc cea
ascuns n tarina fiintei noastre.
56. Curtirea deplin a firii, ntmplat prin Botez, asteapt si
vremea mintii, cnd curtirea e aflat efectiv prin porunci.
57. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat de
rzboiul momelilor. Momeala nefiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre. (...)
Sfntul Marcu Ascetul ne lmureste: Hristos prin cruce si prin
Harul Botezului slobozindu-ne de orice sil, n-a mpiedicat
aruncarea gndurilor n inim. Aceasta pentru ca unele din ele,
fiind urte de noi, ndat s fie sterse; altele, fiind iubite, n msura
n care sunt iubite s si rmn; si astfel s se arate si harul lui
Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina
Harului, sau gndurile din pricina plcerii. Aici st pricina pentru
care noi, desi botezati, totusi mai avem trebuint si de al doilea
Botez, al pocintei, ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
58. Darurile Sfntului Botez ne mbie, luntric prin constiint,
si dinafar prin cuvntul Bisericii, la mplinirea poruncilor lui
Dumnezeu.
59. Cel cu un talant din Sfnta Evanghelie are numai botezul si
talantul lui i se va da celor fr botez, dar cu fapte.
60. Fiecare din noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu
credem, purtm pe Hristos Iisus si pe Duhul cel Sfnt n temelia
Ipturii noastre celei duhovnicesti. Hristos Iisus Cel cu Cruce, este
asadar piatra unghiular, temelia zidirii noastre celei duhovnicesti.
Aceasta e adevrat pentru toti cei botezati.
61. n veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o
mare lupt pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul
sobor, al VII-lea, s apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau
iudeii care prau icoanele la mprati, precum c sunt chipuri
cioplite si nchinare la lemne. Desi atunci s-a pus capt ruttii si
multe veacuri icoanele au fost n cinste, astzi iarsi li se gseste
vin. Atunci li se zicea c-s o nchinare gresit lui Dumnezeu. Azi
vina lor e c amintesc de Dumnezeu.
Dar mai e o icoan n primejdie: icoana lui Iisus, pe care o
avem n noi, n fiecare cci de la Botez fiecare suntem destinati
s fim o icoan a lui Iisus. mpotriva acestei icoane a lui Iisus n
noi se d azi o lupt mai vrjmas ca odinioar mpotriva sfintelor
icoane.
Se d o lupt mpotriva icoanei omului! Unde-i sunt
aprtorii!?
CALEA MNTUIRII
62. Calea mntuirii e chiar crarea pe care a mers Dumnezeu
nsusi ca om adevrat, fcndu-ni-Se pild ntru toate (Ioan 13, 15)
si dndu-ne ndrzneal. Pe crarea mntuirii nc merg dou feluri
de cltori, cci de-atunci... un Tovars nevzut si bun merge cu
noi, cu fiecare, n toate zilele, cu fiecare rnd de oameni, pn la
sfrsitul veacului (Matei 28, 20): Dumnezeu nsusi si cu sfintii Si,
ntovrsind nevzut pe oameni.
63. Calea mntuirii, sau Crarea, ncepe cnd omul vine de
cele mai multe ori abia viu din glceava cu moartea si intr n
Biserica vzut, cea adevrat, care e: Una, sfnt, soborniceasc
si apostoleasc Biseric.
64. Calea mntuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru c,
cel dinti, El a mers pe ea.
65. Cine vrea s vad pe Domnul n veacul fr de sfrsit, dup
nviere, trebuie s mearg cu El toat calea, iar nu numai pn la
un loc, sau numai pn la o vreme. Rmasi n urm de fric
(Apocalips 21, 8) sunt destui n toate vremile, dar mai ales n
zilele noastre, temndu-se ca nu cumva din cauza credintei s-si
primejduiasc viata aceasta. Noi ns zicem: unde e fericirea aceea,
s cdem si noi n primejdia, n care a czut Dumnezeu? Iar de
nu ne primejduim pentru Dumnezeu, e semn c nu suntem
vrednici.
66. E bine de observat c Iisus Hristos, ntrupat n om
adevrat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; cci cu
puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri (Luca 10,
18). Iisus a venit s se lupte cu diavolul, ca om adevrat, ntruct
numai asa ne putea mpinge la toat ndrzneala ct trebuie; iar
cstignd ca om o biruint desvrsit asupra lui, biruinta ne-a
dat-o nou, n dar, dar numai dac ne luptm si noi ca El. Cu
biruinta Sa, Mntuitorul ne-a nvtat si pe noi mestesugul rzboirii,
ne-a dat cunostinta si ne-a dat si puterea. Deci El e mestesugul,
cunostinta si puterea; El e modelul de lupt, ct tine crarea.
Mntuitorul de aceea a si venit, ca s sfrme lucrurile diavolului
(1 Ioan 3,8) si s surpe stpnirea lui n care tinea pe oameni.
67. Pe calea mntuirii nimeni nu poate merge singur de nu se
va lsa condus de mna nevzut a Mntuitorului, prin preotii
Bisericii, slujitorii Si vzuti. Cci zice: Cine v primeste pe voi
pe Mine M primeste (Matei 10, 40). Deci, n calea Duhului, nu
poti merge fr ucenicie la duhovnic.
68. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevzut,
rzboindu-ne prin lucrurile sau oamenii vzuti, oricnd ar putea
scoate pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si s-l rtceasc,
dac duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la
Dumnezeu, ca s mprstie si mereu s strice lucrturile
potrivnicului. Pricepem, prin urmare, c ucenicul sau credinciosul
e dator cu ascultarea din dragoste ctre duhovnicul su, cci fr
darul acestuia e cu neputint izbvirea de necazuri si mntuirea.
69. Ar trebui s urmm Mntuitorului toat calea Sa
pmnteasc, mcar tot asa de zornic, pe ct ne zoreste foamea si
setea dup cele pieritoare.
CANCERUL
70. De obicei, ptimesc de cancer cei ce nu postesc niciodat.
Cancerul nc n-are leac si apare fr alte explicatii, dect ca o
frn pedepsitoare a desfrnrii stomacului. Se vede c prin el se
pedepseste lcomia mncrilor si obrsia desfrnrii.
71. Cancerul, aceast misterioas anarhie celular, mi se pare
c vine tot cam din aceleasi pricini din care vine si o anarhie
social, tot un dezechilibru dovedeste n vreo zon necunoscut a
organismului, sau vreo slbire n serviciul de sigurant al
sistemului nervos. Bnuiesc despre roiul celulelor canceroase c au
chiar o alt form cromozomic; n tot cazul recesivitatea e sigur.
CLUGRIA
72. De vrei s te faci clugr, f-te ca focul!
73. Mantia (clugrului), desi e neagr, nu nseamn gndul
mortii, desi cuviosii adormiti se nfsoar n mantie. Mantia e o
mbrcminte plisat, ceea ce aminteste o mbrcminte de raze a
unei lumini necreate, tsnind ca fulgerele din fiinta lui Dumnezeu
asa cum s-au nvrednicit s-o vad pe Muntele Tabor Petru, Iacov si
Ioan, si aceasta numai ct i este cu putint firii omenesti. Aceasta
este mbrcmintea nestricciunii si a sfinteniei, lumina
dumnezeiasc n care au strlucit multi, oameni dup fire si
dumnezei dup har (Sf. Simeon Noul Teolog).
74. Camilafca (pe care o primeste candidatul la clugrie n.n.)
e un vl usor, aproape strveziu, care pogoar de pe cap la corp.
Desi e negru si el, nu nseamn gndul mortii. E un simbol al
mintii care, sub puterea curtitoare a Harului, devine strvezie,
devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumin
ntelegtoare.
Aici e o mare tain a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care
s-a slsluit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina
dumnezeiasc din Iisus strbate catapeteasma, care este trupul n
ntregimea lui, si astfel mintea noastr se uneste cu mintea lui
Hristos cum spune Sfntul Apostol Pavel si tot trupul nostru se
face primitor de lumin ntelegtoare. Iat unde are s ajung
rugciunea mintii, s strbat nu numai luptele, ci si neptimirea.
ntr-o atare trie si deplintate de Duh mintea nu mai cuget
gresit sau rtcit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si
Dumnezeu n acelasi subiect al unei altfel de cunoasteri, mai
presus de firea de dincoace a mintii (Dumnezeu este subiectul
universului vzut si nevzut si tot universul este obiectul cugetrii
lui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu fptura l
gndeste pe Dumnezeu; cnd face aceasta nu e de mirare c nu-L
gseste, de vreme ce-L face ceea ce nu e: obiect). n felul acesta El
Se face hran mintii noastre, cci n ea s-a sdit putinta unirii
omului cu Dumnezeu.
75. nsemntatea fcliei n rnduiala clugriei vrea s spun
c noi nsine trebuie s ne transformm ntr-o fclie. Noi suntem
pietrele, lemnele sau jertfa de bun voie pe altarul lui Ilie, altarul
de dovedire al adevratului Dumnezeu. Iar de foc se va ngriji
Dumnezeu.
76. Intrarea n clugrie se svrseste n vremea Sfintei
Liturghii, ndat dup intrarea cea mic cu Evanghelia. Spre
stiint, pe scurt, Sfnta Liturghie este slujba de cpetenie a
Bisericii n care e prezentat viata si nvttura Mntuitorului,
precum si lucrarea de mntuire a omului prin J ertfa de pe Golgota.
Sfnta Liturghie este repetarea sau continuarea peste veacuri a
aceleiasi jertfe si taine. Fratele care vine la clugrie este o road a
acestei jertfe. Bratele printesti l asteapt deschise pe cruce.
Aceasta e cea mai puternic chemare ce s-a putut face vreodat
oamenilor.
77. Libertatea constiintei e cel mai adnc bun spiritual pe care-
l avem la ndemn n viat. Acesta este factorul de care Biserica
tine seama si garanteaz seriozitatea convingerii, alegerii si
statorniciei. Sila mprejurrilor, sila neputintelor, sila nfrngerilor,
dac nu se vor converti n convingere, nu stau garantie pentru
clugrie. Fgduintele clugriei sunt, asadar, pe viat, viat
petrecut ntr-o mnstire.
78. Oamenii prea legati de fire nu au nteles niciodat vietuirea
cea mai presus de fire, de aceea s-au temut de aceia cu o astfel de
vietuire ca de un ru, ca de o mustrare si i-au fcut mucenici.
79. Cel mai frumos dar pe care l putem face lui Dumnezeu e
s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. Dumnezeu primeste si
mbrtisaz, apr si ntreste un asemenea dar. Abia cu aceast
druire a dragostei prindem putere asupra greuttii, asupra
neputintei si cptm curaj n nevointe. Un duh nou se slsluieste
ntru noi din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a
prins el inima noastr n razele lui. Cci duh dumnezeiesc este
dragostea care a fcut sfinti.
80. Clugria e o logodn cu modul mai presus de veac al
vietuirii ngeresti. () Logodna aceasta ncepe ns cu foarfecele,
unelte care taie vlul necunostintei de Dumnezeu de pe suflet sau
mrejile patimilor de pe minte. La aceast tiere nu numai c te
nvoiesti, dar sruti si foarfecele, mijloacele fizice sau morale cu
care se face aceast rupere a sufletului si a mintii de patimi.
Aceasta a fost ultima zi din viat n care ai mai avut preri
personale si voint proprie. De la logodna cu ngerescul mod de
viat sub o nou lege, tierea voii si a toat prerea ti este lege.
81. De la darea numelui, monahul e un nou botezat, care si
ntelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez,
ci nnoirea lui. Viata lui viitoare, desi continuat pe pmnt, va
avea s fie o slav a Sfintei Treimi. ntreaga Sfnt Treime si face
slas ntr-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cte unii care
se aleg. Cu acestea ncepe noua mbrcare n Hristos.
82. Pe aceast cale nu poti cltori fr primejdie dect condus
de mna nevzut a lui Dumnezeu, prin constiinta unei cluze.
83. Clugria se ntemeiaz pe sfaturile evanghelice.
84. Cinul monahal urmreste trirea crestinismului pn la
msurile desvrsirii. Dar ca s fac firea omeneasc o cale att de
lung trebuie ntelese bine mijloacele si foarte bine cunoscut
calea.
85. Fiti de-a dreptul ucenicii lui Iisus, cum au fost apostolii;
dar putem fi niste ucenici mai smeriti ai unui slujitor al lui Iisus,
cum este duhovnicul. Clugria nu se nvat att din crti, ct din
aceast ucenicie.
86. Stiind Iisus c patimile opresc sufletul de la calea Sa,
ntruct l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut s ne lepdm de tot
ce avem, s urm familia, ba s urm si propria noastr viat n
conditiile lumii acesteia (Luca 14, 26). Clugria stabileste o alt
nrudire ntre oameni: rudenia cea dup Duh. Cstoria si copiii i
prsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta.
87. Nici o patim nu vrea s prseasc firea fr nevointe,
adic silinte ale constiintei ntrite de voint. Din pricina acestei
lupte ntre convingeri si patimi clugria e dttoare de har si e
numrat la Taina Pocintei.
88. Drepte sunt cile Domnului si cei drepti merg pe ele, dar
ndrtnicii pe aceleasi ci se poticnesc si cad. Pentru calea
clugriei trebuie, prin urmare, sntate deplin si majoritate de
minte.
89. Multi vin la clugrie cu o prere bun despre ei nsisi,
prere pe care nemrturisit si-o pstreaz si n mnstire. Prerea
sau iubirea de sine e o form subtire a mndriei. n mnstire
viseaz sfintiri si litanii si viat fericit, iar cnd aici dau de
severitatea luptelor cu patimile, de tierile dureroase ale pedepsirii
ntru toat fapta bun, visul se destram si ncepe dezamgirea si
nemultumirea, camuflrile mndriei. Dac cel n cauz si nchide
sufletul de ctre povtuirea duhovniceasc, pentru c aceasta taie
amgirea de sine din care creste dezamgirea, bobul de gru se
schimb n tciune si se crede gru nedrepttit. Aceasta este
iubirea de sine pe care o mentine mndria si punctul de vam al
diavolului.
90. Sufletele slbnogite de mndrie stau totusi pururea
ncordate n legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si
apere dreptatea si s-si justifice ntristarea, s-si explice ei mai
bine cauza si niciodat nu simt trebuint s asculte si s urmeze,
dac este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic
ndeprtrile, mputinrile si chiar ntunecrile de la rostul luminos
al clugriei.
91. Monahul lenes de mntuirea sa ncepe s uite ntelesul
celor ce are de fcut, se multumeste numai cu intrarea n clugrie,
ca si cum cu aceasta si-ar fi ajuns scopul. Potoleste rvna de
rzboire cu slbiciunile firii patimilor, mbrcmintea sa de
lupttor al duhului pierde nsemntatea ei de la nceput. Sandalele
nu mai alearg pe calea gtirii evangheliei pcii, calea duhului, ci o
iau iarsi pe calea pmntului. Nici nu observ monahul molatic de
minte cnd a fost scos din lupt si redus la un simplu cuier de
haine clugresti. Cu alte cuvinte nu vede c a ajuns o mizerie
czut ntre tlhari, un mincinos al Domnului Hristos.
92. Dac monahul se complace ntr-o clugrie de uniform si
nu-l doare stingerea luminilor sufletului su ntristarea e chipul
unui suflet cu luminile stinse nseamn c a dat n micime de
suflet si a ajuns un om de nimic. Potrivit acestei ndreptri el caut
alt hran sufletului su: lauda oamenilor, aprobarea voilor sale.
De povtuitorii si se desparte sufleteste, judecndu-i si gsindu-le
tot felul de pricini. Asa se cuibreste viclenia n suflet si l face pe
monah om cu dou fete, morminte vruite pe dinafar, nengrijit pe
dinuntru, ipocrit.
93. Cnd monahul a realizat ftrnicia, a ajuns pe punctul de a
prsi clugria. n ochii lui toti sunt ftarnici, e o victim
nevinovat a nedrepttilor, de aceea, osndindu-i, iese dintre ei. De
aici se vede destul de limpede c mndria singur, chiar sub cea
mai subtire form a sa, cum e prerea de sine, dac nu e tiat din
rdcini, e n stare s risipeasc din suflet toat viata dup duh. Nu
e mndria urciunea pustiirii? De aceea, cnd te crezi bun, s stii
c esti nebun si s astepti ocara ca s te curtesti. ntunecarea
aceasta ns ne aduce aminte de nvinuirile pe care le-a adus Iisus
peste capul celor ce ftrniceau virtutea.
94. Astzi pentru obrazele celor din ndrtnicie prsesc lupta
clugrii. Biserica ncearc pedepsirea, scoaterea din monahism,
afurisirea sau caterisirea. Crestinii nu au de nvtt nimic bun de la
acesti dezertori si mincinosi. Biserica, prin slujitorii ei, nu face
degrab lucrul acesta, dar ce nu poate rugmintea poate pedeapsa.
Plata neascultrii de Biseric este pierderea mntuirii.
ndrtnicii dau, asadar, de primejdia pierzrii, ca s se
dezmeticeasc. Asa se ntmpl cnd se ntreste fariseul si
slbeste vamesul.
95. Prinderea sufletului ntr-o viat dinafar de duh prin
trtele vietii, e totuna cu ducerea lui iarsi n temnita patimilor.
96. Clugria nu creste vistori ai mprtiei lui Dumnezeu, ci
oameni hotrti care duc trirea crestinismului pn la ultimele lui
consecinte de disciplin si frumusete. Altfel Hristos nu ne-ar fi
spus c mprtia lui Dumnezeu chiar aceasta luntric se ia
cu nval si nvlitorii pun mna pe ea si ndrzniti, Eu am
biruit lumea.
97. Clugria cere smerenie si curaj. Smerenia si curajul s-ar
prea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n viata duhovniceasc
ei se armonizeaz, ba se si completeaz. Absenta sau mputinarea
unuia slbeste pe cellalt si ntre ei trebuie tinut un echilibru. Cci
viata crestin orientat numai spre umilint ia o nftisare de
sclavie spiritual, de pipernicire la liter si pierde curajul. De
asemenea, orientarea numai spre ndrzneal personal si spre
profetism distruge bisericitatea si sobornicitatea crestinismului,
provocnd fie erezie, fie schism, deci pierde smerenia.
98. Clugria slbeste n suflete slabe si se ntreste n suflete
mari.
99. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al
srciei si din pricina aceasta sunt o form decadent de
monahism.
100. Cea mai bun justificare a monahismului o fac cele trei
rosturi cu care a strbtut el istoria: rostul spiritual, rostul cultural
si rostul social.
101. Acesta este rostul de cpetenie al monahismului: trirea
crestinismului pn la tensiunile desvrsirii, cnd existenta lui
Dumnezeu devine un fapt de natura evidentei absolute pentru toti.
Clugrii care realizeaz monahismul sunt n lume fcliile aprinse
ale lui Dumnezeu. Ceilalti, care nu-l realizeaz, umbl cu ele
stinse, iar pentru nfrngerile lor morale Dumnezeu este hulit
printre oameni (Romani 2, 24). Dar nu acestia calific
monahismul, ci cei dinti.
102. Clugria dezleag pe monahi de obligatiile ngrijirii
familiei n lume. Cu toate acestea, legtura nu e rupt, ci rmne n
dreapta cumpnire a situatiilor si a celei mai bune solutii. Dac dai
staretului toat grija ta, o dai si pe aceasta, si cum va rndui, asa va
rmne. Prea mult ntlnire cu rudele nu e bun, pentru c ele
aduc grijile lumesti, tnguirea c au fost prsite si felul de a gndi
dup lume. Sunt totusi rude care se bucur cu adevrat de calea
noastr. O viat mbunttit a noastr le-ar fi singura mngiere si
bucurie care ar cntri n sufletul lor mai mult dect amrciunile.
Acesta-i primul folos sufletesc ce se asteapt de la noi. Iar al doilea
e acela al rugciunilor pentru mntuirea lor.
103. Precum cnd merg la oaste, oamenii lumii las toat grija
de acas, ca s nu-i nclceasc n vremea ostsiei, asa si nevoitorii
mntuirii las toat grija lumii pentru mpratul cerurilor.
104. Lepdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n
mijlocul lumii stnd, precum poti s n-o ai n mijlocul pustiei
petrecnd.
CLUGRII
105. Viata monahului este luntric, duhovniceasc, pe cnd
viata n lume e nafar. Una cu alta nu seamn.
106. Mirenii mai vin la mnstire pentru rugciune, clugrii
nu se mai duc n lume s se odihneasc. Toate profesiunile au
vacant sau concediu, numai clugria nu. Asa ceva ar nsemna
ncetarea clugriei.
107. Clugrul trebuie s se fereasc n sufletul lui de cel ce-l
iubeste, ca s nu fie rnit de slava desart, precum trebuie s se
fereasc si de cei ce-l ocrsc, ca nu cumva poate din nepsarea lui
s fie hulit Dumnezeu. De aceea clugrii nu umbl printre oameni
cu ochii pe ei, ctnd cunoscuti sau dorind s stea de vorb, ci si
vd de cale cu gndul la Dumnezeu.
108. Toti clugrii care pentru neaprat trebuint au mers prin
orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugciunile celor
din mnstire i-au nsotit ca o mn de aprare. Un drum n lume
ti face dovada statorniciei n calea cea duhovniceasc. De altfel
nici nu se trimit din mnstire dect cei mai statornici n clugrie.
n ce const primejdia? Firea omeneasc a fost asemnat cu cltii,
patimile cu focul. Dac te atingi cu focul, clti fiind, patimile
amortite prin nfrnare se aprind prin simpla vedere. Clugrii
triesc ntr-un altfel de foc al Duhului Sfnt. Acesta se stinge cnd
se apropie de ei ntinciunea prin simturi.
109. Chipul monahului a trezit ntotdeauna si n tot locul
mncrimea de limb a mirenilor. Ei caut oarecum fie s defaime
modul acesta de viat, fie s-l fericeasc pe al lor.
110. Mirenii stiu toate nfrngerile clugrilor, dar nu stiu
niciodat pe vreunul din sfintii care s fi biruit el aceste nfrngeri.
111. Mirenii vd pe clugri prin patimile de care sunt
stpniti ei si nu le vine a crede c-i cu putint si o viat de virtute.
Virtutea e nenteleas, ba uneori e numit ftrnicie. Asa frate
clugre, nvluie pe oameni n dragostea ta cea din mult
rugciune si vei vedea trezindu-se n necunoscutii cu care stai de
vorb si o scnteie dumnezeiasc, pe care nu si-o pot exprima, ci
numai o suspin.
112. Clugrii, prin viata lor de obste, sunt o icoan strveche
a lumii noi.
113. De la asezmntul inimii n duhul lui Dumnezeu izvorste
toat purtarea monahului ctre cele dinafar, iar cele dinafar,
dup modul cum le face, sporesc duhul celor dinluntru.
114. Un clugr trist, este un clugr cu luminile stinse.
CRTURARII
115. Sunt multi crturari aproape de mprtia lui
Dumnezeu. Sunt toti cei care cred n Dumnezeu, dar nu cred n
Iisus Hristos. Acestia au simplificat tot aparatul religiei, ca
odinioar crturarul cu care a vorbit Iisus. Au rmas cu un
Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult dect s-i recunoasc
existenta. Se multumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe Care l
deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, desi absolut,
inaccesibil, dac nu chiar inexistent.
Fr revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si fr angajarea
n toate consecintele concrete ale acestei Revelatii, crturarii
rmn aproape pe dinafar de mprtie.
CSTORIA
116. La cstorie nu ajunge numai numrul anilor, ngduiti de
lege, ci se cere si vrsta credintei n Dumnezeu, prin care, pzind
hotarele legii, s se asigure stpnirea acestei patimi. Majoratul
prtilor l decide mintea, nu instinctul; credinta, nu necredinta;
nfrnarea nu desfrnarea.
117. Viata noastr are trei faze n dezvoltarea ei: faza
vegetativ pn la nastere; faza bio-psihic, fr limite precise; si
faza spiritual. Multi nu triesc dect primele dou faze ale vietii,
iar mai sus nici n-au de gnd s-ajung. Trind ntr-o cstorie cu
acestia, nu poti fi dect ntr-un permanent dezechilibru cu cerintele
spiritului. Viata acestora e o njurtur continu la adresa
spiritului, iar pentru partea crestin e un fel de mucenicie fr
ndejde sigur.
118. n opera recreatiunii omului n Hristos, cele dou prti
trebuie s se simt c sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui
Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmreste printr-nsii o intentie
divin, mbrcat n pui de om. O cstorie cu o asa socoteal o
binecuvinteaz Dumnezeu cnd ridic nunta de la instinct la rostul
ei spiritual, la cinstea de Tain. E singura garantie a unei cstorii
durabile si plcute lui Dumnezeu.
119. Prin Isaia proorocul, Cuvntul se tnguie: Piere dreptul
si nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiti si nimnui nu-i pas
c din pricina ruttii a pierit cel drept (Isaia 57, 1).
Cum pier dreptii si nimeni nu ia aminte?
Foarte simplu: c nu se mai nasc.
Si e de vin omul? Trebuie s se ntrebe omul, de ce nu se mai
nasc dreptii?
Iat c trebuie, de vreme ce-i aflat de vin; iat c disparitia
dreptului e o problem, de care suntem trasi la rspundere.
Cstoria are cuvntul.
120. De multe ori haosul l anunt prima celul a mediului:
familia necresin.
121. Tinerii s se mute de la btrnii care le stric casa.
122. Dac nu-i d pace la copil n vremea sarcinii, va avea
precocitate sexual.
123. n timpul sarcinii, mama s nu stea n fum si s nu ia
medicamente.
124. Copiii nscuti numai dup distractii si destrblri au iesit
ri.
125. Femeia (luat din brbat) are nevoie de completare
endocrin prin contact de la brbat.
126. Copiii nefcuti stric pe cei fcuti.
127. Iobagii aveau cte 16 copii si erau slugi.
128. Din 3 familii, 2 divorteaz.
129. Cstoria pentru mntuire si prunci, nu pentru plceri.
130. Abstinenta sexual d vigoare, dar din cnd n cnd, si
mai rar, trebuie sotii s se mpreuneze, n afar de posturi (Sfntul
Pavel).
CRMUITORII DE NEAMURI
131. Din toate timpurile se stie c, atunci cnd puternicii
vremii ridicau mna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai
dinuit puterea lor.
132. Crmuitorii de neamuri, abia dac mai pot fi vzuti ca
muritori. Pe vremuri, iubirea i trecea printre zeii nemuritori.
133. Crmuirea neamurilor tot de sus se face.
CHEMRILE LUI DUMNEZEU
134. Dumnezeu si cheam copiii prin mai multe graiuri, prin
mai multe surle. Iat cteva dintre ele:
1. Chemarea luntric a constiintei;
2. Chemarea din afar a cuvntului;
3. Chemarea prin necazurile vietii;
4. Chemarea prin necazurile mortii;
5. Chemarea prin semnele mai presus de fire;
6. Chemarea prin chinurile de pe urm de la Antihrist;
7. Chemarea la judecat.
135. Dumnezeu ne caut, ne cheam, ne strig, dar dac nu
vrem s ntelegem, ncepe s ne urmreasc cu primejdii si
npaste.
136. Cnd nu mai rspund oamenii la chemarea dragostei lui
Dumnezeu, dau de asprimea drepttii Sale, cnd, spre pedepsirea
ruttii, ngduie rzboaiele. Atunci viata oricui se afl n
primejdie de moarte, si a celor de acas si a celor de pe fronturi.
CONCEPTIA DE VIAT CRE$TIN
137. Asa suntem noi n conditiile vietii acesteia: o candel cu
untdelemn si fitil, dar nc neaprins.
Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, c avem
o nrudire cu Dumnezeu, c locuieste chiar n structura noastr
spiritual, c suntem n pragul liberei alegeri a unei conceptii de
viat de care s ne tin chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci
Dumnezeu aprinde candela si lumineaz toat viata noastr cu
conceptia crestin despre lume si viat.
138. Obisnuit, conceptia crestin nu prea e dus, nici chiar de
credinciosi si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine,
pn la finalitatea sa mai pstrnd si pentru egoism o bun parte
de viat. Cu alte cuvinte sunt putine exemplarele omenesti care
si risc toat viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui
Dumnzeu n lume.
CON$TIINTA GLASUL CON$TIINTEI
139. E un grai tcut, o chemare lin, pe care o auzi sau o
ntelegi c vine dinluntru, dar totusi de dincolo de tine, de la
Dumnezeu. nsusi cuvntul con-stiint nsemneaz a sti mpreun,
la fel. Iar cei ce stiu mpreun, la fel, sunt Dumnezeu si omul. Prin
urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe
om si acelasi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum l vd
asa m vede asa simt c m vede vedere deodat dinspre dou
prti.
140. Patimile, reaua voint si peste tot pcatele, dar mai ales
nebgarea n seam a acestui glas, ngrmdesc niste valuri peste
ochiul acesta, niste solzi, care-i sting graiul, nct abia se mai aude.
Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiul nostru nct ne pare c
nici nu mai este Dumnezeu. Prin pcatele noastre, captul omenesc
al constiintei noastre s-a mbolnvit. ntelegem prin urmare, cum
se face c s-a ntunecat Dumnezeu asa de tare n ochii pctosilor,
nct acestia ajung de bun credint, n rutatea necredintei care i-a
cuprins si li se pare c abia acum au ajuns la adevr.
141. Glasul constiintei ns, fiind si captul lui Dumnezeu din
fiii Si, prin firea Sa, nu va putea fi nbusit mereu, toat vremea
vietii noastre pmntesti. Odat si odat ncepe s strige la noi,
prndu-ne naintea lui Dumnezeu si naintea noastr de toate
Irdelegile fcute; iar dac nu ne mpcm cu prsul acesta, ct
vreme suntem cu el pe cale (Matei 5, 25), drumeti prin viata
aceasta, avem cuvntul lui Dumnezeu, c El va asculta pra si-i va
da dreptate, si ne va bga n chinurile iadului.
142. Sunt oameni care s-au nvechit n rele nevrnd s stie de
Dumnezeu si, mai ctre captul zilelor, cnd ndrtnicia firii s-a
mai stins, s-au pomenit cu o rbufnire npraznic a constiintei
bolnave, rupnd toate zgazurile frdelegilor si azvrlindu-le pe
toate n fata lor, nct si somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit si
mintea. Cci cu adevrat a fugit mintea omului care o viat
ntreag nu face altceva dect s sting glasul constiintei. De aceea
nu vrea Dumnezeu s iesi din viata aceasta, fr s stii si tu c ti-ai
omort sftuitorul cel mai bun, ce-l aveai la ndemn pretutindeni,
si nu te las s pleci fr s vezi, nc de aici, unde te vei duce. Asa
sunt tocmite lucrurile, ca odat s vad fiecare, vrnd-nevrnd,
ceea ce trebuia, prin credint, s vad totdeauna.
143a. Constiinta, prin natura ei, nu aprob niciodat viciul si
pcatul, prin natura ei e de a nu se lsa nvins, chiar dac frna ei
nu e luat n seam si firea deczut svrseste pcatul peste
oprelistea ei. De aici vin mustrrile de constiint prsul tu, cu
care trebuie s te mpaci pe drum, care nu tace pn ce omul
nu-si revizuieste nfrngerile sale si nu se ntoarce de la pcat, ca
s poat primi iertarea lui Dumnezeu. n cazul cnd nfrngerile
morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmeaz
sanctiuni ale constiintei, mai grele dect mustrarea: dezechilibrul
mintii mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni
si celelate forme mai grave, schizofrenia, paranoia, nebunia acut
si, n final, sinuciderea.
Toate acestea sunt urmarea n organic a capitulrii constiintei,
ca organ spiritual al omului, si, ca urmare, cufundarea lui n
ntuneric si n munc. Aceasta-i perspectiva lugubr a vietii n
pcat.
143b. Cnd ai constiinta curat s nu te temi niciodat de
nimic.
COPIII
144. nsusirile copilului atrn de gradul de pervertire la care a
ajuns instinctul maternittii la femeie. Dac i-a fost strnit
senzualitatea ceea ce e o decdere de la rostul firii sale, o
pervertire convenabil pentru mascul evolutia embrionului n
atari conditii de viat intrauterin aduce pe lume un copil usor
aplecat spre onanie precoce si trzie, si va fi un copil artgos,
ereditar nervos, si predispus spre boli nervoase. Toat aceast
povar si are rdcina numai n aceast trezire afar de cale a
senzualittii mamei.
Invers, dac mama n-a fost nc mpins n acea aprindere a
senzualittii, nici n vremea dezvoltrii intrauterine n-a fost
tulburat de brbat si nici n vremea alptrii copilului, noul venit
va fi un copil prea putin nclinat spre trezirea genezic prematur,
neatras spre onanie si aproape deloc dispus spre nervozitate.
Dac mama si perverteste rostul maternittii sale, aduce pe
lume copii predispusi unor pervertiri sporite care le va distruge
sistemul nervos sau, de se vor cstori, vor mri decderea si
necazurile. sta-i ocolul de cercuri si se soldeaz cu stingerea
neamului celui ce apuc pe panta pervertirii rosturilor firii.
145. Toat vremea sarcinii si a alptrii brbatul trebuie s se
nfrneze, ca s nu tulbure viata viitoare a celui ce vine n lume cu
un anumit rost de la Dumnezeu.
146. Omul care se ntunec despre Dumnezeu si suflet, despre
moral si ornduirea spiritual a venirii copiilor pe lume, omul
care n-are nici un Dumnezeu si nu-l intereseaz nimic dect
desfrul lui, sigur c roada sa va nsuma n sine toat lipsa lui de
echilibru cu marele mediu divin, n care ne miscm, trim si
suntem (Fapte 17, 28).
147. Nasterea de fii, deodat cu o petrecere de acest fel, e ceva
care contravine instinctului poligamic si fr alt socoteal al
brbatului fr Hristos; deci nu e cu putint mplinirea intentiei
divine, dect cu un sot n stare de aceeasi credint si petrecere.
Convingerea c se poate si ceea ce ni s-ar prea c nu se poate, e o
putere nebnuit; un fel de amplificare a vointei omului cu vointa
lui Dumnezeu.
Avem probe unde nici n-am bnui: n fizica modern, despre
puterile sufletului asupra lumii fizice, deci si asupra trupului. Prin
simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat
ntructva. Prin simpla ndreptare a energiei cunosctoare a
sufletului asupra unui lucru, acesta se influenteaz si se schimb
ntructva, nct nu e identic n mod absolut cu el nsusi de mai
nainte de experient.
De aici retinem faptul c organismul viu nregistreaz cu att
mai usor un bombardament al energiei sufletului si-i pricinuieste
mutatia infinitezimal, dup dorint. Iar o mic schimbare n
microbiologie dezlntuie, prin amplificare, procese uriase n
configuratia persoanei, uneori chiar si n macrobiologia societtii.
Deci, cum s nu fie n stare blestemul unei babe, aproape cojit
de materie, zvrlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca
vointa ei s nu-l ajung si s nu-i schimbe configuratia fizic si
psihic? Gndirea ndreptat ca o sgeat poate pricinui la tint
leziuni organice. Si iarsi: cum s nu fie n stare rugciunea cu
iubire s-l foloseasc si s-l schimbe, din ru n bun? Cu ce s fie
mai prejos rugciunea unei mame pentru mugurele su, zis cu tot
focul fiintei sale, ca aceasta s nu-l foloseasc n chipul pe care l
doreste? Mai mult: toate strile trupesti si sufletesti ale celor doi
printi, iar mai cu deosebire ale mamei n vremea celor nou luni,
se ntipresc n copil, cu tendinte sau predipozitii, pe care copilul
le va avea pentru toat viata. Suprri, amrciuni, dureri,
predispun copilul la tristete, melancolie, nesntate. Deci toate
acestea trebuie ocolite. n vremea aceea, dac mama fur oarece,
copilul va fura toat viata. Se mbat mama o dat, copilul se va
mbta toat viata mai ales betia are si suport ereditar. Se roag
mama lui Dumnezeu, se va ruga si copilul.
148. Nota sufleteasc dominant n familie, cu deosebire din
vremea aceea, si mai ales a mamei, va fi caracteristica ntregii vieti
a urmasilor.
Acum e vremea cnd s faci ce vrei din copilul tu, acum esti
cu deosebire datoare s-l pzesti de toate relele, cu care n-ai vrea
s te supere, fiindc numai acum poti si te ascult cu desvrsire.
149. ndreapt purtrile tale, mam, ctre Dumnezeu, Care
svrseste prin tine minunea mbinrii unui pui de om cu un pui de
cer, rsplat de fericire pentru ostenelile tale.
n atari strdanii, orice mam se va mntui.
Iat faza spiritual a vietii de familie, rbdnd pentru un rost
divin o pravil sfnt, despre care zice Sfnta Scriptur: Cei ce au
pzit pravila sfnt sfinti-se-vor si cei ce-ar nvta-o vor sti ce s
rspund (ntelepciunea lui Solomon 6, 10).
Iat de ce vin: Iisus la nunt si nuntasii la judecat.
150. n copiii veniti dintr-o vietuire curat a cstoriei,
precumpnesc nclinrile bune si nu-i biruie mprejurrile rele ale
mediului, ce eventual l-ar gsi si, poate c, chiar mpotriva acestui
mediu sunt rnduiti. Ei sunt de mici mai strvezii pentru
Dumnezeu si prin aceasta se vede c au chemare s-I fie ucenici,
iar, dac vremea le-o va cere, i vor fi si mucenici.
151. mprtia lui Dumnezeu este fgduit copiilor,
oamenilor ce o primesc fr discutie, asemenea copiilor, oamenilor
ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum s nu Se supere mpratul,
cnd copiii sunt opriti de a veni la Iisus, cnd Iisus este interzis?
152. Iat o suprare a lui Iisus. Suprarea c copiii nu sunt
lsati, de mici s vin la Iisus.
153. Cei care opresc copiii de la credint sunt osnditi mai ru
ca sinucigasii.
154. Indiferent cum este dirijat educatia copiilor, tot
Dumnezeu este Tatl sufletului si cele ce lucreaz educatia pe
dinafar, pot fi zdrnicite de cele dinluntru.
155. Lui Iisus lucrurile, ntmplrile, oamenii de tot felul, pn
si copiii i prilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii
Iisus ridic oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe
copii, de pild, Iisus i-a gsit modelul sufletului deschis spre
Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaz nici o
mpotrivire dialectic, cred totul si pun ntrebri uimitoare de
credint. Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divin este
un lucru de la sine nteles. Nu n zadar s-au alturat aceste dou
cuvinte: copilrie si sfintenie. De fapt, omul ncepe viata cu
sfintenie, apoi o pierde: devine pctos, devine ntrebtorul
complicat al veacului acestuia.
156. O natur bun (mbunttit) si simplific de la sine
principiile si marginile. S-ar apropia de natura originar, a crui
icoan, printre noi, numai copiii o au.
157. Dac nu poti vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeste
cu Dumnezeu despre ei.
158. Copiii nefcuti stric pe cei fcuti.
COPIII NDRCITI, NEASCULTTORI,
NECREDINCIO$I $I DESFRNATI
159. Toti printii, luati aminte, ceilalti, de asemenea, fiti cu
mare bgare de seam, ca s nu cdeti n astfel de greseli, cnd v
va veni rndul. Copiii ndrciti vin din urmtoarele pricini:
1. Printii nu au pzit postul si nu s-au putut nfrna de la
poftele trupesti si asa au clcat zilele si timpurile nengduite care
sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, srbtorile de peste an si
posturile ntregi. Toti copiii care rezult, sunt neasculttori,
ndrtnici, pentru c nici printii lor nu au ascultat de poruncile
lui Dumnezeu de a pzi zilele sfintite.
ntrebati-v cugetele si v vor spune ce este ngduit. Astfel, i
veti vedea plngnd si veti plnge si voi si asa veti ispsi pcatul n
care i-ati zmislit. Desigur c v doare, dac nu le-ati fi fcut, nici
nu v-ar fi durut.
2. Mamele nu s-au pzit pn la curtenie deplin si asa se
nasc copii plini de bube si pot muri. Si dac n vremea aceea tata a
mai fost si beat, se naste un copil ce va fi slbnog, fie cu mintea,
fie cu trupul, fie cu amndou. Si iat cum vei avea pocania de la
Dumnezeu cu propriul tu rod.
3. n vremea sarcinii nu te-ai pzit de brbat, de aici multi
copii se nasc morti, sau mor de tineri, sau, dac triesc alunec n
curvie, pentru c s-a ntiprit pecetea curveasc pe ei nc din
pntecele mamei lor.
Se gsesc acestea n Sfnta Scriptur, cci toate prin cte trece
mama, n vremea celor 9 luni de sarcin, fie bune, fie rele, se
ntipresc si n copil. Cnd va creste mare, toate i vor rsri n
oale.
COPIII NSCUTI N LANTURI
160. Presupunem c un copilandru, la primele anuntri ale
instictului, cade n viciul onaniei. Nu-l afl printii, face excese, e
din ce n ce mai retras, mai tcut, mai obosit, nu mai nvat la
scoal; memoria scoarta cerebral a mintii e atins; nu mai e
agerit de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, nclestat de
viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tmpeste si nc repede. Cresterea
corpului ncetinit, cearcnele vinete pe lng ochi l dau de gol
pentru cine stie s vad. Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place
joaca, parc e btrn, serios, si, minile cu care a gresit i
tremur. Iarsi dovad c nervii sunt ntr-o primejdie.
Dac n-are norocul s dea de un sfat, sau mcar de o carte,
sporind cu vrsta, sporesc si urmrile viciului, dup cum urmeaz.
Pomeneam c glandele genezice au o dubl functiune: una
endocrin, vrsnd hormonii n snge, si alta extern, formnd
celule genezice. De ndat ce viciul sau desfrnarea de orice fel, si
la orice vrst cazul e acelasi nclesteaz pe om, atunci
tesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste msur de
mult solicitate si silite s furnizeze material extern si, prin urmare,
nu mai pot secreta si mediul endocrin. Acest dezechilibru se
rsfrnge asupra sistemului nervos, n felul c celulele nervoase,
nemaiavnd agenti simulatori cuveniti, degenereaz, mai nti
functional, si insul respectiv ncepe s fie un flescit; iar dac
desfrnarea continu, celula nervoas moare. Desfrnarea omoar
milioane de celule nervoase.
Mai trebuie stiut si aceasta c toate tesuturile se refac, afar de
celula nervoas. Omort o dat, nu mai nvie niciodat.
Presupunem c tnrul-btrn vrea s fie si el n rnd cu lumea,
vrea s se nsoare. Nu izbuteste. Nici pe el nu-l prea atrage femeia
si nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mjloc? Viciile
instinctului i-au stins vioiciunea, i-au sters farmecul, l-au flescit
cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci mil. De mil, ca de sil, nu
faci cas.
Doctorii sftuiesc: femeile sau cstoria. Fireste, un viciu nu
va iesi cu alt viciu, chestiunea rmne mereu ntr-un cerc vicios.
Dar cstoria, chiar dac se face, poart ponoasele trecutului si
mustrrile viitorului.
Astfel brbatului, de pe urma viciilor de tot felul si de pe urma
dezechilibrrii functionale totale sau locale a sistemului su
nervos, i se ntmpl c pierde frna nervoas a ritmului su
functional si nu se va potrivi poate niciodat cu ritmul femeii sale
neostenit n astfel de vicii. Osteneala si scrba ei abia acum
ncep, cci mereu va rmne nemultumit, ceea ce i va pricinui
nevroze, dureri regionale si gnduri de cutare n alt parte. Nu e
ea de vin c-l va prsi, ci trecutul brbatului se rzbun.
Brbatul, asa cum l-au desfrnat viciile, nu mai corespunde
instinctului maternittii femeii sale, si asa trebuie sa-si trag plata:
rmne fr urmasi si fr sotie.
Dar, s presupunem c, totusi-totusi, i se va nimeri ca s aib
si urmasi. Acestia vor purta urmtoarele poveri printesti: o
sntate subred, un chip mbtrnit, diferite neputinte fr leac, iar
de scap cu zile vor fi niste chinuiti ai soartei si slabi de minte.
Cum si de ce? Iat cum si de ce: stim de adineaori c toate faptele
insului se nseamn n dou locuri: undeva ntr-o contabilitate
nevzut, si al doilea, ceva mai vzut, n gruncioarele de
cromatin, n genezele cromozomilor, adic n factorul biologic al
eredittii. Si-a distrus printele cu viciile lui milioane de celule
nervoase? Acestea, nemairefcndu-se niciodat, ci totalul celor
distruse si sntatea la care se gsea n momentul cnd si chema
un urmas pe lume, reprezentnd situatia lui, se si nsemnase n
stocul de cromozomi, cu attea geneze recesive mai mult, ceea ce
n-ar fi ptit dac ar fi avut o purtare mai bun. Vreti dovad la
ndemna oricui? Iat-o, nu lovesc pe nimeni, dimpotriv simt
alturea cu durerea oricui.
S zicem c o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile
tineretii, deci n-au sistemul nervos subrezit dintr-o vin ca aceea.
Totusi, nevoile vietii ostenesc nervii oricui. Aceast ostenire a
vietii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii
rezistente a sistemului nervos si a celorlate tesuturi si umori.
Acestea toate se nscriu numaidect n patrimoniul genetic al
eredittii, n vreme si pe msur ce se adaug. Factorul biologic al
eredittii rezum starea oricrui moment, precum si situatia
biopsihic a printilor, fie aparte, fie angajati n procesul rodirii.
Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din
tinerete sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sntosi, mai ageri la
minte; pe cnd copiii veniti mai la btrnetea printilor sunt mai
moli, mai mpiedicati, mai btrni. Nu au nici o vin si nici un
leac. Asa sunt construiti genetic si ireversibil, realizndu-se
armonia ce se vede, cu materialul ce li se dete, n rstimpuri de
vreme. Revenind la corespondent, pricepem mecanismul dup
care apare n lantul cromozomilor roiul boabelor de neghin,
genezele recesive si ravagiile ce le pot face ele, dac nu sunt
scoase din lucru de perechea mai sntoas a celuilalt printe.
Mai sunt si urmri ale desfrnrii si destul de grele nc din
tinerete. Poate s-a bnuit din cele de pn aici, c organismul
ntreg se piperniceste, glandele n totalul lor rmn atrofiate,
scoase din lucru si cu toate urmrile acestui dezechilibru umoral.
Asa se ajunge pe rnd la atrofierea diferitelor organe n iconomia
general a corpului si asa apar sterilitatea, nevrozele si o stare
general de boal, sau o predispozitie spre tot felul de boli.
Nu mai vorbesc de strile sufletesti: frica, slbirea mintii,
obsesii, ideile fixe, rstlmcirea ntelesurilor si o continu
muncire de constiint. E reactiunea sufletului la starea mizerabil
n care i-a ajuns casa prin patimi.
CREDINTA
161. Credinta e un risc al ratiunii; Dar nicidecum o anulare ci
dimpotriv, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului ntr-un
dincolo al lumii acesteia, n modul divin al existentei.
162. Credinta are revelatia cu care omul credintei nu se
tocmeste.
163. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe msur ce-L
cunoastem, viata noastr biologic si psihologic se strbate tot
mai tare de adevr si de lumina cunostintei. Asta e ceea ce posed
credinciosul printr-o cale mult prescurtat, cunostinta pe care
savantul n-o poate prinde prin stiint, ci numai dac si-a mpins
stiinta pn la toate marginile si i-a recunoscut neputinta.
164. Religia se ntemeiaz pe gruntele de credint.
Gruntele de credint este, de fapt, gruntele de comuniune n
care suntem cu Dumnezeu.
165. Iisus rspunde odat ucenicilor Si care-I cereau mai
mult credint, le-a spus cam asa: s nceap din a crede c au
credint si vor sfrsi prin a avea de fapt.
166. La temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de
zgura acestei fiinte, n firea noastr apare modul divin de a fi, de a
voi si de a gndi.
167. Credinciosul n Dumnezeu depseste limitele omului,
care este creator numai n ordinea conceptelor si nu intervine, ca
Dumnezeu n ordinea realului.
168. Credinta este un risc: mpotriva ratiunii, mpotriva vietii,
mpotriva limitelor omenesti, cteodat si mpotriva normalului.
De aceea, sfintii se si fereau de a face minuni, desi doar n multe
cazuri era doar dovada iubirii de oameni si alinarea suferintei
omenesti. Este un factor de purificare.
169. Grija zilei de mine este o grij presant. Cnd conducea
pe israeliteni n pustie, Dumnezeu nu le ngduia asigurarea zilei
de mine: mana se strica.
Pinea cea de toate zilele o cerem pentru astzi. Asa suntem
sftuiti, chiar nevrnd, s trim prin credint.
Sfintii pustnici au trit numai n conditia credintei. Ei au crezut
cuvntului lui Iisus, avnd mai nti grij de mntuire si pe al
doilea plan grija vietii. De aceea crinii au ajuns pn la strlucirile
lumii divine.
170. Iisus era chemat de durerea unui tat, ca s ntoarc la
viat o copil de 12 ani.
Iisus iubea copiii, de aceea mergea la ei cu durerea iubirii.
Totusi o femeie bolnav L-a mai zbovit, ba L-a chiar furat pe
drum. Struim putin asupra acestui furt, unic n viata lui Iisus.
Oare de unde stia femeia aceasta, c atingndu-se, chiar pe furis,
de marginea hainei lui Iisus, se va tmdui? O stia din credint si
femeia nu s-a nselat. Desi puterea de tmduire era de natur
spiritual, totusi, bolnava a furat-o printr-o atingere material.
Sluga sutasului este un caz de tmduire de la distant, prin
credint, adus de dou delegatii si e pur spiritual. Aici Iisus n-a
simtit puterea care a iesit din El. Aceasta nseamn c boala a
ncetat, ndat ce organismul s-a refcut la plintatea lui spiritual.
Sfintenia este o energie, pctosenia o degradare. Una reface
organismul, alta drm. Drmarea se opreste ndat ce
organismul mprumut, sau chiar fur, pe firul credintei, acea
energie rar a sfinteniei. Iisus ns, a vrut s dea pe fat credinta
femeii si sigur c a privit cu dragoste acest furt original.
171. Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de
adncime: linistea credintei n Dumnezeu. Aceasta ar da s se
nteleag c n jurul unui om linistit (din cauza rdcinilor lui n
cer) se face liniste pe pmnt.
172. Pmntean fiind, a te hotr s-L mrturisesti pe
Dumnezeu cu orice pret si luare n derdere e o si mai mare
bucurie ce te poate duce pn la deschiderea ochilor credintei: s ti
se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu. El, Care e cu noi n toate
zilele, pn la sfrsitul veacurilor.
A vedea pe Iisus e o fericire ce nu se aseamn cu nici o
bucurie pmnteasc, iar aceasta se ntmpl din cnd n cnd si
din neam n neam, ca s nu se sting dintre oameni siguranta
existentei lui Dumnezeu.
Credinta n Dumnezeu si mrturisirea Lui sunt iesirea
sufletului din ntuneric n lumina dumnezeiasc, iesirea n lumina
veacului viitor.
173. Ct asculti de Dumnezeu, att ascult si Dumnezeu de
tine.
CRE$TINISMUL
174. Crestinismul nostru ar fi n mare parte de nenteles, dac
n-am considera si realitatea personal a demonului, a ngerilor
czuti. Credinta noastr ar fi incomplet si s-ar dizolva cu usurint,
dintr-o religie revelat, ntr-o doctrin umanitar, sau, n cazul cel
mai bun, ntr-un rationalism protestant, fr nimic supranatural si
personal.
175. Crestinismul e a doua creatie a lumii, a doua creatie a
omului, o creatie din nou a firii.
176. Focul iubirii divine, de dragul Adevrului, ntre potrivnici
se aprinde si se mentine.
Acesta-i paradoxul. Crestinismul renvie n raport invers
proportional cu ncercrile de a-l stinge.
177. Tintele ultime ale crestinismului nu sunt absorbite total de
forma acestei trectoare vieti, ci trec dincolo de moarte. Sfntul
Apostol Pavel frneaz exagerarea accentului transcendent, care
uneori dezorganizeaz normalul social. Unii crestini, contemporani
cu Sfntul Apostol Pavel, din cauza nostalgiei dup mprtia
spiritual, nu voiau s mai lucreze si nu voiau s mai aib copii.
Drept aceea, apostolul ridic la rangul de imperativ si nasterea
copiilor la conditia de mntuire a femeii cstorite. De asemenea a
pus capt pentru totdeauna alarmismului omului si oricrei fantezii
aprinse spre apocaliptic, descalificndu-le din cinstea unei minti
sntoase.
178. Misterul crestinismului este misterul unittii n dualitate
gsindu-si solutia n Unitate-Trinitate. Iat de ce crestinismul are
ca baz dogma hristologic a naturii teandrice a Fiului si dogma
Trinitar.
179. Crestinismul este o conceptie de viat, este stilul de viat
a lui Iisus, conceptie pe care nu a zdruncinat-o nimic din cele ce s-
au petrecut mpotriva crestinismului, vreme de 2000 de ani. Toate
celelalte ntelegeri ale lumii s-au nvechit si s-au stins. Singur
crestinismul este mereu nou, mereu divin.
180. Crestinismul nu e numai o afacere de Dumineca, ci o
strdanie de toate zilele, toat viata, de a ajunge stilul de viat si
conceptie pe care ni le-a dat Iisus.
Dac crestinismul nostru nu e strdania aceasta, care naste fii
lui Dumnezeu, el rmne o simpl formalitate si ne putem trezi fr
ea.
181. S bgm de seam ca nu cumva crestinismul s se ia de
la noi. Pe simplul motiv c noi, crestinii, nu aducem roadele
acestui crestinism: oameni dup chipul lui Iisus.
CUNO$TINTA MNTUIRII
182. Cunostinta mntuirii (1 Timotei 2, 4), de unde odat
lumina ca soarele ntre noroade, azi abia se mai zreste ca o stea,
cci gloatele sed n ntunerec (Matei 4, 6) si n umbra mortii.
183. Cunostinta mntuirii trebuie, cu orice pret, reaprins ntre
oameni.
CUNO$TINTELE
184. Precum urmrim o armonie ntre faculttile sufletesti, tot
asa trebuie s urmrim o armonie si ntre cunostintele din ct mai
multe domenii, precum si o sintez a acestora cu viata.
CUVINTE INTERZISE
185. Cuvntul nebun este un cuvnt interzis. Cine zice
fratelui su nebunule se pedepseste cu matca focului. De ce?
Fiindc si numai simpla alunecare a acestui cuvnt n obrazul unui
om este n stare s-i desfigureze fizionomia mintii.
Este cunoscut experienta mai multor insi care au organizat
odat urmtorul complot psihologic: si-au ales victima si s-au
prezentat, pe rnd, la intervale neregulate si-au nceput a se
nedumeri naintea omului: Ce-i cu tine, parc te-ai schimbat
cumva! Si s-au dus. Alt dat, al treilea i spune marea sa uimire,
c-l gseste asa de schimbat si nu ndeajuns normal. Urmtorul l
gseste cu totul curios la minte. Si asa si ceilalti, pn cnd ultimul
i-a propus s se duc la un spital de boli nervoase si s-si repare
deranjurile la minte. Si biata victim, pierzndu-si treptat linistea si
nestiind capcana, a ajuns la nebuni. A trebuit s vin apoi toti ca
s-si descopere complotul si cu mare greutate i-a revenit omului
mintea la loc. Adevrul, abia a putut limpezi mintea zpcit
sistematic de minciun.
186. Cuvintele interzise orienteaz gresit sau dezorienteaz.
Deci, trebuie s fii mai presus de cuvintele oamenilor: s nu te
ating nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt fiinte vii,
capabile s fac treaba la care au fost trimise. Si fiindc sunt fiinte
vii, viat din viat, pe cel care le-a creat ele-l nsotesc pn la
judecata de apoi, ca niste copii ai lui, cu toate consecintele lor.
Mrturisirea lor cu pocint mai poate schimba situatia. Taina
pocintei este o judecat milostiv. Aici, ce opreste aceasta nu mai
ajunge la cealalt. Zece porunci are ntelepciunea: de 10 ori s
taci si o dat s vorbesti si atunci putin.
DESFRNAREA
187. Scurtarea vietii a venit neamului omenesc ca o plat
pentru cderea n desfrnare. Nici c se poate mai drept. L-a
nzestrat Dumnezeu pe om cu attea daruri minunate, ca el s
renunte la ele si s se coboare satisfcut la singur rolul de mascul
si femel? Asta-i toat aspiratia lui? Nenvtat la un ideal mai
nalt, sau nevrnd s osteneasc mai sus, asa dup cum a rnduit
Dumnezeu o institutie, Biserica, tocmai cu acest scop, ca s-l
ndrepte si s-l ajute spre mprtia spiritului, sigur c se afl n
disonant si n dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi
pe simplul motiv c nu-L asculti sau i tgduiesti existenta, si-I
nesocotesti Biserica, pentru c El are o rnduial si-ti cere s-o
urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o pteasc, a ntrevzut acestea:
Cei nelegiuiti pedepsiti vor fi... Femeile lor sunt fr minte si
copiii lor stricati, iar spita lor blestemat (ntelepciune 3, 10-12).
188. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu
mai urmresc desfrnarea ca pe un pcat care drm alctuirea
omeneasc, n ntindere si n adncime, ci o las s-si fac de cap.
Ei nu mai au ndrzneala s o mture afar din taina cstoriei
crestine, de aceea se ajunge la srcirea roadelor ei, copiii. Asa se
ntmpl c: lipsind preotului cunostinta legii si btrnului
sfatul, cum se tnguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecie
n multimea nestiintei si a lipsei de sfat, care s-au ntins ca o
noapte de osnd peste bietii oameni. Acesta este un semn de
primejdie, din amndou prtile. Cci scrie: Dormind oamenii, a
venit vrjmasul si a semnat neghin printre gru si s-a dus
(Matei 13, 25).
Deci nu fr rost atragem luarea-aminte c neghinele
vrjmasului vor slbtci oile mpotriva pstorilor
189. Pcatul desfrului si a toat frdelegea ntrzie sau face
cu neputint artarea si desvrsirea vietii lui Hristos n noi. C
numai de se va arta viata lui Hristos n noi, vom cunoaste tinta
spre care trebuie s tindem si ne vom ntelege rostul pe pmnt.
DEZNDEJDEA
190. O mare parte din oameni cad n dezndejde n privinta
mntuirii lor. Dezndejdea e un chip gresit de meditatie asupra
relelor fcute; chipul bun e, dimpotriv, ndejdea. Rul, nimicul,
pcatul, diavolul nu sunt subiecte sntoase de gndire, cci
mbolnvesc mintea prin asociatii de idei. Pocinta trebuie s fie o
nseninare din ce n ce mai mare a sufletului si a snttii ntregi.
191. Vrjmasul, care pustieste prin patimi, cnd afl c mintea,
mpins de strigarea constiiintei, vrea s fac rscoal mpotriva
robiei sale, vine cu asuprire mare, dovedind sufletului c n-are
chip de scpare. Iar ca pedeaps, precum c sufletul a ndrznit una
ca aceasta, diavolul umbl s-l dea legat la un chinuitor mai greu:
duhul dezndejdii.
192. Asa e de grea robia duhului acesta, nct sufletul,
adunndu-si cele mai de pe urm puteri, d lupta dezndejdii.
Atunci se afl sufletul ntre viat si moarte. Cte unii mai scap,
altii o duc asa, mai mult morti dect vii; iar altii, nemaiputnd
suferi, li se ntunec mintea si fac si pcatul cel mai de pe urm:
omorrea de sine. Si n sfrsit, altora, de durere, li se rtceste
mintea cu totul, dnd n nebunie.
DISCIPLINA
193. Pstrarea capacittii de ncadrare n disciplin a unui
suflet face dovada armoniei si valorii sale.
DREAPTA SOCOTEAL
194. Dreapta socoteal-i mai mare ca postul.
DREPTATEA LUI DUMNEZEU
195. Legea nestrmutat a drepttii lui Dumnezeu aduce peste
capul tu ce ai adus si tu peste capul aproapelui tu. Ce ai fcut ti
se va face; ce ai zis ti se va zice; ce ncarci pe altul ai s duci si tu.
Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastr a sosit
vremea de plat sau ispsirea. Ispsirea nu-i o pedeaps de la
Dumnezeu, ci un mijloc de nteleptire, o ndreptare mai aspr. Iar
fiindc dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpn ntre fapt si
rsplat, putem vorbi chiar de legea drepttii, ca o lege milostiv,
prin care ne curtim de petele faptelor rele. n vremea ispsirii,
cnd vin asupra noastr strmtorrile, dac le rbdm de bunvoie,
neumblnd cu ocolirea, ne ajut Dumnezeu; iar de nu vrem s
primim cele ce vin peste noi, c nu le ntelegem, nu ne ajut
Dumnezeu, desi El ar fi vrut.
196. Dumnezeu nu pedepseste toat rutatea tuturor, aici, si
numaidect; precum nici nu slveste buntatea tuturor, aici, si
numaidect. Chiar dac ar face asa, atunci si oamenii ar face binele
de fric; mntuirea ar fi de sil, iar nu o fapt a liberttii si a
dragostei. Apoi, dac repede ar pedepsi tot rul, Dumnezeu ar fi un
fricos, un neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult
ngereasc, si ne-ar da s ntelegem c se teme de ru si-si apr
stpnirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul c ngduie
rilor s-si fac de cap, si-i las pe oameni nenfricati de pedeapsa
nprasnic, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistit asupra
rului, atotputernicie asupra creia, prin virtutea credintei, stm
linistiti si noi, primind palmele si scuiprile rului, ca pe niste
mrturii ale neputintei aceluia, n fata atotputerniciei lui
Dumnezeu, Care ne ntreste cu linistea Sa.
Cu aceea c nu pedepseste rutatea numaidect, i ntinde
ispit puternic, s se desvrseasc si ea, spre pedeaps sigur n
ziua judectii. Iar dac, totusi, uneori pedepseste nprasnic vreo
Irdelege, o face ca s mai pun fru ruttii ntre oameni, si mai
ales s nu scad n credint nceptorii, si s nu se piard dintre
oameni cunostinta rspltirii dup fapte.
Deci, ori c rsplteste, ori c nu rsplteste, fie binele, fie
rul, un lucru e sigur: c vine o rsplat sigur si vesnic, si c
biruieste binele asupra ruttii. Apoi, prin rbdarea multor nestiuti
de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sfrm
mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vzute si nevzute.
197. Cnd cineva, cu faptele sale pctoase, cade din dragostea
Tatlui su, d de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, l va readuce la
cale cu sila. i d si timp, doar va simti s vin de bun voie; dac
ns nu bag n seam, i ia si timpul si cade fr de veste urmrit
de dreptate.
DUHOVNICUL
198. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevzut,
rzboindu-ne prin lucrurile sau oamenii vzuti, oricnd ar putea
scoate pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si s-l rtceasc,
dac duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la
Dumnezeu, ca s mprstie si mereu s strice lucrturile
potrivnicului. Pricepem prin urmare c ucenicul sau credinciosul e
dator cu ascultarea din dragoste ctre duhovnicul su, cci fr
darul acestuia e cu neputint izbvirea de necazuri si mntuirea.
199. Toat slujba lmuririi ucenicului n ale duhului, n ale
celor nevzute legi, de unde vin peste oameni toate cele vzute, n-
o poate face dect duhovnicul. Lui i s-a dat mestesugul, cunostinta
si puterea ca s ajute omului n ncercri, s vrea si el leacul ce i-l
mbie Dumnezeu, dup felul si trebuinta bolii sale.
200. Cine nu se leapd de sine, nu poate s vie dup Mine.
(Luca 9, 23). Cine nu poate s ntrebe si nu se poate pleca sfatului
unui printe duhovnicesc, sau nici mcar nu-l caut, nu gseste pe
Iisus.
201. De aceea-s rnduiti duhovnicii s cumpneasc duhurile
ce strbat mintea, s cunoasc msurile fiecrui ins, si ncotro i
nclin cumpna.
202. Rvna fr ntrebare si prerea sar msura.
203. ntre cei trimisi de Dumnezeu, sunt si oameni ce au darul
s vad dincolo de zare, s aud graiul si cuvintele mai presus de
fire. Dar acestia, la vreme de mare nsemntate pentru ei, cnd li se
deschide ochiul vederii si urechile auzirii celor de dincolo, s nu
ntrzie a cuta povtuirea unui duhovnic, care le va feri inima si
mintea de bucurie strin si care i va ocroti cu dulama smereniei.
204. Artarea si mplinirea n firea noastr a tuturor darurilor
nasterii noastre de sus, din Duhul Sfnt, e ceea ce numim
desvrsirea, cea la msura fiecrui ins.
Fiecare e nzestrat si trimis s mplineasc un rost al lui
Dumnezeu ntre oameni. Dezvelirea si ntelegerea acestui rost sau
destin ascuns n noi, n fiecare, dup atotstiinta de mai nainte
(Romani 8, 29) a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat fr
cunostinta si luarea-aminte a unui duhovnic iscusit.
205. Duhovnicul sau staretul ajut si dezvluie toate intentiile
lui Dumnezeu din fiii Si, druite lor dup msura credintei, ce vor
avea s-o aib.
206. Toti nevoitorii trebuie s-si gseasc duhovnic, deoarece
n cele duhovnicesti, tot ce nu e din povtuire ornduit si sub
ocrotirea smereniei duce la nselare si la mai mare rtcire, dect
nsesi patimile.
207. Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu, despre
care nu ne mai tocmim, el va ntoarce sau va atrage voia omului la
voia lui Dumnezeu, fcndu-l s vrea si el ce vrea Dumnezeu.
208. Duhovnicul va ntoarce si mintea noastr de la atta
umblare pustie n afar si o va face scaun al lui Hristos-Dumnezeu,
n care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale ntelepciunii
(Coloseni 2, 3).
209. Sotul preot poate fi si duhovnicul sotiei.
DUMNEZEU
210. Pe Dumnezeu l ai sdit, inoculat, latent, n structura ta
spiritual. Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior
conditiei tale pmntesti. Prin aceasta si tu est fiu al lui Dumnezeu.
() Ne-a dat si nou puterea s fim fiii lui Dumnezeu. Dac
cineva e constient si trieste aceast evident interioar si pe
cellalt plan al existentei, unuia ca acela nici un ru nu i se mai
poate ntmpla. Nici omorti nu pot fi, pentru c ntr-nsii prezenta
divin e fort care face desart orice zvrcolire a rului asupra lor.
211. Singura conceptie fr greseal si izbvit de relativitate o
are numai Dumnezeu Absolutul , nceputul si finalitatea lumii.
El e Singurul a Crui conceptie face din haos, cosmos.
212. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe msur ce-L
cunoastem, viata noastr biologic si psihologic se strbate tot
mai tare de adevr si de lumina cunostintei.
213. Dumnezeu se reveleaz smereniei.
214. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de
iubire si apropiat oamenilor, pctosul simte un Dumnezeu aspru,
ascuns, ameninttor, atotputernic si tare departe.
215. Despre Dumnezeu nimenea nu poate gri cu competent
absolut dect numai El nsusi, cnd strluceste slava Sa pe chipul
fiilor Si, sfintii.
216. Dragostea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos e
mai mare dect dragostea celui mai mare sfnt pentru Dumnezeu.
218. Dumnezeu nu uit de om cum uit omul de Dumnezeu.
219. Cel mai frumos dar pe care l putem face lui Dumnezeu e
s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. Dumnezeu primeste si
mbrtisaz, apr si ntreste un asemenea dar. Abia cu aceast
druire a dragostei prindem putere asupra greuttii, asupra
neputintei si cptm curaj n nevointe. Un duh nou se slsluieste
ntru noi din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a
prins el inima noastr n razele lui. Cci duh dumnezeiesc este
dragostea care a fcut sfinti.
219. Dreptatea lui Dumnezeu, desi cu mil, plteste fapta.
220. Dumnezeu este pretutindeni, cu toat puterea, mila si
ajutorul, pentru cei ce-L caut.
221. Dumnezeu ne poart de grij n toate amnuntele vietii.
222. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
223. Este nenchipuit de mare nepotrivire ntre ce cer oamenii
lui/de la Dumnezeu si ntre ce cere Dumnezeu oamenilor.
224. Cred c cea mai deformat fiint n capul oamenilor este
Dumnzeu.
225. Lumea ntreag condus dup legi mpotriva lui
Dumnezeu tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca sfrsit
al lumii.
226. Grija omului de Dumnezeu simplific grija omului de om.
227. Ct asculti de Dumnezeu, att ascult si Dumnezeu de
tine.
228. Dumnezeu a fcut totul din partea Sa, mai urmeaz si
partea din partea noastr. Deciziile acestea sau fuga de ele hotrsc
vesnicia noastr.
229. Mrturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul
nvierii oamenilor ntru sfinti.
ENDOCRINOLOGIE, NEUROLOGIE
$I PSIHOLOGIE
230. Glandele care izvorsc hormonii si se afl n sectorul cel
mai de jos al corpului au, pe lng alte rosturi, si pe acela de a da o
configuratie specific, foarte energic si net, corpului ntreg, fie
ca brbat, fie ca femeie. Mai au pe urm rostul s stimuleze
functiunea celorlalte glande, ale cror hormoni nc au misiunea s
agereasc si s activeze alte functiuni, printre alte zone ale
corpului.
Toate mpreun au rost si influent cu deosebire asupra
sistemului nervos si a capitalei sale, creierul.
231. Instinctul, desi e fr minte, totusi nu poate trece la fapt,
Ir nvoirea mintii si fr ncuviintarea ctorva cenzuri. (Ce bine!
Si ce ru, cnd nssi stpnirea mintii e corupt si cenzura
cumprat!) Apoi, c hormonii, gloantele instinctului, iau la tint
capitala sistemului nervos, creierul, nu pe vreo cale a lor aparte, ci,
aflndu-se n orice moment n toat structura sngelui, la cel dinti
motiv semnalat de ochi, deodat se si reped n poarta forului de
judecat, anuntnd ocazia si poruncile instinctului. De altfel, ochii,
urechile, nrile si gura sunt zone erogene; Tot attea porti de
cremene si iasc n care mediul din afar loveste cu amnarul n
mediul dinluntru si-l aprinde cu scnteile poftelor spre vpaia
faptelor.
Functiunile genezice se desteapt nc din vremea copilriei,
cnd mintea nu stie s nfrneze unele ca acelea.
De ce oare e rnduiala de-a-ndoaselea?
Dac socotim datoria printilor de a-si supraveghea si de a-si
preveni copiii la vreme, despre aceste noutti gingase, fireste c
rspunderea cderilor nu rmne numai n seama copiilor sau a lui
Dumnezeu, ci printii au s dea seama. Copiii se reazim pe
mintea printilor.
n privint neurologic si endocrin, deci dup fire, asa trebuie
s fie: nc din copilrie s izvorasc aceast energie interzis, ca,
sub actiunea ei, s se dezvolte si s se agereasc ntreg organismul
si cu deosebire sistemul nervos. Deci hormonii se dovedesc
izvornd cu rost, dar actiunea lor trebuie ntovrsit de nfrnare,
altfel cresterea sntoas a organismului si a sistemului nervos ar
fi profund alterat, att organic ct si functional, fie c ar lipsi
hormonii, fie c ar lipsi nfrnarea.
EREDITATEA
232. Intrm n crestinism de mici, tare de mici, prin Botez.
Atunci ni se inoculeaz crestinismul. Atunci suntem nscuti a
doua oar din ap si din Duh Botezul (...)
Si trec anii, pruncul se face copil, tnr, student, asistent...
Si vin mprejurri neprevzute, spontane, care trezesc
strfunduri, sau fac apel la strfunduri cu care nc nu fcusem
cunostint. Aceste mprejurri pot declansa adevrate crize ale
ratiunii sau ale constiintei. Nerezolvate la timp n lumina unei
ratiuni supreme a existentei, pot duce la dezechilibru, la
sinucidere, la nebunie, sau la o blazare care nu mai deosebeste
binele de ru, ceea ce tot un dezastru sufletesc este.
Atentie! Suntem invitati de o nevzut ornduire a lucrurilor s
facem apel, s aducem n sfera luminoas a cunostintei si
resorturile latente ale fiintei noatre, care, actualizate, depsesc prin
frumusete si putere tot ce agonisisem pn aici si prin frumusetea
si puterea lor intrinsec, s ne redea listea si echilibrul pe care
ratiunea noastr omeneasc orict ar fi de antrenat cu stiinta sau
filosofia nu le-ar putea restabili.
233. n realitate mprejurrile, orict de curioase ar fi si poate
cu att mai mult , nu sunt dect excitantii din afar care
declanseaz mecanismul nostru metafizic: cresterea noastr
spiritual devenim practic si real, constienti si de cealalt
dimensiune a existentei, al crei umil suport bilogic putem fi si
noi, cei n cauz.
234. Dac omul cltoreste neatent cu tranzitul su, poate
ajunge la crize, la dezechilibru, la ndrcire: prad a unui duh ru
sau a unor puteri rele, care-l scot clinic dintre oameni.
235. Ereditatea, mediul si destinul sunt factorii de cpetenie
care configureaz diferentialele persoanei omenesti.
236. Forma, ritmul si durata; astea dau tonul n materie de
ereditate.
237. Problema eredittii mai are un capt, dincolo de biologie
si probabilitate. Chiar numai factorul eredittii, ca s fie cunoscut
ndeajuns, depseste limitele stiintei pozitive.
238. Iat Genetica modern, dat n nucleu lui Moise de
Mntuitorul nsusi prin revelatie, acum 3500 ani pe muntele Sinai.
Nu e nici o mirare: Iisus avea conducerea spiritual si nainte de
venirea Sa n trup omenesc. Pe urm, c initia pe Moise n tainele
eredittii nu este nici o mirare, ntruct cine poate s cunoasc mai
bine omul, dect Cel ce l-a fcut si i-a dat legile vietii? Cuvntul
acesta rmne adevrat chiar dac Dumnezeu ar fi fcut numai
prima celul vie si n ea ar fi comprimat toate posibilittile
ulterioare de dezvoltare, pn la formele prezente si viitoare, nc
nebnuite de noi. Dac va fi fost creatia asa, Dumnezeu e cu att
mai mare.
239. Struim asupra faptului ca Iisus e creatorul omului si ca
gen aparte si ca persoan ndeosebi pn la sfrsitul vremii. n
aceast creatie conlucr cu printii pmntesti, menajndu-le
libertatea, dar prevenindu-i c, n cazul cnd i calc legile, calc
viata propriilor lor copii.
Eu, Domnul Dumnezeul tu, sunt Dumnezeu rvnitor, Care
pedepseste vina printilor n copii pn la al treilea si al patrulea
neam pentru cei ce M ursc. ... Si M milostivesc pn la al
miilea neam, ctre cei ce M iubesc si pzesc poruncile Mele
(Deuteronom 5, 9-10).
240. Dup textul Scripturii e clar c toat recesivitatea apare
n printi de pe urma vreunui pcat. Stiinta, neavnd termenul, nu
poate da rspunsul la ntrebarea: Cum au aprut n ascendenti
genezele defective, prin ce accident, sau dup care legi? Sau, mai
pe larg: Prin ce mprejurare, independent si anterioar procesului
eredittii, apar n cromozomi, de unde nu erau, aceste granule
infinitezimale degenerative si cu urmri dezastruoase, pentru o
eventual progenitur? Ca s rspund pe scurt, genezele recesive
apar n ascendeti n chip independent, nu dup legile probabilittii,
ci dup legile care atrn peste frdelegi.
241. Toate faptele omului, toate miscrile lui se nseamn
undeva, ntr-o nevzut carte si se nseamn si n smnta sa si cu
aceasta si trage urmasii sub povara isprvilor sale.
242. nainte de a exista ca persoane pmntesti, existm ca
gnd, ca intentie a lui Dumnezeu.
243. De faptul c suntem oarecumva anteriori fat de forma
noastr pmnteasc, Dumnezeu ne spune, nvtndu-l pe Ieremia,
cnd acesta ncerca s se apere de misiunea cu care-l rostuise pe
pmnt: nainte de a te urzi n pntece... te-am sfintit si te-am
rnduit prooroc printre popoare (Ieremia 1, 5).
244. Cine stie, dac nu El are de adus n viata pmnteasc, n
fluviul timpului, attea fete omenesti, nct numrul lor s
mplineac toate posibilittile de configuratie cte le ofer
structura noastr genetic? (Numrul combinrilor ce se pot face
cu cele 24 de perechi de cromozomi, se ridic la astronomica cifr
de 282.429.536.481 de posibilitti.)
245. Ereditatea nu fixeaz pozitii fatale, din care nu putem iesi,
ci limite mai mult sau mai putin fixe, dup cum e vorba de o
nsusire sau alta, n cadrul crora mediul ne fixeaz pozitia.
246. Cnd mediul interior sau exterior e favorabil genezelor
recesive, energia lor latent nu ntrzie s rbufneasc prin
subconstient asupra constiintei, si astfel s-o nlture, s-o ntunece,
s.a.m.d.
Tot ntr-o situatie de contrast e si trupul ce se roag. De aceea
unii, nesuferind contrastul, rezolv situatia gresit: nu se mai roag.
Sfintii ns, purificndu-si trupul de patimi, au izbutit s-l aduc n
armonie cu tintele superioare ale constiintei, nct trupul lor
prezenta multe din caracterele sufletului. Dincoace, multe din
patimile trupului se fac si nsusiri ale sufletului.
247. E cu putint, pentru fericite exceptii, despovrarea de sub
o mostenire mizerabil? Da, e cu putint, cu pretul si cu osteneala
unei vieti curate.
248. Iisus Hristos decide, n infinitul mic, ce calitti sau
defecte s fie expulzate prin cele dou globule polare, care cuprind
jumtate din numrul cromozomilor, si nicidecum hazardul. El
nclin s fie una sau alta din configuratiile probabile pentru noi si
sigure pentru Dumnezeu; El formeaz destinul nostru n asa fel
nct o asezare specific n infinitul mic s aib urmri imense n
configuratia si n faptele noastre viitoare. Toate acestea le face
contabilitatea absolut a lui Dumnezeu, care creeaz n dependent
cu omul si potrivit cu faptele sale, ajungndu-l cu ruttile lui din
urm si ntorcndu-i-le n brate, sau iertndu-l de ele, dac s-a silit,
prin lupta cu sine nsusi, s-si dobndeasc iertarea.
249. Iesirea din nghesuirea aceasta nu e cu putint dect trind
prezenta nevzut a lui Hristos n noi, trind nvttura crestin n
toate fibrele fiintei, ceea ce face cu putint lui Dumnezeu s scoat
afar, prin mecanismul eredittii, neghina recesiv si, n vremea
strduintei celui n cauz, s fac s revin multime de geneze
recesive n geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu i este foarte
cu putint. Puterile credintei, amplificate de puterea si
binecuvntarea lui Dumnezeu, au influent nebnuit de mare
asupra eventualelor noastre infirmitti.
250. Dumnezeu pe toti i trimite nzestrati si n stare s fie
drepti. Dar, trecnd ei prin poarta nasterii pmntesti, iau n spate
poveri printesti, care-i spetesc si-i ncovoaie spre pmnt. Pe
urm, slbiti de osteneala vietii si de mediul nconjurtor, greu se
vor decide s reprezinte cauza lui Dumnezeu.
EREDITATEA $I MEDIUL
251. Ereditatea nu fixeaz pozitii fatale, din care nu putem iesi,
ci limite mai mult sau mai putin fixe, dup cum e vorba de o
nsusire sau alta, n cadrul crora mediul ne fixeaz pozitia.
252. Energia de crestere si ornduire a configuratiei nu apare
n mod automat n cromatin, ci ca o reactie a cromatinei fat de
un diferential al mediului. Viata si organismul nu sunt o simpl
actualizare a virtualittilor native date n sistemul genezelor, ci un
rezultat al interferentei dintre aceste virtualitti si mediu, n care
configuratia genezelor se dezvolt. Surprindem la mijloc si un mic
cerc vicios, dar real: structura genezelor atrn de mediul de
toate mediile n care s-au configurat; iar dezvoltarea lor n
filogenez atrn, pe lng acestea, si de toate configuratiile
mediilor viitoare, din tot parcursul cresterii. Desigur c si ideea
aceasta nu poate fi mpins pn la absurd; dintr-un ou de musc
nu poti ajunge la un pui de gin. Actiunea mediului nu e fr fru;
are margini, si nc bine definite, totusi destul de elastice ca s ne
permit zic specialistii ca printr-un mediu dirijat s obtinem o
musc numai cu un ochi, sau cu trei ochi.
A denatura firea e usor, mult mai usor, dect a scoate
denaturarea introdus n fire. Cu alte cuvinte, putintele de
dezvoltare, pe care le nchide sistemul genetic, nu se reduc
niciodat numai la una singur, ci la mai multe, chiar foarte multe.
Din acestea foarte multe, mediul totdeauna alege una singur.
253. De multe ori haosul l anunt prima celul a mediului:
familia necresin.
EXTREMELE
254. Au zis Printii c ntotdeauna extremele sunt ale
diavolului. Adic si prea mare iubire de Dumnezeu nainte de
vreme poate fi pricin de cdere: o iubire oarecum pmnteasc,
ptimas, nelinistit, nesenin, necurat si pironit.
FAPTELE BUNE
255. Omul nu se poate odihni n fericirea contemplatiei pn
nu a biruit n sine contradictiile, tendintele rele, pn nu si-a
unificat si consolidat fiinta ca s iubeasc numai binele. Iar aceasta
nu se poate realiza dect prin actiune prelungit, prin fapte
convergente spre bine, prin cstigarea deprinderilor neclintite n
svrsirea binelui. Cci simpla gndire la bine si chiar simpla
voint de a face binele, fr trecerea deas si aceea o vreme
regulat la facerea binelui, nu numai c e departe de a realiza
aceast armonie, unitate si sigurant, ci, dimpotriv, trezeste
opozitia tendintelor contrare. Un om de teorie se stie c e un om
slab, mcinat de contradictii interne, mereu sporite prin reflexiunea
care nu trece la fapte.
256a. Abia fapta arunc o decizie n cumpna acestor balansri
si care, mai ales prin repetare, aduce definitiv cstig la cauza
tendintelor bune. Nu degeaba virtutea nsemneaz etimologic
brbtie.
256b. Cnd un om face ceva cu intentii bune trebuie s ias
bine.
257. Iisus vrea ca fapta bun s izvorasc natural dintr-o natur
bun n chip dezinteresat, cum creste bobul de gru si cum
izvorste apa din stnci, fr s se preocupe de buntatea lor.
258. Faptele griesc mai tare si-s mai decisive sus. S le avem
ca dar, nu ca blestem. Iat conditiasine qua non a termenului o
turm si un pstor.
FIREA OMENEASC CDEREA EI
259. Oameni suntem toti; om ns, numai din cnd n cnd cte
unul: acela care nu-si dezminte obrsia divin; iar Om (cu O
mare) numai Unul, Iisus Hristos, Care pentru oameni, Dumnezeu
fiind, S-a fcut Om.
260. Stiam si pn la El c avem o obrsie divin, c suntem
nemuritori cu sufletul, c este un singur Dumnezeu, spiritual,
nevzut stiau aceasta si dacii lui Zalmoxis de pe meleagurile
noastre , dar cu venirea lui Iisus Hristos ca Om ntre oameni, n
istorie, se repar structural firea omeneasc.
261. Omul dinti, zidit dup chipul si asemnarea lui
Dumnezeu, avea toat fptura sa ntoars spre Dumnezeu, Care se
rsfrngea ntr-nsul ca soarele ntr-un bob de rou.
Mintea, pofta si iutimea, sau cugetarea, iubirea si vointa, erau
unite ntreolalt si n aceeasi vedere sau contemplare a lui
Dumnezeu. Iar trupul, desi pmnt, neavnd n sine poft
ptimas, ntovrsea asa zicnd contemplarea aceasta. Asta
era temelia cea strveche, n care avea s creasc de la chip la
asemnare cu Dumnezeu.
262. Potrivnicul a dat primul rzboi cu Adam n rai si prin el,
cu noi cu toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E primul
rzboi pierdut de om. nfrngerea lui ns o repet ntreg neamul
omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a fcut Adam facem si
noi, fiecare. E limpede c la mijloc a fost o neascultare, o
ncovoiere a unei meniri dat omului de Dumnezeu (A se vedea si
Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, Filocalia
vol. 3).
263. Iat cercul vicios pe care-l strngeau cu putere asupra firii
omenesti, Domniile si Stpniile ntunericului, mbrcndu-se pe
ascuns n simtirea cea dup fire si povrnind-o spre o lucrare
contra firii si contra ascultrii de Dumnezeu.
264. Cderea firii n ispit e totuna cu o sfrmare, care l-a fcut
pe om bucti. Astfel:
Mintea i-a fost amgit de mndrie si slav desart, creznd
ispititorului, c va fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele si rul;
Simtirea sau dragostea i s-a ntors spre trup, care s-a aprins de
poft ptimas;
Vointa sau iutimea n spaim si rusine s-a ntors si, vzndu-se
gol, s-a ascuns de Dumnezeu.
Iar cnd l-a strigat Dumnezeu pe nume, nu L-a mai vzut, ci
numai L-a auzit, de vreme ce vederea constiintei sale era acum
ntoars de la Dumnezeu la sine, cci s-a vzut gol. Deci, cnd s-
si recunoasc greseala, mintea i era slbit, inima rnit cu iubirea
de sine, nct cunoasterea lui deczut scoase vinovat pe
Dumnezeu pentru pustiirea sa.
265. De atunci firea noastr se afl n ndoit nvrjbire:
I. nvrjbrea luntric: cu Dumnezeu; cu sine nsusi;
II. nvrjbirea n afar: cu semenii; cu firea toat.
nvrjbirea aceasta ne urmreste ca o lege de pedeaps dat
firii; ea ntunec chipul nostru cel dup Dumnezeu. Dar sufletul nu
s-a ntunecat de tot, cci a mai rmas constiinta, ca o stea ce nu s-a
stins de pe cerul Raiului si mereu ne aduce aminte de obrsia
noastr dumnezeiasc si ne mbie o refacere.
266. Rutatea e o osnd, o moarte anticipat, care chinuieste
firea, dar nu e natural, e o venetic n fire. Pe aceasta vrea
Dumnezeu s o izgoneasc din fire, dar cu ajutorul omului, care a
introdus-o n fire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: Iat eu
v trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor.
Firea pervers si firea curat, originar, stau laolalt n raportul
n care se afla un miel care bea ap dintr-un ru, fat de lupul care
se afla mai la deal si i bga mielului de vin c-i tulbur apa,
gsindu-i acestuia motivul ntemeiat s-l mnnce. E absurditate
mult si variat lipit pe fire. Misiunea lui Iisus, dat si mieilor, e
descojirea firii de absurditate, de slbticie, de caricatura
existentei: demonicul.
Aceasta nsemneaz c Iisus conteaz pe un miez originar
necontaminat, existent nc n fire, desi comprimat, dar capabil s-
si recstige dimensiunile si valoarea paradisiac: miezul capabil de
Har. Precum c acestea sunt asa, ne stau mrturie mieii lui
Dumnezeu, sfintii n preajma crora se mblnzeau fiarele.
267. Pcatul, sau decderea firii, ne-a fcut s pierdem: pacea
cu Dumnezeu, pacea dinluntrul nostru, pacea cu oamenii si pacea
cu toat firea. Ne-am slbticit n toate prtile, ct aproape s se
team si Dumnezeu de noi. Iat de ce si fiarele fug de om.
268. Firea omeneasc a fost asemnat cu cltii, patimile cu
focul. Dac te atingi cu focul clti fiind, patimile amortite prin
nfrnare se aprind prin simpla vedere.
269. Nu suntem din maimut, dar mergem cu pasi repezi spre
ea.
FUMATUL
270. Fumatul slbeste nu numai plmnii, ci si mintea omului,
nct credinta nu o mai vezi att de curat.
271. Nu-l judeca pe cersetor c fumeaz.
GADARENII $I SUFLETUL
272. Nimic n-a fcut Iisus la ntmplare. Astfel S-a suit n
corabie, cu un scop bine determinat: acela de a dezlega un suflet de
muncile legtorului de demoni, care se chinuia n tinuturile
gadarenilor.
Pe mare s-a strnit fr veste o furtun. Iisus a certat pe cine
avea de certat din spatele vntului si valurilor apei si s-a fcut
liniste mare.
De cealalt parte a mrii, l ntmpin pe Iisus alt furtun,
ntr-un suflet n care dracii strniser viforul cel mai de pe urm al
pustiirii si decderii. Fcuser dintr-un om o fiar care rupea
lanturile si un criminal care pustiise aceea parte a gadarenilor.
Diavolii i dduser n locul nsusirilor de om, fioroasa libertate de
a fi ntre oameni un drac. Ei bine, totusi, omul acesta avea un
suflet, Iisus propovduise n multe locuri c sufletul este mai de
pret dect toat lumea, si ce-ar da omul n schimb pentru sufletul
su?. De aceea, cu prilejul ndrcitului din Gadara, Iisus o ia pe
alt cale: arat cu o minune pretul unui suflet. A pus n cumpn
un suflet, al celui mai deczut dintre oameni cu pretul,
deocamdat, al unei turme de 2000 de porci, nu nc cu toat
lumea. Si a dat pierzrii turma de porci a gadarenilor, pentru
mntuirea unui suflet.
Cumpna aceasta, ntre pretul unui suflet n ochii lui
Dumnezeu si pretul turmei de porci n ochii gadarenilor a iesit cu
scandal. Si poate tocmai scandalul ce a urmat pune mai bine n
cumpn valoarea sufletului, ntruct gadarenii au trebuit s mint
pretul sufletului pe care l pierduser ei n porci.
Ri de pagub cum erau, tot orasul iesi ntru ntmpinarea Lui
si vzndu-L l rugar s Se duc de pe hotarele lor (Matei 8, 34;
Luca 8, 37). Cu alte cuvinte, pentru paguba pe care le-a fcut-o L-
au dat pe Dumnezeu afar din hotarele lor. Ei s-au declarat pentru
porci, nu pentru suflet! Iisus S-a conformat: Intrnd n corabie, S-
a napoiat. Atta avea de fcut: gadarenilor le-a dat un misionar.
Si un fost ndrcit nu este un misionar de rnd.
GNDURILE
273. E stiut c pentru a scoate un gnd ru din mintea cuiva,
trebuie s i-o nvlui de foarte multe ori cu cuvntul bun, ca s-o
izbvesti din robia gndului strin. Asta-i calea cea mai lung: de
la urechi la inim.
274. Gndurile ptimase nemrturisite sau simplu spuse au
nsusirea c se ntresc si se fac funii, cum zic printii, si trag
mintea la nvoire si la fapt, care este pcat.
275. Pcatul acesta este: nfrngerea moral a sufletului de
ctre un gnd ru. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte
de a se ntri si de a birui mintea, cci dendat ce sunt spuse le
piere puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
276. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alt constiint,
mai limpede. Controlul tuturor gndurilor e lege n clugrie.
Nentrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru c singur nu te
poti apra de sgetile slavei desarte.
277. Gndurile, orict de nebune ar fi, nc nu sunt
nfrngeri si pcat, orict se impun, muncind mintea. Pcatul
ncepe de la nvoirea spre fapt si fapta propriu-zis.
278. Toate patimile sau lucrrile mpotriva firii se ivesc mai
nti n minte, n partea cea mai subtire a fpturii noastre nevzute.
Aici vine un chip sau un gnd al lumii acesteia si st ca o
momeal. Iar mintea, dac e nenvtat sau neprevenit despre
lucrtura strin, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el,
creznd c e oaie. Iar dac lupul mai e si viclean, se mbrac n
piele de oaie si bietul miel neavnd mirosul oii cercat, tot de-a
zburda se duce n coltii lupului flmnd.
279. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe
care o flutur el n vzul mintii. Dac mintea nu bag momeala n
seam, vrjmasul struie cu ea, o arat mai sclipitoare, ca s o fac
iubit mintii. Aceasta e a doua naintare a rzboiului, sau
asupreala. Dac la asupreal a izbutit s fure mintea cu momeala si
s o fac s vorbeasc mpreun, avem naintare la unire.
Mintea ns se trezeste c-a fost furat de gnd strin si c se
afl n altceva dect n ceea ce-i era dat dup fire; iar cnd si d
seama de ea nssi si de cele n care se afl, avem lupta cea de
gnd la o clip hotrtoare. Se va nvoi mintea s mearg dup
momeal mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta
si clipele sunt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreag a
unuia sau a multime de insi atrn de lupta nevzut a ctorva
clipe. Dac ntrziem s ne luptm, se poate ntmpla ca fr veste
s fim nvluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra
crora nc arunc vrjmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al
lui Hristos, lupta trebuie dat grabnic si dup lege.
280. nc din Vechiul Testament se cunoaste rzboiul cel de
gnd, despre care David scrie acestea: Fiica Babilonului
(ntelegeti: satan, satan), dornic de pustiire, ferice de cel ce-ti
va plti dup fapta ce ne-ai fcut tu nou; ferice de cel ce va lua si
va lovi de piatr pruncii ti (Psalmul 136, 8).
281. Gndurile celui ru, nlucirile lui (ideiile fixe ale lui),
momelile sale, acestia sunt pruncii vavilonesti sau puii de drac,
dup cum i numeste Sfntul Maxim Mrturisitorul. Iar piatra este
Hristos sau credinta n El, temelia cettii sufletului, piatra cea din
capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au bgat-o n
seam (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie s lovim
pruncii vavilonesti. (...) De aceea Sfntul Ioan Scrarul zice: Ca
numele lui Iisus Hristos, arm mai tare, n cer si pe pmnt nu
este!. Cerul este mintea si pmntul inima, n care trebuie s se
depene rugciunea nencetat a preasfntului nume: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul, ntorcndu-se ca o arm mereu ntins asupra
vrjmasului.
282. Nvala de gnduri s nu descurajeze pe nceptori; toat
grija s le fie s nu se nevoiasc cu gndurile. A nu avea gnduri e
tot asa de cu neputint ca si a crede c poti opri vntul, dar, cu
ornduire dumnezeiasc, vin si vremuri fr furtun.
283. Ferice de cel ce lupt duhovniceste cu gndurile, lovindu-
le de Piatra unghiular a fiintei omenesti Iisus.
IERTAREA
284. Iertnd, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge.
J udecata aceasta te scoate de sub judecat.
285. Iertarea noastr de la Dumnezeu e pus, deci, n atrnarea
de noi. Dumnezeu consfinteste pentru noi decizia noastr pentru
altii. n cazul cnd, faptic, noi nu iertm, rugciunea noastr e
ntoarcere pe dos de faptele noastre si sun cam asa: Doamne, nu
ne ierta nou, cci nici noi nu iertm altora!
IISUS CINE ESTE IISUS?
286. Pentru noi Iisus e Sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei
n ispitele si furtunile timpului. Iisus e asemnarea dup care
tnjim si nsetm de-a lungul desertului lumii: originalul nostru,
autenticitatea noastr, dar, mai mult dect acestea, Iisus este
Prietenul nostru, singurul Care ne rmne credincios si nu ne
prseste niciodat. Si mai mult: e Sfnta noastr mprtsanie cu
desvrsirea: foamea noastr metafizic.
287. Iisus formuleaz o nou ordine spiritual n om. Iisus S-a
integrat naturii omenesti, de aceea El e mereu viu: si vine ca fiint
suprem, si e vie n noi, ca fiint suprem si posibilitate nesfrsit
de desvrsire.
Nu stiti c Hristos e n voi? Afar, cumva, dac sunteti
crestini netrebnici. (II Cor. 13, 5). Nu mai triesc eu, ci Hristos
trieste n mine. Pentru voi, fiii mei, triesc durerile de mam,
pn ce Hristos va prinde chip n voi (Galateni 4, 19). Deci, cum
spune Clement Alexandrinul: Dumnezeu S-a fcut om, ca de la
om s nvete cum se face omul Dumnezeu. Acesta e omul cel
nou, fptura cea nou, omul nscut de sus, omul cu reflexul
vesniciei lui Iisus, rsfrnt n afar de chip, simplu n toat fiinta
Sa. Fiindc Iisus e omul cerului si S-a tesut pe Sine n firea cea
omeneasc, de aceea, El Se impune tuturor oamenilor si tuturor
veacurilor, cu att mai mult cu ct ar vrea unii s scape de El.
Iisus cere istoriei decizia existentei Sale. Dar istoria s-a artat
neputincioas din primele ei zile. Asa a rmas si mai rmne. Prin
faptul c Iisus S-a tesut destinului omenesc si prin faptul c omul
trebuie s se decid ce face cu Iisus, se explic de ce istoria omului
e asa de zbuciumat si vesnicia lui e asa de hrtuit si muscat de
serpii ndoielilor si ai contrazicerilor. Asa se explic de ce pentru
Iisus oamenii s-au iubit si s-au urt, s-au mcelrit si s-au ajutat, au
cunoscut extremittile pasiunii si ale jertfei. De El a atrnat roata
constiintei, a frumosului si a rtcirii. El este forta interioar pe
care forta veacurilor n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie
pretutindeni, pe zidurile bisericilor si ale scolilor, pe vrful
clopotnitelor, pe toate drumurile, la cptiul paturilor si al
mormintelor. Distrugeti ferestrele de biserici, luati icoanele din
altare si de pe la case! Viata lui Iisus umple muzeele si bibliotecile.
Dati foc Liturghierelor, ceasloavelor si crtilor de rugciune; l
veti descoperi pe El si toate cuvintele Lui n toate crtile
literaturilor, ba chiar si cei care-L blestem nu fac altceva dect
s-L mrturiseasc fr s vrea prezenta Lui.
Rsunetul tuturor romanilor, stpni ai lumii, a ncetat o dat
cu zilele lor si cine se mai gndeste s moar pentru faima lor
postum? n jurul multora s-a fcut mai mult glgie ca n jurul
lui Iisus; iar dup mii de ani, numai n jurul lui Iisus si pun
oamenii problema si astzi, pe viat si pe moarte, ca-n primele
zile.
Numai cineva mai viu ca romanii si care e cu adevrat un idol
nemincinos al omului, poate nteti lupta aceasta permanent ntre
oameni. Si astzi, ca n ziua Nasterii Sale, unii l iubesc, iar altii l
ursc. Oamenii sunt antrenati nsisi ntr-o patim pentru Patima
Lui, iar altii ntr-o patim pentru iubirea Lui. Unii sunt n destinul
lui Iisus, iar altii fr destin, nici sens. Deci, dac ntrebarea: Cine
este Iisus? a crescut n veacuri si cere fiecrei generatii un
rspuns decisiv, noi nu putem rspunde dect ntr-un glas cu Tatl,
ntr-o rostire cu ngerii, ntr-o propovduire cu apostolii, ntr-o
mrturisire cu mucenicii si cu toti sfintii si ntr-o afirmare cu toat
crestintatea a dou milenii: Acesta este Fiul lui Dumnezeu,
Mntuitorul lumii. Salutul permanent al fiecrui Toma, din
ndoiala omeneasc si certitudinea dumnezeiasc.
Dac cineva a ajuns la siguranta aceasta si poate acoperi cu
viata, n acela s-a nscut Iisus, nastere care deschide calea
vesniciei, nc fiind n veac. Cu Iisus se naste si explicatia omului
si explicatia lumii.
Cine este Iisus? s-a ntrebat Irod, care aflnd de la magi cine-
I, L-a osndit la moarte, creznd c omornd 14.000 de prunci, va
scpa de Iisus. S-a ntrebat Irod Tetrarhul, care auzind toate cte
Icea Iisus, nu se dumirea ce s cread despre Dnsul.
Se ntrebau crturarii si fariseii, smintindu-se pentru formalitti
nfrnte; se ntrebau cine-I acesta de iart si pcatele?
Se ntrebau pn si apostolii cine-I acesta c ascult de El
vnturile si marea?
Si s-a ntrebat un sir ntreg de nedumeriti.
S-a ntrebat puterea lumeasc.
S-a ntrebat toat trufia mintii.
S-a ntrebat toat necredinta.
Toti acestia L-au refuzat, L-au osndit si L-au omort pe Iisus
si aceasta s-a ntmplat permanent n istorie. Cine este Iisus pentru
noi?
Pe contemporanii lui Iisus i ntelegm c le era greu s-L
cread pe Dumnezeu. Dar dup dovada nvierii Sale, dup dovada
dumnezeirii Sale, dup aparitia Sa mai presus de fire, prin usi
ncuiate, petrecere nevzut cu oamenii, artndu-Se lui Pavel si
altora din veac n veac, nu mai putea fi fr rspuns.
Rspunsurile teologice sunt stiinta.
De aici, pentru noi, Iisus e sensul vietii, reazimul si n ispite si
n furtuni. Asemnarea dup care tnjim si nsetm de-a lungul
desertului vietii. Originalul nostru, autenticitatea noastr.
Dar mai mult dect acestea este prietenul nostru Care sigur nu
ne prseste niciodat; e Sfnta noastr mprtsanie, cu
desvrsire si foamea noastr metafizic. (...)
288. mpratul nsusi Se va face slujitorul celor ce L-au
asteptat cu toat fiinta. De altfel, acesta e Iisus: mpratul slujitor
al destinului omenesc. Iisus a rentors sensul existentei iarsi n
Tara de obrsie: mprtia Sensului si a explicatiei depline.
Atunci se va odihni sufletul omului de nelinistea sa.
Dar ntructva se linisteste sufletul omului si pn atunci:
stiindu-le acestea precis.
Iat o fclie (cunostinta n parte) pn vine Lumina.
IMAGINATIA
289. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia rsritului
(nlucirile false).
De aceea, Rsritul mediteaz fr imagini, chiar contra
imaginilor, chiar vedeniile reale le refuz, nu din rea credint sau
din mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie
c Dumnezeu nu se supr cnd se st pe acest punct de vedere.
Singura pomenire ortodox este aceea care nu pune nici un tipar pe
minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine.
Exemplu: Adevr, Duh, Numele lui Iisus din rugciunea
clugrilor: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine pctosul.
(Exemple practice: fiindc noi nu putem fi contemporanii lui
Iisus, este Iisus contemporanul nostru peste veacuri. Inspirm
atotprezenta Sa n Prea Sfnt Numele Su si expirm aerul stricat
al pcatelor noastre. Inspiri Duhul Sfnt, Duhul lui Dumnezeu si
expiri duhul ru din tine.)
INSTINCTELE
290. Ca neamul oamenilor s dinuiasc si peste triajul mortii,
Dumnezeu a sdit n fire cteva legi fundamentale numite instincte
(...) care sunt norme fixe de viat. Numai omul poate interveni cu
vointa, cu libertatea si cu functia constiintei s modifice natura
acestor norme fixe.
Aceast modificare a functiei instinctelor, cnd nu e pstrat n
starea lor originar, poate fi fcut n dou sensuri opuse: nspre
dereglarea lor, cnd devin patimi si, n sens opus, nspre
convertirea sau sublimarea lor, prin virtute, prin lupt metodic,
prin nevoint.
291. Cum devine patim un instinct sdit ca lege de
existent a firii? Iat rspunsul unui profesor crestin de medicin:
mplinirea oricrui instinct al firii e nsotit de o plcere. Omul,
numai omul, din toate vietuitoarele, vrea s despart functia
biologic a instinctului n dou: vrea s separe rostul instinctului
de plcerea ce-l nsoteste, alegndu-si plcerea si refuzndu-i
rostul.
Omul reuseste aceast denaturare, cutat intentionat arbitrar
dar n dauna snttii, cu pretul pierderii liberttii, a dereglrii
altor instincte superioare, cu inevitabile urmri ereditare s.a.m.d.
292. n creier functioneaz un centru de cenzur (medical
inhibitia) care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic
necesar (neuro-psihic, neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static),
capabil s aprobe sau s frneze tot ce obligatoriu trebuie s treac
pe la acest centru de informatie.
293. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre
puterea de impunere a fortei oarbe se creeaz o tensiune, o lupt,
rzboi chiar, sau dezechilibru total.
Instinctele, ct vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i
dau omului lupte, pentru c acestea primesc aprobarea, satisfacerea
si rostul lor concret. Cum ns marea majoritate a oamenilor au
dereglat rostul normal al acestor forte oarbe ale firii urmrind
exclusiv plcerea ce-o confer, dar refuznd rostul , oamenii au
ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a slbit
considerabil si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut
libertatea. Omul care a ajuns rob patimilor sale nu mai are mrturia
constiintei pentru faptele sale care a ajuns ntr-un fel de
adormire, ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o stare de
necredint, de uitare de Dumnezeu, omul trieste n stare de pcat.
Cci pcat aceasta nsemneaz: nfrngerea moral a constiintei
de ctre satana, prin patimile trupului.
294. Forta instinctelor fortele oarbe ale firii, altfel n
serviciul vietii rnduite , creste cnd degenereaz n patimi,
ntruct ele au slbit stavila cenzurii ratiunii, iar de acum caut s o
surpe cu totul si lumina constiintei s o sting.
295. O mare dizarmonie const n faptul c instinctul
brbatului e n conflict cu instinctul femeii. Instinctul brbatului
vrea mereu femeia, ca prilej al descrcrilor sale genezice.
Instinctul femeii ns e maternitatea. Copilului pn se desprinde
de mam, i trebuie doi ani, deci, dup rnduiala firii, trebuie s fie
lsat n pace.
Deci, ce va face brbatul? Sau si va perverti sotia, fcnd-o s
umble si ea dup plcerea ptimas, cutnd s scape de rostul firii
sale, sau o va face criminal, punnd-o s-si ucid n pntece fiinta
Ir aprare, sau va practica scrba onaniei cu femeia sa (Facere
38, 9), pzind-o de rostul zmislirii, dar necinstind-o, cum nu se
mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la
lupanare. Un atare brbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de fii
(1 Timotei 2, 15), ci o va osndii cu ucigasii si curvarii, printre
care si el de asemenea va fi (Apocalips 21, 8).
Prea putini sunt brbatii care-si stpnesc instinctul irational,
prin puterile rationale ale sufletului, reglementndu-l potrivit cu
rostul su originar. Si iarsi, si mai putini sunt cei ce convertesc
energia prin nfrnare, sltnd sensul firii la rosturi mai presus de
fire.
296. Plcerea, cutat numai pentru ea nssi, cheam
repetarea din ce n ce mai deas a actului, pn ce ajunge la
distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde
organismul si-l mpinge pn dincolo de posibilittile sale
functionale; ea provoac frngerea oricrei cenzuri morale si-si
duce supusii pn la doaga nebuniei.
ISP$IREA
297. Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastr a
sosit vremea de plat sau ispsirea. Ispsirea nu-i o pedeaps de la
Dumnezeu, ci un mijloc de nteleptire, o ndreptare mai aspr. Iar
fiindc dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpn ntre fapt si
rsplat, putem vorbi chiar de legea drepttii, ca o lege milostiv,
prin care ne curtim de petele faptelor rele. n vremea ispsirii,
cnd vin asupra noastr strmtorrile, dac le rbdm de bunvoie,
neumblnd cu ocolirea, ne ajut Dumnezeu; iar de nu vrem s
primim cele ce vin peste noi, c nu le ntelegem, nu ne ajut
Dumnezeu, desi El ar fi vrut.
298. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de
iubire si apropiat oamenilor, pctosul simte un Dumnezeu aspru,
ascuns, ameninttor, atotputernic si tare departe. Dar sunt pctosi
cu totul vrjmasi lui Dumnezeu, care nici nu ngduie s li se zic
pctosi. Acestia nu sunt mpreun-lucrtori cu Dumnezeu. Peste
lucrul lor trebuie s vin corecturi divine. Asa se face c simtim un
Dumnezeu atotputernic, care restabileste, peste vointele oamenilor,
echilibrul creatiei si echilibrul vietii, stricat de frdelegile
oamenilor. Actiunea aceasta a lui Dumnezeu, prin care constrnge
faptele oamenilor cu urmrile lor, o numim ispsire.
Ispsirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu n destinul insului
si n destinul neamurilor. Dar cu toate c rul se pedepseste prin
sine nsusi, iubirea divin d totusi putint de iesire din
nfundtura ruttii ce se pedepseste pe sine nssi: de se va gsi
cineva s stea bun pentru fratii si naintea lui Dumnezeu.
299. De obicei oamenii strnesc cu faptele lor anumite furtuni
nevzute: acestea tot n capul lor se ntorc, dar n chipul cel mai
vzut cu putint. Dumnezeu, stiind de mai-nainte sfrsitul tuturora,
rnduieste fiecruia ispsiri n lumea aceasta.
ISPITELE
300. Vrjmasul, ca s-si ajung tinta frdelegii, mbie
sufletului ispita nti, cea prin plcere, aducndu-i momeli plcute
la vedere si bune la gustare, potrivite cu fiecare putere frnt a
sufletului n parte.
301. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat
de rzboiul momelilor. Momeala nefiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre.
302. Sfntul Marcu Ascetul ne lmureste: Hristos prin Cruce si
prin Harul Botezului slobozindu-ne de orice sil, n-a mpiedicat
aruncarea gndurilor n inim. Aceasta pentru ca unele din ele,
fiind urte de noi, ndat s fie sterse; altele, fiind iubite, n msura
n care sunt iubite s si rmn; si astfel s se arate si Harul lui
Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina
Harului, sau gndurile din pricina plcerii. Aici st pricina pentru
care noi, desi botezati, totusi mai avem trebuint si de al doilea
Botez, al pocintei, ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
303. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne
provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim
reazim etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de
noi nsine, ca fpturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
304. Ct vreme mergem n voia valurilor, n voia firii
povrnite spre pcat, n-avem nici o lupt, nu ne trezim din cursele
vrjmasului
(2 Timiotei 2, 26); stm de bun credint c mergem bine, ne
isprvim zilele n fericire si coborm cu pace la iad! Dar dendat
ce aflm ce nzestrare avem si ne trezim spre ce trebuie s fim,
puterile iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere.
Dar nu vor sri cu toat urgia ruttii, c nu le las Dumnezeu, ci
cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nfricosare si cu alte
nemaipomenite zavistii. Pe de alt parte, se vor folosi de unelte ale
lor (Ioan 8, 44), oameni amgiti de ei, care le-ar face toate cte-i
nvat dracii dac ar fi dup ei. De aceea zice nteleptul: Fiule,
cnd vrei s te apropii s slujesti Domnului, gteste sufletul tu
spre ispite (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1).
305. Zice un Sfnt Printe: Ia ispitele si ndat nu mai e
nimeni care s se mntuiasc. Rzboiul ispitelor e focul care
lmureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, aram, paie, clti sau
pmnt si cenus (Facere 18, 27), aurul smereniei dulama lui
Dumnezeu.
306. Rzboiul duhovnicesc seamn ntructva cu rzboiul
lumii. Si unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele,
necazurile si tot felul de ncercri ale rzboiului nevzut izbutesc
s ne toceasc pe deplin gustul de lumea aceasta si s ne duc la un
fel de moarte fat de lume, care-i smerenia deplin si conditia de
cpetenie a rugciunii nencetate.
307. Dac mintea se va afla iubind o momeal strin si sfatul
viclean, va nclina cumpna liberei alegeri spre momeala si sfatul
strin. Asa se deschide sprtur n cetate si se npustesc puhoaie
de vrjmasi care asteptau ascunsi afar. Si repede urmeaz jalnic
pustiire n cetatea sufletului: mplinirea cu lucrul si repetarea faptei
aceleia, pn ajunge deprindere sau obicei.
308. De unde atta pustiire? De la o clip fr de Dumnezeu a
mintii, clip n care vrjmasul i-a furisat undita iadului pe gt,
nvluit mestesugit ntr-o momeal a unui lucru sensibil al lumii
de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala plcerii pe tot omul spre
patima spre care-l prinde c are povrnire mai mare: pe cel aplecat
spre trup, cu desfrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu
ntelepciunea veacului acestuia (1 Corinteni 1, 20), care pe multi i-
a rtcit de Dumnezeu si pe putini i-a ntors; pe cei dornici de
Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct
n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura n mn.
Toti cei ce umbl dup plceri, de orice fel, nu vor scpa de
primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
309. Vicleanul are dou feluri de momeli, dup iubirea omului,
care nclin fie spre pierzare, fie spre mntuire. Este si o ispit a
mntuirii n care au czut multi nselati, zicnd c-s mntuiti,
cnd de fapt ei n-au svrsit nici alergarea si nici dup lege n-au
luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii
de la Dumnezeu, precum este si ispita muceniciei. n toate aceste
ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile nguste, care spun c nu
mai au nimic de fcut, dect s cread si s se socoteasc a fi si
ajuns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelate nluci ale mintii
nselate.
310. Cte unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli,
neavnd cercarea dreptei socoteli, scncesc n inima lor dup
daruri mai presus de fire, mbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea
de sine. Avnd acestia iubire fr minte pe care vor s o cinsteasc
cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ngduie duhului ru s-i
amgeasc desvrsit (2 Tesaloniceni 2, 11) ca pe unii ce
ndrznesc s se apropie de Dumnezeu, necurati la inim. De
aceea, pentru ndrzneal, i d pe seama vicleanului s-i
pedepseasc. Astfel, cnd atrn de la Dumnezeu o atare pedeaps
pentru oarecare, l cerceteaz satana lund chip mincinos al lui
Hristos si, grindu-i cu mare blndete, i trnteste o laud cu care-l
cstig fulgertor si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea
cea strmt (Matei 7, 14) si cu chinuri ce duce la mprtie, umbl
dup plceri duhovnicesti. Iat-l cu momeala pe gt. De-acu,
dup oarecare scoal a rtcirii, cnd ncrederea i va fi cstigat
desvrsit si i va fi ntrit, prin potriviri de semne prevestite
ajunge ncrezut n sine si n hristosul lui, nct si moarte de om e n
stare s fac, ntemeindu-se pe Scriptur.
311. Iubind cele rele, pe firul acestei iubiri, intr vrjmasul n
cetate; adic prin cele de-a stnga, relele. Cnd ns vede c nu
poate amgi pe om cu cele de-a stnga, sare n cealalt margine,
de-a dreapta de tot, cutnd s-l amgeasc, ca s-i dea omul
crezare. i trnteste o laud pentru multimea credintei n
Dumnezeu si a iubirii virtutii, si-l ndeamn ca fr msur si fr
ntrebare s se sileasc n acestea. Pe unul l trezea la rugciune,
silindu-se s-i strecoare n minte si n inim prere mare despre
sine, precum c pe el l trezesc ngerii la pravil. Sau dac cel
ochit spre nselare nu-i chiar asa de virtuos, i mai ngduie s
fumeze, s bea, zicndu-i gndurile c-i trebuie putere si nu-i
pcat. Pe unul l-a sgetat artndu-se n chipul lui Hristos si
spunndu-i: Pentru dumneata mai rsare soarele!. Douzeci si
cinci de ani pe urm l-a mai dsclit, ca s ajung s se cread pe
sine c el e fiul omului din Scriptur si dreptul judector, care va
desprti oile de capre si va ntemeia mprtia lui Dumnezeu pe
pmnt, si c n zilele lui va fi sfrsitul si judecata, care se va face
prin el. (De fapt era sfrsitul judectii sale, pe care o vedea, nu la
sine, ci n afar, la toat lumea.) De fiecare dat cnd l zorea
credinta aceasta trecea, dup cte o isprav, si pe la casa de nebuni.
312. De aceea sunt ngduite ncercrile, fiindc numai ele coc
smnta pe pmnt, a dumnezeilor dup har.
IUBIREA
313. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni n care atrn
toat Legea si Proorocii (Matei 22, 37-40), mplinindu-le Iisus ca
nimeni altul, prin aceasta se vedea limpede c Iisus e Dumnezeu si
Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8). Pe acestea dou ni le-a dat ca
porunci. Aci st taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe
vrjmasul, cnd are cine le tri. Cci iat: Dumnezeu Se ascunde n
poruncile Sale, dup cum ne asigur Sfintii Marcu Ascetul (Sfntul
Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceasc, Filocalia, Sibiu,
1946, ed.I., vol.1, p.249; si ed.II, vol.1, Sibiu, 1947, p. 247) si
Maxim Mrturisitorul (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Capete
gnostice, Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.193).
Trirea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit, nct
acesta rscoal puterile iadului si cu ele att pe oamenii lumii,
care-s biruiti de el, si-i npusteste mpotriva lui Iisus si a oricrui
ucenic al Lui.
314. Dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt n privinta
unui lucru (mntuirea) pe care l vor cere: se va da lor de ctre
Tatl Meu, Carele este n ceruri. C unde sunt doi sau trei adunati
ntru numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 19-
20).
Cuvintele acestea, pe lng ntelesul literei, mai au si
urmtorul nteles: pmntul este trupul, iar mai cu deosebire inima;
cei doi sau trei sunt puterile sufletului care, dac se vor nvoi pe
pmnt, adunndu-se ntr-un gnd, va fi si Dumnezeu n mijlocul
lor. Unirea puterilor sufletului pe pmntul inimii, nsemneaz
iubirea, cci numai ea uneste cele nvrjbite. Iar iubirea, cernd
ceva de la Dumnezeu, Tatl rspunde celor doi sau trei de pe
pmnt, druindu-le iubirea Sa din ceruri, care este Fiul Su, si asa
ne aflm avnd pe Dumnezeu, Carele este iubire, n mijlocul
nostru.
315. Minunea adunrii puterilor sufletului, nvrjbite de fapta
ucigas a pcatului, nu e cu putint dect n numele lui
Dumnezeu.
Rugciunea nencetat a fericitului nume: Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul,
dup ndemnarea Sfntului Pavel: Nentrerupt v rugati,
svrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrjbite ntreolalt
de pcat.
316. Iubirea nclin libertatea ca pe o cumpn.
317. Asa a iubit Dumnezeu lumea nct si pe singurul Su Fiu
L-a dat, ca tot cel ce crede ntr-nsul, s nu piar, ci s aib viat
vesnic (Ioan 3, 16). E mai mare iubirea aceasta dect iubirea
care a creat lumea. De data aceasta stvilarele dragostei se ridic si
aceasta se naste pe pmnt, n persoana lui Iisus, prjol de Cer n
inimile oamenilor.
318. Dragostea n Duhul lui Hristos, n trei vrste se vede:
n iubirea aproapelui ca pe tine nsuti (Matei 19, 19);
n iubirea mai mult ca pe tine nsuti iubirea de vrjmasi
(Matei 5, 44);
n iubirea ca jertf pentru oameni (Ioan 15, 13).
Pn la msura iubirii de vrjmasi sunt datori s ajung toti
crestinii, care au de gnd s se mntuiasc; pe cnd la vrsta a treia
a iubirii, foarte putini ajung.
319. Iubirea n-are marginile omului, nici spatiul, nici timpul;
nu piere niciodat, e puternic, nct strbate dincolo de mormnt
si ajunge pe cel iubit; strpunge iadul care nu-i poate sta mpotriv
si strbate cerul.
320. Iubirea e nsusirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea
vzut si nevzut si toat fptura care-L cunoaste de Tat e
strbtut de iubire. Dac am strui cum trebuie n iubirea aceasta
Ir margini, s-ar rsfrnge si n noi obrsia noastr divin, chipul
si asemnarea fiilor cu Tatl, am avea si noi multime de nsusiri
dumnezeiesti, prin har nu prin natur, n primul rnd n-am fi asa de
mrginiti ntr-o multime de privinte.
321. Iubirea e calea cea mai scurt si mai presus de orice cale,
spre desvrsire (1 Corinteni 12, 31); printr-nsa avem nluntrul
nostru mprtia Cerurilor.
322. Focul iubirii divine, de dragul Adevrului, ntre potrivnici
se aprinde si se mentine.
IUBIREA DE SINE
323. Sfntul Maxim Mrturisitorul numeste iubirea de sine
primul pui al diavolului. Ea e cealalt parte din piedica a doua ce
ne-o strneste potrivnicul n noi nsine: iubirea trupeasc de sine,
nceptura mndriei. mpotriva ei ne-a cerut Mntuitorul s ne
hotrm pentru lepdarea de sine, zicnd: Oricine voieste s vie
dup Mine s se lepede de sine, s-si ia crucea sa n fiecare zi si
s-Mi urmeze Mie (Luca 9, 23). Lepdarea aceasta ns o poate
face numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele desarte si
s-a desfcut din toat dragostea lumeasc si si-a strmutat puterea
dragostei sale, toat, ctre Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte: pe cine
l-a ajutat Dumnezeu s ias din legturile iubirii de lume, l ajut
s ias si din legturile dinluntru ale iubirii de sine.
324. Iubirea trupeasc de sine si plin de trufie, numai
dragostea aprins a lui Dumnezeu o poate scoate si desvrsit s-o
fac scrum, prin umilintele cu care o arde.
325. Noi nu prea putem sti n ct primejdie ne bag iubirea de
sine, dar o putem deduce din purtarea de grij a lui Dumnezeu,
Care, cu iubire de oameni, ajut mntuirea noastr, ngduind
ncercri, certri si ocri peste capul nostru, cu rostul ca s ne
scrbim de noi nsine si s ni se toceasc tot gustul de cele de aici,
cci altfel nu putem muri nou nsine ca s viem lui Dumnezeu
(Galateni 2, 19). De aceea toti Printii au fugit de laud si au iubit
ocara si toat npstuirea, ca pe unele ce ucid puii vicleni si aduc
mult folos de la Dumnezeu.
326. Cei ce prin darul lui Dumnezeu se izbvesc si de
legturile dinluntru ale iubirii de sine, se poart si se mrturisesc
pe ei nsisi strini si cltori (Evrei 11, 13) aici pe pmnt. De
aceea suspinm n acest trup, dorind s ne mbrcm cu locuinta
noastr cea din Ceruri (2 Corinteni 5, 2).
327. Puiul de drac al iubirii de sine, fcndu-se brbat si
ajutat prin vedenii mincinoase de tatl su, tatl minciunii, strmb
mintea bietului om, nct i se va prea pcatul virtute
dumnezeiasc. Ba nc, omornd pe cei ce nu cred ca el, i se va
prea c face slujb lui Dumnezeu (dumnezeul care l-a nselat pe
el) (Numerii 25, 7-13).
328. Cu ngduirea lui Dumnezeu, Satana i cerne si i culege
pe toti cei ce mai umbl n lumea aceasta dup plceri, chiar
duhovnicesti, numai s-i prind, c nc nu s-au lepdat desvrsit
de iubirea de sine si de orice spurcciune a vietii, dup atta si
atta propovduire a Bisericii: cci patima aceasta face pe om s
cad, lovit de sgetile laudei si s se trezeasc cu mintea nselat si
srit din socoteala smereniei.
329. Precum n viata pmnteasc lucra Harul asupra celor ce
se sfinteau si sporea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup,
rmnnd n mprtia Harului, acesta sporeste, desvrsind n ei
iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiintei, n mprtia
Ir de Har, lucreaz demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc
n ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic, zvrcolirea
neputintei furioase, ura demonilor care chinuiesc sufletele si vd
c nu isprvesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernal e
focul nestins, care nu lumineaz nimic. Sufletele acelea, care s-au
amgit de poftele lumii, de slava desart si de trufia vietii (1 Ioan
2, 16), nselate de iubirea de sine care le-a povtuit la toate poftele,
iat-le necndu-se n ura care le arde si care s-a ntrit peste ele ca
o mare mprtie a rului. n aceast mprtie infernal i-a dus
iubirea de sine, primul pui al diavolului si tat a toat amgirea.
ntr-o asa mprtie au s sufere toti cei ce n-au scos cu
desvrsire iubirea de sine din luntrul lor, ci au mngiat-o cu
toate plcerile si i-a surprins moartea nc nenteleptiti la minte si
necurtiti la inim. Au plecat cu ndejde, le rmne ndejdea. Si
dac se va afla cineva dintre rudenii sau urmasi, ca s mplineasc
pentru ei faptele iubirii, cu acestea acopr multime de pcate si-i
scot din moarte (Tobit 4, 10). Iar dac Dumnezeu nu pune nimnui
n gnd s mplineasc mila si pocinta pentru ei, e semnul c nu
are planul s-i scoat din munc.
IUDA IUDELE
330. Structura lui era o dezarmonie, un haos. De aceea satana
ntru ale sale a intrat.
331. Iuda nu mai este un anonim, de acum Iuda este o mare
putere: a devenit o minte satanic. Marele Iuda. Iat oamenilor
mici, o cale de a ajunge mari. De acum Iuda va fi prototipul
tuturor trdtorilor.
Iuda va avea ucenicii lui pn la sfrsitul lumii, care aceeasi
treab o vor face-o: vnznd, reclamnd, trdnd, dnd la moarte:
printi, frati, surori, brbati, preoti, sfinti Iuda multiplicat, vinde
pe Iisus mereu.
Fiii diavolului i cumpr lui Iuda ucenici. Si cu preturi
derizorii fiindc se mbie multi.
MPRTIA LUI DUMNEZEU
332. mprtia lui Dumnezeu are dou vrste.
Prima vrst a mprtiei lui Dumnezeu e deodat cu venirea
lui Iisus ntre oameni. El e Fiul si energia spiritual a mprtiei.
El, nscut n fiecare suflet prin Duhul Sfnt, n suflete devenite
fecioare, se multiplic asa zicnd dar nemprtindu-se, locuind
deodat ntre o multime de frati, fcndu-i oameni ceresti, chiar
dac dup omul dinafar acestia sufr toate umilintele si necazurile
veacului acestuia si mai ales dac le sufr multumind si
binecuvntnd pe Dumnezeu ntru necazuri.
mprtia, n vrsta ei prim e nevzut; e mai mult dedus din
rbdarea sfintilor. Ea nu are dect o evident interioar pentru
cel ce o trieste si, n lips de argumente decisive, el nu are dect
afirmarea ei prin jertfa vietii ultimul cuvnt.
n acest interval al mprtiei nevzute crestinul se bucur
ntru necazuri, arde ntr-nsul focul aruncat de Iisus pe pmnt:
focul iubirii de oameni.
n rezumat, mprtia lui Dumnezeu e oriunde se afl un om
centrat luntric de Iisus. Nu e o mprtie de vedenii cum cer
oamenii. Aci se pune accentul pe virtute, nu pe daruri neobisnuite
sau viziuni. Cea mai minunat viziune e un om care se distinge
prin puritatea si smerenia sufletului su (Halkiu, Sancti Pahomii,
Vitae Graecae, Bruxeles, 1932, Vita prima 48).
A fi luminat de cunostinta de Dumnezeu, curat si smerit cu
inima, e singurul argument valabil al mprtiei. ntr-un asa suflet
se strvede Iisus. El nu trebuie s vorbeasc, e destul s existe;
existenta lui grieste mai tare dect cele ce ar spune.
A doua vrst a mprtiei lui Dumnezeu va veni pe vzutele:
ca fulgerul de la rsrituri pn la apusuri, fiindc e deodat cu a
doua venire a lui Iisus, n slav si mrire.
Pn atunci mprtia lui Dumnezeu e contestat; vinovtia o
purtm si noi crestinii netrebnici (2 Corinteni 13, 5) , dar atunci
va fi afirmat de nsusi mpratul Cerurilor. Nu numai afirmat: ci
de istov desfsurat, din nevzut ce era, n slava ei orbitoare si
transformatoare de eon, n Cer nou si pmnt nou (Matei 19, 28).
Crestinismul e vzut ca a doua creatie a omului. Cnd va veni
mprtia lui Dumnezeu, ntru slava ei orbitoare, toat fptura se
va nnoi dar ca prin foc si va deveni spiritual, nghitit de
slav si statornicit pentru nesfrsitul vesniciei.
Si cnd te gndesti c n fiecare om luat la ntmplare e
ascuns mprtia lui Dumnezeu, n grunte nevzut: desvrsirea,
nici unul din necazurile de fat, (fie ele mii de ispite, fie si
cercarea cu moartea), nu pot s ne despart pe noi de dragostea lui
Iisus, Cel ce ne lucreaz desvrsirea, destinul si obrsia noastr
de fii ai lui Dumnezeu.
O astfel de zare a destinului nu se desluseste ns omului care
nu vrea s sufere nimic.
333. mprtia cerurilor, comprimat ntr-o smnt mic, a
luat-o un Om si-a aruncat-o n grdina Sa, lumea si s-a fcut
(crestinul) copac mare si psrile cerului s-au slsluit n ramurile
lui.
mprtia cerurilor nu este pentru psri, ci pentru oamenii
care triesc ca psrile mai desprinse de pmnt si firea
pmnteasc, trind mai dup firea lor cereasc trind mai n grija
lui Dumnezeu dect n grija vietii. Psrile acestea sunt vulturii
care se vor aduna ca s judece lumea (I Cor. 6, 2), cnd pmntul
va fi strv.
334. mprtia lui Dumnezeu este un aluat pe care l-a luat o
femeie (Sfnta Fecioar Maria) si l-a pus n trei msuri de fin (n
firea omeneasc de acum ntreit): sufletul, trupul si Duhul, pn a
dospit toat.
335. Pentru vesnicia noastr n mprtia lui Iisus nici pretul
vietii si nici un alt pret nu este prea mare.
336. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi n cumpn
cu slava noastr viitoare.
337. Sunt multe chipuri de a intra n mprtia lui Dumnezeu,
dar numai o singur us: Iisus.
338. Dac nu puteti ntelege mprtia lui Dumnezeu, cel putin
primiti-o ca un copil n care nu se ntmpl nici o rvsire
dialectic.
339. Iisus nu ne las numai cu presimtirea chiar ntrit a
Paradisului pierdut, nu ne las cu o simpl certitudine a inimii pe
care de fapt o are oricine care-si vinde averea (marea avere eul,
constiinta eului, constiinta de sine) si o d sracilor , ci ne
vorbeste de fclia aprins a cunoasterii acestei mprtii si a
asteptrii ei struitoare.
NDUMNEZEIREA
340. Firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu
(Romani 8, 19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st
infirmitatea firii si o putere potrivnic nevzut care caut s
nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viata veacului
acestuia.
NFRNAREA
341. Este o corespondent ntre trup si suflet, ntre calitatea
trupului si calitatea sufletului; o ntreptrundere ondulatorie.
Presupuneti o noapte cu lun si un lac linistit, n care cineva arunc
dou pietre n puncte diferite; se vd valurile apei, ntretindu-se n
cercuri si, pe ele, miscndu-se, petece de lun. Cam asa ceva ar fi
atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alt
natur, nu mai putin deosebit de trup dect oglindirea de lun pe
vlurelele apei. Si totusi se rsfrng ntreolalt.
342. Hormonii, prin trup, influenteaz spiritul; ntr-un fel al
brbatului si ntr-alt fel, al femeii. Astfel brbatul dobndeste, pe
lng configuratia vigorii anatomice si sentimentul virilittii sale.
Intelectualitatea biruie asupra sensibilittii; puterile mintii se
dovedesc creatoare. Cu altii e activ; nclinat mai mult spre tiranie,
dect spre supunere; mai curnd spre brutalitate, dect spre
buntate. Cu ct notele diferentiale sunt mai accentuate, cu att
avem de-a face cu un caracter mai agresiv. Mi se pare c tot aici
trebuie cutat si suportul trufiei.
Poate de aici si are obrsia faptul c, mai ales brbatii, nici lui
Dumnezeu nu vor s se supun, iar cnd se aprind la mnie, nu
gsesc cuvnt mai expresiv ca njurtura de Dumnezeu si de toate
cele sfinte. Caracterul agresiv al masculului se observ ca o not
comun si n firea animal. Omul gndeste cu toate organele sale.
343. Foliculina, hormonul feminin, are o actiune cu totul
diferit. Astfel, pe lng configuratia anatomic, proprie destinului
de mam, i pstreaz totusi nsusirile copilriei: voce subtire,
nftisare de copil, prietena copiilor; mai mult sensibil dect
intelectual, mai mult primitoare dect creatoare. Presimte prin
instinct, nu prin judecti. Mintea ei e inima. E nclinat mai
bucuros spre suferint si supunere, dect spre asuprire si dominatie
si, dup Scriptur, vesnic atras (preocupat) spre brbat (Facere 3,
16).
Deci, dac am socoti numai captul fiziologic al deosebirii
brbat-femeie, gsim o mare disonant. Tot rostul fiziologic al
brbatului ca de altfel al ntregului regn animal nu e altul dect
aventura, cu prima ntmplat n cale.
Brbatul e poligam din fire asa ca evreii de odinioar si ca
turcii de dunzi. nteleptul Solomon avea o mie de femei, ns i-
au pltit femeile bine c l-au smintit la minte, nct s-a lepdat de
Dumnezeu (3 Regi 11, 3-4).
Tot rostul si configuratia femeii e maternitatea. Chiar si
mntuirea ei e conditionat de nasterea de fii dac struie cu
deplin ntelepciune n credint, n iubire si n sfintenie (1 Timotei
2, 15).
ntre instinctul poligamic si instinctul maternittii e un
adevrat conflict biologic si pricin de tragedii. Ce vrea unul, nu
corespunde cu ce vrea altul. Drept aceea, li s-au dat oamenilor
normele divine si minte, ca s triasc ntr-o rnduial dup fire
rnduial moral si spiritual, dispuse ierarhic iar nu s-si fac
de cap, trind mpotriva firii, mpotriva moralei, mpotriva
spiritului, cu totul anarhic, ceea ce de multe ori au s pltesc cu
capul, sau ei, sau urmasii lor.
344. Organismul ntreg si ndeosebi sistemul nervos se
dezvolt bine datorit si hormonilor genezici ns numai sub o
cenzur de nfrnare. De aceea, pn la cstoria legal, toti tinerii
trebuie s fie curati, cu fecioria pzit, si bieti si fete. Minunea e
si cu putint si cu trebuint.
345. Brbatii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de
nfrnare. Pe cnd slabii, nervosii, dezechilibratii devin si mai
anormali n urma nfrnrii poftelor lor genezice. Persoanele tari se
fac mai tari prin aceast form de ascez.
NJURTURILE
346. Asa sunt gndurile de hul: rbufniri de pcur n raza de
soare.
347. Faptul dragostei trupesti las o puternic impresie n toat
pivnita fiintei, n acea zon de nou zecimi a subconstientului. Aci,
fapta, rezumat n simbol, se sedimenteaz ca un conflict cu
constiinta. Cenzura moral astup un depozit de dinamit, dup ce
n-a reusit s-l refuze. O njurtur de Dumnezeu e explozia acestui
depozit. Iat de ce, cnd njur brbatii folosesc cuvntul ce nu
se scrie al iubirii trupesti. Partea de njosire si pcat a acestei
iubiri pe care o simt n trupul lor, le izbucneste din subconstient si,
cu ea, izbesc furios cenzura moral si idealul de dragoste pe
Dumnezeul celui pe care-l njur. O njurtur e un moment de
ndrcire a mniei, o clip de ntunecare a mintii asa plteste
cenzura constiintei negrija de mai nainte.
njurturile dovedesc, prin urmare, c aceast iubire ntre
trupuri a fost nchis ntr-un blestem, ntr-o rusine si ntr-o
necesitate. Totul, schematizat n simboluri, coboar n ntunericul
subconstientului. Cnd deci pe unii cu cenzura slab ntelegeti
genetic slbiciunea aceasta i scoate din srite vreo mprejurare
oarecare, afluxul de snge si fiere la creier face de li se ntunec
orice constiint si ncep rafalele njurturii.
348. Unii njur pe Dumnezeu pe fat. Altii l njur cnd se
roag. Situatia ngrozeste pe cei ce ptimesc neputinta asta. Ea
vine, din ct se poate vedea, din poveri ereditare, din fapte
consumate, din auzire, din continutul memoriei constiente sau
inconstiente, printr-un mecanism al suprapunerii de imagini, si
anume, peste cele cuvioase, cele necuvioase, strnite de hormoni,
sau, n sfrsit, prin mecanismul de contrast.
349. njurturile au aceeasi obrsie ca hulele; numai c unele
sunt nvoite de minte, celelalte sunt cenzurate. De aceea vinovtia
celor de pe urm e neasemnat mai mic. Hulele dovedesc o
vinovtie mai veche nu una de acum. Ele sunt o pedeaps, ns nu
duc la nebunie, cum se tem cei mai multi. njurtura ns l
dovedeste pe respectivul c, cel putin n momentul acela, e un
iresponsabil, deci dezechilibrat n structura genetic, n mediul
umoral, n serviciul de cenzur si n sistemul nervos. Temnita i
deschide portile si-l va lua n brate, de nu va fi cu luare-aminte.
350. Mai bine o rugciune pentru cel care njur dect
observatie.
NTRISTAREA
351. ntristarea e chipul unui suflet cu luminile stinse.
NVIEREA
352. Iisus ne aduce nvierea firul transcendentei noastre, pe
care ni-l leag de inim.
353. nvierea este noul stlp de foc, care conduce de dou mii
de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui
este fcut destinul care ne atrage Acas.
JERTFA
354. Nici Dumnezeu n-a avut alt cuvnt mai tare dect jertfa.
J ertfa e maxima apropiere a vointei si iubirii lui Dumnezeu de
libertatea omului. Ea e hotarul de atingere ntre vointa divin si
libertatea omului.
JUDECATA DREAPT A LUI DUMNEZEU
355. Dumnezeu nu pedepseste toat rutatea tuturor, aici, si
numaidect; precum nici nu slveste buntatea tuturor, aici, si
numaidect. Chiar dac ar face asa, atunci si oamenii ar face binele
de fric; mntuirea ar fi de sil, iar nu o fapt a liberttii si a
dragostei. Apoi, dac repede ar pedepsi tot rul, Dumnezeu ar fi un
fricos, un neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult
ngereasc, si ne-ar da s ntelegem c se teme de ru si-si apr
stpnirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul c ngduie
rilor s-si fac de cap si-i las pe oameni nenfricati de pedeapsa
nprasnic, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistit asupra
rului atotputernicie asupra creia, prin virtutea credintei, stm
linistiti si noi, primind palmele si scuiprile rului, ca pe niste
mrturii ale neputintei aceluia, n fata atotputerniciei lui
Dumnezeu, Care ne ntreste cu linistea Sa.
Cu aceea c nu pedepseste rutatea numaidect, i ntinde
ispit puternic, s se desvrseasc si ea, spre pedeaps sigur n
ziua judectii. Iar, dac, totusi, uneori pedepseste nprasnic vreo
Irdelege, o face ca s mai pun fru ruttii ntre oameni si, mai
ales, s nu scad n credint nceptorii si s nu se piard dintre
oameni cunostinta rspltirii dup fapte.
Deci, ori c rsplteste, ori c nu rsplteste, fie binele, fie
rul, un lucru e sigur: c vine o rsplat sigur si vesnic si c
biruieste binele asupra ruttii. Apoi, prin rbdarea multor nestiuti
de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu sfrm
mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vzute si nevzute.
356. O judecat dreapt si vesnic nu se face dect chemndu-
se toti martorii, toti oamenii, din toate vremile, s-si vad toate
faptele si s-si cunoasc toate urmrile lor si pe dreptate s-si ia
plata vesnic. Atunci matelotii lui Columb vor vedea turma de
nebuni pentru care au s dea seama, c le-au adus cu fapta lor
germenele nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de
secte, iar nselatii lui se vor apra si ei de urgia judectii, zicnd:
Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am profetit si cu numele
Tu am scos demoni si n numele Tu multe minuni am fcut?
Dar capt rspunsul: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Duceti-
v de la Mine, cei ce lucrati frdelegea! (Matei 7, 22-33) si vor
merge cu lucrtorii frdelegii toti cei ce-au ascultat de ei. Si asa
mai departe, fiecare va vedea si va culege roadele, nebnuit de
mari, ale faptelor sale, fie bune, fie rele. Cci viata pmntean era
vremea semnatului, iar viata viitoare, vremea secerisului.
357. Pe pmnt sunt adeseori puzderii de legi omenesti; la
judecata lui Dumnezeu sunt numai dou: legea iubirii de
Dumnezeu si legea iubirii de oameni, n care se cuprinde toat
Scriptura. n loc de dosare, sunt crtile mortii si Cartea Vietii, n
care-s scrise toate faptele oamenilor.
358. n ziua judectii se mplineste desvrsit cuvntul Mila
si adevrul merg naintea Ta (Psalm 88, 15), cci atunci oamenii
vor fi ntrebati despre: 1. faptele iubirii si 2. mrturisirea dreptei
credinte, dup cuvntul: Cine se va rusina de Mine si de cuvintele
Mele n neamul acesta preacurvar si pctos, si Fiul Omului se va
rusina de el cnd va veni ntru mrirea Tatlui Su, cu sfintii
ngeri (Marcu 8, 38).
Mila si adevrul, iubirea si curajul mrturisirii lui Dumnezeu,
iar pe de alt parte, ura si minciuna, acestea i despart pe oameni n
dou, n buni si ri, precum desparte pstorul oile de capre; oile
de-a dreapta si caprele de-a stnga.
359. Pentru o greseal vremelnic, o pedeaps vesnic?
ntrebarea aceasta zvcneste aproape n toate mintile. ntr-
adevr, pentru c n-ai fost milostiv cu sracii, fratii mai mici ai lui
Dumnezeu, pentru c nu le-ai dat s mnnce, nu i-ai mbrcat, nu
i-ai primit cnd erau strini, nu i-ai cercetat cnd erau n temnit,
numai pentru atta vin, fcut ntr-o viat scurt, se poate ca
Dumnezeu s te dea focului si diavolilor s te munceasc n vecii
vecilor? Ce tain ar putea rspunde si la ntrebarea aceasta?
Totusi este rspuns: Cel flmnd si nsetat, gol, strin si bolnav
si, peste toate acestea, n temnit, n ntelesul tainic, nu sunt numai
sracii, ci Mntuitorul Iisus Hristos nsusi, pe Care l avem noi, n
fiecare, de la Botez.
360. Fat de Hristos Iisus din noi si de Duhul Su cel Sfnt,
temelia si viata noastr cea dup Dumnezeu, putem avea n vremea
vietii noastre pmntesti una din cele dou atitudini: fie trdarea
lui Iuda, fie iubirea lui Ioan. De la acestea se decide soarta noastr
n vecii vecilor. Dac am tri anii lui Matusalem tot asa am face.
Prin urmare: Nu este nedreptate la Dumnezeu, cnd ne d o
plat vesnic pentru o mic decizie.
361. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt refractari
propovduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul
cuvnt al sfintilor, cel acoperit cu pretul vietii. La urma tuturor este
dreapta judecat a lui Dumnezeu si este dreapt pentru c la toti
Dumnezeu le-a prilejuit o mrturisire a cuiva si deci nu vor avea
cuvnt de scuz c n-au auzit de Dumnezeu.
Aceasta este ratiunea ascuns a Providentei: toat lumea
ispitit s se ciocneasc de Iisus.
LEPDAREA DE LUME
362. Lepdarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de
lumea din afar si de tot ce ne-ar putea tine legati de ea. n al
doilea rnd ne lepdm si de toate asemnrile noastre luntrice cu
lumea. Acestea sunt patimile, nravurile si toate slbiciunile
noastre personale.
363. S desvrsim lepdarea de lume cu lepdarea de sine.
364. Lepdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n
mijlocul lumii stnd, precum poti s n-o ai n mijlocul pustiei
petrecnd.
LEPDAREA DE SINE
365. Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nfrngere.
Dimpotriv, e desctusarea unei foarte mari puteri sufletesti.
Mrturie la ndemn ne stau nssi prilejurile. Dac le cstigm,
adic ne comportm prin ele dup Duhul lui Dumnezeu, simtim n
suflet o pace si o crestere sufleteasc. Pe cnd, dac le pierdem,
adic ne comportm dup om sau dup patimi, simtim o tulburare,
o mustrare de constiint si o mputinare sufleteasc. Lepdarea de
sine dovedeste credinta si dragostea pe care o avem ctre Iisus.
Din aceasta izvorste o mare trire sufleteasc. Lepdarea de sine
trebuie s ne-o facem a doua natur, ca s ne nsoteasc toat calea
clugriei si s caracterizeze clugria.
n felul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.
366. Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau o dat
pentru totdeauna, ci trebuie timp si rbdare. Timp pentru
deprindere si rbdare pentru greutatea ei. Rbdare trebuie s avem
mai nti cu noi nsine, ca s nu cdem n ntristare, apoi trebuie s
aib si altii rbdare cu noi, pn deprindem desvrsit lepdarea de
sine. Dac nvtm practic lepdarea de sine si sporeste dragostea
n inima noastr, rbdarea nceteaz de a mai avea nftisarea
negativ, de necaz si se schimb n bucurie, cu toat ntristarea
mea sunt covrsit de bucurie.
367. Cnd avem lepdarea de sine si dragostea, ocara ni se
face ca lauda si lauda ca ocara. Rbdarea mai este si nevoint,
adic pedepsirea de bun voie a firii cu tot felul de osteneli.
368. Bobul care nu vrea s moar, fie chiar si de gru, nu mai
aduce nici o road.
369. Mntuirea se lucreaz numai pe ruinele egoismului.
LIBERTATEA OMULUI
370. Libertatea omului nclin orientrile sale, undeva n
centrul timpului, iar urmrile acestei nclinri sunt mai neprevzute
ca ale unei linii ce descrie diferite unghiuri mici, la centru, dar
nemsurat de mari la infinit.
371. Omul are nevoie de Dumnezeu, garant al liberttii sale si
Care are libertatea absolut, a armonizrii totului. De aceea
libertatea omului este ngrdit n soroacele timpului. Numai a
lui Dumnezeu este nengrdit n nici un fel de timp, ci ntructva
de libertatea omului.
372. Libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu stau n
acelasi raport ca timpul cu eternitatea.
373. Dumnezeu ntruct prevede miscrile liberttii omenesti,
singur El stie si detine etapele timpului ct va mai fi timp.
374. Ce usor poate face Dumnezeu ochi sntosi. Scuip pe cei
bolnavi, pune minile pe umerii orbului si-l ntreab: vezi?. Si
vede.
Evidenta divin n-are nevoie de nici o sprijinire. Totusi vedem
c necredinta i stvileste evidenta. Deci credinta este o decizie a
liberttii. Cci numai despre libertatea omului stiu c se hotrste
numai pn la un punct atotputernicia lui Dumnezeu.
Decizia de a crede n Dumnezeu sau de a fi ateu, fireste este o
fapt a liberttii sensul pozitiv al liberttii.
Cu nonsensul, sub orice form l-a ntlnit Iisus, dar n-a putu
face nimic. Aparent lucrurile artau pe Iisus neputincios. n schimb
Iisus si ascundea atotputernicia slavei, rezervat pentru a doua
venire, cnd deciziile negative ale liberttii omenesti, nu-I mai sunt
stavil. Atunci acestea nu mai au ngduire.
375. Cine nu se va lepda de sine nu va fi liber.
LUMEA LUMESCUL
376. Omul care s-a hotrt s ias din calea pcatelor sau din
glceava frdelegilor, se va trezi deodat c i se vor ridica
mpotriv (2 Timotei 3, 12) trei vrjmasi, unul dup altul. Iar
vrjmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul. Pe
acestia i arat ca atare toti Sfintii Printi.
Prin lume se ntelege categoria pcatului, adic turma
oamenilor necredinciosi (Ioan 1, 10), cei ce din toat voia s-au unit
cu sfaturile dracilor (1 Ioan 3, 8). E lumea pentru care nu s-a rugat
Mntuitorul (Ioan 17, 9). E gura satului, gura vecinului si, de multe
ori, gura si faptele celor dintr-o cas cu tine (Matei 10, 36).
Acestia, sau lumea, ti iart orice ticlosie ai face, orict ai
ndrpta cu sufletul, dar nu te iart nicidecum s le-o iei un pas
nainte si s te faci mai bun. Oamenii acestia ai lumii au o ciudat
rusine de a fi buni. Buntatea ta i arde si se trudesc s te scoat de
vin cu tot felul de ponoase. Lumea e veacul viclean (Galateni 1,
4), placul oamenilor (Efeseni 6, 6) si slava desart (1 Ioan 2, 16).
Gura lumii grieste ale stpnitorului ei (1 Ioan 5, 19). De aceea
avem porunc: Nu iubiti lumea, nici cele din lume: pofta trupului,
pofta ochilor si trufia vietii, care nu sunt de la Tatl
(1 Ioan 2, 15-16).
Cine vrea s biruie aceast prim piedic n calea mntuirii,
are la ndemn aceste trei: rbdarea, iertarea si rugciunea.
377. Cine vrea s biruie lumea e dator s ia arma rar folosit a
iertrii, oricte necazuri ar ptimi de la oamenii lumii acesteia, ca
unul ce vede c fratii si stau legati ntr-o robie strin, n
ntunericul necunostintei de Dumnezeu si de ei nsisi.
378. Cine vrea s biruie lumea se roag Tatlui su n ascuns
sau n gnd, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, orict de ntunecat
purtare ar avea si oricte rele i-ar face. Cci rbdarea rului,
iertarea fratilor si rugciunea n ascuns au mare putere naintea lui
Dumnezeu, cci pentru ele biruie El n locul omului, ntorcnd
spre bine cele pornite de la lume cu rutate. Struind n acestea te-
ai fcut pricin de mntuire si pentru fratele tu din lume.
MAICA DOMNULUI
379. Maica Domnului este crinul neamului omenesc.
MARTIRII
380. Crestinului nu-i poate face ru nici cel care-l omoar.
381. S ne ngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia n
prigoana de la sfrsit.
MNDRIA
382. Neasculttori, oamenii tari de cap si betegi la minte de
fumul mndriei, nu au parte de darurile sfatului. Cci, prsind
sfatul cel bun dat la vreme si Dumnezeu i prseste si-i las n
sfatul cel ru.
383. Viata duhovniceasc are multe greutti de nvins, mai ales
din partea mndriei.
384. Partea importantei, boala locului de cinste sau a numelui
de cinste, boala obrzniciei, neascultarea, grirea mpotriv,
posomorrea, groaza de umilint, toate acestea sunt forme n care
se dezvolt si se nmulteste mndria n suflet.
385. Mndria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de
nemultumiri, de ftrnicii. Din rcirea dragostei si a umplerii
sufletului de rutate sub influenta acestei patimi, mintea alunec pe
panta nebuniei.
386. Sufletele slbnogite de mndrie stau pururea ncordate n
legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si apere
dreptatea si s-si justifice ntristarea, s-si explice ei mai bine
cauza si niciodat nu simte trebuint s asculte si s urmeze, dac
este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic
ndrptrile, mputinrile si chiar ntunecrile de la rostul luminos
al clugriei.
387. Mndria singur, chiar sub cea mai subtire form a sa,
cum e prerea de sine, dac nu e tiat din rdcini e n stare s
risipeasc din suflet toat viata dup duh. Nu e mndria urciunea
pustiirii? De aceea cnd te crezi bun, s stii c esti nebun si s
astepti ocara ca s te curtesti. ntunecarea aceasta ns ne aduce
aminte de nvinuirile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce
Itrniceau virtutea.
388. Ispita sfinteniei e cea mai rafinat capcan a mndriei. De
aceea cnd Avva Macarie era dus de ngeri din lumea aceasta si pe
drum l ntmpinau dracii, zicndu-i: ai scpat de noi, Macarie,
sufletul lui, rspundea: nc n-am scpat.
389. Cea mai primejdioas este mndria sfntului, de aceea
sfintii adevrati sunt cei ce nu stiu c sunt sfinti, ce tin mortis c-s
pctosi.
MNTUIREA
390. Mntuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne
scoate din pcat, dac vrem si ostenim si noi. Dac ns nu vrem,
cu sila, nu ne mntuieste nimeni. Asa voieste Dumnezeu, ca darul
mntuirii (Efeseni 2, 8) Sale s fie totodat si roada cunostintei, a
vointei si a dragostei noastre. Dar Dumnezeu e asa de milostiv, c
tot El ne ajut si s vrem si s lucrm.
391. Omul care s-a hotrt s ias din calea pcatelor sau din
glceava frdelegilor, se va trezi deodat c i se vor ridica
mpotriv (2 Timotei 3, 12) trei vrjmasi, unul dup altul. Iar
vrjmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul.
392. Noi nu stim tainele lui Dumnezeu: pe cine mntuieste din
lume si pe cine osndeste. Dac pe cel ce se slbticeste asupra ta,
din pricina ntunecimii sale, l stie Dumnezeu c se va mntui,
mntuirea lui o va face si cu ajutorul tu, prin aceea c-ti d darul
rbdrii, al iertrii din inim (Matei 18, 35) si al rugciunii. Astfel
pentru smerenia ta l va birui Dumnezeu si va alunga duhul
potrivnic dintr-nsul. Dac ns fratele acela mai are de chinuit n
robie strin, sau chiar si va pierde sufletul, la purtarea ta cea
dup Dumnezeu, rutatea lui va creste si se va slbtici cu totul
mpotriva oamenilor si mpotriva lui Dumnezeu. Prin urmare,
nicidecum s nu uitm c ostasi (2 Timotei 2, 3) ai lui Dumnezeu
suntem. Deci fii destoinic, suflete, stiind cui crezi (2 Timotei 1,
12), cu ale cui arme bati rzboi (2 Corinteni 10, 4), cine ti ajut,
ca s nu piard Dumnezeu pe cineva pentru neiscusinta ta. De
aceea au zis Printii c pricina mntuirii este aproapele.
393. Mntuirea nu se cstig cu o fapt rzleat, ci presupune
si o fat social; nimeni nu se mntuieste singur; de mntuirea sa
se mai leag o multime de oameni.
394. Darul mntuirii se dobndeste chiar ca dar, cu mare lupt.
395. Pn la judecata din urm, mntuirea se poate dobndi
oriunde, si pe cmpuri de btaie; si se poate dobndi si din iad; si
se poate pierde oriunde, si n mnstiri, si n ceata sfintilor
Apostoli, si s-a pierut si n Rai.
396. Tlharul, rstignit pentru faptele sale, a srit de pe cruce
n Rai si Lucifer ca fulgerul a czut din Ceruri. Orbul din nastere
capt vederea si a vzut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, iar fariseii
templului o pierdeau zicnd c-i pctos si are drac (Matei 9, 34).
Cereau semn (Luca 11, 29) si umblau s omoare pe Lazr, cel
nviat a patra zi din morti. Orbia ruttii, stnd de-a pururi
mpotriva Adevrului, nu are leac, dar are pedeaps. Inima nfrnt
si smerit ns, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea, nfruntnd
mndria, a zis c vamesii si pctoasele vor lua-o naintea
dreptilor (celor ce se cred drepti n.n.) (Matei 21, 31), n
mprtia Cerurilor si c se face bucurie n Ceruri pentru un
pctos ce se ntoarce (Luca 15, 7).
397. Mntuirea se lucreaz numai pe ruinele egoismului.
398. Mntuirea noastr nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci
si o fapt a liberttii noastre.
399. Mntuirea este prin Hristos, Care trebuie cunoscut istoric,
dogmatic si mistic. Mntuirea este un har al locuirii lui Dumnezeu
n om, dar si rezultatul unui efort al liberttii si cunoasterii omului.
400. nsemnez aici cugetul unei femei simple, dar plin de tlc.
De m-ar lsa Dumnezeu s m uit putin n Rai si-mi ajunge.
N-avem siguranta mntuirii n noi, n puterea noastr. Aceasta i
este omului cu neputint: s-si asigure eternitatea sa. Dar este cu
putint si totul este cu putint numai la Dumnezeu. Dar, chiar de
am fi siguri c Dumnezeu ne mntuieste si nc n-am scpa de
primejdie, fiindc aceast sigurant nu s-a dat nimnuia.
401. Cstigm mntuirea sufletului cnd punem pret pe ea.
Pretul pe care l-a pus Iisus si toti sfintii.
MINCIUNA
402. Minte cte unul, n chipul cel mai firesc cu putint, de st
soarele n loc; iar dup ce-i trece unda aceasta, nici mcar nu-si
mai aduce aminte, iar dac-i aduci probele n obraz, nu recunoaste
nimic. O putere dinluntru l mpinge s mint mereu si s i se par
c e omul cel mai cinstit. E ca si cnd o noapte s-ar fi lsat peste
mintea lui, ca si cnd o alt persoan ar fi njurat, ar fi mintit sau ar
fi furat, asa sunt cte unii de nfundati n contraziceri. Acesta e un
alt neajuns al cstoriilor gresite, n care nu s-a tinut seam si de
calittile sufletesti ale celeilalte prti. Acestea se pot vedea mai
bine n printii celor ce se cstoresc, ntruct vremea le-a scos la
iveal toate scderile sau nsusirile, si aschia nu sare departe de
butuc.
403. Minciuna n treptele ei usoare, de glum poate fi
duntoare. Experienta urmtoare mi-a dovedit-o.
Aveam n meditatie un scolar. ntmplndu-i-se odat ca s
doarm dup amiaza cam mult, era si toamn si ziua sczuse. Cnd
s-a trezit, era sapte seara. Cum era somnoros, l-am luat prin
surprindere: repede la scoal c-i trziu! Dar parc este ntuneric
afar, zise el. Da, dar n dimineata aceasta este eclips de soare. S-
a conformat, creznd situatia descris. Lund ceva n gur, da s
plece la scoal. Stai, Gicule este sear. A, rzi de mine si d repede
s plece. Au trebuit si alte ajutoare s-i dovedeasc evidenta, c
este sear si nu dimineat. Atunci am vzut chipul dezorientrii pe
fata unui copil.
MINTEA
404. De la crma mintii atrn ncotro pornim si unde s
ajungem.
405. O minte nebun nu mai ntelege cele bune; nu se mai
poate sui s priceap din cele vzute pe cele nevzute. O minte
ntunecat n-o mai poti crede, chiar cnd grieste de bine nu mai
are statornicie.
406. Mintea care cuget c nu este Dumnezeu cade n propria
sa sentint: va trebui s se tgduiasc si pe sine. Cci a te lupta
din toate puterile mpotriva a ceva ce nu exist, dovedeste nebunia
acestei lupte; dovedeste non-sensul, absurdul ei si, prin urmare, si
a mintii care o conduce.
407. Ascultarea cea strin a ncovoiat dragostea noastr spre
lumea aceasta si spre trup. Iutimea sau vointa, care dup fire aveau
rostul s ndrepte spre Dumnezeu ca un ac dragostea, iar catre
diavol mnia, ca pe o sgeat, a aprins-o contra firii si a
transformat-o n ur, nct fiara de om, ca fulgerele zvrle sgetile
n obrazul fratilor si n fata Sfntului Dumnezeu, blestemnd si
dnd dracului pe toate si chiar pe sine nsusi. Iar pe biata minte, de
unde dup fire avea s fie oglindirea sau rsfrngerea lui
Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu n om, locul su cel sfnt, fie c o
ntunec, afumnd-o cu mndria, fie c o aprinde s stea mpotriva
adevrului, sau ntr-alte chipuri o sfarm si pune ntr-nsa
urciunea pustirii sau idolul (ideea fix a) pcatului.
408. Mintea obisnuit, chiar a celei mai nzestrate si cultivate
firi, nu poate face dovada decisiv nici c este, nici c nu este
Dumnezeu, pentru c mintea firii acesteia e tot att de dibace de a
dovedi si afirmatia si negatia unuia si aceluiasi lucru.
409. Camilafca (pe care o primeste candidatul la clugrie
n.n.) e un vl usor, aproape strveziu, care pogoar de pe cap la
corp. Desi e negru si el, nu nseamn gndul mortii. E un simbol al
mintii care, sub puterea curtitoare a Harului, devine strvezie,
devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumin
ntelegtoare.
Aici e o mare tain a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care
s-a slsluit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina
dumnezeiasc din Iisus strbate catapeteasma, care este trupul n
ntregimea lui si astfel mintea noastr se uneste cu mintea lui
Hristos cum spune Sfntul Apostol Pavel si tot trupul nostru se
face primitor de lumin ntelegtoare. Iat unde are s ajung
rugciunea mintii, s strbat nu numai luptele, ci si neptimirea.
ntr-o atare trie si deplintate de Duh, mintea nu mai cuget
gresit sau rtcit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si
Dumnezeu n acelasi subiect al unei altfel de cunoasteri, mai
presus de firea de dincoace a mintii (Dumnezeu este subiectul
universului vzut si nevzut si tot universul este obiectul cugetrii
lui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu fptura l
gndeste pe Dumnezeu; cnd face aceasta nu e de mirare c nu-L
gseste, de vreme ce-L face ceea ce nu e: obiect). n felul acesta El
se face hran mintii noastre, cci n ea s-a sdit putinta unirii
omului cu Dumnezeu.
410. Toate patimile sau lucrrile mpotriva firii se ivesc mai
nti n minte, n partea cea mai subtire a fpturii noastre nevzute.
Aici vine un chip sau un gnd al lumii acesteia si st ca o
momeal. Iar mintea, dac e nenvtat sau neprevenit despre
lucrtura strin, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el,
creznd c e oaie. Iar dac lupul mai e si viclean, se mbrac n
piele de oaie si bietul miel, neavnd mirosul oii cercat, tot de-a
zburda se duce n coltii lupului flmnd.
411. Mintea, care odinioar vedea pe Dumnezeu ntr-nsa,
acum e templu al idolilor, avnd n loc de un singur Dumnezeu,
multe chipuri ale patimilor necurate (Sfntul Maxim
Mrturisitorul). Deci, mintea, nemaidepnnd n sine vederea lui
Dumnezeu, stpnitorul lumii acesteia (Ioan 14, 30) s-a nclcit n
nftisrile cele supuse simturilor.
Mintea, fiind o putere arztoare, ca una ce avea s slsluiasc
ntr-nsa pe Dumnezeu, care nc este foc arztor (Ieremia 20, 9),
acum nscoceste si aprinde plcerile trupului, ea nssi fiind
retinut astfel n legtur ptimas cu simturile! Iat cum s-a
furisat n sfatul mintii legea pcatului, care este plcerea simturilor
si pentru care s-a hotrt moartea trupurilor, ca nu cumva rutatea
s fie nemuritoare (Facere 3, 22).
412. O minte nnebunit de simturi si de poftele contra firii
prin care lucreaz toat pofta vrjmas vrjmsia mpotriva lui
Dumnezeu (Romani 8, 7) ce sfaturi poate ea s dea, dect
sfaturile tlharilor care cspesc pe cei ce coboar din Ierusalim n
Ierihon: copiii ce vin n lumea aceasta?
413. Lucrul cel mai imposibil din lume ar fi o unificare a
mintilor.
MOARTEA
414. Rar s gsesti un om care s dea sens religios mortii,
adic s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbvire sigur din mprtia
pcatului.
415. Cnd sora moarte ne dezleag de trup, ne face un mare
bine, fr s stim si fr s vrem. Tot ce e ru n lumea asta:
nestiint, neputint, ntunerecul, pcatul cu miile lui de gheare,
prin moarte nceteaz. Rul e osndit de moarte, deci moartea ni-i
un ajutor. Nu trupul este rul, dar prin moarte se omoar rul cu
desvrsire, de aceea, la vreme, trupul va nvia din morti. n
moarte-i nvierea.
416. Oamenii fug, ct pot mai mult de fiorul cunoasterii a
unei cunoasteri de ei nsisi n relatie cu Dumnezeu, n relatie cu
nemurirea sufletului, n relatie cu binele si cu rul. Cu un cuvnt,
fug pn la moarte de orice cunoastere existential. Astfel, ceea ce
nu cunosc ei, fiind stpniti de o lege biologic, li se pare c nu
exist de fapt si dorm vremea vietii pmntesti pe urechea aceea.
Situatia se schimb brusc n momentul mortii. Toate lucrurile
pe care trebuiau s le cunoasc n vremea vietii, dar au fugit de ele
sau le-au tgduit, npdesc peste ei cu o evident de nenlturat.
n vremea vietii pmntesti cunoasterea rmne la libertatea
omului: dac voia s cunoasc, putea cunoaste; nu voia s
cunoasc, rmnea n necunostint. ndat dup moarte ns,
libertatea aceasta se suspend, si sufletul cunoaste fr s vrea ceea
ce s-a ferit s fac, pe cnd era mbrcat n trup.
417. Cunoasterea are dou momente mari: momentul mortii,
cnd sufletul se dezleag de necunostint si momentul nvierii,
cnd se dezleag si trupul de necredint. Cci necredinta si are
obrsia mai mult din convietuirea sufletului cu trupul. Ori si el
trebuie s ntovrseasc si cunostinta si credinta. Moartea
dezleag sufletul de trup si astfel sufletul ajunge la cunostinta
spiritualittii si a nemuririi sale; nvierea dezleag trupul desvrsit
de moarte si de necredint. Moartea si nvierea mplinesc, n
privinta constiintei si a izbvirii de ru, ceea ce nu pot mplini nici
cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei. Pn ce nu trecem
si prin portile acestea, cunostinta noastr e numai frntur.
418. Cnd a sunat ceasul iesirii din lume, sufletul se retrage
din trup si se adun nspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o
viat duhovniceasc intens, li se nsenineaz fata cu o lumin
neobisnuit. La multi dintre sfintii nevoitori ai pustiei, n vremea
iesirii sufletului le strluceau fetele ca soarele. Sufletul e o fptur
spiritual care nu are ngrdirea pe care o are trupul si nici nu-i
stau n cale piedicile trupului. n vremea aceea, o constiint
mpcat rsfrnge o fat senin, pe cnd o constiint nempcat
rsfrnge o fat ngrozit.
MUNCA
419. n vremea noastr, constiinta fat de munc ncepe s fie
un factor de mare pret n construirea viitorului oamenilor. Munca
iese din stadiul pedepsei si trece n cel al consacrrii, capt o
sfintenie pentru constiinta cu care e fcut.
NEAMURILE
420. Pe locuitorii cu o viat stricat, cnd i sorteste Dumnezeu
pedepsirii, nu-i apr nici o granit si nici o arm, dar pentru o
viat curat, i apr Dumnezeu, cum nu-i apr nimic pe lume.
Neamurile au un destin ascuns n Dumnezeu. Cnd si urmeaz
destinul, au aprarea lui Dumnezeu, cnd l trdeaz, s se
gteasc de pedeaps.
NEASCULTAREA
421. Au zis Printii c plata neascultrii e pierderea mntuirii;
dar si aceea au mai zis, c pentru nmultirea neascultrii a ridicat
Dumnezeu sfatul dintre oameni. Iar Scriptura, pentru aceeasi
pricin, mrturiseste c: Preotului i va lipsi cunostinta legii si
btrnului sfatul (Iezechiil 7, 26).
Si iarsi mrturisim: c Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.
NECAZURILE
422. Cunostinta cea din ptanie sau nvtturile din durere
singura cale care poate nvta ceva pe oameni.
423. Nou toate necazurile ne vin de la greseli, nu de la
Dumnezeu. El numai le ngduie si spal cu ele vinovtiile noastre.
Oamenii ns tare greu pricep c ndreptarea prin necazuri
dovedeste nu prsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar
prin aceea stim c Dumnezeu are grij de noi, dac vom avea
necazuri.
424. Fiind atotbun si atotntelept, ne poart de grij si ne spal
cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom
ntelege pe urm. Cci: Dumnezeu este ndelung rbdtor si mult
milostiv, dar nepedepsit nimic nu las (Naum 1, 3). El asteapt o
vreme s vad: ne grbim noi cu pocinta de bunvoie sau nu;
nvtm din necazurile altora sau asteptm s ne spargem si noi
capul de ele, ca si ei?
425. Dumnezeu vrea s ajute pe toti, dar nu toti primesc
purtarea Sa de grij. Asa se face c sunt oameni pctosi care n-au
necazuri. Pe acestia i-a lepdat Dumnezeu. Cci stiindu-le firea,
precum c nu au leac si nu pricep nimic din ocrmuirea Sa, i las
n pcatele lor.
426. Nu fericiti, asadar, pe cei ce n-au necazuri n lumea
aceasta. Cci, cunoscndu-i Dumnezeu c n-au minte s-I
nteleag cile, nu le mai rnduieste o ndreptare prin ncercri n
lumea aceasta, ci osnda n cealalt.
427. Calea cea mai lung pe pmnt e de la urechi la inim,
nct ani de zile nu ajung, ca s-i dai de capt. De aceea, fiindc
ochiul constiintei si-a mai pierdut vederea si nici urechea nu
ntelege chemarea cuvntului ce-si are obrsia dincolo de vorbe,
Dumnezeu Milostivul, ca s nu piard pe oameni, le rnduieste o
chemare mai tare, chemarea care ustur, necazurile. ()
Necazurile vietii ns iau pe oameni mai aspru dintr-o alt parte,
silindu-i s-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui
Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ngduie
Dumnezeu s-o gustm spre nteleptirea noastr.
428. Omul se roag de Dumnezeu s-l scape de necazuri si
Dumnezeu se roag de om s-si schimbe purtrile. Socotiti acum,
care de cine s asculte mai nti?
429. Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu
ctre oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.
430. Necazurile spal petele pcatelor de pe haina noastr
nevzut.
431. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne
provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim
reazim etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de
noi nsine, ca fpturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
432. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi n cumpn
cu slava noastr viitoare.
433. S nu crtim la necazuri.
NEPUTINTELE
434. Nici unul dintre sfinti nu a scpat desvrsit de vreo frn
oarecare a neputintei, ca nu cumva tocmai la urm s piard totul.
NEVOINTA
435. Vremea nevointei pentru unii e mai scurt, pentru altii
mai lung, pentru unii mai usoar, pentru altii mai grea si pentru
foarte multi tine toat viata. Dar pentru cei care nu judec pe
nimeni, Mntuitorul zice c fr nevoint intr n mprtie (Luca
6, 37).
OMUL
436. Dup cum unii ridic pn la Cer valoarea omului, altii
caut s-i coboare pn la pmnt toat nsemntatea sa.
Realizrile sale fizice sunt toat valoarea si nemurirea sa.
437. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De
aceea, cei ce se mrginesc numai la cunostinta unilateral,
inevitabil ajung n nfundtura arogantei care nu stie nimic ceea
ce ptesc numai peticarii stiintei.
438. Ceea ce se petrece n mic, ntr-un om, se petrece si n
mare, n omenirea ntreag. Ceea ce se petrece n microbiologie se
petrece si n macrobiologie, n societatea omeneasc; cu
deosebirea c o mic strmbare dintr-un ins, cu ntinderea si
lungimea de vreme, poate da ntre oameni o rtcire cum nu s-a
mai pomenit. De la faptul nensemnat c unuia, nvestit cu putere, i
s-a strmbat mintea, e cu putint s se ajung la izgonirea a
milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu.
439. Faptul c din partea Sa Dumnezeu a fcut totul pentru
om, pn si jertfa Sa de pe cruce, dovedeste c omul are pret
imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intentiei divine;
centrul si sinteza creatiunii Sale: lumea vzut mbinat cu lumea
nevzut.
Iat de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine;
adic s trim deodat, si ca persoane vzute, si ca persoane
nevzute; cci omul are valoarea artat de jertfa de pe cruce.
Cnd omul trieste n adevrata lui valoare, e subiect de istorie, pe
cnd, dac renunt la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de
istorie, n rnd cu oricare dintre obiecte; nu mai poart un nume, ci
poart un numr.
Deci, ce poate s nsemneze coborrea omului la simpla
valoare economic, dect o degradare a lui n rndul vitelor, care
se vor slbtci ntreolalt si-si vor mpinge conductorii pn la
marginile nebuniei. Asta nseamn treaba unuia, care ar ncovoia
crinii n gunoi, pretuind mai mult gunoiul dect mirosul crinului.
Pentru o alunecare a omului de la nume la numr, au s dea
seama toti nzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu rspunderi,
cu mriri, cu puteri si cu tot felul de haruri.
440. Oamenii sunt oile cele mai greu de pstorit. Nu sunt toate
oi, mai sunt si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt amestecate
cu caprele.
PACEA
441. Pacea pe pmnt e conditionat de mrirea care se d sau
se refuz lui Dumnezeu. De asemenea si pacea sufletului atrn de
aceeasi conditie. Autonomia ratiunii, autonomia societtii
omenesti nu se poate constitui ca atare dect cu pretul pierderii
pcii; ceea ce e de fapt o nfrngere sau, mai sincer, o mrturisire
a neajunsului, a tragediei inerente constructiilor fr Dumnezeu.
442. Precum nu se afl vrajb n Dumnezeu, asa s nu se afle
nici ntre cei ce-L au pe El ca temelie a vietii. Starea de pace cu
toat fptura e o minune asa de mare, nct uimeste lumea si o
sileste s recunoasc ntr-aceasta fapta lui Dumnezeu.
443. Dumnezeu, trit din toat sinceritatea fiintei, e singura
cale care mai poate aduce pace ntre oameni si bun nvoire; toate
celelalte rezolvri, alturi de trirea crestinismului, grbesc
apocalipsul.
444. Pacea este o idee specific crestin si se conditioneaz de
obrsia ei divin.
445. Pacea de fric e o real pierdere a pcii. Iisus aduce
omului pacea care vine de la Dumnezeu. Aceasta e un bun
spiritual, care nu poate fi creat sau mentinut de arme.
PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI
446. Iat pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania
(pagubele) asupra avutului vostru:
1. Unii din stpni le drcuie si atunci s nu se mire dac i se
mplineste cuvntul, cci d Dumnezeu dup cuvntul lui.
2. Lucreaz Duminica. Dac Dumnezeu n-a lucrat Duminica,
nici tie nu ti este ngduit ca s lucrezi si, dac vei lucra, vei
pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica, ci si ceea ce ai lucrat
n cursul sptmnii. S nu ascultati de sfatul nimnui cnd este
vorba de cinstirea Duminicii. (...)
3. Si mai are pagub cel ce se uit la agoniseala sa ca la ochii
din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a
dat Dumnezeu inima, nu ca s ti-o mpotmolesti cu gunoiul lumii,
ci ca s ti-o ndrepti spre Tatl Cel din ceruri. Pe El s-L iubim, de
El s ne lipim inima, cci neasemnat este plata pe care ne-o d
Dumnezeu, fat de cea dat de lume. De aceea, nu-ti lipi inima ta
nici de proprii ti copii, cci, de-i ptimi durere n cele iubite peste
msur, cine te va mngia?
4. Ai cumprat din mn rea, din mn ptimas, din mna
care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai nainte de a
o amesteca cu ale tale, d-i putin ap sfintit, cu fin, cci s
stiti, pcatele trec si asupra pmntului pe care-l calci si asupra
vitelor.
Cnd a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat
pmntul: spini si plmid s dea si prin sudoarea fetei s ti
cstigi pinea, iar femeia n dureri mari s nasc. O greseal a
noastr atrn asupra ntregii averi.
5. Cineva se tine de vrji asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui
Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreaz cu diavolul asupra ta si
asupra vitelor tale si atunci tu tnjesti si vitele tale. De ce pot lucra
aceste puteri? Pentru c tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca s nu
mai poat lucra duhurile rele, curteste-ti trupul tu prin post, f
sfestanie, pune-ti o cruce n curte si roag-te lui Dumnezeu s te
ocroteasc.
6. Mai poti avea necazuri si din cauz c, n curtea n care stai
tu, sau pe pmntul pe care-l lucrezi aps jurminte, blesteme sau
nedreptate: s luati seama, s nu tiati o brazd din pmntul care
nu este al vostru, cci aduce moarte, dar se mai poate s ai asupra
curtii si alte pcate. Poate c ai cumprat aceast curte cu bani
munciti ntr-o vreme cnd poate triai n desfrnare. De acesti
bani, desi i-ai muncit nu te vei putea folosi, cci si asupra lor
atrn si apas pcatele, de cnd i-ai muncit si te urmreste
Dumnezeu pn n pnzele albe. Pentru ce? Pentru c nu te
mrturisesti, pentru c tii serpii n sn si Dumnezeu las s te
muste.
7. Apas blestemele printilor sau ale altuia asupra casei tale si
asupra ta, sau ce este si mai des, copii lepdati si ngropati ici,
colo. Ba n gunoi, ba lng o altoaie. Si lepdarea copiilor sunt
pcate strigtoare la cer.
8. Stpnii au pcate nemrturisite din tinerete sau mai pe
urm si nu le-au ispsit, c nu-i destul s le spui sub patrafir,
trebuie s le si ispsesti de bun voie. De aceea vine btaia lui
Dumnezeu asupra voastr, peste tot, pe cmp, peste vite si peste tot
lucrul minilor voastre.
PATIMILE
447. Sfintii Printi au numit draci patimile de cpetenie
(Sfntul Ioan Scrarul n Scara numr 7 sau 8 patimi de
cpetenie), din cauza caracterului lor constrngtor, al obrsiei lor
adamice, a capacittii lor de a strica echilibrul mintii si de a o
ntoarce stricat mpotriva lui Dumnezeu: dracul lcomiei, dracul
desfrului, dracul trufiei, si alti draci ai nervilor.
448. Un neurolog psihiatru a identificat pentru fiecare patim
descris de Sfintii Printi o gland endocrin. Adevrat este c o
baz biologic a patimilor si a urmrilor lor o formeaz si glandele
endocrine al cror echilibru sau dezechilibru functional se
rsfrnge n toat fiinta omeneasc.
449. n creier functioneaz un centru de cenzur (medical
inhibitia) care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic
necesar (neuro-psihic, neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static),
capabil s aprobe sau s frneze tot ce obligatoriu trebuie s treac
pe la acest centru de informatie.
450. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre
puterea de impunere a fortei oarbe se creeaz o tensiune, o lupt,
rzboi chiar sau dezechilibru total.
Instinctele, ct vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i
dau omului lupte, pentru c acestea primesc aprobarea, satisfacerea
si rostul lor concret. Cum ns marea majoritate a oamenilor au
dereglat rostul normal al acestor forte oarbe ale firii urmrind
exclusiv plcerea ce-o confer, dar refuznd rostul , oamenii au
ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a slbit
considerabil si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut
libertatea. Omul care a ajuns rob patimilor sale nu mai are mrturia
constiintei pentru faptele sale care a ajuns ntr-un fel de
adormire, ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o stare de
necredint, de uitare de Dumnezeu, omul trieste n stare de pcat.
Cci pcat aceasta nsemneaz: nfrngerea moral a constiintei
de ctre satana, prin patimile trupului.
451. Diavolul prezint patimile din om ca plcute si usoare.
452. Fiecare din patimile de cpetenie pot duce zidirea lui
Dumnezeu pn la decderea cea mai de pe urm, fie ea omorrea
de sine, fie nebunia, fie chiar ndrcirea. De pild, lcomia de
avere, lcomia de putere si fumul mndriei, pe cti nu i-a luat de
minte si s-au omort! Bolile de pe urma desfrului, pe cti nu i-au
adus s-si pun capt zilelor? Care a sfrsit bine dintre betivi, care
n-au vrut nicidecum s se lase de patima lor? Dar si lenea poate
face nebunii cnd se vede n primejdii.
453. Toat strdania potrivnicului aceasta este: s desfac
dragostea si cunostinta noastr de Dumnezeu si s le dea, prin
patimi, ca obiect de preocupare nimicul si absurdul. De aceea,
vicleanul nu se d la o parte de a reduce la nimic si la absurd chiar
si virtutile. Drept aceea, e destul s izbuteasc o mutare mai
ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor, si cu asta a redus la
nimicul slavei desarte si la absurd toat strdania virtutii. Iat-ne,
printr-o singur ntorstur miastr a vicleanului, desertnd
virtutile n sacul spart al patimilor si culegnd, n schimb, vorbe
goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, mult si
adnc deosebire a gndurilor.
454. Sunt patimi trupesti care nruresc sufletul si sunt patimi
sufletesti care se rsfrng asupra trupului.
455. n veacurile de aur ale crestinismului, trirea n Hristos
era mai puternic si mai ntins ntre crestini; aceasta le fcea
usoar lupta cu patimile; n veacul nostru ns, cnd Dumnezeu a
ajuns de rs (Ieremia 6, 10) chiar ntre crestini, a mai vorbi de
lupt cu patimile nsemneaz s-ti aprinzi paie n cap. De aceea,
azi, orict ne-ar costa ndrzneala aceasta, trebuie s nduplecm
pe oameni la o viat mai curat cci de ea atrn o credint mai
luminat si, deci, mntuirea. Drept aceea, iau n ajutor propria lor
mizerie, precum si nfricosarea de urmri, ca si mai mari mizerii.
Calea aceasta e treab de crpaci, pentru c o trire n Hristos ne-ar
scuti de vorb. De acestia care ns s triasc viata n Hristos, rar
dac se mai afl; trebuie nscuti, alt cale nu rmne; cci cu ce
vine, cum vine, credinta va ajunge s se strmbe si n tot felul s se
sting.
PCATELE
456. Atta vreme ct tinem pcatele nemrturisite, ascunse cu
voia, atta vreme atrn pedeapsa lor asupra noastr, ca o sabie
care st s cad peste viata noastr. De ndat ns ce mrturisim
pcatele si vinovtia, primejdia mortii o nltur Dumnezeu de
deasupra noastr.
457. Cu obisnuinta de a pctui trebuie s ne luptm noi,
uneori, toat viata. Aceast vreme de amrciune care ne nvat
minte ca s nu ne mai ntoarcem la cele dinti e chiar vremea de
ntrire a snttii noastre sufletesti. Aceasta ne nvat cel mai bine
calea lui Dumnezeu.
458. mptrit gresim: mpotriva lui Dumnezeu, mpotriva
noastr nsine, mpotriva aproapelui si mpotriva firii ntregi.
459. Pcatul, sau decderea firii, ne-a fcut s pierdem: pacea
cu Dumnezeu, pacea dinluntrul nostru, pacea cu oamenii si pacea
cu toat firea. Ne-am slbticit n toate prtile, ct aproape s se
team si Dumnezeu de noi. Iat de ce si fiarele fug de om.
460. Nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeste si nu ne mai
vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim si nu-L mai vedem, cci
ntre noi si El e zidul pcatului, iar dincoace de zid, noi: o grmad
de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid si n tot mai mare sfrmare
aflndu-ne.
461. Pcat aceasta nsemneaz: nfrngerea moral a
constiintei de ctre satana, prin patimile trupului.
462. Pcatul este nfrngerea moral a sufletului de ctre un
gnd ru. De aceea, toate gndurile trebuiesc spuse nainte de a se
ntri si de a birui mintea, cci dendat ce sunt spuse, le piere
puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
463. Pcatele se nregistreaz n codul genetic al fiecruia.
464. nrdcinarea obiceiului pctuirii duce ntocmirea
sufleteasc si trupeasc a omului pn la neputint de a se mai
mpotrivi, sau chiar pn la a nu vrea s se mai mpotriveasc.
465. Lucrarea mpotriva firii i se face omului a doua fire
firea frdelegii sau legea pcatului (Romani 7, 7). Asta e tot una
cu pierderea darului liberttii vointei.
466. Totusi, omul, slbindu-i puterile, si d seama c robeste
vrjmasului, cci de unde odat pruncii vavilonesti erau micuti si i
lua n glum, acum s-au fcut brbati si i simte cum i fur
puterile, iar lui, din multa pctuire, i s-a stins puterea vointei de a
se mpotrivi. Cnd avea puterile ntregi n-asculta povata, iar acum,
cnd nu le mai are, le-ar ntoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are
de unde. Toat vigoarea tineretii o d cui nu trebuie, iar btrnetea
hrbuit umbl s o dea lui Dumnezeu.
467. Pcatul este o clcare a legilor vietii; introducerea n viat
a unui dezechilibru consimtit de minte. Dac urmeaz mereu asa,
mintea slbeste si nu mai poate stvili dezechilibrul din ce n ce
mai mare care invadeaz spatiul vietii cu spectrele sinistre ale
mortii pe picioare (Apocalips 3, 1).
468. Pcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele
haosului n grumazul realittii, o pndire a nimicului care vrea s
nghit n sine toate cte sunt.
469. Printii au zis c singura noastr avutie cu adevrat sunt
pcatele. Cci, dup ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe
care l-ai fcut din nimic. Iar mplinind conditia asta, din nimic
Dumnezeu a fcut fptura, iar fptura a fcut pcatul.
470. Deci, de drept, omul nu e al lui nsusi, nici al altui om, ci
al lui Dumnezeu. Pe de alt parte, pcatul, al crui autor este, l
reclam pentru el si i se tine de urm, ca proprietate de drept
balast de accident care poate duce pe om pn la starea s se
lepede de Dumnezeu si s-I stea mpotriv, ca un creator al unei
teribile noutti pcatul fr s bage de seam c printr-asta se
ntoarce, cu isprav cu tot, sub amara tiranie a neantului, adic a
haosului de tot felul si n toate privintele si poate c pentru
totdeauna.
471. Asta-i noutatea grozav, c omul a putut s fac ceea ce
Dumnezeu nu poate, adic rul. Faptul c, dup judecata tuturora,
pe cei pctosi i nchide n chinurile haosului vesnic, nu e o
rzbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consfintire a liberttii si a
deciziei viciate a omului, pentru ca acesta s fie mpreun cu
creatia sa iubit pcatul n infinitul eternittii.
Pcatul, aceast mamon cu adevrat nedreapt a omului,
trebuie risipit; trebuie s cerem iertare de la Dumnezeu pentru
atare agoniseal, precum si ajutorul ca s-o mprstiem. Preotii sunt
acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, care scad pentru semenii
lor aceast mamonic agonisire, iertndu-le din datorie. De aceea,
Lucifer ridic pr mare asupra lor naintea lui Dumnezeu zi si
noapte si le rscoal mpotriv toate urgiile mpotrivirii.
Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul
mrturiei lor, si nu si-au iubit viata lor, pn la
moarte(Apocalips 12, 11).
De aceea, avea dreptate Sfntul Ioan Gur de Aur, zicnd c:
Mai multe sunt furtunile care zbucium sufletul preotului, dect
talazurile care bntuie marea (Sfntul Ioan Gur de Aur, Despre
preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii
tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt si ei n msura iubirii,
jertf nencetat, ars n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii.
472. Acum securea st la rdcina pomilor si focul alturea
pentru toti pomii care nu aduc road bun. Valoarea unui pom o
hotrsc roadele ce le face, nicidecum numele pe care l are.
Mrturisirea de credint fr ndreptarea vietii nu are nici o
valoare. Pentru pcat Dumnezeu este foc mistuitor. Deci, sau te
desfaci de pcat sau vei fi ars cu pcat cu tot.
473. Pctosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul n care
cunosti c esti pctos, te-ai schimbat din vrjmasul lui Dumnezeu
n prietenul lui Dumnezeu.
474. Cnd crezi despre tine c esti drept, ai nchis toate
posibilittile tale de desvrsire. Cnd stii c esti pctos, cnd esti
convins de nedesvrsirea ta, este semn c Cel desvrsit este
lng tine si constiinta ta strig diferenta ntre El si tine.
475. Prietenul pctosilor asteapt pe toti cei ce au s se
mntuiasc, i caut, alearg dup ei si face aceasta pn la ultimul
om al mprtiei Sale. Iat o nevzut dimensiune a crucii.
476. Cel mai greu pcat, vesnic fr iertare: starea omului
mpotriva adevrului.
477. Asa-i firesc omului pctos, cnd i lovesti dracii, zice c
tu esti drac.
PERSONALITATEA
478. Personalitatea este o nzestrare sufleteasc neobisnuit.
ntr-o personalitate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si
mult mai limpede. Toti crestinii au sigur cte un talant, dar unii au
si cte doi, iar altii si cte cinci. Talantii sunt talente, energii de
lucru, ca de pild o minte mai strvztoare, o inim mai larg, o
mare capacitate de dragoste, o voint mai puternic, o memorie
mai bun, o ingeniozitate nscut. Aceste energii ale chipului
prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le
sfinteste. Personalitatea are, de asemenea, de fcut calea de la chip
la asemnare. Dar, datorit nzestrrii sufletesti mai puternice,
personalitatea ar putea strbate calea ntr-un timp mai scurt sau ar
putea realiza o neasemnat asemnare. E destul s ne gndim la
Sfntulita de la Arges, o copilit numai, dar cu o capacitate de
dragoste care a ridicat-o ntre sfinti.
PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV
479. Pe lng omul czut ntre tlhari treceau pe rnd,
neputincioase: Legea si preotia Vechiului Testament. Nici una nu
i-a putut ajuta nimic. A venit Samarineanul milostiv (Luca 10, 33),
om de alt neam; omul fr de pcat, Iisus, care l-a luat pe cel rnit
si l-a pus pe dobitocul Su. Ceea ce, ascuns, nsemneaz ntruparea
lui Dumnezeu n firea de om; omul fr de pcat, adevratul nostru
aproape, n stare s ne care n spate dintre tlhari, Acas.
Cel czut ntre tlhari a fost ncredintat Bisericii, ca slujitorii ei
s poarte grij de dnsul, splndu-i rnile, din neam n neam, cu
vin si untdelemn. Bisericii i-a dat cheltuial doi bani: Vechiul si
Noul Testament, adic dup trebuint, legea, povtuitoare la
pocint aspr ca vinul pe ran si Harul celor sapte Taine, izvornd
din Hristos, pomul vietii, ca un untdelemn ce unge rnile, curtite
cu asprimea pocintei. Amndou tmduiesc deplin pe om.
480. Pilda samarineanului nu este numai o pild, este totodat
si revelatia misiunii viitoare a Bisericii, este si angajarea omului n
asemnarea cu samarineanul, cresterea lui n neamul
samarineanului, (cci samarineanul era de alt neam dect cel czut
ntre tlhari). Pogorrea din Ierusalim n Ierihon, adic cderea
omului din starea de rai a constiintei n starea din lumea aceasta,
rnit si mai moart de tlharii cei din gnd.
Legea si prorocii, neputnd s-l ajute, au trecut pe alturea:
asemenea si levitii nu i-au ajutat nimic. A venit un strin, i s-a
apropiat de rni, le-a splat cu vin (usturimea pocintei) le-a uns
cu untdelemn (celelalte Taine), i-a luat firea sa n spate (ntruparea
lui Dumnezeu). A petrecut mpreun cu omul, l-a dat n grija
Bisericii. Dar a doua zi dup nviere, pecetluind cu aceasta unul
din cei doi bani de cheltuial, Noul Testament, a dat Bisericii grija
de om, precum si cele dou testamente Legea si Harul.
Toat btaia de cap cu omul si tmduirea constiintei sale o are
Biserica, pn la a doua venire a Samarineanului cnd i se va
rsplti osteneala. Iat adevrata mplinire a legii n iubire. Iat
Samarineanul, adevratul aproape al constiintei czute ntre tlhari.
Iat cu cine s fim asemenea si ce s facem, ca s avem
rspuns la problema vietii vesnice.
PLCERILE
481. Stie vrjmasul c plcerea pmnteasc, pentru cine
umbl dup ea, are drceasca putere s desfac pe om de dragostea
lui Dumnezeu si s i-o ntoarc spre plcerea a orice altceva afar
de Dumnezeu. Prin urmare, dac mai avem inima prins de ceva
de pe pmnt, stpnitorul lumii acesteia nc ne mai tine legati n
mprtia lui, de vreme ce dragostea noastr ctre Dumnezeu nc
n-a ars si ata aceea.
482. Toti cei ce umbl dup plceri, de orice fel, nu vor scpa
de primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
483a. Plcerea e momeala cu care hotul nseal pe om s se
pogoare din Ierusalim la Ierihon.
483b. S renunti la plcerile tale spre a face bucuria altuia.
PLNSUL
484. Bucuria minunilor te poate pierde n slav desart (cf.
Matei 7, 22-23). Pe cnd n Cartea Vietii se scriu, mai ales, faptele
pe care le-ai fcut plngnd.
Cu puterea de a izgoni duhurile cureti pe altii si te poti
primejdui pe tine; pe cnd cu lacrimile te curtesti pe tine si-i
folosesti si pe altii. Iisus n-a pus accentul pe minuni, ci pe
cunostinta de Dumnezeu si pe curtia inimii; iar la acestea se
ajunge, de cele mai multe ori, plngnd.
POCINTA
485. Pocinta trebuie s fie o nseninare din ce n ce mai mare
a sufletului si a snttii ntregi.
486. Mare este Taina pocintei, nu numai fiindc te face din
ru, bun, din vrjmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru
c un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fr de
margini a Tatlui, ca s scape pe fiii Si de judecata cea aspr, a
drepttii dup fapte, le trimite, cobornd din ceruri, pe Fiul Su
Cel Unul Nscut, s le fac o judecat milostiv si fr nici o
nfricosare si iarsi s-i mpace cu Sine.
Poate tocmai pentru c e asa de smerit judecata aceasta
milostiv, nu pot s vie la mntuitoarea ei binefacere aproape nici
unul dintre cei cu mintea plin de stiint si afumat de mndrie.
Cum s poat veni, ei care stiu totul, ei care stpnesc peste
oameni, s vie n genunchi naintea unui simplu preot si s-si nsire
toate frdelegile si necazurile lor?! Nu, asta mndria n-o poate
face, s vie de bun voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea
drepttii care-i fierbe n zeama lor, pn li se moaie oasele trufiei.
487. Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau si le
cuprindeau picioarele, binecuvntnd pe cei ce-i duceau la moarte;
iar altii ziceau c ar trebui s cumprm cu aur ocrile si
necazurile ce le ptimim de la oameni. Totul e s te nvoiesti asa
pentru Dumnezeu si El ti ajut; cci e adevrat: nu e dup fire s
iubesti din toat inima pe cel ce te ucide n tot felul, ci e mai
presus de fire. Acesta e ntelesul si captul acestei judecti
milostive a lui Dumnezeu: redobndirea iubirii fr margini,
ntoars de la toate pcatele spre Dumnezeu unul si spre toti
oamenii. Ct se poate prinde de minunea acestei sfinte taine, iat
spunem c ea lucreaz revenirea oamenilor la nerutatea pruncilor.
POPORUL IUDEU
488. Trebuia re-crearea acestei zidiri, povrnit iremediabil
spre plata pcatului, spre nendurata moarte. Prin poporul iudeu era
prevzut era crestin, cea din urm strdanie a lui Dumnezeu n
persoan, cea din urm dintre msurile ce mai rmneau. Singura
rezolvare, care face viata neamurilor cu putint, nu afl ntre iudei
dect fapta cea mai ucigas a lor, cea din curtea lui Pilat si de pe
dealul Cptnii.
Crinul Bunei Vestiri, pe care dragostea L-a cobort din Cer
ntre oameni, iudeii l rstignir pe cruce. Cu fapta aceasta ucigas,
ei iesir din destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atta
amar de vreme, si-si bgar neamul sub rotile blestemului.
489. Pn la plinirea vremii atrn peste ei blestemul pe care si
l-au cerut n curtea lui Pilat:
Sngele Lui asupra noastr si asupra feciorilor nostri (Matei
27, 25). De aceea sunt urti de toate neamurile c si asta e
ponosul blestemului, pe care singuri si l-au cerut peste urmasi.
Blestemul acesta i zoreste s ia n brate pe toti antihristii
vremurilor, pn la cel mai de pe urm, pe care si-l vor pune rege.
Le va sosi si vremea aceea mult dorit, dar chiar pentru ei ivirea
antihristilor e un destin blestemat. Cnd se vor convinge de
aceasta, vor veni nfricosati la credinta crestin.
490. Ei n-au nteles c de aceea petrec acele zile fr numr,
zile de foamete: Nu foamete de pine si nu sete de ap, ci de auzit
cuvintele Domnului. Si ei se vor cltina de la o mare pn la
cealalt si de la Miaz-noapte la Rsrit, si vor cutreiera pmntul,
cutnd cuvntul Domnului, dar nu-l vor afla (Amos 8, 11-12).
Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeste!
491. Toat tragedia acestui popor, ce se vrjmseste de moarte
cu Iisus Hristos, e o mare lectie a lui Dumnezeu pe care o arat
neamurilor crestine pn la sfrsitul zilelor. Istoria se va repeta cu
oricare dintre neamurile care vor face ce-au fcut ei. Aceleasi fapte
aduc aceleasi urmri, deci pricinuiesc aceeasi istorie; pentru asta
nu trebuie s fii prooroc deloc.
492. Neam fr semn. Neam fr nviere. Neam fr
Dumnezeu. Neam mpotriva lui Dumnezeu. Pentru ei Iisus a trecut
pe cealalt parte a mrii ntelesurilor. Ei au rmas dincoace, dar
Ir idealul care i-a prsit. Plat i asteapt. Vor mbrtisa pe
omul trufiei absolute! Omul care n numele su se va proclama
Dumnezeu! Acela-i Antihrist Semnul Sfrsitului!
493. Evreii urau de moarte stpnirea roman, dar ca s
termine cu Iisus, erau dispusi ca s apeleze la oricine. Astfel, au
fost n stare de data aceasta s se fac aprtorii cei mai ascutiti n
slujba celor mai mari dusmani ai lor, romanii, numai si numai ca
acestia s-i scape de cel mai ngrozitor cosmar al istoriei lor: Iisus.
Au fcut-o si pe aceasta.
Cosmarul acesta al lor s-a mrit cu veacurile, de proportiile
lumii, nct pretutindeni dau de Iisus.
Nici portile iadului nu le-au putut ajuta s scape de El. Nu le-a
rmas dect aruncarea lumii n Apocalips. Si aceasta o vor face.
PORUNCILE LUI DUMNEZEU
494. Lucrarea poruncilor, care pzesc viata curat si dau viat
celui ce le mplineste (Neemia 9, 29), tocmai slujba aceasta o are:
dezgroparea comorii, sau desteptarea puterilor sdite n noi la a
doua nastere, trezirea la viata cea dup Hristos si Duhul Sfnt.
Dumnezeu se gseste n poruncile Sale si prin porunci vine la
noi si pe noi ne strmut n Sine; precum si ntors: prin frdelegi
se strecoar vrjmasul si ajungem de-o asemnare cu el. Deci cei
ce ajung la hotarul mortii n nelucrarea poruncilor, nu se vor
mntui, ca unii ce n-au aflat comoara, ba si talantul de negustorie
l-au ngropat n pmnt.
495. Asa vrea Iisus s ne nsusim mplinirea poruncilor:
precum nu multumesti servitorului tu care te serveste, iar acela n-
are nici un motiv s se supere tot asa si noi fat de Dumnezeu, nu
vom avea pretentia ca Dumnezeu s ne multumeasc precum c I-
am mplinit poruncile.
POSEDATII
496. Dac omul cltoreste neatent cu tranzitul su, poate
ajunge la crize, la dezechilibru, la ndrcire: prad a unui duh ru
sau a unor puteri rele, care-l scot clinic dintre oameni.
497. Mai sunt si cazuri cnd posedatii sunt filosofi. Exemplu:
Nietzsche, revoltat mpotriva lui Dumnezeu, voia s scrie
osndirea crestinismului pe toate gardurile, pentru c slbeste n
om puterea de revolt a supra-omului, creatia sa.
POSTUL
498. Postul e vechi si ncepe odat cu omul. E prima porunc
de stpnire de sine.
499. Postul si rugciunea sunt dou mijloace prin care curtim
firea de patimi. Toti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu si-au
smerit sufletul cu rugciune si post. Si Iisus a postit 40 de zile,
punnd postul nceptur a vestirii mprtiei lui Dumnezeu, desi
Lui nu-I trebuia, fiind neptimas.
500. Temeiurile mai adnci ale postului si rugciunii le gsim
la Botez. Adncul fiintei noastre se mbrac n Hristos. n acest
adnc al mintii, sau n altarul inimii, dup expresia Printilor, Se
slsluieste Hristos, izgonind afar pe satana, care se retrage n
simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc s nvluie
si s prind vointa din nou n mrejile sale.
501. Cu trupul nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu
recunoaste convingeri. De aceea el trebuie uscat, ncet si cu
socoteal, fiindc, n mocirla uscat, porcii patimilor nu mai vin s
se scalde.
502. Un organism topit cu postul nu mai are putere s schimbe
convingerile constiintei.
503. Mai bine de jumtate din numrul patimilor sunt ale
mintii. Postul lucreaz si asupra acestora. E lucru de mirare, zice
Ioan Scrarul, c mintea fiind netrupeasc, de la trup se spurc si
se ntunec si c, dimpotriv, cea nematerialnic de la trn se
subtiaz si se curt. Ochii vd lucrurile, mintea vede gndurile.
POVTUITORII
504. E bine ca povtuitorii s griasc totdeauna din constiinta
slujirii lui Hristos, ca n fata lui Hristos si atunci vor fi blnzi ntru
dojan si smeriti ntru mustrare, altfel mustrarea lor nvinge, dar nu
convinge.
PREJUDECTILE
505. Zice un filosof: e destul s primesti n minte o singur
prejudecat, ca apoi s nu fie prpstenie la care s nu ajungi n
chipul cel mai logic cu putint. De aceea, Biserica nsir printre
pcatele mintii si prejudectile.
PREOTII
506. Larma vietii si glgia grijilor desarte strig oamenilor n
urechi nevoile lor pmntesti, mai tare dect le strig glasul
constiintei trebuintele lor vesnice. Oamenii abia mai aud cele de
dincolo si li se par departe: surzenia tot mai mult se ntreste si
chemarea lin nu se mai aude. Dar Dumnezeu, Milostivul, ca s
nu-i piard n frdelegile lor, le rnduieste si chemare dinafar
prin glasul slujitorilor Si. Prin preoti nu te cheam omul, ca s-ti
pui ndejdea n om, ci te cheam Domnul ca s-ti strmuti viata ta
de om.
507. Preotii poart preotia lui Hristos; prin iertarea lor,
Dumnezeu te iart, prin graiul lor, Dumnezeu ti vorbeste. Prin ei,
Dumnezeu te cheam, orict ai fi de pctos.
508. Preotia este, prin Sfntul Snge al Mntuitorului, ca o
nou filiatiune.
509. Preotia Bisericii urmreste ca nici unul din fiii Tatlui s
nu se nvrjbeasc n sine nsusi, sau s se rup din obste si din
duhul dragostei lui Hristos. Cci El e Cel ce uneste obstea laolalt,
deci nimeni nu se mntuieste rzletindu-se de Biseric, orict ar
crede c ntr-nsul slsluieste Duhul lui Hristos.
510. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu
mai urmresc desfrnarea ca pe un pcat care drm alctuirea
omeneasc, n ntindere si n adncime, ci o las s-si fac de cap.
Ei nu mai au ndrzneala s o mture afar din Taina cstoriei
crestine, de aceea se ajunge la srcirea roadelor ei, copiii. Asa se
ntmpl c: lipsind preotului cunostinta legii si btrnului
sfatul, cum se tnguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecie
n multimea nestiintei si a lipsei de sfat, care s-au ntins ca o
noapte de osnd peste bietii oameni. Acesta este un semn de
primejdie, din amndou prtile. Cci scrie: Dormind oamenii, a
venit vrjmasul si a semnat neghin printre gru si s-a dus
(Matei 13, 25).
Deci nu fr rost atragem luarea-aminte c neghinele
vrjmasului vor slbtci oile mpotriva pstorilor
511. Preotii au grija de-a ndupleca pe oameni n vremea
rnduit ntoarcerii, ca s nu cad din milostivire sub strivirea
drepttii. Lor li s-a dat marele dar s ierte n numele lui
Dumnezeu. Mare, covrsitor de mare dar! Oare de ce nu-l pricep
oamenii?
512. A osndi pe preoti e lucrul cel mai usor si cel mai fr
rost. S fim drepti: slujba preotilor e sfnt, darul lor e de la
Dumnezeu, e sfnt. C firea lor pmnteasc mai d uneori prilej
de sminteal, iar s fim drepti: neavnd cum s vin altfel dect
prin nastere din trupuri pmntesti n care misun pornirile
Irdelegilor ca serpii si rod nclinrile patimilor ca viermii, sigur
c ei vor fi covrsiti de mostenirea aceasta si nu-si vor putea
ndeplini fr umbr trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le
este nvluit, vor sovi n hotrri (Isaia 28, 7), biruindu-se de
lume, n loc ca ei s biruie lumea. Sigur c acestia, prin viata lor,
nu vor lsa poporul s cread si asa se vor slbtici oile asupra
pstorului si vor face bucurie lupilor. n jurul lor se va ntri
ntunerecul a toat nestiinta si va ncepe foametea, nu de pine, ci
de Cuvntul lui Dumnezeu, pinea cea din Cer. Sarea pmntului o
vor clca-o oamenii n picioare si asa vine c: Si preotului i se va
ntmpla ca si poporului (Isaia 24, 2). Dar, de toat starea asta rea
a lucrurilor are s dea seama si poporul, cci toat decderea e de
la printi nceptur.
513. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a tlmci
tainele iconomiei divine, nduplecnd spreolalt amndou prtile,
si pe om si pe Dumnezeu. De multe ori dreptul o pteste, c
primeste sgeti din amndou prtile. Dreptul care moare
osndeste pe nelegiuitii care triesc vedea-vor sfrsitul
nteleptului, dar nu vor ntelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el
(ntelepciunea lui Solomon 4, 16-17).
514. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care
scad pentru semenii lor aceast mamonic agonisire (pcatele),
iertndu-le din datorie. De aceea, Lucifer ridic pr mare asupra
lor naintea lui Dumnezeu, zi si noapte si le rscoal mpotriv
toate urgiile mpotrivirii.
Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul
mrturiei lor, si nu si-au iubit viata lor, pn la moarte
(Apocalips 12, 11).
De aceea, avea dreptate Sfntul Ioan Gur de Aur, zicnd c:
Mai multe sunt furtunile care zbucium sufletul preotului, dect
talazurile care bntuie marea (Sf. Ioan Gur de Aur, Despre
preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii
tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt si ei n msura iubirii,
jertf nencetat, ars n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii.
515. Mult pagub face un preot n averea de pcate a
oamenilor, stergndu-le cu darul datoriile agonisite diavolului,
capitalizate n om.
516. Este un duh vrjmas care ntunec mintile oamenilor si i
rscoal pe unii mpotriva neputintelor omenesti ale pstorilor,
dndu-le impresia c nu sunt obligati s asculte de ei (de preoti),
fiindc au pcate. Iisus nu a avut nici un pcat si, cu toate acestea,
ce putini L-au ascultat!
Este un cerc vicios, n care se ncurc sufletul multora, a prea
multor oameni: cercul rtcirilor. Acestia din anumite motive nu
vor s asculte de preotii Bisericii. Drept aceea, neascultnd
nvttura dreptei credinte si a vietii n Dumnezeu, si stric mintea
cu prerile lor. Asa se cufund n pcate, din neascultare. Omul se
ntunec dinspre adevr si ia rtcirea de bun. Unii se trezesc c
au trit n rtcire. Vrjmasul, de care prin amgire au ascultat,
nevrnd s-i piard din gheare, le pune nainte neputintele
oamenilor, ale slujitorilor legali ai Bisericii, acoperindu-le darurile
si harurile. Si asa i duce de minte, s-si fac singuri credinta,
care trece peste taina pocintei, administrat valid exclusiv prin
preoti si arhierei, indiferent de neajunsul lor de oameni.
517. Fratilor, ascultati de Biseric, fiindc cei ce ascult de
preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascult.
PROOROCII $I HRISTO$II MINCINO$I
518. Proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o
ndrzneal nemaipomenit si plmuiesc smerenia, dndu-se pe ei
de ceva mai mare: Ilie, Ioan, Hristos, Fiul Omului, Dreptul
J udector si asa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru
c Dumnezeu i-a trimis s spun la lume lucruri de care ti tiuie
urechile, si-ti ngheat inima auzindu-i.
519. Pe semnele urmtoare se pot cunoaste c nu mai sunt
ntregi la minte:
1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat, de altfel, toti
ereticii (rtcitii) vremurilor pe care ns i-a afurisit Biserica, prin
sfintele soboare.
2. Cad la laud, avnd smerenie mincinoas.
3. Se tin pe sine mai presus de Scriptur (unul chiar mi-a rupt-
o), mai presus de Biseric si sfinti.
4. Mor dup a fi ascultati si crezuti de oameni.
5. Fierb de mnie cnd nu sunt luati n serios.
6. Adesea au grire n duh, cu duhul care i poart si i
nvat.
7. Nu vor nici n ruptul capului s-si controleze prin preoti cele
auzite de la duhul lor.
8. Cte unii, cu toate acestea, arat o evlavie neobisnuit:
mrturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, fcndu-si si Sfnta
Cruce, btnd metanii, srutnd icoanele, ba si Sfnta mprtsanie
lund-o!; si jurndu-se c-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt
nselati.
9. Fac pe proorocii si mprstie spaim ntre oameni. Multe
proorocii li se mplinesc, dar multe nu. Asta atrn de puterea de
strvedere a duhului care le spune ce le spune, ca unul ce n-are
nvelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarecare vreme nainte
cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocire.
10. n numele dumnezeului lor sunt n stare s omoare om,
ntemeindu-se pe Scriptur c si Avraam a fost n stare de o atare
ascultare, iar Finees a si fcut aceasta si i s-a socotit acestuia rvn
pentru Dumnezeul su (Numerii 25, 7-13). (Cu amgirea ascultrii
pn la ucidere de om, a cercat vrjmasul pe multi, n toate
vremurile, chiar si pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin
urmare fiind asa de sritori cu ascultarea si credinta la povetele
duhului lor, pe care-l cred c e Hristos, sunt o adevrat
primejdie pentru oameni; teroristi ai sufletelor simple.
11. Sar de la un lucru la altul si leag lucruri fr nici o
legtur. Tlmcesc gresit, strmb adevrul si se propovduiesc
din Scripturi, mai mult pe ei nsisi dect pe Dumnezeu, mergnd
grbit spre cea mai de pe urm sfrmare si srire a mintii.
12. n preajma lor simti tulburare si primejdie, cci multi dintre
ei au fost pe la casa de nebuni sau vor trebui s se duc. Nu-i
blndete pe chipul lor. Nu-i ocrm, ci ne pzim si i nvtm si pe
altii s se pzeasc si ne nfricosm ct de groaznic si-au tiat
mintea n Scripturi (2 Petru 1, 20).
520. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele
potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii.
Astfel, dup trecere de vreme, ngduind Dumnezeu, vrjmasul
mntuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult n rele: a scornit si el
corbii si cu ele d trcoale peste apele potopului, ca s culeag el
pe cei ce-ntind minile s scape, dar scuip Biserica. Pentru ei,
pentru fiii pierzrii, ngduie Dumnezeu amgirea nelegiuit a
Satanei (2 Tesaloniceni 2, 10), care li s-a fcut pn acum n peste
800 de hristosi mincinosi (Matei 24, 24), care de fapt sunt diavoli.
Cci pn acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte (800 n 1946,
acum cca. 3000), luntri sau biserici mincinoase, n care pe multi i
ia de minte si-i duce cu el. nselciunea e usor de prins: corbierul
vrjmas si hristosii mincinosi nu au crucea pe catarg, iar nluntru
nu au cele sapte Taine. nselciunea e si mai vdit, ntruct
oricare din hristosii mincinosi, luat n parte, nu e fiul Tatlui;
dovad c nu-si las ucenicii s zic Tatl nostru, desi scrie:
Asa s v rugati (Matei 6, 9). Prin urmare, hristosii mincinosi si
scot ucenicii dintre fiii Tatlui si-i fac fiii pierzrii.
521. Rspunznd celor ce se tin mai presus de Biseric si
sfinti, e destul s le aducem aminte de nselciunea n care au czut
iudeii, ucigasii dreptilor, primii cltori la iad cu Scriptura n
mn, ntrebndu-i: Nu dup scripturi (Ioan 19, 7) au rstignit ei pe
Dumnezeu ?
PROVIDENTA
522. Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, () umbl nevzut de
oamenii cu ochi de lut, cutnd mereu pe fratii Si (Matei 28, 10),
pndind si alergnd dup fiecare ins, pn-i va prinde pe toti cei
ce se vor mntui, ca pe Pavel (Sfntul Maxim Mrturisitorul,
Capete despre dragoste, Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.77), si
neavnd odihn pn nu-i adun pe toti Acas. Si aceasta o face
mereu, n fiecare veac de oameni, pn la sfrsitul lumii. Asta nu
se poate tcea. Iar cine L-a si vzut pe Domnul si neasemnata-I
Cruce, pe care nc o tot duce printre oamenii ce-L plmuiesc cu
ur de fiar pn la sfrsitul veacului de-acum, unul ca acela sare
ca ars din orice iubire conservatoare de sine si se roag, strignd s
aib n lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta trieste
ca un dezlegat de viat si nici o urgie a vremii nu-i poate face
nimic, dect a-l desvrsi, lmurindu-l ca aurul.
523. Dac simtim suferinta fr asemnare a lui Dumnezeu
Mntuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curteste si
viata noastr; cci acesta-i focul azvrlit de Dumnezeu pe pmnt
(Luca 12, 49): prjolul dragostei, care aprinde lumea, arde puterile
rului si strluceste cu lumin dumnezeiasc pe smeritii Si
urmtori, ce se ntorc Acas.
524. Dorul lui Dumnezeu dup cel mai mare pctos este
neasemnat mai mare dect dorul celui mai sfnt om dup
Dumnezeu.
525. Cnd cineva se ncumet s se lase n conducerea
Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adic s-si
depseasc constient conditia sa uman sub actiunea harului de
sus, binenteles , poate vedea nc de aici arvuna desvrsirii sale,
ntr-un sentiment de liberare, ca o nviere din morti.
Timpul, cauzalitatea, lumea, viata si toate vmile cunoasterii,
pline de chinul contrazicerilor, rmn la pmnt, ca o goace de ou
cnd iese din ea un pui viu sau, cnd dintr-o omid proas
trecut aparent prin moartea unei crisalide iese si zboar un
fluture n culorile curcubeului.
Asa suntem si noi n conditiile vietii acesteia, o candel cu
untdelemn si fitil, dar nc neaprins.
526. Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, c
avem o nrudire cu Dumnezeu, c locuieste chiar n structura
noastr spiritual, c suntem n pragul liberei alegeri a unei
conceptii de viat de care s ne tin chiar de n-om fi pe placul
lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaz toat viata
noastr cu conceptia crestin despre lume si viat.
527. n cazul cnd omul cel vechi mereu se obrzniceste cu
drepturile sale biologice asupra omului ceresc si biruie, atunci,
deosebirea celor dou naturi care triesc ntretesute n noi,
ajungnd ntr-un contrast nelimitat, Duhul lui Dumnezeu Se
retrage din om si vin pedepse colective multiple asupra vietii
pctoase.
Asa avem motivarea potopului: Nu va rmne Duhul Meu
pururea n oamenii acestia, pentru c sunt numai trup. Deci zilele
lor s fie o sut douzeci de ani (Genez 6, 3). De asemenea,
perversiunea sodomiei, care striga naintea Domnului (Genez
19, 13) a atras asupra Sodomei si Gomorei prpdul focului, care a
ars pmntul 400 m sub nivelul mrii, formnd Marea Moart,
radioactiv pn astzi.
528. Toat crarea de la porunci la cunoastere, de la ascetic la
mistic, nici un pas nu o facem singuri.
529. Dumnezeu vrea s stvileasc nvala anarhiei n fptur,
ns, respectnd libertatea omului, nu poate, dect dac va cstiga
si convingerea omului pentru intentia Sa. Pe drepti i are cstigati
pentru aceast cauz. Pe nedrepti, pierznd acestia libertatea lor
de vreme ce robesc pcatului nu-i mai poate cstiga prin
libertatea pe care n-o mai au, de aceea pentru acestia nu-i mai
rmne dect sabia. Prin sabie se ntelege aici: asprimea drepttii,
legea, autoritatea, stpnirea, pedeapsa, pn chiar si pedeapsa cu
sabia.
530. Iubirea si sabia lui Dumnezeu lucreaz nentrerupt si
deodat ntre oameni: pentru fiecare, dup cum i trebuie; asta nu
numai fiindc oamenii sunt amestecati, dar si pentru c fiecare ins
si are vremile sale cnd i strluceste milostivirea, precum si
vremi cnd l prigoneste sabia ca s vie iarsi la starea de
milostivire.
531. Dumnezeu taie para focului n dou; cu puterea arztoare,
dar neluminoas arde pctosii, iar cu puterea luminoas, dar
nearztoare strluceste pe sfinti. Asa c pe unii i lumineaz
nearzndu-i, ca un Soare neapus n vecii vecilor; iar pe altii i arde
neluminndu-i, ntunecati si la ntuneric, n vecii vecilor...
532. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt refractari
propovduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul
cuvnt al sfintilor, cel acoperit cu pretul vietii.
533. La urma tuturor este dreapta judecat a lui Dumnezeu si
este dreapt pentru c tuturor Dumnezeu le-a prilejuit o mrturisire
a cuiva si deci nu vor avea cuvnt de scuz c n-au auzit de
Dumnezeu.
534. Aceasta este ratiunea ascuns a Providentei: toat lumea
ispitit s se ciocneasc de Iisus.
535. Providenta bate timpurile n functie de om. Iar fiindc
omul are dorul exceptional al fpturilor spirituale, al liberttii
deciziei si timpul are o functie variabil n Provident.
536. Stiind Dumnezeu slbiciunea credinciosilor si desfrul
ruttii, mai intervine din cnd n cnd cu ntmplri nfricostoare
ntre oameni.
537. Dumnezeu nu pedepseste toate relele aici si imediat,
precum nu rsplteste tot binele aici si numaidect.
538. Dac Dumnezeu ar pedepsi toate relele aici, ar putea
nsemna c lumea aceasta este singura care exist.
Dac ar pedepsi toate relele imediat, ar nsemna c se teme de
puterea rului, care nepedepsit imediat ar putea periclita stpnirea
lumii.
539. Dac Dumnezeu ar rsplti tot binele aici ar nsemna
acelasi lucru, c exist numai lumea aceasta.
Dac ar rsplti tot binele imediat ar nsemna c sufletul exist
numai n lumea aceasta, n care Dumnezeu trebuie s se achite
urgent de ndatorirea ce i-a fcut-o omul.
C uneori Dumnezeu pedepseste rul si uneori rsplteste
binele, este ca s stie c rul se pedepseste si binele se rsplteste.
Dac o face rar n lumea aceasta este semn c o trece sigur n
cealalt.
540. Dac Dumnezeu uneori nu pedepseste rul este c
asteapt pocinta pctosului.
Dac uneori nu rsplteste binele dreptului este semn c-i
lucreaz rbdarea. n amndou cazurile Dumnezeu asteapt
sfrsitul omului, n ce sfrseste omul, fie c a fost mult vreme
bun, fie c a fost mult vreme ru, cele de pe urm au ultimul
cuvnt.
541. O rsplat aici si imediat pentru toate faptele ar duna
liberttii omului.
Rul nu s-ar face de frica pedepsei, iar binele s-ar face din
interesul rspltii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-
ar micsora si prestigiul fiintei omenesti.
Iat, prin urmare, la ce climat de libertate si dragoste
dezinteresat vrea Dumnezeu s-si ridice fiii, la sensul lor
metafizic cel ascuns n Dumnezeu, care este Duh, este iubire si
Adevr. Si aceasta fac si oamenii liberi si cunoscuti si lor nsisi ca
atare.
PSALTIREA
542. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunostinta cea din
ptanie, sau nvtturile din durere, singura cale care poate nvta
ceva pe oameni.
543. Asa e toat Psaltirea: o mrturie strlucitoare a bunttii
lui Dumnezeu, tinut n mn de David, ca o fclie, mngind
orice suflet zdrobit de pe urma pcatelor. Lumina ei atrage luarea-
aminte la crmuirea lui Dumnezeu asupra vietii omenesti,
ndeamn sufletul la ascultare si smerenie, cu care oricine poate
birui toate potrivniciile din calea mntuirii si poate rbda toate
patimile ispitelor.
RAPORTUL CONJUGAL
DESPRE RELATIILE SEXUALE DINTRE SOTI
544. Femeia (luat din brbat) are nevoie de completare
endocrin prin contact de la brbat.
545. O mare dizarmonie const n faptul c instinctul
brbatului e n conflict cu instinctul femeii. Instinctul brbatului
vrea mereu femeia, ca prilej al descrcrilor sale genezice.
Instinctul femeii ns e maternitatea. Copilului, pn se desprinde
de mam, i trebuie doi ani, deci, dup rnduiala firii, trebuie s fie
lsat n pace.
Deci, ce va face brbatul? Sau si va perverti sotia, fcnd-o s
umble si ea dup plcerea ptimas, cutnd s scape de rostul firii
sale, sau o va face criminal, punnd-o s-si ucid n pntece fiinta
Ir aprare, sau va practica scrba onaniei cu femeia sa (Facere
38, 9), pzind-o de rostul zmislirii, dar necinstind-o, cum nu se
mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la
lupanare. Un atare brbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de fii
(1 Timotei 2, 15), ci o va osndi cu ucigasii si curvarii, printre care
si el de asemenea va fi (Apocalips 21, 8).
Prea putini sunt brbatii care-si stpnesc instinctul irational,
prin puterile rationale ale sufletului, reglementndu-l potrivit cu
rostul su originar. Si iarsi, si mai putini sunt cei ce convertesc
energia prin nfrnare, sltnd sensul firii la rosturi mai presus de
fire.
546. Plcerea, cutat numai pentru ea nssi, cheam
repetarea din ce n ce mai deas a actului, pn ce ajunge la
distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde
organismul si-l mpinge pn dincolo de posibilittile sale
functionale; ea provoac frngerea oricrei cenzuri morale si-si
duce supusii pn la doaga nebuniei.
547. De ce nu-s printii la fel de grbiti si cu nsurarea
bietilor, pe ct sunt de grbiti cu mritarea fetelor? Fapta lor
gresit ncurajeaz tinuit si pe fat frauda neomaltusian onania
cu femeie, fereala, pzirea ceea ce e o plag de o nebnuit
ntindere n toate mediile sociale. Iat c, dup scurt vreme, se
arat si pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburri
grave ale snttii, fenomene dureroase ale pntecelui, tulburri
ndeosebi nervoase si mintale, cu desvrsire necunoscute nici
chiar medicilor. Asa zic medicii. De la pntece durerile se ntind la
rinichi si n josul pntecelui, uneori n membrele inferioare.
Durerile se strnesc si cresc n vremea mersului, n vremea
ridicrii si asezrii pe scaun, a ridicrii vreunui lucru si peste tot n
vremea intimittii lucru care aduce uneori grave nentelegeri
conjugale. Deodat cu durerile acestea, apar tulburrile nervoase,
care schimb profund starea psihic si mintal a bolnavelor.
Caracterul schimbtor ajunge iritabil, irascibil pn la exces. Din
nimicuri, explozii violente, furii, adevrate sincope ale judectii,
care nu mai pot fi nfrnate sau stpnite. E un adevrat
dezechilibru umoral, care face biata victim s treac de la
explozia violentei, pn la tristetea si melancolia cea mai profund,
si uneori, pn la ideea sinuciderii. Asta-i frauda si isprava. De
aceea nu tcem, ci demascm, mpinsi de mil si de stiint.
548. ntr-un raport conjugal normal, organele genitale
feminine trec succesiv printro faz de congestie intens si o faz de
slbnogire brusc, ce stabileste cursul regulat n circulatia
sngelui. Actul conjugal falsificat, neisprvit, fr concluzia
natural, las s persiste n vase o stare de necare ce, cu vremea,
ia un caracter permanent. Urmeaz o tulburare a nutritiei
tesuturilor, pe urm alterarea lor anatomic.
549. Multimea firisoarelor nervoase ale plexului hipogastric,
firisoare care pleac de la uter si se unesc cu sistemul cerebro-
spinal, ndur apsri, iritatii, care, la obrsie sunt dureri locale,
dar cu tulburri reflexe la distant; iar cu vremea, arunc pe
bolnave n plin domeniu psihiatric.
550. Congestiile acestea cu repetitie produc alterri intense si
profunde n snul tesuturilor, care-si pierd functiunea lor normal.
Asa se instaleaz, cu viclesug, sterilitatea definitiv, incurabil,
dup cte o lung perioad de sterilitate voit. Atunci n zadar mai
doresti copii, mugurii vietii, cci firea te pedepseste cu aceast
crud ntoarcere a lucrurilor: ti calific fapta si ti condamn
neamul la moarte. Ultimul efect: denatalitatea, depopularea etc.
Asa se stinge neamul...
RATIUNEA
551. Cnd mprejurrile te aduc n situatia s vezi limitele
ratiunii, cataclismul n fat, puterile rului dezlntuite, nu tremura
cci nu esti singur: este Cineva nevzut cu tine, n tine, care
stvileste haosul, iar pe tine te creste mai presus de om,
mprumutndu-ti si tie nimbul divinittii.
552. O iluminare a ratiunii, datorit locuirii lui Hristos n
suflet, nu este de nici o mirare, ntruct Iisus Hristos este numit
nc n terminologia greac: logos, Cuvnt, ratiune absolut a lui
Dumnezeu.
RBDAREA
553. Cu artarea rbdrii suntem datori n primul rnd pentru
c, mai nainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelile
mntuirii, fceam si noi ale lumii, umblnd n frdelegi si
chinuind pe altii si, astfel, ne-am bgat datori; deci acum trebuie s
pltim ale noastre cele de atunci, ca pentru rbdare s dobndim
mntuirea de la Dumnezeu. Asa trebuie s pltim acum cu durere
cele ce le-am fcut odinioar cu plcere.
554. Cei ce biruie lumea (1 Ioan 5, 4) nu sunt nicidecum o
adunare de neputinciosi, o turm de inactivi, orict s-ar prea
rbdarea rului o slbiciune a binelui, ci ei sunt ostasii mpratului,
care prin rbdarea Crucii a biruit nu numai lumea, ci si toat
stpnia mortii. Mntuirea e cununa acestei biruinte. Iar despre
nevointa care dovedeste rbdarea si credinta sfintilor (Apocalips
13, 10), putem spune c e singura cale ngduit si n stare s
mistuie puterea rului si s o fac fr rost si fr vlag n lume.
555. Rbdarea rului sau umilinta, n credinta lui Dumnezeu,
este cea mai urias putere asupra rului n lumea aceasta.
556. Chip de umilint desvrsit ne-a dat Mntuitorul pe
cruce: El, Fiul si slava Tatlui, Dumnezeu adevrat, nu S-a
mpotrivit, ci a primit s treac prin cea mai de pe urm umilire cu
putint pe pmnt, cci stia ce putere are umilinta. Rbdnd bti,
scuipri n obraz, cunun de spini, piroanele si spnzurarea pe
cruce, iar peste suflet hulirea celor frdelege, toate acestea nc
nu erau crucea cea mai grea; pe aceasta o avea la spate. Crucea cea
mai grea, pe care era rstignit cu fata, era neasemnata durere a
milei Sale fat de oameni.
557. Nu le trebuie potrivnicilor pustiire mai mare n lucrturile
lor, dect rbdarea cu dragoste a necazurilor, cci ea arde datoriile
noastre si toat strdania lor.
558. Prin rbdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si
dreptatea lui Dumnezeu, sfrm mereu portile iadului, cu puterea
Bisericii vzute si nevzute.
559. Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau o dat
pentru totdeauna, ci trebuie timp si rbdare. Timp pentru
deprindere si rbdare pentru greutatea ei.
560. Rbdare trebuie s avem mai nti cu noi nsine, ca s nu
cdem n ntristare, apoi trebuie s aib si altii rbdare cu noi, pn
deprindem desvrsit lepdarea de sine. Dac nvtm practic
lepdarea de sine si sporeste dragostea n inima noastr, rbdarea
nceteaz de a mai avea nftisarea negativ de necaz si se schimb
n bucurie, cu toat ntristarea mea sunt covrsit de bucurie.
561. Rbdarea mai este si nevoint, adic pedepsirea de bun
voie a firii cu tot felul de osteneli.
562. La nceptori, deprinderea rbdrii ncepe cu ocara.
nceputul trebuie ntrit cu rbdarea, pentru c n lupta cu mndria
si cu slava desart, acestea au obiceiul s-l arunce n dezndejde ca
s prseasc lupta. Cine rabd (ndreptarea) pn la sfrsit se va
mntui (Matei 10, 22).
563. Rbdarea este o conditie a mntuirii, cu conditia ca s nu
fie pentru vinovtii, ci pentru vinovtia de a fi crestin.
n lumea aceasta nu poti s crezi n Iisus fr s fii pedepsit.
Scriptura a prevzut de mult cenzura mpotrivirii zicnd: Fiule,
cnd vrei s te apropi si s slujesti Domnului, s-ti pregtesti
sufletul de ispite (Cartea ntelepciunii lui Sirah). Iar, Sfntul
Pavel de asemenea ne previne: Toti cei ce vor s triasc cucernic
vor fi prigoniti (2 Timotei 3, 12).
564. Multi tirani s-au ngrozit de rbdarea mai presus de fire a
sfintilor, prin a mrturisi si ei pe Hristos, de asemenea, cu acelasi
pret al vietii.
565. Rbdarea sfintilor n ncercri are rostul iubirii de oameni,
ai lui Dumnezeu.
566. Atta am nteles din taina rbdrii sfintilor. Este ascuns
n ea o mare bucurie.
RUTATEA
567. Nimic mai greu, mai periculos dect s te lupti cu
ngustimea si cu formalismul.
Nimic mai primejdios, dect a combate rutatea, care crede c
are dreptate, c apr adevrul si c slujeste lui Dumnezeu. Aceste
forme ale relei vointe au nfrnt si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a
revelat o Scriptur mpotriva Sa, formalismul iudaic a ntors-o
mpotriva lui Dumnezeu. Nu dup Scriptur L-au cstigat pe Iisus?
Iat ce poate rutatea: s stea mpotriva iubirii de oameni si de
Dumnezeu; mpotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea,
rutatea, pentru c nu se poate schimba n bucurie nicidecum, nu
are iertare, ea este mpotriva iertrii si a oricrei tmduiri, dar are
judecat. Rutatea a nfrnt pe Dumnezeul iubirii, dar se va
nfrnge de Dumnezeul J udectii.
568. Iisus a tmduit orbirea ochilor, dar n-a putut tmdui
orbia ruttii. Orbia ruttii nu are leac, dar are pedeaps.
569. Rutatea e o osnd, o moarte anticipat, care chinuieste
firea, dar nu e natural, e o venetic n fire. Pe aceasta vrea
Dumnezeu s o izgoneasc din fire, dar cu ajutorul omului, care a
introdus-o n fire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: Iat eu
v trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor.
Firea pervers si firea curat, originar, stau laolalt n raportul
n care se afla un miel care bea ap dintr-un ru, fat de lupul care
se afla mai la deal, si i bga mielului de vin c-i tulbur apa,
gsindu-i acestuia motivul ntemeiat s-l mnnce. E absurditate
mult si variat lipit pe fire. Misiunea lui Iisus, dat si mieilor, e
descojirea firii de absurditate, de slbticie, de caricatura
existentei: demonicul.
Acesta nsemneaz c Iisus conteaz pe un miez originar
necontaminat, existent nc n fire, desi comprimat dar capabil s-
si recstige dimensiunea paradisiac: miezul capabil de Har.
Precum c acestea sunt asa ne stau mrturie mieii lui Dumnezeu,
sfintii n preajma crora se mblnzeau fiarele.
570. Relele pe pmnt asa de mult vor strnge oamenii, nct
nu mai rmne istoriei alt solutie dect sfrsitul ei.
RZBOAIELE
571. Cnd nu mai rspund oamenii la chemarea dragostei lui
Dumnezeu, dau de asprimea drepttii Sale, cnd, spre pedepsirea
ruttii, ngduie rzboaiele. Atunci viata oricui se afl n
primejdie de moarte, si a celor de acas si a celor de pe fronturi.
572. Dumnezeu, cel milostiv ntru drepti, pe cei nebgtori n
seam sau potrivnici dar totusi oameni cumsecade abia cu
ajutorul primejdiei i nduplec s vrea si ei ce vrea Dumnezeu,
adic mntuirea, singurul lucru cu adevrat de trebuint. Al doilea
gnd de ajutor e primirea de mai nainte ca bun, a ceea ce
ornduieste si face Dumnezeu, si stiind c nimic nu se ntmpl
Ir voia lui Dumnezeu, s ne bucurm de hotrrea Lui, chiar
dac nu pricepem aceasta. Iar gndul al treilea e c n suferinte fr
de voie s-au mntuit mucenicii, n suferinte de bunvoie s-au
mntuit cuviosii; tot asa si cu suferintele rzboaielor, mult mai
multi se mntuiesc pe front, dect s-ar fi mntuit acas.
573. Obisnuit, lumea crede c mor n rzboaie cei ri si scap
cei buni. Este si nu este asa, pentru c numai singur Dumnezeu stie
si tine socoteala fiecruia. Unul din sfinti a zis: Caprele eu sunt;
iar oile Dumnezeu le stie. Pe urm, numai singur Dumnezeu stie
si precum stie si face dac pentru cineva e mai de folos viata,
sau mai mult i foloseste mutarea din viata aceasta. Apoi,
Dumnezeu, n atotputernicia Sa, foloseste si pe cei ri, pe
necredinciosi, pe cei fr nici un Dumnezeu, ba chiar si pe draci,
ca printr-nsii s aduc la mntuire pe cei de mntuit.
574. Lupta ncepe abia n cei ce s-au hotrt la o viat mai
conform cu poruncile dumnezeiesti.
575. Ct vreme mergem n voia valurilor, n voia firii
povrnite spre pcat, n-avem nici o lupt, nu ne trezim din cursele
vrjmasului
(2 Timiotei 2, 26); stm de bun credint c mergem bine, ne
isprvim zilele n fericire si coborm cu pace la iad! Dar, dendat
ce aflm ce nzestrare avem si ne trezim spre ce trebuie s fim,
puterile iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere.
Dar nu vor sri cu toat urgia ruttii, c nu le las Dumnezeu, ci
cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nfricosare si cu alte
nemaipomenite zavistii. Pe de alt parte, se vor folosi de unelte ale
lor (Ioan 8, 44), oameni amgiti de ei, care le-ar face toate cte-i
nvat dracii dac ar fi dup ei. De aceea zice nteleptul: Fiule,
cnd vrei s te apropii s slujesti Domnului, gteste sufletul tu
spre ispite (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1).
576. Rzboiul duhovnicesc seamn ntructva cu rzboiul
lumii. Si unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele,
necazurile si tot felul de ncercri ale rzboiului nevzut izbutesc
s ne toceasc pe deplin gustul de lumea aceasta si s ne duc la un
fel de moarte fat de lume, care-i smerenia deplin si conditia de
cpetenie a rugciunii nencetate.
577. Cei ce nu urmresc n viata aceasta nimic mai mult dect
s fie fericiti n lume si tihniti n trup, acestia n-au rzboi cu
diavolul: pe acestia i are fr de rzboi. (...) Cci cea mai
primejdioas temnit e aceea n care te simti bine: nu vei iesi din
ea niciodat.
578. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe
care o flutur el n vzul mintii. Dac mintea nu bag momeala n
seam vrjmasul struie cu ea, o arat mai sclipitoare, ca s o fac
iubit mintii. Aceasta e a doua naintare a rzboiului, sau
asupreala. Dac la asupreal a izbutit s fure mintea cu momeala si
s o fac s vorbeasc mpreun, avem naintare la unire.
Mintea ns se trezeste c-a fost furat de gnd strin si c se
afl n altceva, dect n ceea ce-i era dat dup fire; iar cnd si d
seama de ea nssi si de cele n care se afl, avem lupta cea de
gnd la o clip hotrtoare. Se va nvoi mintea s mearg dup
momeal mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta
si clipele sunt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreag a
unuia sau a multime de insi atrn de lupta nevzut a ctorva
clipe. Dac ntrziem s ne luptm, se poate ntmpla ca fr veste
s fim nvluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra
crora nc arunc vrjmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al
lui Hristos, lupta trebuie dat grabnic si dup lege.
579. Dac la ceasul de rzboi, mai bine-zis n clipa de lupt,
lovim momeala cu numele lui Dumnezeu, depnnd rugciunea,
vom vedea lucru minunat: pentru ostas luptndu-se mpratul
tocmai ntors de cum e rzboiul vzut. Cci mpratul nostru s-a
luptat pn la moarte, si nc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si
printr-nsa trecnd, a rupt zvoarele si a spart portile iadului,
biruind pentru ostasii Si si slobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un
Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheam dragostea.
580. Vremea de lupt are o mare cumpn, si anume: dac
mintea nu-si aduce aminte cu credint de Doamne Iisuse..., i se
ntmpl c ncuviinteaz momeala vrjmasului. Aici e granita
ntre lupta dup lege si cderea n frdelege.
581. Dac mintea se va afla iubind o momeal strin si sfatul
viclean, va nclina cumpna liberei alegeri spre momeala si sfatul
strin. Asa se deschide sprtur n cetate si se npustesc puhoaie
de vrjmasi care asteptau ascunsi afar. Si repede urmeaz jalnic
pustiire n cetatea sufletului: mplinirea cu lucrul si repetarea faptei
aceleia, pn ajunge deprindere sau obicei.
582. De unde atta pustiire? De la o clip fr de Dumnezeu a
mintii, clip n care vrjmasul i-a furisat undita iadului pe gt,
nvluit mestesugit ntr-o momeal a unui lucru sensibil al lumii
de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala plcerii pe tot omul spre
patima spre care-l prinde c are povrnire mai mare: pe cel aplecat
spre trup, cu desfrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu
ntelepciunea veacului acestuia (1 Corinteni 1, 20) care pe multi i-a
rtcit de Dumnezeu si pe putini i-a ntors; pe cei dornici de
Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct
n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura n mn.
Toti cei ce umbl dup plceri, de orice fel, nu vor scpa de
primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
583. nceptorii pot s vad cum numele Mntuitorului i
izbveste de asuprirea momelilor vicleanului ceea ce-i
ndatoreaz cu o mare smerenie naintea lui Dumnezeu, stiind c se
lupt El n locul lor.
584. Partea nceptorilor este nevointa de a seca izvoarele
patimilor din pmntul inimii, precum si grija de a nu se sui cu
mintea n vzduhul prerii, cci acolo bat furtuni mari si se rup
aripile mintii.
RZBOIUL NEVZUT
$I RZBOIUL MOMELILOR
585. Grij la minte! Cci rzboiul nevzut cearc pe toat
lumea si n-a crutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor!
586. Cine are darul dragostei, al rbdrii si al gndului smerit,
n vremea de lupt dac lupt dup lege (2 Timotei 2, 5), iar
legea este dragostea poate vedea lucruri minunate, ntoarceri
neasteptate la Dumnezeu.
587. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat
de rzboiul momelilor. Momeala nefiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre. Sfntul Marcu
Ascetul ne lmureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezului
slobozindu-ne de orice sil, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor
n inim. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urte de noi, ndat
s fie sterse; altele, fiind iubite, n msura n care sunt iubite s si
rmn; si astfel s se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului,
ce anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gndurile din
pricina plcerii. Aici st pricina pentru care noi, desi botezati,
totusi mai avem trebuint si de al doilea Botez, al pocintei,
ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
588. Rul, nebunia si haosul nu sunt literatur: sunt realitti
care uneori izbesc frontal si caut s nghit relativul tu echilibru.
Vezi clar, uneori cu luciditate unic n viat, c dintr-asta numai
Dumnezeu te poate scpa.
589. Biruinta Mntuitorului e unic. Fr El nimeni nu mai
poate cstiga o a doua biruinta asupra rului. Dar cu Hristos da;
ns nu e nici atunci alt biruint, ci tot aceeasi, prelungindu-se n
vreme si nmultindu-se cu lupttorii.
590. Cnd mprejurrile te aduc n situatia s vezi limitele
ratiunii, cataclismul n fat, puterile rului dezlntuite, nu tremura
cci nu esti singur: este Cineva nevzut cu tine, n tine, care
stvileste haosul, iar pe tine te creste mai presus de om,
mprumutndu-ti si tie nimbul divinittii.
591. Pe Dumnezeu l ai sdit, inoculat, latent, n structura ta
spiritual. Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior
conditiei tale pmntesti. Prin aceasta si tu est fiu al lui Dumnezeu.
() Ne-a dat si nou puterea s fim fiii lui Dumnezeu. Dac
cineva e constient si trieste aceast evident interioar si pe
cellalt plan al existentei, unuia ca acela nici un ru nu i se mai
poate ntmpla. Nici omorti nu pot fi, pentru c ntr-nsii prezenta
divin e fort care face desart orice zvrcolire a rului asupra lor.
() Lumea nu se mai poate atinge dect de temnita ta biologic.
Noua ta realitate de o evident absolut, scpndu-i cu desvrsire.
Acestea sunt cuprinse n cuvntul lui Iisus: Eu, Adevrul, v voi
face liberi!. Si Nu v temeti de cei ce ucid trupul care nu
plteste nimic (n sine) si mai departe nu pot s fac nimic!
592. Tot intervalul de vreme pn la moartea fizic a fiecruia
n parte, precum si toat istoria acestui mod de existent decimat
de moarte, e un continuu rzboi nevzut ntre binele si rul din om.
(...) Cnd n om se ntreste aceast alternativ, a trupului, care
acapareaz pentru sine si fortele naturale ale sufletului, mintea
constiinta chiar atunci rzboiul nevzut ntre binele si rul din
om ia o form clinic, psihanalitic.
593. Potrivnicul are dou feluri de ispite: prin plcere si prin
durere. Cu primele umbl s ne amgeasc. Dar cu celelalte umbl
s ne constrng s socotim plcerea ca bine si durerea ca ru. Cu
aceast mestesugire ar restrnge nzuintele sufletului numai la o
viat comod n veacul acesta.
594. Dac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele
atunci arunc n minte hule mpotriva lui Dumnezeu. Covrsirile
acestui mndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici
s nu le bgm n seam.
595. Nici o viat sporit nu e crutat de bntuieli: fie cu vederi
amgitoare si trgnd ctre slava desart, fie cu nfricosri grozave
ducnd ctre iesirea din minti. n calea celor dinti avem lepdarea
de vederi, cci mai de folos este a ne vedea pcatele dect a vedea
ngerii, iar n calea celorlalte avem lepdarea de sine n grija lui
Dumnezeu. Pe putini credinciosi si molateci vicleanul i scoate din
lupt cu evidenta neputintei cu care i arunc n dezndejde, iar
ctre smerenie le nchide calea prezentndu-le-o ca umilire. Pe
calea aceasta le macin sufletul ntre dezndejde si nemultumire,
de unde ajung la mania persecutiei. Adun la conflict, se nchid
sufleteste n prejudecti si asa alunec din calea sfnt n calea
profan sau chiar clinic. La acestia lepdarea de sine a fost mereu
un lucru de sil sau fr convingere.
596. S stii c a rmne n picioare nu e treaba ta, nici a virtutii
tale, ci a harului Aceluia Care te tine n bratele Sale ca s nu cazi
n ntristare.
597. Deplin izbvit de lupte nu este om pmntean, nici nu
trebuie s fie. Altfel nu ar mai fi lupt, nici ucenicie, nici sporire,
nu ar mai trebui nici Harul nencetat de la Dumnezeu. Omul nu si-
ar mai cunoaste slbiciunea si nici de smerenie nu ar mai avea
trebuint. E mai de pret lupta, c vezi ajutorul lui Dumnezeu si te
smeresti si te umpli de dragoste, cci biruinta pe multi i-a pgubit.
598. Suntem n furtun cu sufletul numai atta vreme ct trim
la suprafat, la expresia cea mai dinafar a vietii. Cnd ns ne mai
adncim sufletele acolo unde ne asteapt Hristos de la Botez, sau
de la oricare alt Tain, primim cuvntul Lui care mprstie
furtuna. El este izvorul smereniei care reechilibreaz sufletul din
bntuielile mndriei. De la aceast experient ncepnd, iubim
Crucea lui Hristos si crucea noastr, cu firea primim si credem c
tierea voii proprii e ntr-un cuvnt curtirea de patimi.
599. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne
provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim
reazim etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de
noi nsine, ca fpturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
Rbdarea nssi a rzboiului e ultima ta rugciune.
RECUNO$TINTA
600. Astzi, cnd mila lui Dumnezeu vine n Persoan s caute
si s curete pe pedepsitii Si, iat c nu gseste recunostint n
Israel. Dar, a gsit-o ntre strini, la un samarinean. Iat de ce se
spune c binefacerea si cu recunostinta sunt dou virtuti care nu s-
au ntlnit amndou pe pmnt. Iat nc o amrciune a lui Iisus.
Nou, din zece, iarsi se vor fi apucat de rele.
RELIGIA
601. n istoria Egiptului, ct vreme faraonii respectau religia,
dinastiile lor dinuiau multe mii de ani. ndat ce si-au ridicat
mna asupra preotilor, s-a isprvit cu ei; templele si-au nchis
luminile stiintei, piramidele au rmas monumente ale mortii si
dinastiile s-au stins. Unul dintre faraoni sfrseste cu toat oastea n
fundul Mrii Rosii (Iesire 14, 28).
602. Religia nu face stiint, ci constiint.
RENUNTAREA
603. Toat lumea este a ta cnd ai renuntat la ea. Atunci, esti
mai tare ca ea si te ascult. Aceast renuntare total asigur
pentru veacul viitor viata vesnic.
RESPONSABILITTILE
604. Cu ct cineva st mai sus pe scara rspunderilor obstesti,
cu att i poart si Dumnezeu o iubire si o grij mai mare.
605. Pentru cei ce ns au o rspundere ntre oameni, e
neaprat de trebuint s-si cunoasc atrnarea lor de Dumnezeu si
Lui s-I ntoarc cinstea si slujba, pe care le au ei ntre oameni.
RUGCIUNEA RUGCIUNEA MINTII
SAU A INIMII
606. O unificare a vointei, ba chiar a tuturor faculttilor
noastre sufletesti izbuteste s-o ajung abia rugciunea.
607. Rugciunea nu judec, ci se smereste, aducndu-ne
aminte greselile noastre, nu ale lumii. Rugciunea adevrat cere
iertarea lumii, nu osndirea ei. Iar asupra smereniei vrjmasul nu
poate nimic.
608. Postul curteste ochiul, rugciunea curteste mintea. Aici
nu vorbim de rugciuni care cer lucruri materiale, nici de
rugciunea care d drumul nchipuirii, dup cum nu vorbim nici de
rugciunea liturgic, ci numai de rugciunea mintii. La intrarea n
clugrie rugciunea vamesului, completat poate chiar de Iisus, e
numit deodat cu metaniile Sabia Duhului Sfnt. Rugciunea
mintii este Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine pctosul.
609. Cu numele lui Iisus spus nti cu gura, apoi cu mintea,
ptrundem din afar spre nluntrul nostru ctre Iisus, Care la
rugciunea noastr bate rzboi cu potrivnicul din gnduri si ne
izbveste de asupririle patimilor.
610. Rugciunea mintii sau rugciunea inimii are temeiul
acesta, descoperit de nsusi Iisus, c fr Mine nu puteti face
nimic n privinta izbvirii de patimi, deci n privinta mntuirii.
611. Rugciunea mintii are si stri superioare, cnd izbvindu-
se patimile, se deapn de la sine fr cuvinte, ntr-o nesfrsit
dragoste de Dumnezeu, de oameni si de toat fptura.
612. Rugciunea mintii este sabia Duhului, care taie gndurile
rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbveste nencetat
de lupta potrivnic: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe
vrjmasi. Cci arm mai puternic asupra diavolului ca Numele lui
Dumnezeu n cer sau pe pmnt nu este (Sfntul Ioan Scrarul).
613. Rugciunea nencetat a fericitului Nume: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul, dup ndemnarea Sfntului Pavel: Nentrerupt v
rugati, svrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrjbite
ntreolalt de pcat.
614. Sfntul Ioan Scrarul zice: Ca Numele lui Iisus Hristos,
arm mai tare, n cer si pe pmnt nu este!. Cerul este mintea si
pmntul inima, n care trebuie s se depene rugciunea nencetat
a preasfntului nume: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul, ntorcndu-se ca o
arm mereu ntins asupra vrjmasului.
615. Dac la ceasul de rzboi, mai bine-zis n clipa de lupt,
lovim momeala cu numele lui Dumnezeu, depnnd rugciunea,
vom vedea lucru minunat: pentru ostas luptndu-se mpratul
tocmai ntors de cum e rzboiul vzut. Cci mpratul nostru s-a
luptat pn la moarte, si nc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si
printr-nsa trecnd, a rupt zvoarele si a spart portile iadului,
biruind pentru ostasii Si si slobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un
Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheam dragostea.
616. Ne trebuie mai mult inim n minte si mai mult minte n
inim, cci altfel, fr lucrarea de unire a preafericitului nume, o
iau razna si inima si mintea.
617. Fiindc noi nu putem fi contemporanii lui Iisus, este Iisus
contemporanul nostru peste veacuri. Inspirm atotprezenta Sa n
Prea Sfnt Numele Su si expirm aerul stricat al pcatelor
noastre. Inspiri Duhul Sfnt, Duhul lui Dumnezeu si expiri duhul
ru din tine.
618. Cine stie, dac nu mrturiile unor vztori Printi despre
stlpul de foc ce urca la cte un sporit duhovniceste pn la cer, nu
era tocmai aceast concentrare a personalittii fericitului: a mintii
n inim si a amndorura n Dumnezeu, cptnd forma unui stlp
de foc.
SCRIPTURA
619. Sfnta Scriptur, Cartea lui Dumnezeu, are liter si are
duh. De aceea si citiri sunt dou. Dac-ti dezleag Dumnezeu taina
ascuns n litere o pricepi; dac nu ti-o dezleag, nu pricepi dect
litere.
620. O msur de ajutor n biruinta asupra firii ne-o d si
citirea dumnezeiestilor Scripturi. Este Duhul lui Dumnezeu n
crtile Sfintei Scripturi, de aceea citirea ei zideste duhovniceste.
Dar si pentru aceasta trebuie putin preocupare. Mai nti trebuie
nvtat aceast carte a lui Dumnezeu ctre oameni, adic nteleas
n rostul ei de revelatie, nteleas n cadrul ei istoric, n sfortarea ei
de a mentine n constiinta poporului ales asteptarea descoperirii
desvrsite n Iisus Hristos.
621. Valoarea spiritual a Scripturii nu se pierde n istoria pe
care o cuprinde. De aceea Biblia e si singura carte a creia date
istorice au si o neistorie pe care o cuprinde. De aceea, Biblia e
singura carte ale crei date istorice au si o memorie duhovniceasc.
622. Citirea cu socoteal a Dumnezeiestilor Scripturi aprinde
si hrneste sufletul cu gndurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca
gndurile omului.
623. n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura
n mn.
SECTARII
624. Nu da cu bta n viespile sectare.
SFNTA CRUCE
625. N-ai s gsesti Sfinte Moaste mai sfinte ca Sfnta Cruce.
SFNTA MPRT$ANIE
626. Spre schimbarea omului din raza naturii n raza
supranaturii avem trebuint mereu nu numai de pinea natural, ci
mai ales de pinea supranatural a Sfintei mprtsanii.
627. Trupul si Sngele Lui Hristos din Sfnta mprtsanie se
lupt cu trupul si sngele nostru mpotriva patimilor, sfintind
trupul si arznd patimile.
628. Unde sunt lacrimile cnd venim s ne mprtsim?
SFNTA LITURGHIE
629. Dumnezeu coboar ntre oameni si suie oamenii la Sine,
pe scara Sfintei Liturghii.
630. Precum Taina pocintei sau mrturisirea este judecata
milostiv a lui Dumnezeu, ascuns sub chip smerit, si iubitorii de
smerenie dau de darul acesta, asemenea si Sfnta J ertf a
Mntuitorului, din Sfnta Liturghie, ascunde, iarsi sub chip
smerit, o tain a ocrmuirii lumii.
631. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arat Antihrist n
zilele lor, cci Sfntul Pavel vorbeste despre taina aceasta n chip
ascuns, dar n-o numeste (2 Tesaloniceni 2, 6). E Sfnta Liturghie,
sau J ertfa cea de-a pururi, despre care a grit Domnul prin Daniil
(Daniil 12, 10) si apoi nsusi ne-a nvtat. Ea este aceea care
opreste s nu se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii (2
Tesaloniceni 2, 3) dect n vremea ngduit lui de Dumnezeu.
Cci pentru multimea frdelegilor, demult ar fi trebuit
Dumnezeu-Tatl s sfrseasc lumea, ns Dumnezeu-Fiul, Cel ce
este iubirea de oameni si de toat firea, mereu Se aduce pe Sine
J ertf Sfnt naintea lui Dumnezeu-Tatl, mijlocind milostivirea
de la El.
632. Sngele Mielului din Sfnta mprtsanie mai tine
sufletul n oase si lumea n picioare. Precum Taina Pocintei e un
dar al Cerului, sub chip smerit, pentru mntuirea fiecrui suflet n
parte, asa Sfnta Liturghie, marea tain, ascuns iarsi sub chip
smerit, mntuieste lumea, sau o fereste de urgiile Antihristului.
Iat de ce, toat lumea ar trebui s vie la Sfnta Liturghie, c
pentru dinuirea lumii e darul acesta pe pmnt.
633. Deci, ct vreme mai sunt oameni ce caut pocinta si
Sfnta mprtsanie, Satana n-are putere: l opreste Dumnezeu.
Dar cnd oamenii se vor ntuneca la minte asa de tare, nct vor
mpiedica Sfnta Liturghie, cu toat voia lor, vrnd necredint, n
zilele acelea va nceta si J ertfa cea de-a pururi, si va ncepe
urciunea pustiirii, precum zice la Daniil: Si din vremea cnd va
nceta J ertfa cea de-a pururi si va ncepe urciunea pustiirii, vor fi
1290 de zile (Daniil 12, 11).
634. Sfnta Liturghie mai tine lumea.
SFNTUL NICOLAE
635. Suferinta pe care o aduna de la toti i fcea iubirea mai
strlucitoare si acestea laolalt ard ca o fclie n viata sfntului,
care apoi, mai mult suferint atrage, sporind focul iubirii sale de
oameni.
Suferinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta. Asa se
face c inima lui era mare n care se revrsau toate lacrimile si
durerile pmntului si gseau alinare.
Cred c aceasta este taina lumintorilor lumii. De fapt toate
minunile pe care le-a fcut Dumnezeu oamenilor, dup mutarea
Sfntului nu au alt explicatie, dect c sunt un rspuns pe care l-a
dat Dumnezeu pentru iubirea lor de marele ierarh. Cci Dumnezeu
este fctorul de minuni n Sfintii Si, indiferent dac sunt n
lumea aceasta sau nu.
Dar, marea minune si din ce n ce mai rar ntre oameni este
tocmai aceast lumin a inimii, creia Dumnezeu nu-i poate pune
hotar mormntul. De aceea, Dumnezeu o laud cu fapte mai presus
de fire, cinstind cu ele pomenirea iubitilor Si, iubitori de oameni
sfinti. Dumnezeu o laud cu fapte mai presus de fire. S o ludm
si noi mcar cu vorba.
SFR$ITUL LUMII
636. Cnd frdelegile vor nclesta mintea si inima oamenilor
si-i vor slbtici asa de tare, nct vor zice c nu le mai trebuie
Dumnezeu si Biseric si Preoti, nct va fi slbticirea si nebunia
urii (Luca 6, 11) peste tot pmntul, atunci vine sfrsitul.
SFINTELE TAINE
637. Biruinta Mntuitorului e unic. Fr El nimeni nu mai
poate cstiga o a doua biruint asupra rului. Dar cu Hristos da;
ns nu e nici atunci alt biruint, ci tot aceeasi, prelungindu-se n
vreme si nmultindu-se cu lupttorii.
638. Iisus Hristos mplineste ceea ce ne lipseste nou: ne-a
druit o a doua nastere, iertndu-ne de prima; ne-a ntrit firea
pentru refacerea virtutii si ne-a luminat mintea pentru refacerea
cunostintei amndou de trebuint pentru a ne lipi cu dragostea
mai tare de adevr dect de viata aceasta. Astfel, ne-a druit si
nou biruinta asupra mortii, ntruct celor ce trim viata n
Hristos nu ne mai este o groaz, ci o dezlegare definitiv de
pcate. Moartea pentru noi nu mai este o nfrngere a firii, ci
omorre a pcatului si izbvirea firii. n felul acesta zicem c
biruim si noi, dar de fapt e Iisus Hristos, Cel ce locuieste n noi
prin Taine, care cstig rzboiul si se osteste pentru mntuirea
noastr; si, struind si noi cu dragoste n nevointa lui Dumnezeu,
rzbeste asemnarea Sa peste chipul vietii noastre.
639. Asa ni s-a mprtsit pe Sine, n primele trei Sfinte Taine,
fiecruia, ndat dup venirea noastr n lume (Ioan 1, 9). Acestea
sunt: Sfntul Botez, Ungerea cu Sfntul Mir si Sfnta
mprtsanie, iar la vrsta priceperii, cunostinta de Dumnezeu
(Ioan 17, 3).
640. Prezenta lui Hristos n Sfintele Taine rmne un adevr
dogmatic. Aici vorbim de trire, de desfsurarea lui Hristos din
Taine n viata noastr real. Dac Domnul este ascuns de la Botez
n Sanctuarul cel mai dinluntru al fiintei noastre, ca un
naintemergtor ndemnndu-ne spre mplinirea poruncilor, printr-
nsele apar pe obrazul nostru spiritual trsturile Domnului.
641. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele
potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii. Deosebirea e aceea c corabia lui Noe a fost
nchis pe dinafar de Dumnezeu si nimeni n-a mai putut intra
(Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii coarbia cu crucea pe
catarg are intrarea deschis si mai pot intra oameni nvlmsiti
de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul,
necnd pe oameni.
Se ntmpl ns ceva de nenteles: c cei ce se chinuiesc n
valuri, desi toti tin s triasc, totusi nu toti vor s scape n coarbie.
Mai mult chiar, scuip minile ce li se-ntind de la intrarea corbiei.
Iar minile sunt bratele printesti: bratele celor sapte Sfinte Taine
ale lui Dumnezeu care izbvesc pe oameni din potop, nscndu-i
din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amrta viat la viata
cereasc.
SFINTENIA
642. Iisus Hristos e Calea si natural si supranatural a
desvrsirii.
643. Sfintenia nu e tristete, e bucurie. Sfintenia trist e o trist
sfintenie.
644. Toti stim c nluntrul nostru stau ascunse mrgritarul,
comoara, talantul si altarul mprtiei lui Dumnezeu. nluntrul
nostru avem asadar posibilitatea sfinteniei. Dar posibilitatea nc
nu e realitatea. De la sine numai, posibilitatea sfinteniei nu se
transform n sfintenie.
645. n viata duhovniceas credinta hotrt poate face ca
posibilitatea sfinteniei s se transforme n realitatea sfinteniei. Este
nevointa monahului. Fr nevoint ntins, sustinut de
convingere, orice posibilitate real va rmne numai posibilitate
sau chiar se va transforma n imposibilitate.
646. O sfintenie constient ar putea cdea ca fulgerul n ispita
sfinteniei, care e cea mai rafinat capcan a mndriei.
646. Sfintii Printi nu au recunoscut desvrsirea dect dup
semnul desvrsitei smerenii.
647. Cei ce si ntorc mnia si pofta de la cele de aici, unde
altfel ar fi zctorit n contra firii, aceia scap de brbatul sau de
femeia dintr-nsii si vin la starea unui suflet de fecioar.
Sufletul ajuns la starea de fecioar are parte de crinul Bunei-
Vestiri a nasterii lui Hristos ntr-nsul.
648. Lui Iisus lucrurile, ntmplrile, oamenii de tot felul, pn
si copiii i prilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii
Iisus ridic oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe
copii de pild: Iisus i-a gsit modelul sufletului deschis spre
Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaz nici o
mpotrivire dialectic, cred totul si pun ntrebri uimitoare de
credint. Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divin este
un lucru de la sine nteles. Nu n zadar s-au alturat aceste dou
cuvinte: copilrie si sfintenie. De fapt, omul ncepe viata cu
sfintenie, apoi o pierde: devine pctos, devine ntrebtorul
complicat al veacului acestuia.
650. Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale. Iar sfintenia
este de la Dumnezeu. De altfel, singurul leac al vietii, s-o scape de
nruire numai sfintenia rmne. Sfintenia este si efectiv si
preventiv. Datori de a o cstiga sunt toti oamenii care vor s se
mntuiasc.
651. Sfintenia, tare seamn a sntate originar, o strlucire
lin a spiritului. Unde sunt acestea si Dumnezeu Se odihneste,
unde lipsesc si Iisus si pierde rbdarea. Este lucrul cel mai greu s
ndupleci omul s urmreasc realizarea sfinteniei.
SFINTII DREPTII
652. Oamenii vointei sunt eroii credintei si sfintii
crestinismului.
653. Sfintii sunt convinsi de pcatele lor. De aceea, judecndu-
se pe ei nsisi vrednici de iad, primesc de la Dumnezeu Raiul si, n
dar, mntuirea.
654. Cei desvrsiti nu simt numai spinul pcatelor lor, ci
gsesc ntr-nsii murmurnd toate pcatele oamenilor. Cci prin cei
desvrsiti se rsfrnge sfintenia lui Dumnezeu, ca printr-o oglind
si ntr-nsii iarsi toat firea omeneasc-si simte durerea si pcatul.
655. Abia lor le ngduie Atotstiutorul Dumnezeu s bat
rzboi cu strictorul firii omenesti si cu sabia Duhului nentrerupt
s-l ard. Dar nu spre el le e privirea, ci avnd toat fptura lor
absorbit de dar, s-au fcut ca un prjol ntr-un rug nearztor si,
strmutati de dragostea lui Dumnezeu, chiar si numai cu atta, c
sunt n lumea aceasta, ard pe stpnitorul ei n inim, ca o sabie
de vpaie.
656. Acesta e focul celei mai mari nevointe prin care au s
treac cei ce ajung desvrsirea, c Dumnezeu nsusi se ascunde
din fata lor, si se prvlesc asupra lor puhoaie de ur, cutnd cum
s-i nghit. Dar de dragostea lui Dumnezeu nimic nu-i mai
desparte (Romani 8, 38-39): nici suferinta, nici ngerii, nici viata,
nici moartea, nici iadul, de care se dovedesc mai presus, cci
desvrsirea dragostei nu mai are pe acestea ngrdire si hotar.
657. n Biseric se nasc de sus si cresc pe pmnt, cstignd n
rzboaie, oamenii mai presus de fire sau dumnezeii dup Dar.
658. n stiint e savantul care sondeaz necunoscutul prin
teorii si le verific pe urm, dac aduc lumin si corespund
realittii sau ba.
n credint, n religie este sfntul, care are alte mijloace de
aflare a adevrului.
Sfntul nu cerceteaz. Viata lui curat e mijlocul de cunoastere
a unei realitti pe care cercettorul savant n-o poate prinde
niciodat.
Stiinta nu angajeaz viata, de aceea nici n-o poate pricepe si
nici n-o poate crea.
659. Cu toate c rul se pedepseste prin sine nsusi, iubirea
divin d totusi putint de iesire din nfundtura ruttii ce se
pedepseste pe sine nssi: de se va gsi cineva s stea bun pentru
fratii si naintea lui Dumnezeu.
660. Acestia, prevzuti de Dumnezeu cu slujba aceasta nc
mai nainte de-a se naste (Galateni 1, 15; Ieremia 1, 5) si trimisi s
o mplineasc, sunt slugile Sale, crora le-a dat avutia Sa pe mn.
661. S nu se cread ngust c dreptul apare numai n religie.
Dreptul poate s se arate n oricare dintre valorile sau talantii lui
Dumnezeu. Dac ns abia apare n religie, asta se datoreste
faptului c numai aici se mai stie ceva despre atrnarea omului de
Dumnezeu.
662. Purttorul oricrei valori, dac va ajunge la cunostinta
atrnrii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
663. Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poart slujba
preotului, ori pe-a mpratului, ori pe-a artistului, ori pe-a
vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a sracului. Un singur
lucru i se cere pentru aceasta: s se cunoasc pe sine ca avndu-si
obrsia spiritual si toat nzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi
drepti care nici nu stiu despre ei c sunt drepti. Pentru ei nestiinta e
o mare acoperire de primejdii si anume, primejdia cderii n
mndrie a celor constienti de virtutea lor. n sfnta lor nestiint ei
sunt simpli ca florile, nu stiu nimic de frumusetea lor.
664. Sfintii, dreptii prin excelent, pe msura credintei si a
curtiei lor mostenit din printi si sporit cu propria lor osteneal
sunt o cuvntare vie, pentru c au ntr-nsii pe Dumnezeu
Cuvntul, Cel ce strig printr-nsii voia Sa ctre ceilalti oameni. n
jurul acestora se ntreste si se ntinde credinta, si multi se
mntuiesc. Prin ei se potoleste anarhia, prin ei se restabileste
echilibrul si armonia si prin ei si ceilalti ntrevd pe Dumnezeu.
Sfintenia e tocmai aceast transparent a lui Dumnezeu n fptura
Sa, prietenia aceea de mare cuviint a sufletului cu Tatl su
singura situatie normal si de la sine nteleas a omului si a
oamenilor.
665. Dreptii fac cumpn ntre Dumnezeu si oameni:
dobndind de la oameni pocinta si de la Dumnezeu, milostivirea.
Cnd lipsesc dreptii dintre oameni, iubirea nu se poate mplini, ci
trebuie s se mplineasc dreptatea.
666. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a tlmci
tainele iconomiei divine, nduplecnd spreolalt amndou prtile,
si pe om si pe Dumnezeu. De multe ori dreptul o pteste, c
primeste sgeti din amndou prtile. Dreptul care moare
osndeste pe nelegiuitii care triesc vedea-vor sfrsitul
nteleptului, dar nu vor ntelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el
(ntelepciunea lui Solomon 4, 16-17).
667. Oare de ce nvinuieste Dumnezeu pe oameni de faptul c
nu se mai naste dreptul printre dnsii si c ei nu bag de seam?
Rspunsul e urmtorul: dreptii sunt uneltele lui Dumnezeu,
prin care sftuieste neamurile si, prin rostul lor, face cu putint
milostivirea Sa peste oameni; pe cnd dac nu-i are, oamenii vor
da peste urgia drepttii Sale, dup faptele lor. Familia, cu roadele
ei mpovrate de frdelegi, l aduce pe Dumnezeu la impas; drept
aceea, oamenii sunt trasi la rspundere si se afl n aceeasi
primejdie cu smochinul fr road (Luca 13, 6; Marcu 11, 13).
Cutat-am printre ei, s gsesc un om ca s se poarte cu
dreptate naintea fetei Mele pentru tara aceasta, ca s nu o pierd, si
n-am gsit (Iezechiil 22, 30).
668. Dumnezeu este ndelung-rbdtor si mult milostiv, dar
nepedepsit nimic nu las(Naum 1, 3). ns nimic nu face fr s
arate taina Sa slujitorilor Si (Amos 3, 7). Iat dreptul ca vestitor al
vointei lui Dumnezeu, ca vztor nainte, dincolo de zarea
dimensiunii a patra, timpul. Sfnta Scriptur ar fi o copie de pe
nevzuta Carte de la crma lumii. Dreptul ajunge la obrsia
Scripturii.
669. Slujba cea anevoioas si plin de primejdii o au ns
dreptii, cnd trebuie s dea pe fat pcatele poporului (Plngeri 2,
14; Ieremia 14, 10; Isaia 58). Prin stiinta lui, dreptul, sluga Mea,
va ndrepta pe multi (Isaia 53, 11). De aceea trebuie s fie
deodat si stlp de fier si zid de aram (Ieremia 1, 18) si fat de
cremene (Isaia 50, 7); si, pe deasupra, tuturora, trebuie s fie
pstorul cel bun, care-si pune viata pentru oile sale (Ioan 10, 11).
ntr-adevr, slujba aceasta n-o poate face dect un lepdat de
viat si un ndrgostit de Dumnezeu. De aceea zice Petru, c si
dreptul abia se mntuieste (1 Petru 4, 18), socotind greutatea
sarcinii. Cci nimeni nu e drept fr vreun rost de la Dumnezeu,
Ir vreo treab de fcut.
Mntuirea dreptului e conditionat de mplinirea destinului su
de la Dumnezeu si e primejduit de crutarea vietii proprii, cnd o
face n dauna intentiei divine.
SIFILISUL
670. Acum cinci veacuri, la 1492, Columb aduce n Europa
vestea descoperirii Americii, iar matelotii lui aduc Europei
sifilisul. Isprava lor a luat proportii, nct, pentru stvilirea
urmrilor dezastruoase ale spirochetei, faculttile de medicin au
creat catedr de sifiligrafie. (...)
E recunoscut de toti extraordinara repeziciune si putere de
adptare a organismului la orice accident si mprejurare; adaptare
aproape automat. De pild, unui tietor de lemne i alunec mna
n pnza fierstrului su, cu cteva sute de turatii pe secund. De-
abia a simtit grozvia si cade n nesimtire. Un soc nervos opreste
afluenta sngelui la creier, ceea ce aduce cderea n nesimtire,
organismul st astfel locului, fr vreo miscare, cci altfel ar
conturba lucrul zorit al aprrii automate. Un val de snge nvluie
rana care se coaguleaz n atingere cu aerul si formeaz un nvelis
izolator. Ca la o comand, fibrina din snge se si transform n
mici ate, pe care le ghemuie ca un dop, n corpul tieturii, unde se
si apuc s repare, lipind, completnd etc. Temperatura local se
ridic, atingerea devine dureroas, ca s fie asigurat linistea
aprrii organice. Toat aceast adaptare la noua situatie dovedeste
un serviciu automat de sigurant a vietii. (...)
Fat de bacilul sifilisului, atitudinea serviciului de sigurant e
cu totul stranie: nu se apr, nu d alarm, i las deschise toate
cile, i ngduie s umble n inspectie prin ntreg organismul si-l
las s mnnce ce pofteste, pn si scoarta de pe creier. De
aceea a trebuit stiinta s ia msuri mpotriva lui, fiindc natura nu
vrea s se apere.
Nu cumva Treponema asta e o pedeaps nendurat, aruncat
ca o frn mpotriva destrblrii? Nu cumva, n fata acestei
pedepse i s-a luat firii dreptul de aprare? De ce nu se apr? (...)
Tare-mi vine-a m gndi la locul din Ieremia proorocul, unde
zice: Iat, voi trimite asupra voastr serpi si scorpii, mpotriva
crora nu-i descntec si v vor musca, zice Domnul (Ieremia 8,
17). (...)
Iat, dar, pedeapsa nendurat peste care d mintea cnd nu-si
nfrneaz poftele: e dat jos de pe tronul conducerii si, cu totul,
trup si suflet, prvliti, legati n casa de nebuni.
SMERENIA
671. Primirea umilintei e cea mai mare putere a dreptului; pe
cnd rzboiul pentru mndrie e dovada celei mai mari neputinte.
672. Suferinta mai are si un alt rost. Prin ea ngduie
Dumnezeu oricui, nensemnat la slujb sau chip, s-ti sar n obraz
si s ti-l plmuiasc cu ocrile cele mai de pe urm. Si cine ar
putea s fac mai bine o treab de asta, dect un om de nimica, dar
totusi de vreo treab lui Dumnezeu.
673. ngduie Dumnezeu s-ti auzi faptele pe nume. Cci
foarte mari trcoale d vrjmasul n jurul celor ncercati, pentru
pcatele lor trecute, ca s-i scoat din calea mntuirii, ispitindu-i s
nu se smereasc, ci s-si apere onoarea.
674. Ne-am putea ntreba: de ce ngduie Dumnezeu palme
peste fata dreptului? Rspundem c nu este alt cale de sfintire si
c, naintea lui Dumnezeu, nici cerul nu este destul de curat (Iov
15, 15); iar sfintire fr smerenie nu este. Pe noi ns, cei pctosi
si grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de
pcatele noastre, stiute sau nestiute, ca s ni le cunoastem si s ni
le mrturisim de vreme ce nu lum aminte la predica Bisericii
dect lund, cu att mai vrtos, prjina ocrilor. Dac ne-am
cunoaste ct suntem de pctosi, ne-ar fi mult mai usoar ispsirea
vinovtiilor. Dar cnd nu ne cunoastem vinovtiile, ne nselm
dup prerea noastr cu dreptatea pe care n-o avem, si
necunoscndu-ne, nu rbdm cele ce vin peste noi, cu rnduiala lui
Dumnezeu. Drept aceea, cnd auzi pe cineva fcndu-te tob de
ocri si blesteme, nu te pripi cu mintea si nu sri cu gura,
rspunzndu-i ce nu trebuie. Nu-l ntreba pe el: de ce m ocrsti,
ci ntreab-te pe tine oare de ce m ocrste omul acesta? n orice
caz, rspunde ca David: pentru pcatele mele Domnul i-a poruncit
s m ocrasc si s m blesteme; dar ndjduiesc, pentru
npstuirea ocrii, mila lui Dumnezeu.
675. S zicem c, dup prerea ta, ai avea o viat bun dup
voia lui Dumnezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin,
la o ntmplare oarecare, un vecin sau propriul tu copil sau sot,
s-ti ard obrazul zvrlindu-ti vorbe grele: prpdit, ucigas,
hoat. Iar tu, nestiindu-te de vin cu nici una din acestea si
nepricepnd ce se lucreaz la mijloc, se poate s sari, ca muscat
de sarpe, cu si mai grele vorbe, aprndu-te si ndreptndu-te, iar
pe cel ce te cearc, apsndu-l si ucigndu-l cu mnia. Nu e bine,
nu te grbi, ci socoteste cum trebuie: poate c nu ti-ai mrturisit,
asupra ta, vreo greseal cu propriul tu sot, nainte de vreme, iar
sotul tu ti aduce aminte acum, ntr-un suvoi de mnie, fr s stie
c pcatul o dat tot rbufneste, orict uitare s-ar fi asternut peste
el. Poate c si copilul si strig n ocara sa vreun pcat al printilor,
de care trebuia crutat, fie cu fapta, fie cu gndul. Poate c vreun
gnd ru asupra vietii sale, el la vreme ti aduce aminte, sub form
de necuviint, greseala ce era s-o faci asupr-i. Uitasesi s ti le
mrturisesti, s te dezlegi de vina lor si iat, ti se aduc aminte.
Cci, prin cei apropiati primim arsurile cele mai curtitoare, stiut
fiind c nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alt parte, poate
c putine zile mai avem si, din ngduirea lui Dumnezeu, se rstesc
la noi viclenii, cei ce ne-au ndemnat la pcate, si, prin vreo gur
slab, ne strig vinovtiile uitate pe care mrturisirea si lacrimile
noastre nu le-au sters.
Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, n necazuri bucurati-
v
(1 Tesaloniceni 5, 16). Cci celui lmurit n cile lui Dumnezeu tot
ce i se ntmpl spre mai mult lumin i se face, ori pricepem, ori
nu pricepem aceasta. Grija noastr s fie: de-a nu strica ce
tocmeste Dumnezeu.
676. Vremea de amrciune tine de obicei ct tine aplecarea
spre mndrie; cci celui smerit nimic nu-i poate sta mpotriv: nici
lucrurile, nici oamenii si nici dracii.
naintea lui Dumnezeu adevrata virtute e smerenia care
tmduieste, curt, apr si ntoarce toate spre pace. Deci, cnd
amrciunea ncercrii si-a mplinit lucrul, iarsi ntoarce
Dumnezeu toate spre bucurie.
677. Multi, pn nu-si nteleg greselile, se cred curati
aprndu-se: c n-au omort, n-au dat foc si asa mai departe. De
fapt ei sunt nchisi si legati la minte cu un vl de ntuneric care nu
se rupe altfel, dect numai cnd le izbesti pcatele peste obraz.
678. Cui i se pare c st, s ia aminte s nu cad. De aceea,
stm improvizat, n nesigurant, n atrnarea milostivirii lui
Dumnezeu. Firea noastr, nc nu este ntrit ca s poat sta. A
sta este nltarea care se corecteaz cu cderea. Depresiunea de
asemenea nu este stare de mas. O cdere n umilint, convins de
binefacere si pe multi i-a folosit si la mai mari msuri i-a adus
dect pe multi dintre nevoitorii constienti de calea sfinteniei.
679. Necertat nu te smeresti. Si nesmerit nu apare nrudirea ta
cu crucea, ca s o iubesti, ca pe ceva n care esti smerit (smerenia,
iubirea si crucea sunt din aceeasi familie a desvrsirii).
Si crucea cu nvierea care-i urmeaz era punctul de vedere
al lui Dumnezeu. Omul voia s-l scape pe Dumnezeu de cruce.
Dumnezeu se ceart cu omul n numele dragostei.
Satana i era milostiv lui Dumnezeu prin Petru si ucigas prin
Iuda. Satana, prin frica de suferint a trupului si prin ignoranta
ratiunilor mntuirii, tine omul n ngustime, n nedezvoltare, n
nonsens, cu un cuvnt: n sminteal cu Dumnezeu.
680. Mare este acela care numai de mrimea lui nu se ocup.
Este cel ce creste fr s stie, ca bobul de gru n strlucirea
soarelui.
Dac este o crestere natural este si o crestere supranatural,
cci adevrata dimensiune a desvrsirii este smerenia.
Drept aceea, dac nu puteti ntelege mprtia lui Dumnezeu,
cel putin primiti-o ca un copil n care nu se ntmpl nici o rvsire
dialectic.
SMERENIA $I CURAJUL
681. Smerenia si curajul s-ar prea doi termeni opusi. Cu toate
acestea, n viata duhovniceasc ei se armonizeaz, ba se si
completeaz. Absenta sau mputinarea unuia slbeste pe cellalt si
ntre ei trebuie tinut un echilibru. Cci viata crestin orientat
numai spre umilint ia o nftisare de sclavie spiritual, de
pipernicire la liter si pierde curajul. Deasemenea, orientarea
numai spre ndrzneal personal si spre profetism distruge
bisericitatea si sobornicitatea crestinismului, provocnd fie erezie,
fie schism, deci pierde smerenia.
SMERENIA (CHENOZA) MNTUITORULUI
682. Ziditorul fpturii, Mntuitorul nostru, ndur o micsorare
a Sa n Duh, pe potriva msurilor noastre omenesti, cu fiecare
vrst, cu fiecare rnd de oameni pn la sfrsitul veacului. Si se
sileste, ca un mare smerit s ne nduplece, prin alegerea cea de
bunvoie, s suim la msura Sa dumnezeiasc. Se micsoreaz pe
Sine la msur omeneasc, dndu-se mintii noastre s-i semuiasc
pretul, si, dac l va afla, s ridice firea omeneasc la msura
dumnezeiestii Sale smerenii, adic s fim dumnezei dup Har.
683. Iat pe Dumnezeu crmuind lumea si, totusi, cu mare
smerenie, btnd si asteptnd la poarta zidirii Sale s I se deschid
si s fie primit... ntr-unii Se naste, ntr-altii sporeste cu vrsta si cu
ntelepciunea, ntr-altii propovduieste, ntr-altii minuni svrseste
si n sfrsit ntr-unii Se schimb la fat n lumin dumnezeiasc;
iar ntr-altii foarte multi de acestia neasemnat Se chinuieste.
SPIRITISMUL
684. Frdelegea vorbirii cu mortii, sau spiritismul, are
vechime mare. n zilele noastre, a ajuns o adevrat mod de lume
mare, si, fiind cea mai subtire dintre amgiri, e si cea mai
primejdioas rtcire. (...)
Biserica nu tgduieste spiritismul, ci-l opreste. Iat de ce:
Spiritul care vine nu poate aduce nici o prob ndeajuns de
convingtoare despre fiinta sau identitatea sa. Poate nsira dovezi
dup dovezi, artnd c stie lucruri, pe care, ni se pare nou, numai
rposatul putea s le stie. Dar si ngerii ri sau spiritele pot s le
stie tot asa de bine. n nici un chip nu putem fi siguri de identitatea
celui ce vorbeste sau scrie ntocmai ca rposatul. Se-ntmpl,
adic, cea mai mestesugit substituire a persoanei, care e nlocuit
si copiat ntocmai ntru toate, cum o stiam si noi, ca amgirea
noastr cea din bun credint s fie desvrsit: iar noi s credem o
lucrare de amgire, ca pe cea mai adevrat descoperire de
dincolo. Si, vznd c cele mai multe descoperiri se mplinesc mai
pe urm, primesti fr control cea mai de pe urm nselare. Iar
aceasta o ptesc mai ales cei ce ocolesc sfintele Predanii ale
Bisericii si umbl dup miastra nselare ca s-i povtuiasc aceia
ctre lumea de dincolo. E si mai usor: spiritismul nu cere lupta cu
sine nsusi, nu cere sfintirea vietii, nu cere recunoasterea
dumnezeirii Mntuitorului, nu opreste ispitirea de Dumnezeu
cci tocmai asta e spiritismul. Ba, dac tii neaprat la acestea, de
teama s nu te afli n greseal, ti le cere si pe-acestea, dar numai
ca, pe lng toate acestea, s mai crezi si n spiritism, adic si n
altceva pe lng Biserica ntemeiat de Dumnezeu. Iar cu vremea,
cstigndu-ti ncrederea, te poti pomeni cu sfaturi mpotriva
mntuirii, sau prad nlucirilor care clintesc mintea din dreapta
socoteal.
Am putea fi ntmpinati de adeptii spiritismului cu cuvntul c
dintre sfinti multi au grit cu ngerii, iar unii cu adevrat au grit si
cu cei mutati de aici, ba si la viat i-au ntors; dar asta a fost din
ngduinta lui Dumnezeu, ca o mrturie a nemuririi sufletului si a
nvierii celei de obste, si ca o slav cu care i-a cinstit pe sfinti. Din
cnd n cnd se arat ntre oameni ct ascult Dumnezeu de sfinti
cnd arde ntr-nsii iubirea de oameni si voiesc s-i scape de vreo
mare nedreptate npstuit peste dnsii: ei cer de la Dumnezeu
mrturia celui de dincolo de mormnt. Dar de la minunile lui
Dumnezeu prin sfinti si pn la descoperirile spiritiste e tot atta
deprtare, ct de la sfinti la ispititorii de Dumnezeu. Viata
Sfntului Ciprian, care nainte de a fi crestin era mare vrjitor si
nseltor de oameni, ne poate sta mrturie si n privinta
spiritismului.
Alt pricin, pentru care Biserica si opreste fiii de la calea
lturalnic a spiritismului si a vrjitoriei de toate treptele e si
aceasta: s-a bgat de seam c practica spiritismului duce la
nebunie. Fcndu-se cercetare undeva, ntr-o cas de nebuni, s-a
gsit c 70 de insi la sut fcuser spiri-tism. Cum se ajunge la
nebunie e usor de priceput: fiecare sedint se poate face numai
dac toti cei din adunare se nvoiesc s mprumute din ei o anumit
putere nervoas, trebuitoare spiritului de dincolo, care scrie sau
vorbeste printr-unul din cei adunati. Acela si pierde constiinta de
sine n vremea sedintei, cade n trans. mprumutarea puterii
nervoase pe care o solicit spiritele spre a putea comunica
dincoace e mai mult o nvoire la jaf pe socoteala snttii nervilor,
jaf care duce, ncetul cu ncetul, pe unii mai repede, pe altii mai
trziu la a nu se mai putea sluji de minte si de nervi, cci tlhrite
de spirite slbesc si, oarecum zicnd, si schimb firea, nct toate
le vd printr-un duh strin, altfel dect cealalt lume normal. Asa
ncepe pe ncetul s se arate nebunia, de cele mai multe ori fr
ntoarcere.
685. Biserica e datoare s-si crute fiii de ispita cderii ntre
tlharii cei de duh; de aceea opreste lucrul acesta si-si previne
credinciosii cu sfatul Sfntului Pavel, dat Tesalonicenilor,
iscoditori si ei de taine:
Taina frdelegii se nfiripeaz... Ivirea aceluia va fi prin
lucrarea lui Satan, nsotit prin tot felul de puteri si de semne si de
minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite, pentru fiii pierzrii,
fiindc n-au primit iubirea adevrului, ca s se mntuiasc. Pentru
aceea Dumnezeu le trimite amgiri puternice, ca s dea (dar)
crezmnt minciunii, si s cad sub osnd toti cei ce n-au crezut
adevrul, ci au ndrgit nedreptatea (2 Tesaloniceni 2, 7-12).
Cci cale nedreapt ndrgesc toti acei ce iscodesc lturalnic
tainele lui Dumnezeu, cele nchise n zile viitoare.
SPOVEDANIA
686. Atta vreme ct tinem pcatele nemrturisite, ascunse cu
voia, atta vreme atrn pedeapsa lor asupra noastr, ca o sabie
care st s cad peste viata noastr. De ndat ns ce mrturisim
pcatele si vinovtia, primejdia mortii o nltur Dumnezeu de
deasupra noastr.
687. S nu uitm ns c una e lupta si suferinta omului
mrturisit si alta e suferinta omului nemrturisit. Unul e luminat la
minte, linistit si cstig din nou nevinovtia; cellalt e ntunecat,
ndrtnic si mai ru se afund. Unul e asculttor de duhovnic,
asta-i usureaz rbdarea ncercrilor; cellalt nu ascult de nimeni,
ceea ce-i face ndreptarea cu neputint.
688. Spovedania deas trebuie tinut ns la pretul ei. Tinta
sufleteasc a monahului fat de tain trebuie ndreptat atunci cnd
se dovedeste usurtate la mijloc. De aceea, o prea deas
spovedanie, n sufletele neadncite, se banalizeaz. De aceea ne
ajutm de cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor, care
poate fi orict de deas.
689. Spovedania deas si cercetarea constiintei au rostul de a
slbi din fire deprinderile patimilor si a pune n loc deprinderile
bune sau virtutile contrare patimilor.
690. Gndurile ptimase nemrturisite sau simplu spuse au
nsusirea c se ntresc si se fac funii, cum zic printii si trag
mintea la nvoire si la fapt, care este pcat.
691. Pcatul acesta este: nfrngerea moral a sufletului de
ctre un gnd ru. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte
de a se ntri si de a birui mintea, cci de ndat ce sunt spuse le
piere puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
692. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alt constiint,
mai limpede. Controlul tuturor gndurilor e lege n clugrie.
Nentrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru c singur nu te
poti apra de sgetile slavei desarte.
STPNIREA
693. Apostolul Pavel, tlcuieste autoritatea lumii acesteia, ca
provenit din autoritatea lui Dumnezeu, si cine se mpotriveste
stpnirii, lui Dumnezeu se mpotriveste. Reactionarismul este un
pcat, este o atitudine fals religioas. Din acest motiv, crestinii
trebuie s dea ascultare cezarului, s se roage pentru el, si s-i
plteasc dajdia. Supunerea fat de stpnire este din ratiuni
divine: din iubire universal de oameni si nu din oportunism sau
din fric.
STRUCTURA GENETIC $I CON$TIINTA
694. Situatia, isprvile si tendintele ce le avem, toate se
rsfrng, se rezum si se nscriu n structura noastr genetic, dar
si n sfera constiintei. Aci, n constiint, se rsfrng isprvile
pmntului, si, peste ele, n aceeasi sfer, tot atunci, sau mai trziu,
lumineaz seninul cerului, sau fulgerele drepttii divine.
695. n iconomia organic, genezele recesive, desi latente, sunt
ca si inexistente, dac sunt dublate de perechea genezelor
dominante. Nu tot asa e cazul si n ce priveste sfera constiintei.
Iarsi o mic asemnare: de cnd undele hertziene ale
posturilor de radio-difuziune circul n jurul nostru, ne strbat fr
s prindem nimic, oriunde ne-am afla, vestile si povestile din
lumea ntreag. Le prind ns aparatele de receptie, care le
transform pe ntelesul nostru. Cam asa ceva se ntmpl si cu
energia germenilor infirmi ai structurii noastre genetice:
organismul nu nregistreaz aceast energie, dar o nregistreaz
sfera constiintei, si ne-o tlmceste printr-un conflict strfund n
temelia noastr.
696. nsusirea sufletului de a-si cunoaste si recunoaste pe
Tatl, sau de a se lepda de El, e dependent si de constructia
genetic a trupului, n care va avea s petreac o vreme.
697. nclinarea sufletului face interferent cu nclinarea
trupului n care a fost trimis. Deci, dac vine ntr-un trup n care
gseste numai dezechilibru, nu-si va putea manifesta nclinarea sa
ctre cele de sus, ci va asista neputincios lng un aparat stricat,
care nu cnt, ci huruie.
Toate chinurile constiintei izvorsc din simtirea acestor
infirmitti, ce zac n strfunduri, si de unde ele rbufnesc pn n
suprafata faptelor vzute. Ca s usureze Dumnezeu povara unui
suflet, de multe ori l crut de cunostinta infirmittii n care trebuie
s petreac. Asa vedem senintate si la idioti.
STUDIUL
698. Profesorii ascund solutiile temelor, ca s ia banii elevilor
si studentilor.
699. Nu te rspndi cu multe crti.
700. Cine face curte nu face carte.
SUFERINTA
701. S nu uitm c una e lupta si suferinta omului mrturisit
si alta e suferinta omului nemrturisit. Unul e luminat la minte,
linistit si cstig din nou nevinovtia; cellalt e ntunecat,
ndrtnic si mai ru se afund. Unul e asculttor de duhovnic,
asta-i usureaz rbdarea ncercrilor; cellalt nu ascult de nimeni,
ceea ce-i face ndreptarea cu neputint.
702. Cunostinta cea din ptanie, sau nvtturile din durere
singura cale care poate nvta ceva pe oameni.
703. E bine s lum aminte nssi mrturia proorocului David
Mrturisi-voi Domnului frdelegea mea! Si ndat ai ridicat
pedeapsa pcatului meu (Psalmul 31, 6) , precum c ndat dup
mrturisire Dumnezeu ridic pedeapsa pcatului; totusi nduri
ncercri si de multe ori ani de zile n sir. S fim ntelesi:
ncercrile acestea nu-s pedeaps, ci scoal, lumin pentru minte si
mil de la Dumnezeu. C le simtim ca suferinte? De nu le-am simti
ca atare, n-am nvta nimic.
Precum plcerea e dasclul pcatelor, asa durerea e dasclul
ntelepciunii; iar din odihn, pn acuma nc n-a iesit ceva de
folos.
704. Toate darurile nchise n destinul nostru sunt ngrdite cu
suferinte, si numai la attea daruri ajungem, prin ct suferint
putem rzbi cu bucurie. Numai atta bine putem face, ct
suferint putem ridica de pe el. Numai atta mngiere putem
aduce ntre oameni, ct amrciune putem bea n locul celor ce
vrem s-i mngiem. Atta strlucire va arta iubirea de
Dumnezeu si de oameni n noi, sau att de puternice vor fi mila si
adevrul n noi, ct vpaie de ur nfruntm bucurosi pentru
Dumnezeu si oameni.
705. E bine de stiut si faptul c darurile lui Dumnezeu dau o
mare putere de a suferi, cu senintate, orice potrivnicie n calea
darului si, rbdnd cu liniste, toate piedicile cad pe rnd, printr-o
nevzut rnduial dumnezeiasc.
706. Fr libertate si fr har, nici o suferint nu plteste
nimic, cu att mai putin suferinta din iad. Suferinta aceea, desi
foarte mare, nu rodeste nici o ndejde de pe urma ei. Dar
libertatea, iubirea si harul celor de pe pmnt pot ndupleca pe
Dumnezeu s scoat din munc sufletul ce n-a ajuns la sfintenie
deplin.
707. Suferinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta.
708. Durerea nu e obiect sntos de meditatie. De durere
trebuie s scapi, s o depsesti, s fii deasupra ei. Dar trebuie s
vin cineva s te scoat din cercul tu chinuitor de ngust. Cci
durerea ta te ia n vrtejul ei si te nchide dinspre toat lumea si
dinspre orice lume. E parc o prelungire a iadului dup tine.
Cu ct orizontul tu e mai ngust si mai ngustat de durere, cu
att nelistea ta e mai mare si poate s fie mai mare ca n toat
lumea.
SUFLETUL
709. Sufletul are si el o parte ptimas, care, prin negrij,
nrvindu-se cu viata cea trupeasc, asa se nvoieste si se leag de
tare cu plcerea din lumea aceasta, nct n-ar mai vrea s-i moar
trupul, ci ar vrea s fie vesnic viata aceasta vremelnic. Poate c
si de aceea a lsat Dumnezeu viata aceasta asa de necjit, ca s ne
mai si sturm de ea.
710. Si sufletul are patimile lui: prerea, slava desart si
mndria iar dac scap de aceste bucurii mincinoase, druindu-le
Dumnezeu n schimb adevrate bucurii duhovnicesti, cad n
primejdie de a se ndrgosti asa de tare de propriul lor suflet,
pentru faptul c se face curat, nct sufletele lor se sting si se pierd.
Bucuria nenfrnat, chiar cea pentru daruri cu adevrat
duhovnicesti, te poate face s uiti c nc n-ai iesit cu totul din
mprtia ispitelor.
711. Sufletul care se mntuieste este acela care nu mai trieste
pentru sine, ci pentru Dumnezeu sufletul care s-a izbvit de sine
si petrece ca un dus din lumea aceasta. Viata si dragostea lui
ntreag este numai Dumnezeu, Care-L face s uite de sine, iar
cnd revine n lumea aceasta, se urste pe sine. Evanghelistul Ioan
prinde tocmai aceast a treia treapt a luptei cu sine nsusi, dup
cuvntul Domnului, care zice: Cine-si iubeste sufletul su l va
pierde; iar cine-si urste sufletul su, n lumea aceasta, l va pzi
spre viata vesnic (Ioan 12, 25). Deci, de-am strluci
duhovniceste ca soarele, ceea ce la putini se ntmpl, de una s ne
tinem: c nu suntem din lumea aceasta si nu trebuie tintuit aici
dragostea noastr.
712. Dac mbinarea sufletului cu trupul n-ar fi strunit din
voia lui Dumnezeu, nsusirile sufletului ar fi ca niste fulgere, care
ar prli ntr-o clip frma de trn a trupului n care zboveste
suflarea lui Dumnezeu.
713. Trupul trieste, dac e locuit de suflet; iar sufletul trieste,
dac e locuit de Dumnezeu. Asadar, sunt oameni care au ntr-nsii
suflete vii, si sunt oameni care au suflete moarte (Apocalips).
714. Starea sufletului dincolo de mormnt este continuarea
strii sale pmntesti, fie de viat, fie de moarte.
715. Cel ce a nviat n sufletul su cunostinta si iubirea lui
Dumnezeu, ct vreme era pe pmnt, acela a nviat pentru
vesnicie; iar cel ce a omort acestea n sufletul su si moartea l-a
prins n acestea, acela a murit pentru vesnicie. Acela a omort
mprtia lui Dumnezeu dinluntrul su si a nlocuit-o cu mprtia
chinurilor vesnice, n care a intrat nc din viata pmnteasc.
716. Sufletul, amgit de convietuirea cu animalitatea trupului,
are s poarte chinurile rsturnrii rolurilor de ndat dup
desprtirea sa din robia uneltei sale.
717. Orice fapt trupeasc a fost mai nti o fapt sufleteasc.
O cdere n curvie e mai nti o cdere n spirit. n spirit e
nclinarea si cderea. Iar aceasta e de la convietuirea cu trupul n
care s-a retras ispititorul si-l munceste cu pofte. Dar ispititorul nu
poate face nimic fr consimtirea sufletului. Aceast consimtire
ns nnegreste sau spurc fat sufletului; l face din ce n ce mai
mnjit de poftele mpotriva firii.
718. Dup ncetarea trupului, poftele, stropii acestia de noroi
mproscati din trup pe suflet, strnesc n sufletul desfcut de trup o
vpaie de pofte, care-l muncesc cel putin tot atta ct l-ar chinui
setea pn la moarte, pe unul care ar trece Sahara si n-ar gsi ap.
719. Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are s se
chinuiasc n felul fiecrei patimi, care l-a ros n viata
pmnteasc.
720. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de
mncare, un betiv, un curvar, nu scap de tirania poftelor sale, ci
acestea l chinuiesc fr de sfrsit si se mresc pe msur ce nu pot
fi satisfcute lipsind trupul, iar constiinta i strig mereu osnda
lui Dumnezeu si zdrnicia suferintei sale.
721. Dumnezeu a pedepsit pn si cu lepr. Deci lepra si orice
lepr, urmrite la obrsiile ei, arat c pcatul sufletului atrage
dup sine pedeapsa trupului, dar i aduce sufletului smerenia,
sntatea mintii.
722. Oare n Templul sufletului nostru se va gsi vreun copil
sau mcar vreun orb s-L primeasc pe Iisus?
723. Aspiratia sufletului dup realizarea desvrsirii sale, asta
este toat istoria omului.
$TIINTA
724. Mult stiint apropie pe om de Dumnezeu, putin stiint l
ndeprteaz si de stiint si de Dumnezeu. Omul atta pretuieste
ct apropiere de Dumnezeu si-a cstigat n sine.
725. Stiinta, filosofia, medicina si celelalte discipline ale
preocuprilor omenesti, chiar si dreptul, care pune crucea pe masa
de judecat, toate la un loc nu pot s dovedeasc, nici c exist
Dumnezeu, nici c nu exist. Toate aceste discipline ale stiintei
sunt ns folositoare cnd si cunosc marginile si cnd nu trec ntr-
o alt zon a existemtei, unde nu au competent si nici mijloace de
cercetare.
726. n stiint e savantul care sondeaz necunoscutul prin
teorii si le verific pe urm, dac aduc lumin si corespund
realittii sau ba.
n credint, n religie este sfntul, care are alte mijloace de
aflare a adevrului. Sfntul nu cerceteaz. Viata lui curat e
mijlocul de cunoastere a unei realitti pe care cercettorul savant
n-o poate prinde niciodat.
Stiinta nu angajeaz viata, de aceea nici n-o poate pricepe si
nici n-o poate crea.
727. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De
aceea, cei ce se mrginesc numai la cunostinta unilateral,
inevitabil ajung n nfundtura arogantei care nu stie nimic ceea
ce ptesc numai peticarii stiintei.
728. A nu sti si a recunoaste aceasta, nu e totdeauna o
vinovtie uneori e chiar virtute; ns a sti putin, si a face
glceav c stii totul, asta e descalificare si rusine, si totdeauna o
vinovtie.
729. Problema eredittii mai are un capt, dincolo de biologie
si probabilitate. Chiar numai factorul eredittii, ca s fie cunoscut
ndeajuns, depseste limitele stiintei pozitive.
730. Dac stiinta ar putea prinde momentul cnd apare n
printi o genez (gen) defectiv, ar nsemna pentru ea un adevrat
triumf.
731. Medicul, care crede c, povtuind pe oameni, n-are
trebuint de suflet si de Dumnezeu autorul si stpnul vietii e,
pn la un loc, un bun veterinar.
732. Stiinta fr Dumnezeu si mpotriva omului, s-a apucat s
fac si nebunia ei cea mai de pe urm: desfacerea si aprinderea
stihiilor.
733. Oare stiinta nu asteapt si ea, fr s stie, si nu gteste
venirea zilei Domnului?
TALANTII
734. Sufletul dus n robie e jefuit pe dat de toat agoniseala sa
duhovniceasc. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii
lor falsi fur talantii nostri buni.
735. Cel cu un talant din Sfnta Evanghelie are numai botezul
si talantul lui i se va da celor fr botez, dar cu fapte.
736. ntre cei trimisi de Dumnezeu sunt si oameni ce au darul
s vad dincolo de zare, s aud graiul si cuvintele mai presus de
fire. Dar acestia, la vreme de mare nsemntate pentru ei, cnd li se
deschide ochiul vederii si urechile auzirii celor de dincolo, s nu
ntrzie a cuta povtuirea unui duhovnic, care le va feri inima si
mintea de bucurie strin si care i va ocroti cu dulama smereniei.
737. Darurile lui Dumnezeu ascunse n noi nu le stim, dar
satana le vede; si, ca un tlhar viclean, pndeste vremea darului de
sus s se deschid n viata noastr si de nu-l va afla acoperit de
smerenie si dreapt socoteal, vars el, ca pe un jgheab, pustiirile
lui pe fgasul lui Dumnezeu.
738. Ce ti-a dat Dumnezeu dar, asigur-l cu ntrebarea si
ocroteste-l cu smerenia si cu att mai vrtos nu iesi din sfatul unuia
dintre nebgatii n seam slujitori ai lui Dumnezeu.
739. n fiecare om este nchis o msur a lui, dup cum ne
asigur si Sfntul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta s nu treac
nimeni, dar nici s nu se loveasc nimeni a o ajunge.
740. Toate valorile, talentele, ar trebui s se negustoreasc
ntre oameni, n favoarea lui Dumnezeu, cci precum este o
ierarhie a valorilor, tot asa este un Ierarh al lor.
741. A nu lucra cu valorile, n sensul n care le-a rostuit
Dumnezeu, nseamn a iesi din ierarhie si a face anarhie.
742. Purttorul oricrei valori, dac va ajunge la cunostinta
atrnrii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
743. Un brbat de stiint, care mrturiseste n mediul su pe
Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conductor de neamuri, dac se
declar atrntor de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca si cum
atrnarea de Dumnezeu ar fi o mare slbiciune si vinovtie. Si asa
ptesc pe rnd toti druitii lui Dumnezeu cnd nu se nvoiesc la
sfatul lumii, s tlhreasc pe Dumnezeu de darul ce li-l dase spre
tot lucrul bun, ce au s-l mplineasc n lume.
744. Pentru o alunecare a omului de la nume la numr, au s
dea seama toti nzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu
rspunderi, cu mriri, cu puteri si cu tot felul de haruri.
Regele David, nzestrat deodat cu darul stpnirii si cu darul
proorociei, a cptat o strasnic pedeaps, numai fiindc a
ndrznit s numere poporul (2 Regi 24). Darul proorociei i s-a luat
o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oameni si doar el
gresise, nu poporul
(2 Regi 24, 17).
Deci, naintestttorii si detintorii puterii au s dea seama,
chiar de venirea sabiei dup dreptate.
745. Cu talantul Botezului sunt druiti crestinii, talantul
ngropat si de putini dezgropat si sporit.
746. Convertirea talentelor este un mare talent. nzestrrile lui
Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente, de care s ne
bucurm numai noi. Talentele sunt nzestrri de energie divin,
spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaste.
Aceasta d ndrzneal mucenicilor, rbdare pustnicilor, darul
cunostintei, curajul adevrului, nebunia pentru Hristos,
interpretarea vietii n perspectiva luminii divine.
747. Prezenta lui Iisus n toate fragmentele timpului este ceea
ce d talantilor valoarea lor de energii divine.
748. Cel ce recunoaste Providenta de la Dumnezeu a talentelor
sale va mai primi si celui ce i se pare c nu le are de la Dumnezeu,
i se va lua si ceea ce i se pare c are.
TENSIUNEA DINTRE MINTE $I PATIMI
749. S ne apropiem de o analiz concret a tensiunii dintre
minte si patimi.
Care este mecanismul biologic al instinctului de reproductie?
Instinctul acesta are ca obrsie material o gland endocrin,
care vars o substant chimic n snge, care la nivelul creierului,
erotizeaz scoarta cerebral. Aceast erotizare const n aparitia pe
ecranul mintii a gndurilor si a imaginilor n favoarea satisfacerii
acestui instinct.
Ele cer nvoirea.
Cenzura rezist, le respinge.
Constiinta care ocroteste viata omului si sub perspectiv
trans-cendent aduce Numele lui Dumnezeu care arde pe draci
si aduce Crucea Domnului: J ertfa lepdarea de sine, lepdarea de
plcere.
Cnd aceste gnduri de rezistent, puternice si luminoase, sunt
afirmate cu toat credinta si stiind cu certitudine c nsusi Iisus Se
lupt cu Satana n locul nostru, atunci n organic se petrece o
reactie chimic n care substantele endocrine din snge, care
erotizau scoarta cerebral, se neutralizeaz printr-o aparitie de
anticorpi, care fac aceast neutralizare. n felul acesta gndurile
si imaginile si reprezentrile, toate pier si se restabileste un
echilibru si o liniste n minte, asemenea cu linistea pe care a
restabilit-o Iisus cnd a venit pe mare la ucenicii Si nvluiti de
talazurile nfuriate ale mrii, care apoi s-au linistit. (...)
Mrturisirile strfunde de credint n Dumnezeu, de pe urma
unei evidente divine, au ca urmare convertirea, strmutarea fortei
oarbe neutralizate ntr-o energie de o alt calitate si de o nalt
valoare: a iubirii de Dumnezeu si de oameni n genere si
nicidecum nu mai rmne de veun om, ca trup.
Asa prinde putere viata religioas din chiar neputinta
omeneasc. Iat prilej de cstigat la nivel nalt. (...)
Si totusi, talazurile mrii, nfuriate de patimi, iarsi vin si
izbesc n peretii corbiei si n digurile portului...
Trupul e indiferent; fortele sale sunt oarbe. Chimismul
endocrin nu e biruit asimilat, neutralizat dect dup o ciocnire,
criz; la obrsie, n glande, hormoni, se produc iarsi si iarsi.
Satana nu e definitiv biruit pe pmnt; abia n mprtia ce va s
vie oamenii nu se mai nsoar si nu se mai mrit. Lupta de gnd
iarsi ncepe. Omul, ca om, osteneste; Luarea prin surprindere
poate fi aprig; nevoitorul se sperie. Se vede nvluit, dezndjduit
chiar. Dar Dumnezeu nu te-a prsit, chiar dac pe ecranul mintii
au aprut gnduri si imagini de hul mpotriva lui Dumnezeu si te
vezi n imposibilitate de a te mai ruga chiar. Rbdarea nssi a
rzboiului e ultima ta rugciune.
TRINITATEA
750. Revelatiile lui Dumnezeu cu altul se mplinesc ntr-un al
treilea. Subiectul iubitor si iubitul gsesc deplintatea vietii n
mprtia iubirii, care este a treia mprtie a lui Dumnezeu.
mprtia omului si a cosmosului iluminat nu se realizeaz dect
prin Sfntul Duh, n care se ncheie drama, se ncheie cerul. Numai
n aceast Trinitate ne este dat viata divin perfect, n care
subiectul iubitor si obiectul iubit, creeaz mprtia lor, gsesc
continutul definitiv si deplintatea vietii lor.
Trinitatea este un numr sacru, divin, un numr care
simplific, plenitudinea, victoria asupra luptei si diviziunii,
ecumenismul si societatea perfect, n care nu este opozitie ntre
personalitti, ntre ipoteze si fiinta unic.
Misterul crestinismului este misterul unittii, n dualitate
gsindu-si solutia n Unitate - Trinitate. Iat de ce crestinismul are
ca baz dogma hristologic a naturii teandrice a Fiului si dogma
Trinitar.
TRUFIA
751. Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate
valorile si le-a pus n conflict. n valoarea politic trufia strneste
tirania, terorismul, dictatura; n religie, inchizitia, despotismul,
protestantismul; n stiint si economie, materialismul; n art,
senzualismul; n toate a bgat anarhia fat de Dumnezeu, Ierarhul
lor de drept.
TRUPUL
752. Cnd potrivnicul mntuirii noastre se vede btut la prima
piedic cea mai usoar ce o ridic n calea robilor lui
Dumnezeu prin lume, mndria nu-l las s se dea btut, ci le
strneste a doua piedic prin viciile trupului, sau o iubire trupeasc
de sine. La o atare naintare a luptei pentru mntuire se tnguie
trupul, ca s te milostivesti de el; e tnguirea viclean a
stricciunii, care nu trebuie ascultat, ci scoas din rdcin si firea
Icut iarsi curat. De aceea, Printii i-au zis trupului: vrjmas
milostiv si prieten viclean.
753. Fiecare ducem un ateu, necredincios, n spate trupul de
pe noi. De la starea asta si pn la a-l face s fie templu sau
Biseric a Duhului Sfnt (1 Corinteni 3, 16) e de luptat de cele mai
multe ori viata ntreag.
754. Firea trupului fiind surd, oarb si mut, nu te poti
ntelege cu el dect prin osteneal si foame, acestea ns trebuie
conduse dup dreapta socoteal, ca s nu duneze snttii.
Acestea l mblnzesc, nct nu se mai tine vrjmas lui Dumnezeu.
Rugciunea si postul scot dracii poftei si ai mniei din trup.
Foamea mblnzeste fiarele.
755. Cu tot dinadinsul se atrage luarea-aminte c toat lupta
aceasta s nu se duc fr ndrumarea unui duhovnic iscusit, care
stie cumpni pentru fiecare ins aparte: msura, trebuinta si putinta
fiecruia. Postul, adic, s fie msurat dup vrst, dup sntatea
rmas desi postul pe multi i-a fcut sntosi si dup tria si
felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteal. Cei ce s-au grbit fr
sfatul dreptei socoteli, toti au ntrziat sau, ndrptnd, au pierdut.
De aceea, au zis Printii, gndindu-se la cei grbiti s sting
patimile, c mai multi s-au pgubit din post, dect din prea multa
mncare, si preamreau dreapta socoteal, ca virtutea cea mai mare
(Sfntul Ioan Casian, Cuvnt despre Sfintii Printi din Skit,
Filocalia, Sibiu 1946, ed. I, vol.1, p.130; Si ed. II, vol.1, Sibiu,
1947, p.129). Pretuirea ptimas a trupului pe multi i ntoarce
mpotriva duhovnicului, desi nvrjbirea nu-i tine mult, boala i
ntoarce; pe altii, ns, muscati la minte de mndrie, nici nu-i las
s mearg vreodat la duhovnic, desi le tnjeste cugetul. La vreme
de umilint care cearc pe toti si acestia biruie piedica si intr
n lupta mntuirii.
756. E de nenteles cum de nu simte omul cu sufletul c a iesit
din omenie, ci abia simte cu trupul c s-a deprtat de Dumnezeu si
a ajuns o grmad de doage.
E de nenteles c durerea trupului l face pe om s cear
ajutorul lui Dumnezeu, pe cnd durerea sufletului, de strmbtatea
si amortirea lui, nici c se misc.
E de nenteles cum oamenii alearg dup sntatea trupului,
dar dup iertarea pcatelor asa de putin!
URA
757. Acestor dou feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni:
celor ce leapd pe Dumnezeu si celor ce leapd pe oameni din
inima lor. De fapt, nu mai sunt buni dect s fac din viata
celorlalti un iad. Ura, aceast desfigurare spiritual, face mii de
victime, cci stinge pe Dumnezeu si din ochii celorlalti. Ura si
ridic mpotriv si mai mare ur, att a oamenilor ct si a lui
Dumnezeu. Ea un e un climat al mediului viciat, o vifornit, o
boare a haosului. Ea face din viata aceasta o anticamer a iadului.
758. Precum n viata pmnteasc lucra Harul asupra celor ce
se sfinteau si sporea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup,
rmnnd n mprtia Harului, acesta sporeste, desvrsind n ei
iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiintei, n mprtia
Ir de Har, lucreaz demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc
n ele ura.
URMAREA LUI HRISTOS
759. Iisus Hristos e Calea si natural si supranatural a
desvrsirii.
760. Ar trebui s urmm Mntuitorului toat calea Sa
pmnteasc, mcar tot asa de zornic, pe ct ne zoreste foamea si
setea dup cele pieritoare.
761. Nou, neputinciosilor, desi cugetm ale lumii si umblm
n calea pcatelor, nc nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe
frunte si nu ne-a btut piroanele n tlpi. Zic ns: cine vrea s
urmeze pe Domnul si s se asemene cu El, n cruce s se asemene
si, ct poate s cuprind firea omeneasc, asemenea cu El va fi.
762. E lucru de mirare c, pentru pricini pmntesti se gsesc
mii si milioane de oameni care merg cntnd la moarte, dar pentru
mpratul Cerurilor abia se mai gsesc putini, din cnd n cnd,
care s fie linistiti si bucurosi de moarte.
763. Ce folos, c urmrit de o fiar, scapi pn la usa unei case
n pdure, dar n-ai avut grij ca s iei cheia de acas. Dar, Iisus e
nu numai Cheia, ci si Usa mprtiei de scpare.
764. Sunt multi crturari aproape de mprtia lui
Dumnezeu. Sunt toti cei care cred n Dumnezeu, dar nu cred n
Iisus Hristos. Acestia au simplificat tot aparatul religiei, ca
odinioar crturarul cu care a vorbit Iisus. Au rmas cu un
Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult dect s-I recunoasc
existenta. Se multumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care l
deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, desi absolut,
inaccesibil dac nu chiar inexistent.
Fr revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si fr angajarea
n toate consecintele concrete ale acestei Revelatii, crturarii
rmn aproape pe dinafar de mprtie.
765. Toti care nu cred si nu urmeaz lui Dumnezeu sunt morti
naintea lui Dumnezeu.
La acestia s-a referit Iisus cnd descurca pe al doilea spre
rostul su: las mortii s-si ngroape mortii lor.
Ar fi surprinztor rspunsul vreunuia: Doamne, las-m s-mi
ngrop necredinta mea!
766. Cnd ti-a gsit Dumnezeu vreo treab pentru mprtia Sa
ntre oameni, ai isprvit toate obligatiile lumii.
767. A fi ucenicul lui Iisus nu nsemneaz a te opri la mijlocul
uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus nsemneaz o prevedere, un rzboi
si a-ti zidi o cetate. A nu-ti face socoteala aceasta nsemneaz a te
face de rs. Iar a nu te face de rs nsemneaz a-L urma pe Iisus n
toat calea vietii Sale pmntesti, chiar dac ultimul pas al cii l
vei avea de fcut rstignit pe o cruce. Dumnezeu poart pasii
omului, iar acestea sunt marile hotrri spre El.
768. Vecinul tu bate crsmele, verisoara ta a fugit
necununat, feciorul tu fuge de biseric, copiii ti umbl la joc
seara si scuip dup preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate
ai de gnd s te aduci pe tine.
769. O ntlnire cu Iisus nseamn o misiune, nseamn
chemare la apostolie si la toate riscurile tririi de Dumnezeu ntre
irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie s-i iubesti. Nu
cumva sunteti si voi cutnd pe Iisus?
Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El.
Si pn nu-L gsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti
gsesti nici sensul tu, nici sensul lumii. Este la mijloc o revelatie
tripartit, care trebuie s aib loc. Omul este vesnic n cutare dup
ceva, ce nseamn mai mult dect haina si mncarea. El este n
cutarea lui nsusi. Aspiratia sufletului dup realizarea desvrsirii
sale, asta este toat istoria omului.
Mrginirea ta, te doare, stiu. Dar cnd aceasta a ajuns un dar al
constiintei, este semn c Dumnezeu, nemrginitul vrea s cresti
spiritual pe dimensiuni divine. Aceast tsnire n constiint a
darului nemrginirii, este pentru tine argumentul decisiv al
existentei Sale si a rudeniei tale cu El, dac te gsesti pe tine n
functie de Dumnezeu nasterea ta n adevr. Toti marii mistici,
Ir deosebire de confesiune, au nvtat c, n demnitate, n
adncul lumii spirituale se svrseste un proces divin, n care apar
relatiile lui Dumnezeu cu omul: nasterea lui Dumnezeu n om si
nasterea omului n Dumnezeu, adnc n care se ntlnesc iubitorul
si iubitul. Acolo sunt adevrurile experientei spirituale, adevrurile
vii, nu categoriile metafizice sub substante alegorice.
770. O trire a vietii lui Iisus, a primejdiilor la cte te expune
aceasta, grbeste sfrsitul.
VEDENIILE
771. Predania Bisericii Rsritene se fereste de vedenii si si
fereste si fiii, ntruct acestea nu sunt neaprat trebuitoare
mntuirii si, desvrsirea, la care suntem chemati, las n urm
orice vedenie. Revelatia e deplin, iar cele ce mai lipsesc le
asteptm la a doua venire.
772. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia
Rsritului (nlucirile false).
De aceea Rsritul mediteaz fr imagini chiar contra
imaginilor, chiar vedeniile reale le refuz nu din rea credint sau
din mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie
c Dumnezeu nu Se supr cnd se st pe acest punct de vedere.
Singura pomenire ortodox este aceea care nu pune nici un tipar pe
minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine.
Exemplu: Adevr, Duh, Numele lui Iisus din rugciunea
clugrilor: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine, pctosul.
VICLENIA
773. Dumnezeu iart nestiinta, dar viclenia ba. Iar omul cu
socoteal viclean e acela care-si d cu voia toat tineretea
dracilor, rmnnd ca lui Dumnezeu s-I dea o btrnete distrus.
Nu-i va fi zvrlit si btrnetea laolalt cu tineretea?
VIRTUTILE
774. Dac Domnul e ascuns n poruncile Sale, fireste c este si
n strdania pentru dobndirea virtutilor. El este puterea sau
sufletul nevointelor virtutii.
775. Dac prin porunci Domnul ni Se mbie, asa zicnd,
dinafar, ca principiu atractiv, prin virtuti Domnul se manifest
dinluntru, ca principiu impulsiv. Porunca ar fi Cuvntul lui
Dumnezeu ca ndemnare din afar, iar virtutea ar fi Cuvntul lui
Dumnezeu ca ndemnare dinluntru.
VOTURILE MONAHALE
776. Dintre cele trei fgduinte (monahale), cea mai grea e
ascultarea, pentru c are de biruit mai mult patimile mintii, care
discut cu Dumnezeu, n loc s asculte fr discutie.
777. Obligativitatea voturilor monahale poate nceta numai n
cazul extrem de rar cnd se ntmpl din motive clinice a
personalittii omenesti, deci si a constiintei n cazul deplinttii de
constiint, ns fgduintele rmn obligatorii iar lepdarea lor
pcat.
778. ncetarea voturilor e ncetarea clugriei.
779. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al
srciei si, din pricina aceasta, sunt o form decadent de
monahism.
VRAJBA CONFESIONAL
780. Numai sila unei prigoane peste tot pmntul mpotriva
crestinilor i va hotr s lase la o parte orice vrajb confesional si
s fie una, cum au fost la nceput. Nu vor scpa de sub tvlugul
urgiilor istoriei pn nu vor veni si la mintea aceea s asculte si s
mplineasc, mcar la sfrsit, rugmintea cea mai de pe urm a
Mntuitorului n lume.
Poate c n vremile acelea abia vor mai fi crestini, dar oricti
vor rmne, aceia trebuie s treac peste ceea ce ar fi foarte bine s
treac crestintatea vremii noastre si s fie una.
Primejdia comun s-a artat n lume, unirea crestinttii
ntrzie Doamne, pn cnd?
VRAJBA N CAS
781. Vrajba n cas vine din pcate. Toate si au izvorul n
pcate. Neaprat vine vrajba n cas, dac:
1. Cstoria s-a nceput cu stngul, adic cu desfrnarea;
2. Mai vine apoi, dac sotii triesc n cstorie nelegitim, sau
Ir cununie bisericeasc. Este un prim pcat, pe care toti l pltesc
cu vrajba. De aceea, toti trebuie s intre la cumintenie si s se
legiuiasc dac sunt asa;
3. Din curvii nemrturisite, fcute nainte sau dup cstorie.
Astfel au intrat ntr-o cas nou, cu o pecete drceasc pe trupul si
pe sufletul lor si pentru c nu si-au mrturisit acel pcat, are s le
sparg casa, tocmai pentru c n-au omort pe diavolul, care este
cel care fcea acest lucru;
4. Lcomia de avere a unui printe cnd si-a mritat sau si-a
cstorit feciorul. O asemenea cstorie nu tine, pentru c s-a fcut
cu o lucrare a diavolului. De vei mrita fata ta numai pentru avere,
cstoria lor va sfrsi cu vrajb sau cu spargerea casei aceleia. Prin
urmare, cumintiti-v printilor cu sfaturile, cnd v mritati fetele
sau v nsurati feciorii!
5. Nepotrivirea de vrst. Sunt printi care-si mrit fetele la
14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este vduv si nc cu copil.
Aceasta din cauza nepotrivirii de vrst, cci ce poate face o fat
asa tnr n fata unui vljgan, om n toat firea. Aceast diferent
mare de vrst este un pcat naintea lui Dumnezeu. Si din cauza
aceasta, casa aceea nu tine, ci se sparge si n aceste cazuri printii
trebuie s recunoasc c au dat un sfat prost.
6. Din negrija de suflet a celor din cas, din negrija de
spovedanie, de Sfnta mprtsanie si de rnduielile Bisericii, care
sunt poruncile lui Dumnezeu, care dac nu se pzesc, pzesc pe ale
diavolului si nu pot s aib liniste;
7. Din petrecere fr post. Cei ce se umplu de mnie sunt cei
plini de fiere, care se nmulteste n corpul omului atunci cnd
mnnc carne mult si nu posteste. Plin de fiere fiind, te umpli de
mnie si astfel si sar n cap unii la altii. Asa, pentru o vorb ct de
nensemnat, pentru o bucat de lemn ce nu e la locul ei, i sare n
cap celuilalt;
8. Si o ultim pricin este desfrnarea sotilor. Dar sotii cum
desfrneaz, cnd sunt legiuiti? Asa bine, cci nu mai tin seam de
miercuri, de vineri, de zilele postului si de srbtori. Nu mai tin
nici o rnduial. Si bate Dumnezeu nernduiala ca s se fac
rnduial.
VRJMA$UL ANTIHRIST
782. Potrivnicul a dat primul rzboi cu Adam n rai si, prin el,
cu noi cu toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E primul
rzboi pierdut de om. nfrngerea lui ns o repet ntreg neamul
omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a fcut Adam facem si
noi, fiecare. E limpede c la mijloc a fost o neascultare, o
ncovoiere a unei meniri, dat omului de Dumnezeu (A se vedea si
Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, Filocalia
vol. 3).
783. Mntuitorul a nfrnt nti pe potrivnicul n duh, n
aparitia lui personal din pustie, biruind prin dragostea de
Dumnezeu ispita aceluia cnd l mbia cu momeala plcerii din
materia lumii. Noi, muritorii n-avem de a ncepe lupta de la
artarea ftis si personal a potrivnicului; cci, dup unii, ne-ar
fugi mintea de spaima artrii lui nfiortoare. E lucru stiut c
sistemul nostru nervos, rvsit de attea vicii svrsite de noi sau
de un sir ntreg de printi naintasi, nu suport impresii prea tari, ca
peste toate acestea s rmn sntos. Noi trebuie s ncepem
urmarea Mntuitorului de la purificarea de patimi, ca s ajungem
dup mult vreme la o sntate, fizic si psihic, n stare de a ne
apropria, fr primejdii grave, acolo de unde doar Iisus a nceput
lupta. E lucru stiut si probat de medicin c spaimele
(traumatismele) peste puterea de rbdare a sistemului nervos l
dezechilibreaz si, dup slbiciunea la care-l gseste, poate s-l
duc pn la boala epilepsiei, care seamn mult cu ndrcirea,
descris de Evanghelii.
Fireste c si noi n lupta cu patimile treab de nceptori, dar
care poate tine o viat ntreag trebuie s dm cu el o lupt n
duh. n aceast lupt nc suntem scutiti prin rnduiala
dumnezeiasc de a-l vedea n toat fioroasa lui prezent.
De la aceast deosebire ncolo, lupta pentru mntuire, att a
Mntuitorului, ct si a ucenicului, urmeaz aceeasi crare si stadii.
Astfel, dup ce Iisus l-a btut pe potrivnic n pustie, a venit s-l
bat si n lume, n societatea omeneasc stpnit de acela. De
aceea, urmnd pe Domnul, spunem c mntuirea nu se cstig cu o
fapt rzleat, ci presupune si o fat social; nimeni nu se
mntuieste singur; de mntuirea sa se mai leag o multime de
oameni.
784. Mndria lui nu poate rbda btaie; acesta-i chinul
pcatului su c, totusi, trebuie s-o capete. Deci, dac a fost btut
cnd se lupta cu noi din afar, prin gura lumii, dac a trebuit s
fug rusinat, dup zeci de ani de lupte dinluntru, din trup si din
suflet, atunci sufletul si mintea, fcndu-se curate, l prind n
prezenta nevzut. Atunci, nemaiavnd ce face, vine n persoan
s se rzboiasc cu noi. De acum ncepe rzboiul mintii omului cu
mintea cea viclean, sau rzboiul nevzut. Spre rzboiul acesta
ns s nu ndrzneasc nimeni, de n-a fost chemat de Dumnezeu
cu rost de a rusina puterea vrjmas si a mai ntri neputinta
oamenilor spre rzboi, cci nu e un rzboi de glum.
785. Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele
Domnului si al Maicii Domnului, despre care zice Sfntul Ioan
Scrarul c: Arm mai tare n cer si pe pmnt nu avem, ca
numele lui Dumnezeu. Iar a doua arm pe care o avem mpotriva
puterii vrjmase este Sfnta Cruce
(1 Corinteni 1, 18). (As ntreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn
v aprati voi de diavol ?) Ei ns nu au semn, c nu-i las
(diavolul n.n.) s-l fac. Nu n zadar semnul Crucii l numeste
Biserica: Arm nebiruit asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat.
Iar a treia arm de aprare este smerenia sufletului. Deci, chiar n
ceasul tulburrii tale, s zici n adncul inimii: Pentru pcatele
mele ptimesc acestea, Doamne, izbveste-m de cel ru. Si
ntoarce-te cu inim bun ctre Dumnezeu, orice gnduri rele ai
avea, plmuindu-ti mintea, cci vede Tatl osteneala fiului si
nicidecum nu-l las.
786. ngduie Dumnezeu ispititorului s se apropie, ca un
vames al vzduhului, de robii lui Dumnezeu ca s-i cerce nu
cumva s se mai afle la ei ceva iubire de sine, ceva mndrie, sau
prere nalt, si prin aceasta s-i ntineze iarsi n cele dinti, sau
n mai mari s-i cufunde.
787. El e acela care va veni n numele su nu al lui
Dumnezeu evreu de neam, care va tirni sub ascultarea sa tot
pmntul. Cci acela va primi s fie mprat peste strlucirea
tuturor mprtiilor pmntului (Matei 4, 8-9).
788a. Diavolul d sfaturile lui la toti, dar nu are putere peste
cei ce nu-l ascult!
788b. S nu vorbesti niciodat despre proiectele tale, cci cel
ru stie doar ce vorbesti nu si ce gndesti si ti le nimiceste.
789. Diavolul stie si el Scriptura, ns diavoleste, deoarece
mintea lui fiind nebun, strmb ntelesul oricrui cuvnt, de
vreme ce el nu st n adevr, ci n minciun.
790. Acela nu se multumeste numai s nsele pe oameni cu
amnarea pocintei pe mine, pe poimine, la btrnete, ci lupt
nebun cernd: 1. moarte lui Dumnezeu; 2. moarte nvtturii Sale;
3. moarte crestinilor, ucenicilor Si; 4. pustiire Bisericii Sale si
oprirea Sfintei J ertfe celei de-a pururi, care este Sfnta Liturghie.
791. Vrjmasul, ca s-si ajung tinta frdelegii, mbie
sufletului ispita nti, cea prin plcere, aducndu-i momeli plcute
la vedere si bune la gustare, potrivite cu fiecare putere frnt a
sufletului n parte.
792. Diavolul prezint patimile din om ca plcute si usoare.
793. Toat strdania potrivnicului aceasta este: s desfac
dragostea si cunostinta noastr de Dumnezeu si s le dea, prin
patimi, ca obiect de preocupare nimicul si absurdul. De aceea,
vicleanul nu se d la o parte de a reduce la nimic si la absurd chiar
si virtutile. Drept aceea, e destul s izbuteasc o mutare mai
ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor si cu asta a redus la
nimicul slavei desarte si la absurd toat strdania virtutii. Iat-ne,
printr-o singur ntorstur miastr a vicleanului, desertnd
virtutile n sacul spart al patimilor si culegnd, n schimb, vorbe
goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, mult si
adnc deosebire a gndurilor.
794. Diavolul stie ct iubeste Dumnezeu pe om, de aceea l
prste nencetat naintea lui Dumnezeu, c-I risipeste avutiile.
795. Cel ru vrea s ocupe scaunul lui Dumnezeu.
796. Cu trecere de vreme, satana s-a mai iscusit n rele. Pe cine
poate s-l ntoarc mpotriva lui Dumnezeu, o face, rnjind (1
Petru 5, 8) bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar cltoreste
Ir sfat si ntrebare, l nvat si el s iubeasc pe Dumnezeu si-l
laud, c face bine fr s priceap unul ca acesta c a czut la
laud strin si c n credinta lui s-a nclcit un fir subtire de putere
vrjmas.
797. Vicleanul bag de seam ce face Dumnezeu si face si el la
fel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite si el; trimite Dumnezeu
vedenii, se arat si el. Propovduieste Dumnezeu iubirea de
oameni fr deosebiri si margini, propovduieste si el. Cu un
cuvnt: contraface tot ce face Dumnezeu si d de rp pe oameni
cu multimea nselciunilor.
S-a fcut de-o ndrzneal nemaipomenit, nct si lumina
dumnezeiasc o contraface, nu n ntelesul c s-ar putea apropia s
strmbe adevrata lumin, cci l-ar face scrum si nu poate sta ntr-
nsa, ci nluceste si el o lumin, cu care amgeste pe cine poate si
pe cine vede c umbl cu ndrzneal dup daruri dumnezeiesti,
nainte de dobndirea smereniei statornice. Asa se preface n chip
mincinos si n nger al luminii (2 Corinteni 11, 14) si n hristos
mincinos (Matei 24, 24) si nseala pe multi, zicnd: Eu sunt
hristos! (Luca 21, 8). Si te trimit s propovduiesti si s faci
cutare si cutare
798. Stiti cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare si
pretind s li se supun oamenii, se cred pe sine stpni si mprati,
c asa cere boala lor; cu att mai vrtos o cere Lucifer, nceptorul
nebuniei. Deci, orice iubire, n pruta lui mprtie, e o risipire; si
orice ur dup voia lui cea rea o mare fapt bun. Dar,
mprtia fiind de drept a lui Dumnezeu, care este lumea ntreag,
chivernisit de oameni cu ur, nu cu iubire, ngrmdeste pe
cheltuitorii ei cu o mare datorie de plat lui Dumnezeu. Orice
ascultare de Stpnul adevrat al lumii e o daun n mprtia
stpnului nebun si orice ascultare de stpnul nebun al
pmntului ngrmdeste pe oameni sub povara unei datorii sau
greseli fcute lui Dumnezeu.
799. Cum zice un Printe, Antihrist care nu se multumeste
numai cu necredinta sa, ci vrea necredinta tuturora nu va avea
astmpr dect n ziua cnd ar izbuti s ucid pe Dumnezeu si s-L
azvrle din inima si mintea celui din urm credincios rmas pe
pmnt; si nu rvneste, nebunul la o mndrie mai mare, dect
aceea de a termina o dat cu Dumnezeu, iar n locul Lui s-si
mplnte n sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul su de
fiar.
800. Chinurile cele de pe urm, cele de la Antihrist, n care va
lucra toat puterea Satanei, vor ntrece toate prigoanele cte s-au
ntetit asupra crestinilor, de la nceput pn n zilele acelea.
CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE PRINTELUI
ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PRINTELE TEOFIL
Printele Arsenie a fost un om cu o capacitate sufleteasc
deosebit si cred c Printele, orice ar fi fost, ar fi fost un om
deosebit. Adic dac era inginer, nu era un inginer comun; dac
era profesor, era un profesor exceptional; dac era un doctor, era
un doctor deosebit. El a avut o nzestrare nativ deosebit si cnd l-
am cunoscut eu, n 42, avea 32 de ani si deja avea un nume mare.
Cum a ajuns la aceasta Printele nu a spus niciodat, ns eu,
personal, cred c a avut o nzestrare de la Dumnezeu pe care dac
nu o ai nu poti fi niciodat ceea ce a fost Printele Arsenie. Apoi el
a studiat mult, nu numai Teologie, ci a studiat si art, a fcut
Scoala de Belle Arte, sectia pictur, a fcut si ceva Medicin,
cunostea si chestiuni de medicin, si toate acestea la un loc i-au dat
capacitatea de a lucra ca un om bine nzestrat si cu o cultur bine
pus la punct.
Cndva stteam n fata unei icoane fcute de Printele Arsenie
la Bucuresti pentru mnstirea noastr, o icoan cu Adormirea
Maicii Domnului, care se gseste acum n Muzeul mnstirii
noastre. Stteam n fata acestei icoane si o prezentam unui cadru
universitar de la Sibiu, si zic: Eu cred c Printele Arsenie este un
geniu. Si respectivul spune: Asta nseamn c are o cultur
perfect si nc ceva. Si zic eu: Nu stiu dac are o cultur
perfect, dar sunt sigur c are nc ceva. sta a fost Printele
Arsenie.
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o
putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i
puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au rmas
si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit
eu pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o formul. Zice:
M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se
mntuiesc. Deci avea o posibilitate de a formula ceva. Sau cndva
spunea el asa: n mintea strmb si lucrul drept se strmb. Asta
le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c
Printele a zis c: n mintea strmb si lucrul drept se strmb,
oamenii rd, n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asa
e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb. Sau zicea
Printele c: Cea mai lung cale e calea care duce de la urechi la
inim, adic de la informatie la convingere. Si zicea Printele c:
Mustrarea nvinge, dar nu convinge, sau c: Bobul lui de gru
se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrepttit.
Din cti oameni am cunoscut eu lucrtori n Biseric, Printele
Arsenie a fost unic. Unic prin gndirea lui, prin stilul lui de lucru.
Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este
mai mare dect dragostea celui mai mare sfnt fa( de
Dumnezeu.
Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai
mare dect lumea asta! Si anume a zis asa: Iubirea lui Dumnezeu
fat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea celui mai
mare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe
Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ct iubeste Dumnezeu pe cel
mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg
naintea lui, dup cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune
c tatl nu l-a asteptat pe fiul care se ntorcea; l-a asteptat ntr-un
fel, dar cnd l-a vzut c vine, nu l-a mai tinut locul: a alergat
naintea lui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l
ajute, s-l aseze iarsi n starea din care a plecat. Pentru c din
inima lui, fiul n-a plecat niciodat! El a rmas n inima tatlui, asa
cum rmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, n inima Maicii Domnului, orict de deprtati
am fi, oricte rele am face. Pn trim n aceast viat Dumnezeu
nu ne prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar
Dumnezeu nu poate s ne prseasc pe noi. Cu o astfel de
afirmatie, Printele ne d ncredere n buntatea lui Dumnezeu, n
iubirea lui Dumnezeu fat de noi, pctosii, cci se afirm si n
rugciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, c mila lui
Dumnezeu este tot att de mare, tot att de infinit, cum este de
infinit si mrirea Lui, de vreme ce se spune: C precum este
mrirea Ta, asa este si mila Ta. Cuvntul spus de Printele
Arsenie, n formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce
spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: Ct e de sus cerul
deasupra pmntului att de mare e buntatea Lui (a lui
Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e
Rsritul de Apus, atta a deprtat El de noi frdelegile noastre.
Cum miluieste un tat pe copiii si, asa miluieste Domnul pe cei ce
se tem de Dnsul (Psalmul 102, 10-13).
S-(i fereyti capul de frig yi de prostie!
E un cuvnt care merit s fie stiut si urmat, el putnd fi de
folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei nsisi, tuturor celor care
vor s braveze si nu se gndesc la urmrile pe care le pot avea,
spre rul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si
controlate. S lum, deci, aminte la cuvntul de mai sus si s-l
mplinim n cele dou laturi ale lui.
n mintea strmb yi lucrul drept se strmb.
Asa obisnuia s spun Printele Arsenie, care urmrea pentru
oameni o minte dreapt si lucruri drepte si ndreptare spre mintea
cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si
asta se ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si
nchintorilor nostri, mai ales atunci cnd au prilejul s vad o
pictur a Printelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii
Domnului, pictur n fata creia se opresc cu admiratie multi dintre
cei ce viziteaz Mnstirea Brncoveanu de la Smbta. Mintea se
strmb n urma patimilor si se ndreapt pe msura curtirii de
patimi. Cnd mintea se ndreapt, vede lucrurile drept, deci asa
cum sunt ele. n mintea strmb si lucrul drept se strmb. Asta
le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c
Printele a zis c n mintea strmb si lucrul drept se strmb,
oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asa
e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb.
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la
inim.
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim,
adic de la informatie la convingere. Oameni de informatie
religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. E
necesar si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a
rmne la informatie nseamn doar a fi la nceputul drumului, la
urechi. Pn la inim mai e o cale lung, cea mai lung cale.
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu
circulatie mai ales n lumea din Apus: Un sfnt trist este un trist
sfnt. Printele a fost ntotdeauna pentru optimism, pentru
bucurie, credinta noastr fiind izvor de bucurie, crestinismul
fiind religia bucuriei. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Si:
Acestea vi le spun, ca bucuria Mea s fie ntru voi si ca bucuria
voastr s fie deplin (Ioan 15, 11).
Bobul lui de gru se preschimb n tciune, iar el se crede
gru nedrept(it.
Asa caracteriza Printele Arsenie pe omul care se abate de la
cele bune si care nu caut si nu primeste ndreptarea, ci si explic
el mai bine cele pentru sine condamnnd pe cei ce vreau s-l
ndrepte. nceputul oricrei ndreptri este s-ti recunosti greseala.
Cnd greseala s-a fcut n tine asezare si adevr, cnd o ai ca
deprindere si o mai si justifici, atunci nu mai e greseal, ci e pcat
de moarte. ntr-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fr
s si fie de fapt, nu mai e bob de gru, ci doar tciune.
Mustrarea nvinge, dar nu convinge.
Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si
mustrarea rostul si puterea ei, dar ea, ca si constrngere, doar
nvinge, ns de convins nu convinge. De la nvingere pn la
convingere e o cale lung, poate tot att de lung, ct cea de la
informatie la convingere, ct cea de la urechi la inim.
Ajuta(i-m s v pot ajuta.
Asta nseamn c nu cel care vrea s te ajute te ajut cel mai
mult, ci tu esti cel care poti s fii ajutat. Dac esti deschis spre
ajutor te poate ajuta omul de lng tine si omul superior tie; dar
dac nu-l recunosti superior, ba, dimpotriv, l judeci si-l calci n
picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru c omul este fiinta care
poate zice nu, si zice nu!
Dac tot trebuie s suferim, mcar s nu suferim zadarnic.
Pentru a putea folosi suferinta spre binele su, omul trebuie s
cread c suferinta are un sens pentru el, chiar dac pe moment nu
ntelege. De fapt, cel care ntelege si stie cum s suporte suferinta,
nu mai sufer.
S ai n(elegere fa( de neputin(a omeneasc.
Printele Arsenie, Dumnezeu s-l odihneasc, mi-a spus
cndva un cuvnt; de fapt, nu mie, ci unui printe, pe atunci
student la teologie, un cuvnt pe care eu l socotesc cel mai
important cuvnt pe care l-am auzit de la el din cte stiu c le-a
spus si le-a scris, anume: S ai ntelegere fat de neputinta
omeneasc.
M, nu to(i din lume se prpdesc, nici to(i din mnstire
se mntuiesc.
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o
putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i
puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au rmas
si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit
eu pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o formul. Zice:
M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se
mntuiesc. Deci, avea o posibilitate de a formula ceva.
Nici abuzul, nici refuzul.
n legtur cu sexualitatea n familie, Printele Arsenie zicea:
Nici abuzul, nici refuzul.
Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate.
Zicea Printele Arsenie referindu-se la trup: Fiecare dintre noi
ducem un necredincios n spate.
Naste(i-v sfin(i!
Printele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti.
Binenteles c pentru a naste sfinti trebuie s fii sfnt sau trebuie s
tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem s ne ocupm
de noi nsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre,
s cunoastem ncrctura dat de altii si pus n noi, s-o rezolvm;
dar aceasta cere timp si osteneal.
Cu mine de dou ori trebuie s se ntlneasc omul
Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu
el: o dat cnd i spune si a doua oar la moarte, s-i spun dac a
Icut ce i-a spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg, cum merg
unii, c s-i spun unul, c s-i spun altul, c un cuvnt de folos,
c nu stiu ce si-apoi adun la cuvinte de folos si nu mplineste
nimic!
Oxigen, glicogen, somn, s-(i pstrezi hormonii yi s ai
concep(ie de via( creytin.
A trecut pe la mine un tnr care a fost la Printele Arsenie. Si
stiind eu c a fost la Printele Arsenie, zic: Mi, ce ti-a spus
Printele Arsenie?. Si tnrul acela spune: Stiti ce mi-a spus?
Oxigen, glicogen, somn, s-ti pstrezi hormonii si s ai conceptie
de viat crestin.
Se cunoaste c Printele a nvtat medicin si c de fapt el si
ddea seama c omul este si trup, nu e numai suflet. Eu am dat un
ndrumar pentru suflet. Printele vine si d ceva pentru trup si zice:
Oxigen. Ce nseamn asta? Aer ct mai bun, s triesti n aer ct
mai bun. Glicogen: s ai o hran rational, cci numai asa poti s
ai un echilibru organic. S ai glicogen, adic zahr din ficat. Cum?
Printr-o hran rational, nici mai mult nici prea putin. Dup aceea
somn. Sunt unii care spun c e destul clugrului s doarm un
ceas. Dac m-as ntlni cu acela care a spus asa, i-as spune c nu
are dreptate. Stiti de ce? Pentru c somnul e o binecuvntare de la
Dumnezeu si Printele si-a dat seama de lucrul acesta. De curnd,
am gsit n volumul XI dinFilocalie c trebuie s dormi cel putin
sase ore, e mai rational Sfntul Varsanufie dect cel care a scris n
Pateric c e destul s dormi numai un ceas. Si Printele Arsenie
zicea c cel putin sase ceasuri de somn continuu. Cel putin, adic
nseamn si mai mult. Binenteles, nu vreo zece ceasuri, cum dorm
unii acuma, vara, se culc pe la zece si se scoal a doua zi tot pe la
zece. E cam prea mult.
Al patrulea punct: s-ti pstrezi hormonii, adic s nu faci
risip de energie sexual. Si Printele si noi care spovedim,
ntlnim oameni drmati prin abuzuri si, de aceea ndrznim s
spunem: fiti atenti, nu faceti abuz, nu faceti risip de energie
sexual.
Si al cincilea punct: s ai conceptie de viat cretin, adic s
nu umbli dup alte conceptii de viat, stiu eu, yoga, zen si altele.
Conceptia de viat crestin, ct o avem, ne statorniceste n
gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a ndumnezei
firea, prin harul si ndurrile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea folosim si resursele firesti, cte le avem la
ndemn: aerul (aerul bun), hrana rational, somnul si energia
vital, pe care nu vrem s o risipim pe plceri, ci vrem s-o
canalizm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea
Printele Arsenie, care a formulat ndreptarul de viat, pe care l-a
predat tinerilor si oricui care vrea s ia aminte la el.
Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea
material yi cu fa(a pe crucea spiritual.
Unii dintre clugri nu sunt clugri, ci cuiere de haine
clugreyti.
Cine face curte nu face carte.
Pe o pictura fcut de Printele Arsenie cu J udecata de Apoi e
scris: Tu eyti noi. Tu esti noi, ca si cnd ar spune faptele
oamenilor: Fii atent c tu cum esti acum, s stii c esti noi, tu esti
ceea ce ai fcut, tu esti ceea ce ai gndit, tu esti ceea ce ai vorbit, tu
esti ceea ce ai simtit, tu esti ceea ce ai citit. Tu esti noi. Noi ne-am
alctuit n tine. Cartea vietii tale esti tu nsuti.
MRTURII
P.S. Daniil Partoyanul
Printele Arsenie Boca o abordare simpatetic a rela(iei
tnr-duhovnic
1
Printele Arsenie stia c la tinerete se pune temelia vietii
omului, a dezvoltrii omului pentru mai trziu si pentru totdeauna
si de aceea era si nconjurat de tineri; l cutau tinerii si l ascultau
si-i primeau povetele si sfaturile, venite ca din partea lui Dum-
nezeu. Simteai, cnd ti vorbea Printele Arsenie, c ti vorbeste
Dumnezeu prin Sfintia Sa.
Prea Sfintitul Dr. Daniil Partoanul, Episcop vicar al
Mitropoliei Banatului cu atributii n administrarea Episcopiei
Romne din Iugoslavia
Dup 160 de ani, credinciosii romni ortodocsi din Banatul
Iugoslav au episcop, n persoana P. S. Sale Daniil Partosanul.
Nscut la 23 septembrie 1957 n Htgel, com. Densus (jud.
Hunedoara), P. S. Sa este unul dintre cei ce au lsat frumoase urme
n spiritualitatea Trii Hategului. La 25 martie 1984 (dup
absolvirea Institutului Teologic din Sibiu si a cursurilor
postuniversitare ale Facult!ilor de Teologie Ortodox din
Bucuresti si Tesalonic-Grecia) intr n monahism la Mnstirea
Hodos-Bodrog, fiind hirotonit preot la 10 aprilie 1984. Din 1991
este cadru universitar la Facultatea de Teologie Ortodox din
Arad, disciplina Patrologie si literatur postpatristic. ntre 1986
1999 este preot la Prislop si Densus. ntre 1999-2000 ctitoreste
schitul Retezat. La 31 martie-1aprilie 2001 este hirotonit episcop
vicar al Mitropoliei Banatului, cu atributii n administrarea
Episcopiei Romne din Iugoslavia (cu sediul la Vrset).
Prea Sfintite Daniil, sunteti unul dintre putinii care l-au
cunoscut, mai ndeaproape, pe Printele Arsenie Boca, pe acest
ctitor al Filocaliei romneti, cum l numea un alt mare ctitor al
iubirii de Frumos i l-am amintit aici pe Printele Dumitru
Stniloae.
Astzi, aici, la Timisoara, ca episcop vicar si administrator al
Episcopiei Ortodoxe de Vrset, mrturisesc naintea lui Dumnezeu
si naintea tuturor cititorilor c pentru patru lucruri, n mod
deosebit, petrecute n viata mea, nu sunt si nu voi fi niciodat
vrednic a multumi ndeajuns lui Dumnezeu.
n primul rnd, pentru faptul c, la 15 ani, mi-a ndrumat pasii
spre Teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din Caransebes,
apoi spre Institutul Teologic din Sibiu, dup aceea spre cursurile
de doctorat de la Bucuresti si, mai apoi, spre Facultatea de
Teologie din cadrul Universittii Aristotelice din Tesalonic
Grecia.
n al doilea rnd, pentru faptul c, la nceputul celui de-al
doilea an de studentie la Sibiu, Dumnezeu mi-a rnduit pasii, n
ziua de 26 octombrie, srbtoarea Sfntului Mare Mucenic
Dimitrie Izvortorul de Mir, spre Printele Arsenie Boca, pe care l-
am ntlnit ntia dat n casa parohial a bisericii sale ortodoxe
din Drgnescu, comuna Mihilesti, din apropierea Bucurestilor,
unde Sfintia Sa, de mai multi ani, picta si lucra n
semiclandestinitate la biserica ce astzi i poart pictura exprimat
si reprezentat ntr-un mod deosebit n stil neobizantin curat
ortodox, pedagogic, duhovnicesc si chiar profetic.
n al treilea rnd, trebuie s-I multumesc lui Dumnezeu pentru
faptul c mi-a ndrumat pasii nspre viata monahal, mai nti spre
mnstirea Smbta Brncoveanu unde am fost frate, mai apoi
spre mnstirea Hodos-Bodrog unde am fost clugrit si n cele
din urm spre sfnta mnstire Prislop unde am putut s fiu mai
mult n apropierea Printelui Arsenie, n ultimii ani ai vietii
Sfintiei Sale.
n al patrulea rnd, trebuie s multumesc lui Dumnezeu si s-
mi plec capul cu nevrednicie pentru harul arhieriei la care m-a
chemat si pentru slujba de ierarh si de episcop n Biserica Sa,
Biserica Ortodox, acum, pentru fratii nostri romni ortodocsi din
Banatul Iugoslav, care, dup 160 de ani, au n persoana mea un
ierarh, silindu-m si strduindu-m s-i cluzesc, s-i pstoresc si
s-i conduc spre Mntuitorul nostru Iisus Hristos.
n viata mea personal, mai multi oameni au avut roluri
deosebite. n primul rnd printii mei. Apoi preotul care m-a
botezat si mi-a ndrumat pasii spre seminarul teologic, profesorii
de la Caransebes, Sibiu, Bucuresti, Tesalonic, colegii profesori si
studenti de la Facultatea de Teologie Ortodox din Arad unde
predau n continuare Patristica, .P.S. Sa Mitropolitul Nicolae al
Banatului, care m-a propus pentru alegerea si hirotonirea ntru
arhiereu, fratele Traian Dorz, conductorul spiritual al Oastei
Domnului n anii 70 si 80, pe care l-am cunoscut de asemenea.
Dar n mod cu totul si cu totul aparte, cu totul si cu totul deosebit
n viata mea, un rol crucial l-a avut si-l are persoana si
personalitatea duhovniceasc, harismatic, de statur neopatristic,
a Printelui Arsenie Boca, att de cinstit, de cunoscut, de apreciat,
de cutat si de recunoscut chiar si ca sfnt de ctre o multime
urias de credinciosi.
Mai vorbiti-ne putin despre prima ntlnire cu Sfintia Sa!
Eram student la Sibiu, n toamna anului 1979, cnd, auzind
de la maicile de la mnstirea Prislop unde petreceam vacantele
de var, satul meu natal fiind la aproximativ 7 km spre sud de
sfnta mnstire Prislop, din jud. Hunedoara despre Printele
Arsenie. Am ajuns la Sfintia Sa, dup ce am cltorit cu trenul o
noapte, de la Sibiu spre Bucuresti. Prima ntlnire cu Printele, ca
si toate celelalte, m-a marcat profund, m-a rscolit, m-a remontat,
m-a zidit sufleteste si duhovniceste. Printele Arsenie, din
nefericire, era atunci civil, ntruct fusese pe nedrept scos din
mnstirea Prislop prin Decretul 410 din 1959 (Printele Arsenie a
plecat din Prislop la nceputul lui mai 59, si nu datorit Decretului
410 n.n.). Dup ce a lucrat o vreme n Schitul Maicilor la
Bucuresti, dup ce a pictat partial biserica Sfntul Elefterie din
Bucuresti, iesind la pensie o pensie minor, n 1968 a nceput
pictura bisericii parohiale ortodoxe din Drgnescu, unde a lucrat
vreme de 15 ani cu mult dragoste, cu rbdare, prin multe
ncercri, si unde cum spunea Sfintia Sa nsusi a fost cutat si
cercetat duhovniceste de o adevrat avalans de oameni. Pun
aceste cuvinte n ghilimele pentru c i apartin si eu nsumi l-am
auzit zicnd aceasta. Pe Printele Arsenie l-am frecventat discret si
clandestin n toti anii ct am fost apoi student la Sibiu. Dup aceea,
fiind doctorand la Bucuresti, am avut prilejul mai mult si mai
ndeaproape s-l ntlnesc, tot acolo, n biseric la Drgnescu. De
asemenea, cu Sfintia Sa am avut fericirea s fiu de dou ori n
cltorii si drumetii n Muntii Retezat, o dat la Sinaia, la Ghelar si
n alte prti.
ntlnirile cu oamenii mari rmn, pentru totdeauna,
marcate de amintirea i prezenta lor. Ce urme a lsat Printele
Arsenie n viata Prea Sfintiei Voastre?
De fapt, Sfintia Sa este cel care m-a ndrumat spre studii si
cursuri de doctorat. ntlnirea cu Sfintia Sa a fost decisiv n a lua
hotrrea de a intra n monahism. Pe Printele Arsenie l-am
rentlnit de mai multe ori la Mnstirea Prislop unde am ajuns
preot slujitor, la sfatul si povtuirea Sfintiei Sale, ntre 1986 si
1988, 17 decembrie, cnd l-am ntlnit pentru ultima dat Sfintia
Sa trecnd la cele vesnice n 28 noiembrie 1989.
Cuviosul Arsenie a fost o spun cei ce l-au cunoscut i i-au
recunoscut rarea mpiei unul din cei mai mari teologi-
duhovnici ai neamului romnesc. Care e pozitia Prea Sfintiei
Voastre fat de aceast consideratie?
Printele Arsenie a fost un om exceptional, un om ex-
traordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare printe al Bisericii
noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru si
din vremea noastr. Nenteles de multi, neiubit de multi, neapreciat
de multi, a fost ns cutat, iubit, stimat, cinstit si n timpul vietii,
si mai ales dup moarte, de o multime de credinciosi, de o multime
de oameni ai lui Dumnezeu, crestini care sunt deschisi mai mult
spre acel simt al sacrului, al sfinteniei, care radia si pe care-l
transmitea personalitatea Printelui Arsenie.
Despre Printele Arsenie trebuie s vin vremea, ct mai
curnd posibil, s se scrie mai mult, s se vorbeasc mai mult; si
eu sunt absolut sigur, si mrturisesc cu toat responsabilitatea mea
de episcop si membru al B.O.R., c mai devreme sau mai trziu va
veni timpul rnduit de Dumnezeu cnd Printele Arsenie Boca va
fi canonizat. Sfintia Sa a fost un mare duhovnic, a fost un pictor
bisericesc, a fost un zugrav de suflete, a fost un predicator de
statur patristic, ne-a lsat Crarea mpr(iei ca pe o cluz
pentru viata duhovniceasc, si sunt sigur c, de acolo de unde este,
ne povtuieste, ne cluzeste, mijloceste pentru noi, ne ocroteste.
Iar mormntul Sfintiei Sale de la Mnstirea Prislop, duhul Sfintiei
Sale de la Mnstirea Smbta-Brncoveanu, ctitoria Sfintiei Sale
de la Sinaia, pictura Sfintiei Sale de la biserica din Drgnescu vor
vorbi si vorbesc chiar pentru foarte mult vreme, dac nu cumva
pentru totdeauna, despre trirea n Hristos, credinta n Hristos,
dragostea fat de Hristos, despre adevrul Bisericii Ortodoxe,
mormntul Sfintiei Sale si crucea de la mormnt fiind dintre cele
mai cunoscute si importante n acelasi timp si discrete locuri de
pelerinaj, unde vin crestini din toat tara si chiar si din alte prti.
Vin, se roag, aprind o lumnare, se nchin si cer mijlocirea prin
rugciunea de foc a Printelui Arsenie pentru ei, pentru familie,
pentru tar, pentru lume, pentru Biseric, pentru noi, toti.
Ce sfaturi deosebite v ddea Printele?
Legtura dintre un nceptor, cum am fost si am rmas eu, si
Printele Arsenie nu poate fi exprimat si explicat n cuvinte. Am
o multime de cuvinte, de nvtturi, de povtuiri, de sfaturi, dar si
mustrri; si multumesc lui Dumnezeu si Printelui Arsenie, n mod
deosebit, pentru aceste cuvinte care m-au zidit luntric, care m tin
luntric, care sunt pietrele de temelie ale vietii mele duhovnicesti,
atta ct este. Am multe cuvinte de la Printele Arsenie, am auzit
multe cuvinte, mi plcea s stau n apropierea Sfintiei Sale,
ascultndu-l cum vorbea cu oamenii, cum le asculta necazurile,
cum le explica problemele si necazurile si cum i povtuia si i
sftuia. Printele Arsenie a purtat si a mentinut aprins n veacul
nostru o constiint crestin, duhovniceasc, filocalic, apostolic si
patristic de cel mai nalt nivel si de cea mai adnc si profund
simtire si trire. Eu sunt sigur c pentru neamul romnesc, pentru
poporul romn, pentru ortodoxia romneasc, astzi, dar mai ales
mine si, cu sigurant, poimine, n viitor, Printele Arsenie va fi
pentru noi, romnii, ceea ce Sf. Serafim de Sarov a fost pentru
ortodocsii rusi sau Sf. Grigore Palama pentru greci si pentru
ortodoxia ecumenic sau alti si alti sfinti din istoria crestinismului,
a ortodoxiei si a Bisericii.
Ce credeti c ar spune lumii de azi Printele Arsenie (i o
spune, cu sigurant!)?
Atunci cnd Printele Arsenie si-a isprvit de scris si de
redactat Crarea mpr(iei, a cutat un subtitlu acestei crti,
acestei scrieri-testament a Sfintiei Sale, si l-a ales pe urmtorul:
Un rspuns creytin la neliniytile vremii. Prin urmare, mesajul
Printelui Arsenie pentru noi, toti, n mod deosebit pentru cei care
l-am cunoscut, ca si pentru cei care nu l-au cunoscut, ca si pentru
cei care nu l-au recunoscut si nu-l recunosc, este credinta n Dum-
nezeu, n Mntuitorul Iisus Hristos, n Ortodoxie, n Biseric, n
Harul si Darul Sfntului Duh si al Sfintelor Taine, prin rugciune,
prin citirea Sfintelor Scripturi, prin umilint si pocint, prin
citirea si studiul Sfintilor Printi si prin ntreaga noastr trire si
conceptie de viat crestin. Printele Arsenie punea foarte mult
accent pe viata duhovniceasc, pe constiinta atotprezentei lui
Dumnezeu, pe dezvoltarea n fiecare om, n fiecare suflet, a acestei
constiinte, a atotprezentei lui Dumnezeu. Adic omul, crestinul,
credinciosul, monahul, preotul, ierarhul s fie constienti de
atotprezenta lui Dumnezeu, de faptul c Dumnezeu este n orice
loc si n orice timp si ne vede, ne aude, ne simte si ne stie tot ceea
ce facem, gndim sau vorbim. Si, stiind de acest lucru, trind acest
adevr dogmatic, altele vor fi vorbele noastre, gndurile noastre,
simtirile noastre, tririle noastre. n explicarea necazurilor si a
problemelor oamenilor, a crucilor pe care oamenii le au de purtat,
fiecare ntr-un fel sau altul, de la Dumnezeu, Printele Arsenie
promova ideea legii ispsirii, a faptului c pcatele noastre sunt
cauzele durerilor noastre. Si, cum spunea si scria Sfintia Sa: Am
vrut s pun mna pe rdcina durerii care nu este alta dect
pcatul, pcatul svrsit sau urmrile pcatelor mostenite de la
mosii si strmosii nostri, de la printii nostri, au urmri si n viata
noastr sau las urmri si n viata urmasilor. De aceea, pcatele se
cuvine s fie ispsite, spovedite, iertate, dezlegate si stinse n
harul, puterea si iubirea lui Dumnezeu, prin pocinta noastr, prin
umilint, prin lacrim, prin rugciune, prin smerenie.
Aflndu-te n prezenta si n apropierea Printelui Arsenie,
simteai prezenta lui Dumnezeu si l simteai pe Hristos trind si
vorbind n Printele Arsenie. Era si este un lucru extraordinar
cum spunea cineva n viata noastr, n viata oamenilor s
ntlnim un sfnt. Eu pot s spun c acest lucru l-am simtit si l-am
trit si sunt absolut convins si responsabil de ceea ce spun acum.
S abordm putin relatia tnrduhovnic: Prea Sfintia
Voastr Printele Arsenie. Cum se raporta Printele la tineretea
i tinerii vremii Sfintiei Sale?
Printele Arsenie aprecia, fr ndoial, foarte mult pe tineri
si cuta s-i ndrume ca s-si nchine tineretea lui Hristos si
Bisericii Sale. Printele Arsenie stia c la tinerete se pune temelia
vietii omului, a dezvoltrii omului pentru mai trziu si pentru
totdeauna si de aceea era si nconjurat de tineri; l cutau tinerii, si
nu numai, si l ascultau si-i primeau povetele si sfaturile, venite ca
din partea lui Dumnezeu. Simteai, cnd ti vorbea Printele
Arsenie, c ti vorbeste Dumnezeu prin Sfintia Sa. Si acesta este un
lucru foarte important si foarte necesar si-n vremurile de astzi, ca
s se ridice oameni ai lui Dumnezeu, adevrati, care s fie cluze
si care s fie povtuitori pentru ceilalti.
Amintiri, experiente singulare...
n legtur cu amintirile si experientele si tririle deosebite n
preajma Printelui Arsenie, nu-mi ngdui acum s vorbesc despre
ele sau despre toate acestea, pentru c este imposibil. Poate va
rndui Dumnezeu o vreme cnd voi scrie aceste lucruri ntr-o carte
despre viata Printelui Arsenie si despre semnele pe care
Dumnezeu ni le-a trimis prin viata si lucrarea duhovniceasc a
Sfintiei Sale. ns pot s amintesc doar faptul c simteai n
prezenta Printelui Arsenie c te vede, te cunoaste, c-ti stie nu
numai prezentul, dar si trecutul, si ti intuieste viitorul. Cu
doisprezece ani nainte de a ajunge printr-o burs s studiez n
Grecia, Printele Arsenie mi-a spus si mi-a dat de nteles acest
lucru. Si multe alte lucruri care s-au mplinit la vremea potrivit
conform spuselor si cuvintelor duhovnicesti ale Sfintiei Sale. ns
nu vreau s fiu nteles gresit si s accentuez doar faptul si latura
profetic a personalittii Printelui Arsenie. Si aceasta a fost si este
esential, dar aceasta se leag de cea duhovniceasc, de cea
neopatristic, de cea neofilocalic, de cea crestin si ortodox.
Un cuvnt de mngiere i de alinare?
As aminti cuvntul Sfntului Ignatie Teoforul, purttorul de
Dumnezeu mutat la Domnul n anul 107 d. Hr., fost episcop al
Antiohiei, martirizat la Roma si sfsiat de fiarele slbatice n arena
roman scrise si adresate n epistola Sfntului Policarp ctre
acest episcop al Smirnei, ucenic oarecum si printe apostolic,
discipol al Sfntului Ioan Evanghelistul: Tos kairos
katamntane! Citeste vremurile! Datori suntem si noi, crestinii,
astzi, preoti, duhovnici, monahi, ierarhi mai ales, s citim, s
descifrm, s cutm s ntelegem vremurile pe care le trim si
mesajul lui Dumnezeu n vremurile acestea destul de tulburi,
destul de instabile, destul de pline de incertitudine. Cunoastem cu
totii cuvintele celebre de pe mormntul lui Kant: Cerul nstelat
deasupra mea si constiinta moral din mine. Eu as aduga: Cerul
nnorat deasupra noastr si credinta crestin din noi. Aceasta ne
tine, aceasta ne mentine si aceasta ne va duce si ne va trece n
vesnicie. S cutm s fim crestini ct mai mult, ucenici ai lui
Hristos, ucenici ai Sfintilor Printi, ucenici ai printilor
duhovnicesti si fiecare, dup msura noastr, s aducem unul
treizeci, altul saizeci, altul o sut din roadele duhovnicesti.
Iar n ncheiere as dori s amintesc un cuvnt pe care Printele
Arsenie mi l-a spus ntr-una din primele ntlniri. Eram un grup
restrns de studenti teologi de la Sibiu si ne-a zis urmtoarele: S
v ntriti convingerea n credint nct s fiti gata s v puneti
capul pe butuc, dac timpul o va cere.
Arhimandritul Teofil Prian
2
Despre Printele Arsenie am auzit pentru prima dat n anul
1942 prin aprilie. Mi l-a pus n atentie Printele Ioan Opris, care
era paroh n satul meu, satul Toprcea, din judetul Sibiu, un om
cult, un preot tnr. Stia despre Printele Arsenie Boca, stia despre
Mnstirea de la Smbta. El mi-a dat si ideea s m fac clugr.
Dup ce am aflat despre Printele Arsenie Boca i-am scris o
scrisoare. Am nvtat n iunie 1942 s scriu la masina de scris,
notarul din sat mi-a dat voie s folosesc masina de scris de la
Primrie si i-am scris o scrisoare la care am primit rspuns prin
intermediar. Printele Arsenie Boca l-a delegat pe un diacon de la
Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus s-mi scrie el un
rspuns ca din partea Printelui, adic s-mi atrag atentia asupra
rugciunii cu care se mntuiesc clugrii. E vorba de diaconul
Vasile Sortan care n cele din urm n-a mai rmas la Mnstire.
Mi-a scris ca din partea Printelui si mi-a atras atentia asupra
rugciunii Doamne Iisuse Hristoase.
Eu am struit nct m-am ntlnit cu Printele si n 30 august
1942. Am ajuns la Smbta n dimineata zilei de 30 august. Era o
zi de Duminic si era Duminica n care s-a citit din Evanghelie
Pilda cu Nunta fiului de mprat, dup Evanghelia de la Matei, cu
adaosul care este numai n Sfnta Evanghelie de la Matei, cu omul
care neavnd haine de nunt a intrat totusi la nunt si care a fost
scos afar legat de mini si de picioare si aruncat n ntunericul cel
mai dinafar. Atunci Printele o tinut si o predic. Eu de fapt pe
Printele Arsenie Boca nu l-am auzit vorbind altdat dect n
Duminica aceea si a doua zi dimineata, luni, n 31 august 1942,
tinnd un fel de cuvnt ndrumtor pentru credinciosii care erau de
fat la Mnstire.
Prima predic pe care am auzit-o, prima si ultima la drept
vorbind, tinut de Printele Arsenie Boca avea trei teme mi-aduc
aminte foarte bine de predica aceea, am tinut-o minte poate pentru
c stiam c o tine un om deosebit anume, mai nti Printele o
vorbit despre haina de nunt. Si a spus c pentru el cuvntul din
Sfnta Evanghelie despre cel care o intrat fr hain de nunt a
fost un cuvnt de care s-o poticnit el de mult vreme, n ntelesul
c la un moment dat si-a vzut haina cu care era mbrcat, ca
rezultat al vietii pe care a dus-o probabil Printele Arsenie, si zicea
Printele c si-a vzut haina, expresia este a lui ca o spltoare,
murdar ca o spltoare. Si-atuncea, dup ce si-o vzut haina
murdar ca o spltoare, o fost preocupat de curtirea hainei, ca s
ajung s aib hain de nunt. Si spunea el c ar fi fcut orice
numai s-si vad haina curat, orice lucru de jos din lumea aceasta
din cte se pot face l-ar fi fcut, a zis atunci: As fi mutat si ceea
ce nu se poate spune aici. Dup o vreme, nu o spus ct vreme o
trecut de atunci, fiind la Mnstire la Smbta, n-o spus unde o
avut intuitia hainei de nunt, adic a hainei pe care o purta, dar la
Smbta fiind, dup ce s-a ncadrat n Mnstire, o avut o vedenie.
Se fcea c e n biserica Mnstirii, n locul acela unde se trece din
pronaos n naos, n locul acela mai strmt, a vzut un copil care
plutea n aer. Nu se sprijinea de pereti zicea Printele, plutea n aer
si copilul i-a artat cu mna spre Printele. El atunci s-o uitat la el
nsusi si si-o vzut haina cu care era mbrcat, de data aceasta
curat, cu o pat pe ea cam de o jumtate de metru, si asta
reprezenta un pcat. Nu a spus ce pcat, doar c copilul i-a atras
atentia c el mai are un pcat pe lng cel care se arta n pata de
pe hain si pcatul acela, si-o dat Printele seama c e din pricina
c o ntmpinat vedenia cu Doamne, si-atunci o spus el c
cuvntul Doamne se adreseaz numai lui Dumnezeu si
Domnului Hristos, nici mcar Maicii Domnului, si si-o dat seama
c el o fcut acest pcat, pcat care atunci cnd si-o dat seama c l-
o fcut, copilul o zmbit, ceea ce nsemna c o nimerit.
Adevrul este, fac aici o parantez, c de cte ori l-am ntlnit
pe Printele, sau de cte ori am vorbit despre Printele, sau am
vorbit cu el, sau o venit vorba despre el, niciodat nu m-am gndit
c Printele Arsenie este omul cu dou pcate, sau cu mai putin de
dou pcate, poate fr nici un pcat la drept vorbind. El s-o
prezentat pe sine atunci public n fata credinciosilor care erau de
fat ca un om cu dou pcate. Unul reflectat pe hain, ca o pat,
despre care el n-a spus ce este, si cellalt care a fost de pe urma
faptului c a ntmpinat vedenia cu Doamne. Mai fac o
parantez, sau n continuarea aceleiasi paranteze, as zice eu c nu
stiu dac cineva poate s fie vinovat de pe urma faptului c
ntmpin o vedenie cu un cuvnt, c acel cuvnt nu l
caracterizeaz la drept vorbind si nu stiu dac exist ntr-adevr o
vin n chestiunea aceasta.
A doua tem pe care a tratat-o Printele a privit
responsabilitatea preotului, responsabilittile ndrumtorului de
suflete; o citit din cartea Proorocului Iezechiel, cuvntul adresat
stjerului, cnd i spune Dumnezeu proorocului: Fiul omului, dac
esti pus strjer si i anunti pe oameni despre iminenta pericolului ei
vor muri pentru pcatele lor dac nu te vor asculta, dar tu vei fi
nevinovat. Iar dac nu-i vei anunta, atunci sngele lor se va cere
din palma ta.
A treia tem a fost n legtur cu Sfnta mprtsanie. A citit
din Sfnta Scriptur a Noului Testament, din Epistola I ctre
Corinteni cap. 11, la sfrsitul capitolului, unde sunt cuvintele
Sfntului Apostol Pavel: S se cerceteze omul pe sine si numai
asa s mnnce din aceast pine si s bea din acest pahar, c cine
mnnc si bea Trupul si Sngele Domnului cu nevrednicie
mnnc si si bea siesi osnd. De aceea printre voi sunt multi
slabi si bolnavi si bun parte mor.
M gndesc eu acuma c cuvintele acestea ale Sfntului
Apostol Pavel se refer mai ales la o boal si la o slbiciune
sufleteasc, pentru c bolnavi nu sunt numai ntre crestini si nu
sunt numai ntre crestinii nevrednici s zicem, ci sunt si nafar de
crestinism, respectiv toti oamenii pot fi bolnavi si slabi si morti.
Da Printele a interpretat chestiunea aceasta cumva si n nteles
fizic, c si bolile fizice de multe ori sunt de pe urma faptelor rele
pe care le fac oamenii. Asta a fost predica Printelui. Am vorbit
putin cu el dup Slujb. El nu vorbea Duminica cu oamenii pentru
c era mpresurat de multi credinciosi si atuncea el vroia s fac
deosebire ntre o zi de lucru si o zi de Duminic. Vroia s se
odihneasc, s se retrag. Deci nu o fost posibil s stau de vorb cu
el dect Duminic seara. Si Duminic seara mi-o spus un cuvnt
care mi-o rmas de atuncea: Nu toti cei din lume se prpdesc,
nici toti cei din mnstire se mntuiesc.
nc ceva: dup ce o tinut cuvntul ctre credinciosi, predica,
s-o ocupat putin si de niste copii care erau acolo de fat si le-o
vorbit despre constiint si o formulat definitia cugetului sau
constiintei ca fiind: Glasul lui Dumnezeu care vorbeste n noi si
arat ce este bine si ce este ru.
A doua zi o tinut un cuvnt de ndrumare pentru credinciosii
care erau de fat, desi el o si exceptat pe unii, erau niste copii, pe
mine nu m-o exceptat, era vorba despre necazurile care le vin
printilor prin copii. Le-o zis despre cazuri cnd printii sunt
responsabili pentru copiii lor care vin n lumea aceasta cu defecte.
O atras atentia asupra faptului de a fi oamenii cununati la biseric,
de avea slujba cununiei, o pus n atentie faptul c sotii nu trenuie
s consume buturi alcolice, cci chiar si un pahar de vin pe care l
bea cineva care dup aceea se angajeaz la conceperea unui copil
este duntor pentru copilul care urmeaz s se nasc. O atras
atentia c atta vreme ct cineva care a fost n rzboi si se ntoarce
acas si nc mai are visuri cu groaza pe care o trit-o pe front n
timpul rzboiului, ct vreme mai are astfel de traume s zicem, nu
are voie s se angajeze la conceperea copiilor, deoarece copiii pot
s aib neputinte de pe urma faptului c printii nu sunt destul de
linistiti. Asa c Printele era de atunci, din 1942, preocupat de
chestiuni de felul acesta, de responsabilitatea printilor pentru
copiii lor. Lucruri pe care dup aceea le-o dezvoltat si le-o
prezentat nCrarea mpr(iei, n special n capitolul Ereditate
yi spirit si n subcapitolele Copii czu(i ntre tlhari si Copii
nscu(i n lan(uri. Dup aceea Printele o spovedit n ziua aceea
de 31 august 1942, o spovedit nti pe un tnr, pe un student n
medicin care urma s mearg pe front. L-o tinut foarte mult, sau
mie mi s-o prut c l-o tinut foarte mult. Dup aceea m-o spovedit
si pe mine. A fost singura spovedanie pe care am fcut-o la
Printele. Aveam 13 ani si jumtate. Dorinta mea era s m fac
clugr. De fapt am avut, as putea zice vocatie pentru asta, n
sensul c ntotdeauna mi-o prut bine s aud despre clugri, mi-as
fi dorit s vorbesc cu clugri, as fi vrut s stiu ce fac clugrii,
cum triesc, ce mnnc, ct dorm, cum dorm, cum se roag. Niste
lucruri de felul acesta le-am avut n vedere de pe atuncea si m-am
prezentat la mnstire la Smbta cu dorinta s rmn la
Mnstire. Nu s-o putut. De fapt chestiunea a tratat-o Printele
Arsenie. N-o trebuit s mergem mai departe, s mai ntrebm pe
cineva. Dar, pentru c Mitropolitul Nicolae Blan care o restaurat
mnstirea de la Smbta, mnstire Voevodal zidit de
Constantin Brncoveanu, dar drmat si rmas n ruin pn n
1928 cnd Mitrpolitul Nicolae Blan s-o ngrijit de restaurarea
bisericii si de renfiintarea Mnstirii, Mitropolitul voia s aib
acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit.
Binenteles c nu si l-a putut duce la ndeplinire dect n parte,
pentru c nu s-au prezentat multi absolventi de Teologie.
Mnstirea a nceput cu trei oameni, cu trei candidati la
clugrie, si anume: cu Printele Arsenie, cu Printele Nicolae
Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtarea de grij a
Mitropolitului Nicolae Blan care s-a interesat foarte mult de
Academia Andreian pentru care o format profesori, si dup aceea
n 1940 s-a asezat si Printele Serafim care venea de la studii din
Grecia. Printele Serafim si cu Printele Arsenie au fost trimisi de
Mitropolitul Nicolae Blan la Sfntul Munte ca s cunoasc
realittile de acolo. Mitropolitul si ddea seama c ncepe cu
oameni nepregtiti n alt mnstire si atunci i-o trimis la Sfntul
Munte. Printele Arsenie o stat acolo trei luni, din 1939 din martie
ncepnd si s-o ntors si s-a asezat la Smbta. Si Printele Serafim
o rmas acolo 6 luni la Sfntul Munte si un an scolar la Atena la
Teologie.
Printele Serafim o adus de la Athos un caiet cu texte
ascetico-mistice dar nu numai dinFilocalie. De exemplu un cuvnt
al Sfntului Ioan Gur de Aur despre rugciunea de toat vremea,
care de fapt nu e autentic, asa se zice c nu e autentic, nici nu a
fost publicat nFilocalia.
Printele Arsenie, dup ce a terminat Teologia, pentru c era
talentat la pictur, a fost trimis de Mitropolitul Nicolae Blan la
Bucuresti unde o urmat Scoala de Belle Arte. O fcut pictur si
sculptur. Si tot atuncea o frecventat si cursuri de medicin, n
special de genetic. De aceea Printele o lucrat cu toat capacitatea
lui. El, dup cum ziceau oamenii, si aveau si dreptate, a fost un om
cu dar de la Dumnezeu.
Mitropolitul nostru, zilele trecute, Duminica trecut, o sfintit o
troit la intrarea n Mnstirea noastr. Si cu ocazia asta o spus de
cteva ori c Printele Arsenie a fost un clugr mare. Si la
sfintirea monumentului, acea cruce de marmor, a pomenit
Mitropolitul de Printele Arsenie ca de un mare duovnic al vremii
sale si ca de un Zalmoxis al neamului romnesc. Sunt cuvintele
Mitropolitului Antonie, care i-o fost ntr-un fel ucenic, n sensul c
o fost clugrit de Printele Arsenie la Prislop.
De aceea, Printele, avnd si cunostinte de art, putea s-si dea
seama si de pe figura omului despre starea lui sufleteasc. Chiar si
de pe fotografii. Veneau oamenii la el cu fotografia cuiva si
ziceau: uite, asta este fata cu care vreau s m cstoresc si
Printele zicea: Nu-i bun. Sau i bun, contnd, cred, si pe ceea ce
i spunea figura.
La noi la Mnstire o fost o carte n bibliotec, nu stiu pe unde
o mai apucat sau pe unde mai este, o carte intitulat: Revelation
du visage cum descoper fata starea interioar. Din 1949 stiu de
cartea aceasta. Era si cu desene explicative. Deci Printele nu a
lucrat numai cu asta, c i descoperea Dumnezeu, ci el o lucrat si
cu niste lucruri stiintifice. De exemplu, n ceea ce priveste
cunostintele medicale. El si ddea seama de tarele ereditare si le
explica. i trimitea pe unii dintre credinciosii care veneau la
Printele s se duc s-si fac analiza sngelui si s vin cu
rezultatul la el. Si-apoi el trgea niste concluzii. Sau o fost un caz
n Smbta de Sus, o fat, care vroia s se cstoreasc cu un biat
din Hrseni. Biatul din Hrseni avea un tat care gngvea.
Printele nu stiu dac l-o trimis sau nu s-si fac analiza sngelui,
dar si-o dat seama c ceva nu-i n regul. Cnd vorbea, gngvea.
Si Printele si-o dat seama c e o tare ereditar, c e un snge
bolnav. Si sotia respectivului, deci mama biatului, la fel, nu era ea
ca toti oamenii, nu era ea destul de luminat la minte. Si Printele,
Ir s-i dea o explicatie i-o spus fetei: S nu te cstoresti cu
Gheorghe, c nu o s aveti copii sntosi. Dar ea totusi s-a
cstorit si-o avut un copil. Si copilul, de la o vreme, de la trei ani,
o nceput s aib ndrptri fizice si, binenteles, si spirituale. De
la o vreme, nu o mai putut nici s vorbeasc si la sapte ani o murit.
Binenteles c persoana respectiv o spus: o avut dreptate
Printele, Printele are dar de la Dumnezeu, c o stiut c nu o s
am copii sntosi si c vor muri. Ori Printele putea stii asta si fr
s aib dar de la Dumnezeu. Dar el o lucrat cu toate mijloacele lui.
Au mai fost si alte cazuri, un caz din Ludisor. Un brbat o vrut
s se cstoreasc cu o fat. Fata avea ceva la un ochi. Printele si-
o dat seama c ceva nu e n regul si i-o spus biatului: O
iubesti?. Si el o zis: Da. Si atuncea Printele o zis: Ia-o. Si o
luat-o. Si dup ce s-au cstorit ei sau dus la Cluj, la o clinic si s-a
constatat c femeia e bolnav, are sngele contaminat. Si omul nu
o mai vrut s stea cu ea. Si asta s-a socotit un esec al Printelui
Arsenie. n realitate, nu o fost un esec al Printelui, de vreme ce i-
o spus c, dac o iubeste, s o ia. C el, dac ar fi iubit-o, ar fi
sustinut-o si n suferint si nu ar mai fi fcut nici un caz. Ori, el s-a
desprtit de ea, s-a recstorit, el trieste si acuma, are vreo 80 de
ani. ns acuma o ajuns si el n declin. Nu mai recunoaste oamenii,
nu mai are tinere de minte. Copiii i sunt sntosi.
Ceea ce fcea Printele, si asta e interesant de stiut si de
retinut, niciodat nu calcula un rspuns. Ce i venea prima dat n
minte aceea spunea. Si cu asta rezolva o chestiune sau nu o rezolva
dar, n orice caz, si spunea punctul de vedere. O fost si nereusite
multe n viata Printelui n sensul acesta. S amintesc un caz: un
preot din Sibiu, i-am spus de multe ori: mi, tu esti un esec al
Printelui Arsenie. n sensul c l-a ndrumat s se cstoreasc cu
fata cu care s-a cstorit si nu o duce bine, nu o duc bine. Triesc
totusi mpreun, au un biat, sotia este functionar la o banc
Printele i-a pus-o n vedere odat cnd s-a dus el acolo la
Drgnescu, unde lucra Printele pe atuncea, si o zis c l-ar
interesa o fat, c ar vrea s se cstoreasc. Si atuncea Printele i-
o zis: ia-o pe asta. I-a artat-o si dup aceea el a fost preocupat
de chestiunea aceasta. A luat-o n cstorie, dar acum nu-i bine.
Realitatea este c nu e bine si i-am zis eu c e un esec al Printelui
Arsenie. Dumnezeu stie pn la urm dac e esec sau nu-i esec,
dar te-ai gndi asa, c dac te duci la cineva s te ndrumeze, ar fi
cazul s te ndrumeze s te cstoresti, cnd e vorba de cstorie,
nu s suporti o cstorie, ci s te fericesti n cstorie. Este un
preot n apropierea noastr si tot asa s-a dus la Printele si tot asa i-
o pus n atentie o fat, dar o fat infirm. A dus-o foarte greu,
pentru c ea era infirm nu numai fizic, n sensul c nu putea
merge foarte bine, avea un fel de schioptare, avea un picior mai
scurt, sau ceva de felul acesta, si Printele i-a spus s se
cstoreasc. Ea nu l-a nteles pe Printele, n orice caz nu l-a
nteles pe Printele ca Printe si poate nici ca sot. Printele se
socotea ntotdeauna asuprit de sotia lui. Si au 5 copii totusi, dintre
care unul e clugr la noi la Mnstire, Printele Casian.
Printele Arsenie era ntotdeauna la ndemna oamenilor. Eu,
personal, am impresia c uneori si cuta s fac pe omul care stie
multe si c stie bine ce stie. Dar, n orice caz, cu pregtirea pe care
o avut-o si cu cunostintele pe care le-a avut a lucrat mai bine dect
am fi lucrat ceilalti care nu aveam astfel de cunostinte si pe care
nici nu trebuie s le ai neaprat ca s fii ndrumtor de suflete.
La spovedania mea Printele m-a ntrebat un lucru care mi s-a
prut curios c m ntreb. Si anume, m-a ntrebat dac mi-a venit
vreodat n minte s omor vreun om. Acuma, poate c la vrsta
aceea, de 13 ani si jumtate nu era cazul s mi pun o astfel de
ntrebare, desi, dup aceea mi-am dat seama de ce mi-a pus-o.
Pentru c Printele stia c copilul este oglinda printilor, c fiecare
dintre noi aducem o ncrctur din strfunduri de existent, c
fiecare dintre noi suntem sinteza naintasilor nostri printi,
bunici, strbunici, pn unde ajunge spectrul vital al existentei
noastre. Si, binenteles c, chiar dac m-am mirat, i-am dat
rspunsul care era de fapt, nu i-am dat un rspuns evaziv, i-am
spus c niciodat nu mi-a venit s omor un om. Printele vroia s
intre n legtur cu naintasii mei, s vad eventual din ce tlhari
am aprut eu n aceast lume. Probabil s-a gndit la aceasta c,
fiind un nevztor, fiind un copil nscut n lanturi, fiind un om
nscut ntre tlhari, a vrut s stie dac printii mei sunt, ntr-
adevr, ceea ce gndea el c sunt. Multumesc lui Dumnezeu, am
avut niste printi, nu pot zice ca Sfnta Tereza de Lisieux: S stiti
c eu am avut niste printi sfinti. Nu pot zice lucrul acesta, dar, n
orice caz, au fost oameni de treab si-au vzut de ndatoririle pe
care le-au avut, ne-au crescut, ne-au ndrumat bine. C or fi avnd
si ei vreo vin m rog, Dumnezeu stie de toate. Nu ne alegem
noi printii si nici printii nu ne aleg pe noi si venim n lume n
contextul fizic, fiziologic si social n care am venit n lume.
M-a ndrumat Printele atuncea s fac rugciunea cu care se
mntuiesc clugrii. Si asta arat c Printele, de fapt, avea o
putere de sintez si o putere de ptrundere si scotea niste concluzii
bune, n ntelesul c el, dac si-a dat seama c eu nu pot rmne
acolo, nefiind absolvent de Teologie si neavnd vrsta la care se
poate hotr cineva s se fac clugr si avnd si deficienta cu care
am strbtut prin viat, Printele si-o dat seama de asta si atuncea a
zis, totusi, c as putea face eu ceea ce fac clugrii, adic s zic:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine, pctosul. Am luat aminte la ce mi-a zis Printele. Adic el
ce mi-a zis de fapt s zic Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, mi-o spus c aceasta
e rugciunea cu care se mntuiesc clugrii, mi-o spus c aceast
rugciune s o zic n gnd, nu cu cuvntul vorbit, ci n gnd, s-o
lipesc de respiratie n felul urmtor: ntre respiratii, deci fr s
inspir si fr s expir, acolo unde se ntlneste o respiratie cu
cealalt, s zic Doamne, trgnd aerul n piept, odat cu aceasta,
s zic Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, si dnd aerul afar
din piept miluieste-m pe mine pctosul. Altceva nu mi-a mai
spus n legtur cu asta. De aceasta pot s zic eu c Printele
Arsenie a fost un ctitor la existenta mea.
Cnd l-am ntlnit a doua oar, dup 23 de ani, nu-si mai
aducea aminte de mine si nici de ndrumrile pe care mi le-a dat.
Important ns este c eu mi-am adus aminte si c am folosit
ndrumrile pe care mi le-a dat. Si nu mi-a zis s iau legtur cu un
ndrumtor, cu un om care practic rugciunea, cu cineva care stie
ce ispite pot veni, care, avnd o experient, ar putea trage niste
concluzii si ar putea s m directioneze. Doar mi-a spus ceva care
zic eu c nu a fost o ndrumare foarte bine gndit. Si anume, eu
am zis c dac nu pot s rmn aici la Mnstire, eu m duc s fac
scoal. Si Printele nu a zis s fac scoal. A zis: Da, dar scoala nu
te duce la mntuire. Acuma a avut dreptate, c dac eu m-as fi
ocupat de rugciunea de toat vremea cu exclusivitate, poate c as
fi ajuns la niste performante sau la niste rezultate pe care le
presupunea Printele. ns eu nu am putut face lucrul acesta si eu i-
am spus Printelui c nici printii mei nu ar fi de acord s renunt la
scoal. Acuma nu m mai pot gndi ce ar fi fost dac ar fi fost
altceva, pentru c eu am mers pe directia scolii si eu m bucur c
am mers pe directia scolii. Chiar n toamna aceluiasi an, n 1942,
am plecat la Timisoara, la o Scoal Special. Aveam cinci clase
Icute la Cluj si am continuat clasa a sasea la Timisoara la o
Scoal Special si dup aceea am fost elev la Liceul Loga, un liceu
de vztori, ns am fcut mai mult la fr frecvent. Dup aceea
m-am dus si la Teologie si asta m-a favorizat si pentru preotie.
Dac m duceam la mnstire, cred c n-ajugeam eu niciodat mai
mult dect un clugr simplu si clugr simplu simplu. Adic, nu
numai simplu ca form, ci simplu si ca gndire. Eu nu am tinut
seama de ce mi-a zis Printele si am fcut scoal, care chiar dac
nu m-a adus la mntuire, m-a dus totusi la ceva, la ceea ce sunt
prin scoal.
Cu Printele nu m-am mai ntlnit 23 de ani. n 1949 cred, pe
la nceputul anului, fiind deja student la Teologie n anul I, am
auzit c Printele a venit la Sibiu si c e la Profesorul Nicolae
Mladin. Mi-a spus un student care l cunostea de la Smbta.
Printele a avut o activitate deosebit si Printele a fost o
personalitate puternic de atuncea, din 1941, 1942 a intrat n
atentia oamenilor si oamenii erau sensibilizati atuncea, plecau pe
front si Printele i ndruma. Spunea cineva c i-a spus: Mi,
niciodat s nu tragi la tint! Tragi n gol. Mergeau oamenii s se
roage pentru ei, s le dea binecuvntare. Mergeau printii copiilor,
mergeau copiii mpreun cu printii. Era o situatie special, care i-
a sensibilizat pe oameni.
Printele a lucrat si n niste conditii care au favorizat stilul lui
de lucru. Dar a avut o activitate cu rsunet n constiinta oamenilor.
Nu prea erau personalitti de seama Printelui pe vremea aceea
Nici atunci si nici dup aceea.
La Smbta te puteai duce la doi duhovnici: la Printele
Arsenie sau la Printele Serafim. Dar toat lumea l prefera pe
Printele Arsenie, nu pe Printele Serafim. Desi, eu, ca om, l-am
pretuit mai mult pe Printele Serafim dect pe Printele Arsenie.
Mi-a convenit mie personal mai mult Printele Serafim dect
Printele Arsenie. Dar niciodat nu as fi putut zice c Printele
Arsenie e mai mic dect Printele Serafim. Fiecare era mare n
felul lui. Dar nici ei, ca temperament si ca formare nu s-au potrivit.
S-au nteles n sensul acesta c nu s-au exclus. Nu s-au completat,
ci fiecare a avut stilul lui de lucru.
Printele Arsenie a fost un om cu o nzestrare deosebit, n
sensul c orice lucru pe care l-ai fi ntrebat, si lucruri tehnice, cum
se face o cas, orice stia. Ori, Printele Serafim, sracu, dac
btea un cui trebuia s-l scoat apoi cineva si s-l bat cumsecade.
Nu putea asa ceva. De aceea el nu a avut niciodat o naintare, n
sensul acesta, c el e un om deosebit. Desi era deosebit si era mai
bun ca Printele Arsenie ca inim, era mai de inim, mai cald la
suflet, nu putea s bruscheze pe cineva. Ori, Printele Arsenie era
dintr-o dat, ca din pleasna bicului, te pocnea si rmneai pocnit.
Nu l interesa, nu a avut o caldur sufleteasc. Totusi, a si avut. De
pild, Maica Teodosia Latcu a avut dou iubiri: pe Printele
Arsenie si pe maica Veronica. Ea a cosiderat c Printele a fost
extraordinar. Dar, zic eu, nu pentru oricine.
Si, cum ziceam, n timpul ct a fost Printele la Smbta, a
venit lume mult. Pi veneau studenti de la Teologie din Bucuresti.
Mitropolitul nostru Antonie, ca student la Teologie n anul 2 a
venit la Smbta mpreun cu colegi de-ai lui, cu colege de-ale lui.
S-au organizat la Smbta ntlniri cu Printele Arsenie, Printele
i primea la spovedanie, Printele Arsenie le tinea cuvntri n care
punea n valoare credinta crestin, punea n valoare rezultatele
stiintei. Era un om cu o cultur bine pus la punct.
Miscarea asta s-a stins repede dup aceea. sta e necazul.
Adic eu as zice c, si m-am ntrebat de multe ori, unde sunt
oamenii aceia multi care veneau la Printele? Ce a nsemnat pentru
ei ntlnirea cu Printele, n viata lor de toate zilele, n societatea n
care au trit? Ce a nsemnat influenta Printelui n existenta lor, n
progresul lor spiritual? Deci, Printele Arsenie i-a fascinat, pur si
simplu, i-a fcut s fie coplesiti n fata lui. Unii s-au spovedit la
Printele. ns, n general, oamenii, asa cum a zis si Printele
odat: Oamenii rmn tot oameni.
Atunci, n 1942, nu era chiar asa mult lume n jurul
Printelui. Desi era, pentru c n acea Duminic n care am fost eu
erau multi la mnstire, mai ales din ptura trneasc. Intelectuali
erau mai putini, pentru c intelectuali sunt mai putini si n
societate. Cei mai multi oameni sunt oameni simpli. Pe atuncea,
domina omul simplu. Si stia erau cei care veneau. Printele tinea
o predic hotrt si cu fiecare vorbea asa, de la egal la egal. Nu
zicea dumneavoastr. () Avea asa o prestant, o autoritate, o
sigurant a cuvntului, o sigurant a verdictului. Si asta a durat la
Smbta pn n 1948. Veneau oamenii de la 40 de km pe jos la
mnstire, de la Poiana Mrului. Un grup de oameni de 20 sau 50
de persoane porneau din Poiana Mrului dimineata si seara erau la
Smbta, venind pe jos, s-l vad pe Printele Arsenie, s-l
asculte, s-l admire. Veneau si de mai departe. Printele le vorbea
la fiecare pe limba lui. ()
Eu, pn n 1949, nu am mai ajuns la Smbta. Printele
Arsenie era plecat cnd am mai ajuns eu la Smbta. Plecase n
1948, la sfrsitul lui octombrie. Eram student la Teologie si eram
n vacanta de Pasti. Printele Serafim era atuncea conductorul
mnstirii. Cu dnsul m-am nteles eu foarte bine de atuncea si am
rmas n legatur toat viata, pn la sfrsitul vietii Printelui si si
dup aceea. Ori, cu Printele Arsenie nu stiu dac as fi reusit s
formez o legatur din asta.
n 1949, s continui ce am nceput, eram student la Teologie si
am aflat c Printele Arsenie era la Sibiu. Am trimis vorb printr-
un student care mergea la Smbta, care l cunostea de cnd era
elev de liceu si care mergea mpreun cu printii la Smbta, si l-
am rugat s-i spun Printelui Arsenie c sunt si eu acolo si c as
vrea s vorbesc cu el. De fapt nu atta doream eu s vorbesc cu el,
ct mi-as fi dorit s vorbeasc el cu mine. Si Printele nu mi-a dat-
o n bun, c hai s vorbim. Desi eu am gsit asta, asa cumva, o
lips a Printelui. Poate nu l-a luminat Dumnezeu, poate nu am
fost eu vrednic, nu stiu ce interpretri se pot da. Da realitatea asta
este: nu a vrut s stea de vorb cu mine. No bine, nu a vrut, nu a
vrut. Nu aveam ce s fac. Mi s-a mai ntmplat o situatie dintr-
aceasta n 1987. n 1987 Printele Arsenie era la Prislop. Acolo era
plecat de la Smbta. (...)
ntre timp Mnstirea de la Prislop a devenit mnstire de
maici prin struinta Maicii Zamfira, care era absolvent de
Teologie, care l cunostea pe Printele Arsenie, care s-a dus si ea la
Prislop mpreun cu Printele Arsenie si s-au aranjat lucrurile n
asa fel nct mnstirea de la Prislop s devin mnstire de maici.
Si Printele a rmas acolo ca duhovnic la obstea din Mnstirea
Prislop, obste care a durat pn n 1959. Printele a avut acolo o
ntrerupere, n sensul c n 1951-1952, cam pe atuncea, a fost
arestat si dus la Canal. Se fcea pe atuncea Canalul Dunre-Marea
Neagr, care dup aceea s-a prsit si la care au lucrat multi
detinuti politici. Si Printele a fost ntre cei care au lucrat acolo. A
stat acolo cam vreo 9 luni. Apoi s-a ntors la Prislop, a fost foarte
mult urmrit de Securitate si maica Zamfira l-a ajutat pe Printele,
n sensul acesta de a-l scuti pe Printele de relatiile cu oamenii. A
fost foarte dur. Chiar si clugri care se duceau s-l vad pe
Printele aveau de suferit. i baga ntr-o magazie acolo, si i tinea
de seara pn dimineata si dimineata le ddea drumul. Eu nu stiu
dac si Printele Arsenie cumva nu a avut o amestecare n toat
treaba aceasta. n sensul acesta c el nu a dorit s mai aib treab
prea mult cu oamenii, ca s fie scutit de deranjul Securittii. Si
atuncea, maica Zamfira a fost cerberul care l-a ajutat pe Printele
s fie scutit de relatiile cu oamenii. Bine, mai vorbea el cu cte
cineva, mai ales cu oamenii mai cunoscuti, cu cei cu care avea
ceva relatii sau care erau mai deosebiti, dar, n general, fcea n asa
fel nct s nu se ajung la el. Si asta a mers pn n 1959.
n 1959 a primit ordin din partea Episcopiei Aradului, asta a
fost n mai, s prseasc Mnstirea Prislop. A fost o dispozitie
pe care, de fapt, a dat-o stpnirea, Guvernul, prin Departamentul
Cultelor, si nu numai pentru Printele. Si de la noi de la Smbta
au plecat atuncea vreo patru insi. Si apoi toamna a fost un decret
care a golit mnstirile. n 1959 a fost decretul si s-a aplicat n
1960, n primvar. Ori, Printele, n 1959, n mai, a prsit
Mnstirea Prislop si s-a dus la Bucuresti. Si avnd el pregtire de
pictor si de sculptor s-a angajat la Atelierele Patriarhiei si a lucrat
acolo vreme de 10 ani. A pictat icoane, n special pe email. n
1969 a nceput pictura de la Drgnescu. Cum s-a ajuns la asta?
Maica Zamfira, care a fost staret la Prislop, s-a retras si ea de la
Prislop, o dat cu Printele. Mnstirea s-a desfintat atuncea,
maicile si surorile s-au dus la Sibiu, au stat n Sibiu si apoi n
Rsinari, unde au lucrat la Arta Manual. Maica Zamfira s-a dus
cu Printele. Printele a stat n Bucuresti pn n 1980, 1981. n
1982 parc, s-a sfintit biserica de la Drgnescu, pe care Printele
a pictat-o de dou ori. A pictat-o n tempera prima dat si s-a
pangarit, cum zicea el, adic s-a afumat de lumnri. Dup
aceea, a gsit modalitatea s scoat lumnrile din biseric si s-a
apucat Printele si a mai pictat-o o dat. n 1982, cred, s-a sfintit
biserica de la Dragnescu.
Pentru c a venit vorba de pictura Printelui Arsenie, prin 1970
si ceva, n legtur cu epitaful pictat de Printele si care se putea
vedea de vizitatori n holul stretiei vechi, stteam de vorb cu un
cadru universitar din Sibiu, pe nume Bologa. Si zic si eu n
legtur cu epitaful: Epitaful acesta este unul deosebit, fcut de un
Printe despre care zic eu c este un geniu. Si domnul respectiv a
zis: Asta nseamn c are o cultur perfect si nc ceva. Si am
zis: Nu stiu dac are o cultur perfect, dar, sigur, pe lng cultura
pe care o are, are nc ceva.
Printele, dup ce a terminat pictura la Drgnescu, s-a retras,
a stat prin Bucuresti, la Sinaia. Pentru c la Sinaia grupul acela de
surori si de maici care au fost n subordinea Printelui cndva la
Prislop si-au cumprat o vil, din munca lor. Ele au muncit la
Munca Manual, mai nti n Sibiu, apoi n Rsinari si apoi s-au
mutat la Sinaia. Acolo este un fel de asezmnt cvasi-monahal.
Printele a avut acolo o chilie, a stat acolo, acolo a si murit n 1989
si grupul acesta mai exist. Maica Zamfira e conductoarea acestui
grup, care nu ai putea zice c e o unitate monahal. E o unitate
monahal doar n sensul acesta, c stau acolo niste vietuitoare care
triesc cum triesc clugrii. ()
Printele la Sinaia a murit. S-au fcut multe vorbe n legtur
cu moartea Printelui. De fapt, el a murit de moarte natural. A
avut ceva cu rinichii.
Nu stiu dac am continuat ideea aceea c Printele, n 1949, nu
a vrut s vorbeasc cu mine. Desi eu zic c ar fi trebuit s
vorbeasc cu mine si pentru c l-am rugat, dar si pentru c, fiind eu
ntr-o situatie special, zic eu, aveam nevoie de un ajutor mai mult
dect cineva care este ntr-o situatie obisnuit. Nu vreau eu s m
prevalez de niste lucruri. De exemplu, Printele Soima, un printe
care a fost profesor de muzic si de tipic la Teologie, odat nu mi-
a prea convenit mie treaba aceasta, dar dup aceea mi-am dat
seama c a avut dreptate, vroiam s plec acas. Si Printele Soima
se gndea c e mai bine s rmn, era de Rusalii, era o festivitate
la Sibiu n legtur cu Mitropolitul Nicolae Blan. Nu mai stiu eu
cum a fost, cum n-a fost, dar stiu c a fost vorba de asta c vreau
s plec si c o mai vrut cineva s plece si nu l-a lsat Printele
Soima. Da zice: Dumitale zice ti dau voie, c dumneata nu ai
asa de multe bucurii cte avem noi. Mie nu mi-a prea convenit
treaba asta, c a zis el vorba asta, dar dup aceea mi-am dat seama
c a avut dreptate. Adic, domnule, ntr-o situatie special trebuie
si un tratament special. Nu asa c nu vorbesc, las-l ncolo de
Teofil, nu vorbesc cu el. Si apoi nu am mai ajuns s vorbesc cu
Printele dect n 1965. La Prislop nu am fost. I-am mai scris o
scrisoare la care a rspuns Printele, dar nu mie mi-a scris, ci
Printelui Serafim, c o s-mi scrie. Da nu mi-a mai scris. Cnd
m-am ntlnit cu el n 1965, mi-a spus: Mi, mi aduc aminte de
scrisoarea aceea si a cutat el o modalitate de a se scuza, c
tocmai de aceea c nu mi-a scris m-a avut el n vedere mai mult
dect dac mi-ar fi scris si m-ar fi uitat. Dar, n sfrsit, sunt lucruri
pe care Dumnezeu le stie, nici nu are rost s le mbltesti de pe-o
parte pe cealalt, c tot lea-s.
n 1965 cnd m-am ntlnit cu Printele, ntr-adevt a fost o
ntlnire cu rost si cu folos. Printele mi-a pus n atentie un lucru
care, zic eu, este bine s l aib n vedere oricine. Si anume despre
cunostinta de Dumnezeu prin Dumnezeu sau despre cunostinta de
Dumnezeu prin studiu. Si zicea Printele: Teologie pot s fac si
pgnii si necredinciosii. Dar noi trebuie s cutm o cunostint
pe care ne-o d Dumnezeu, cumva prin limpezimea sufletului. Mi-
a pus n atentie Catavasia I din Catavasiile nltrii: Cu
dumnezeiescul nor fiind acoperit, gngavul a spus legea cea scris
de Dumnezeu. Cci scuturnd tina de pe ochii mintii vede pe Cel
ce este si se nvat cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiesti
cntri. Binenteles c am retinut catavasia, pentru c o stiam si a
Icut niste referiri la asta si mi-au plcut foarte mult referirile.
Adic, aici este vorba despre Moise, despre Duhul Sfnt Care-l
nvluie pe Moise, Dumnezeu Care i vorbeste, despre conditia de
a-ti vorbi Dumnezeu, n ntelesul c trebuie sa-ti scuturi tina de pe
ochii mintii pentru c avea Printele vorba: n mintea strmb si
lucrul drept se strmb. S izvorasc din sufletul tu niste cntri
spre slava lui Dumnezeu, cntri din intuitia mretiei lui
Dumnezeu.
Atunci eu am fost la Printele Arsenie cu un student care a
plecat n oras ntre timp. Printele m-a dus ntr-un birou si se ducea
si lucra si dup aceea mai venea si mai stteam putin de vorb. Si
cnd s plecm, Printele o luat bagajul studentului acela si am
iesit. El o iesit naintea mea si nu m-a condus, asa ca s-l aud eu pe
unde merge si s merg dup el. Nu mi-a fost foarte comod treaba
si m miram eu asa. Poate mai avea el si niste dorinte de a face el
niste experiente ce stiu eu? Dar, atunci cnd am fost eu n 1965
la Bucuresti cu biatul acela, care acum e preot si e consilier la
Sibiu, Printele Simion Ssujan era student n anul 3 la Teologie.
Si a zis Printele ctre el: S fii ntelegtor fat de neputinta
omeneasc. Mi-a plcut foarte mult cuvntul acesta si eu l
socotesc cel mai important cuvnt dintre cuvintele rostite de
Printele Arsenie. S ai ntelegere fat de neputinta omeneasc.
M-am gndit de foarte multe ori la lucrul acesta, l-am spus de
foarte multe ori si, mai ales, am constatat c neputinta omeneasc
este o realitate din care multi nici nu pot iesi. Chiar si noi nsine,
de multe ori suntem limitati cu posibilittile de a ne manifesta, asa
c e de mare important s fii ntelegtor fat de neputinta
omeneasc. Binenteles, toate cuvintele Printelui, cte le stim si
cte le putem sti, sunt importante, dar cred c de msura asta nu
este nici unul. Deci, n cazul nostru, s-l ntelegi si pe acela care te
vorbeste de ru, s-l ntelegi si pe acela care nu-si poate tine gura,
s-l ntelegi si pe acela care vrea s fac un lucru peste tine, c
vrea el s-l fac, chiar dac nu vrei tu s-l fac, toate lucrurile
acestea s le categorisesti ca neputint omeneasc si s-ti dai
seama c altfel nu se poate.
Eu m-am mai ntlnit cu Printele si de alt dat. Printele a
fost cum a putut el s fie fat de mine. Eu nu am fost un admirator
al Printelui Arsenie, desi m-am bucurat de toate afirmatiile lui
care au ajuns la mine. Mi-ar fi prut tare bine dac se putea face un
om din doi, si anume: un om cu mintea Printelui Arsenie si un om
cu inima Printelui Serafim. Ar fi fost ceva exceptional. Nu se
poate, fiecare este cum este. Eu l-am preferat pe Printele Serafim
totdeauna, chiar dac mi-au plcut verdictele date de Printele
Arsenie. L-am considerat totdeauna o personalitate puternic, ca si
care nu a mai existat altcineva n Biseric, din cti stiu eu, din ct
cunosc eu, contemporani cu noi. Nu m gndesc c nu au fost n
istorie personalitti cu mai mult priz la oameni dect Printele
Arsenie. Din cti oameni am cunoscut eu, care au lucrat n
Biseric, consider c Printele Arsenie a fost cel mai de vrf,
Culmea vie(uitorilor yi propovduitorilor n
contemporaneitatea noastr. A avut si autoritate, a avut si
cultur. S ne gndim numai la ndreptarul acela de viat cu
oxigen, glicogen, somn, s-ti pstrezi hormonii si s ai conceptie
de viat crestin, deja vezi c este un om de exceptie, un om care
tine seama si de lumea aceasta, nu numai de lumea de dincolo.
Dac ne gndim la toate lucrurile acestea ne dm seama c
Printele a fost, ntr-adevr, un om mare. A fost un duhovnic mare,
a fost si un om cu ptrundere, a fost si om cu dar de la Dumnezeu,
a fost si om cu perspectiv, cu lrgime de gndire, de ntelegere.
Si-a dat el seama c nu poti s schimbi multe n lumea aceasta, dar,
n orice caz, a fost omul care si-a dat seama de niste realitti la
care noi stialalti nu ajungem. Cu toatea acestea, s-a impus n
constiinta multor credinciosi, n asa fel nct nu numai cei care l-au
cunoscut l-au avut n seam, ct si cei care nu l-au cunoscut, care
au aflat de la altii de Printele Arsenie, au fost ndrumati. Se
ndemnau unii pe altii s mearg pe la Printele Arsenie. Unii
dintre ei au retinut anumite lucruri, cum am retinut eu rugciunea
de toat vremea, cum am retinut Catavasia de la nltarea
Domnului, cum am retinut faptul c Teologie pot face si pgnii,
cum am retinut c trebuie s ai ntelegere fat de neputinta
omeneasc. Sunt niste lucruri care au rmas dup Printele. Si apoi
gndurile lui dinCrarea mpr(iei. Doar atta mi pare ru, c
sunt gnduri de nceput, nu sunt gnduri de ctre sfrsit, adic
gnduri de ctre sfrsitul vietii. Binenteles c l caracterizeaz
cu gndurile cu care a nceput cu acelea a si lucrat n general. Desi
am impresia c Printele si-a mai si schimbat din idei, din
gndurile lui. De exemplu la nceput i ndruma pe multi s se fac
clugri. Ctre sfrsitul vietii ndemna s nu se mai fac clugri,
probabil si pentru motivul c si-a dat seama c multi dintre cei care
s-au fcut clugri nu au realizat ceva deosebit n viata lor, n viata
mnstirii si n viata Bisericii.
Fntni(a Printelui Arsenie
Fntnita de lng mnstire nu Printele a descoperit-o. Era
acolo un izvor natural. Printele a fost atentionat despre existenta
acelui izvor de ctre un frate de la mnstire. Si fratele respectiv a
spus: Printe, s stiti c eu stiu undeva un izvor cu niste ap foarte
bun. Si Printele a zis c vrea s-l vad si el. Si asa s-a dus
Printele la izvor si a vzut c e ap bun. Ani si ani izvorul acesta
a rmas asa, fr s se ngrijeasc cineva s fac acolo niste bnci
si o mas. Acestea le-a fcut Printele Efrem, un printe care a
murit n 1984. Nu el personal, ci a angajat niste oameni. Si s-a
Icut ceea ce este acolo.
Acolo s-a vindecat o fat care 17 ani a fost n crucior si dup
17 ani i-a venit puterea acolo, la fntnit.
Printele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mnstirea Albac
povesteste mprejurarea cum Maria Silaghi si-a cptat ntregimea
trupului la Fntna Printelui Arsenie.
Eram student n anul I la Teologie la Sibiu, sunt si sibian, de
loc din Cisndie si fiind n vacanta de var am primit ascultare de
la .P.S. Serafim acuma, atuncea era duhovnicul Institutului de
Teologie, s te duci s stai 2 sptmni la Smbta. Fiind prieten
cu Maria Silaghi, fiindc o ajutam tot mereu la biseric, i duceam
cruciorul sau o purtam n spate, pentru c avea scleroz n plgi
de 17 ani. Si avea tot mereu nevoie de ajutor s o duc cineva, s o
urce, s o coboare scrile, s o duc la biseric. Cu vreo dou zile
naite de a merge la Smbta am trecut pe la ea si i-am zis: uite, m-
a trimis P.S. Serafim s stau acolo la Smbta vreo dou sptmni
si zice: si noi ne-am gndit s venim, dar stim c e mai greu da
zic eu, haida s mergem c dac sunt si eu acolo v mai ajut si eu
s v mai duc cu cruciorul. Si a zis c tare ar vrea s ajung la
izvor. Si eu am zis c haide s mergem. Era ntr-o vineri cnd am
ajuns acolo. S-a pregtit pentru spovedanie si pentru Sfnta
mprtsanie, chiar n vinerea aceea dimineata s-a spovedit, a fost
la Sfnta Liturghie, s-a mprtsit, dup mprtsanie a stat la
Sfntul Maslu, iar dup Sfntul Maslu, pe la ora 15 ne-am nteles
c, dup ce se odihneste, s o duc eu cu cruciorul pn la izvor
acolo, erau vreo 2 km. Era 3 august 1990. Si pe la ora 14.30 s-au
ridicat niste nori de ploaie foarte mari si ddea napoi s nu mai
mergem. Da am spus: haide s mergem, c ajut Dumnezeu, ne
ajut Printele Arsenie. Si am pornit ncet, ncet. La priasul
acela, peste care a trebuit s trecem, erau acolo niste muncitori
care s-au mpotmolit cu masina si zice: trebuie s ne ntoarcem
napoi, c mi-e rusine s nu m vad c m treci n spate. Si am zis
c nu-i nimica, trecem printr-alt parte. Si am ocolit putin masina
aceea si ne-am dus pe mai n jos putin si am trecut si am mpins
cruciorul pn acolo sus, la izvor. La izvor l-am tras n sus, c era
mai usor de tras, dect de mpins si l-am lsat lng drum acolo
sus. Apoi am dus-o n brate pn la izvoras. S-a splat pe
picioruse, pe mini, pe fat, am spus Cuvine-se cu adevrat si
am mai spus niste rugciuni.
Apoi au venit niste turisti mai glgiosi si am zis ca hai s
megem, c nu mai i de noi aicea. Si zice: m tin de tine, pn cnd
ne deprtm, ca s nu vad stia c m duci n spate. Si zic, bine,
tine-te. Si s-a tinut, a mers si am ajuns pn la crucior. La
crucior zice: simt asa o putere n picioare hai s mergem pn la
drum, c am vzut c ai tras greu cruciorul n sus, c era pietris,
erau bolovani. Si cnd a ajuns la drum, tot asa a zis: s stii c nu
m dor picioarele. De obicei, cnd mergea mai mult de 10 metri i
se ntorceau picioarele, minile i se suceau. Si cnd am ajuns la
drum am spus c acuma, dac tot mergem, s mergem pn la
mnstire. Si atuncea a mers pn la mnstire, a intrat n
mnstire pe picioarele ei. Era sora Iuliana, era sora Ana, adic
Aurica acolo, care au vzut si s-au minunat. ns fcuse febr
muscular si smbta nu s-a mai putut ridica din pat. Dar
Duminic la Liturghie s-a ridicat si de atunci nu s-a mai asezat n
crucior. Acuma este n obstea Schitului din Retezat, mpreun cu
sora ei, care o mai ngrijeste.
3
DESPRE FNTNI (DUHOVNICI)
Cei sraci si lipsiti caut ap, dar nu o gsesc; limba lor este
uscat de sete (Isaia 41, 17), din pricin c Izvorul apei celei vii
L-au prsit si si-au spat fntni sparte, care nu pot tine ap
(Ieremia 2, 13).
De toat starea asta rea a lucrurilor are s dea seama si
poporul, cci toat decderea e de la printi nceptur Si
preotului i se va ntmpla ca si poporului (Isaia 24, 2). Asta le
spunea Printele Arsenie credinciosilor atunci cnd veneau la
dnsul s se plng de preotii lor. i ndemna pe oameni s nu se
mai vicreasc, ci s nasc sfinti, s nu mai sape fntni sparte,
dac ntr-adevr sunt nsetati.
Deci, cu alte cuvinte spus: Sap, frate, sap, sap, Pn cnd
vei da de ap. Ctitor fii fntnilor, ce Gura, inima ne-adap.
(Lucian Blaga)
Cele mai multe lucruri au loctiitori: cnd n-ai la ndemn un
ciocan si vrei totusi s bati un cui, pot fi de folos o piatr sau tocul
de la pantof. Cnd ti lipseste masa pe care s-ti asezi hrana, un
placaj poate face si el destul de bine treaba. Un scaun poate fi
nlocuit de un bolovan, un cutit de un ciob de sticl ascutit, cutia
de chibrituri prin cremene si iasc. Dac vrei s faci o groap n
pmnt si n-ai sap, poti ncerca cu un bt, dac n-ai oglind s-ti
vezi chipul, poti folosi un lighean cu ap. La nevoie, cnd te prinde
furtuna si n-ai cas, te poti adposti ntr-o colib sau chiar sub
buza unei stnci, iar un bustean poate uneori servi drept barc, asa
cum dou-trei pietre ncinse bine n foc pot fi ntrebuintate drept
plit. Si asa mai departe. Dar o fntn cu ce s o nlocuiesti?
Fntnile nu au loctiitori.
Cte deosebiri nu ntlnesti la fntni! Unele sunt extrovertite,
precum cele arteziene; Ele si risipesc cu profunzime si
generozitate apa. Cele mai multe dintre acestea arat un clar
dezinteres pentru util; cu un vdit temperament de artist, ele ne
desfat prin nenumratele curcubee strlucitoare. Fntnile de tar
sunt mai retinute si mai introvertite. Unele, totusi, semete, cele cu
cumpn, ti fac semn de departe, te atrag, te ndeamn s te
servesti de ele. Pe altele, modeste, pitulate sub cte un copac,
avnd un mic acoperis conic, o plrie de protectie deasupra,
trebuie s stii s le gsesti. Exist fntni princiare, cu grifoni,
delfini, scoici si naiade, toate cioplite n piatr. Exist fntni
cazone, cenusii, plasate exact n centrul curtii nchise a unei
cazrmi. Exist fntni serioase, grave, cu mecanismele bine unse,
dar si fntni glumete, care te mproasc si te stropesc atunci cnd
te strduiesti s ntrebuintezi apa pe care ai scos-o din ele. Unele
scrtie de btrnete din toate ncheieturile si au ghizdurile antice
si acoperite de muschi, altele si proclam, cu trufie, printr-o
inscriptie, vrsta si cine le-a spat. Exist fntni care astmpr
de ndat setea, altele, care ti-o sporesc pe ce bei mai mult. De
unele n-ai vrea s te mai ndeprtezi si le tii minte toat viata. Pe
altele le prsesti repede si le uiti de ndat ce nu le mai vezi n
preajm. Fntnile au, fiecare, fire, temperament, caracter si
obiceiuri proprii, neasemenea. Dac n-ar avea ap, ai spune c nu
exist nimic comun ntre ele. Dar au. (...)
Fntnile au si reputatii cum nu se poate mai diferite ntre ele:
despre unele se spun povesti de spaim, cum c, spre pild, si-ar fi
gsit n ele sfrsitul vreo fat nemngiat. Despre altele se zice c
mijlocesc ntlniri, cum fusese cea dintre Isaac si Rebecca. Unele
au renumele de a avea o ap cu virtuti curative si de aceea atrag n
jurul lor o multime de oameni n zilele de srbtoare, iar cnd
renumele le este nc si mai mare, se fac ntr-acolo veritabile
procesiuni. ntlnesti fntni despre care circul attea calomnii
nct, desi sunt puse n mijlocul pietei orasului, pe unde trec zilnic
mii de oameni, nimeni nu vrea s se uite la ele. Despre altele,
dimpotriv, se crede c sunt n stare, contra unui bnut aruncat n
apa lor, s-l fac pe drumetul ce l-a azvrlit acolo s revin la ele.
Reputatiile fntnilor se fac si se desfac: fntni importante cndva
si pierd, nu prea se stie exact de ce, mai tot creditul si ajung s fie
de-a dreptul abandonate, prsite. Stau, de aici nainte, pierdute, cu
trupul prdat de buruieni, cu cumpna prbusit, cu gleata
mncat de rugin, nnmolite si uitate de Dumnezeu. (...)
La unele fntni, orict te-ai roti n jurul lor, vezi numai
zidrie, tevi si lanturi. La altele, orict te apleci deasupra
ghizdurilor, nu zresti dect tenebrele adncului. Dar mai sunt si
fntni din care, atunci cnd te uiti n penumbra lor, te priveste,
luminos si albastru, un ochi de cer.
1
Prin urmare, frate, Sap numai, sap, sap, Pn dai de stele-n
ap! (Lucian Blaga)
CONCLUZII
Am nceput lucrarea de fat cu ndemnul cuprins n Epistola
ctre Evrei, n capitolul 13. Pn aici am avut n vedere prima
parte a acestuia, si anume: Aduceti-v aminte de mai-marii vostri,
care v-au grit vou cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare-
aminte cum si-au ncheiat viata..., si am vzut si cu acest prilej c
Printele Arsenie Boca este unul dintre mai-marii nostri, cruia i se
cuvine amintirea noastr. Dar, de-acum, ar trebui s ne gndim si
la ultima parte a ndemnului de mai sus si anume la: urmati-le
credinta. Ar trebui, deci, s ne ntrebm ce s-a ntmplat n acest
timp care a trecut de la moartea Printelui Arsenie. I-am urmat
credinta? Generatia tnr de teologi sau monahii, mai ales cei pe
care i-a ndrumat personal, au transformat mostenirea Printelui
Arsenie ntr-un punct de plecare ntru mrturisire?
Cei care au simtit contemporaneitatea cu Printele drept o
binecuvntare, mpreun cu cei care-l descoper acum pe
Printele, citindu-i scrierile sau ascultnd mrturii despre dnsul,
dup cuvntul Epistolei amintite, sunt ndemnati s o fac.
Unii ns, din pricini numai de ei gndite, sunt de prere c
despre activitatea si lucrrile Printelui Arsenie se cuvine mai
mult si mai bine s se tac, dect s se vorbeasc...
1
. Acesta este
si principalul motiv pentru care, despre Printele Arsenie nu au
aprut crti, asa cum au aprut despre toti marii duhovnici ai
Romniei.
n afar deCrarea mpr(iei, care a disprut de mult de pe
piat (de fapt eu nu am vzut-o niciodat ntr-o librrie de carte
religioas
2
), mai sunt multe predici, meditatii, schite si desene care
nc nu au fost tiprite, poate zic unii pentru a respecta ultima
dorint a Printelui Arsenie, anume aceea de a nu-i fi date
publicittii.
Cu ele ns sau fr ele, tot exist un interes crescnd fat de
personalitatea Printelui Arsenie.
Este stiut, de pild, fapul c dintre toate mormintele
duhovnicilor romni, mormntul Sfintiei Sale este cel mai cutat,
devenind unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj la care
merg crestini din toat tara, an de an tot mai multi.
Tot n acest sens, un exemplu concret si foarte concludent si el
este acela c, pe Internet, n cazul vizitatorilor de Pagini de
spiritualitate ortodox, cele mai cutate nume sunt arsenie si
boca, lucru pe care l ilustreaz ct se poate de limpede Statistica
unui astfel de Site, pe care o reproducem nAnexa III.
Dar, n legtur cu Printele Arsenie Boca constatm, cu
prere de ru, c exist si extreme: pe de-o parte, unii l nvinuiesc
si l suspecteaz de tot felul de lucruri
3
, iar pe de alt parte altii,
cei nsetati de legende mai mult sau mai putin miraculoase
4
,
exagereaz n ceea ce priveste viata si activitatea Sfintiei Sale. Din
1989 ncoace am tot ntlnit asfel de atitudini sau mrturisiri
aprute n diverse publicatii, semnate fie de gazetari aflati n
treab, fie de omeni care se pretind destepti, cu aere de
intelectuali
5
, fie de fete bisericesti, care au dat dovad c nu au
nteles c sunt si lucruri care se situeaz deasupra ntmplrilor n
jurul crora se pot face exercitii gazetresti, lucruri care trebuie s
se continue a se desfsura dincolo de zgomotul si de curiozitatea
ntretinute n jurul unor realitti umflate de gazete, ca lucrurile
sfinte si mari, ca si cresterea grului, ca viata intim a familiei, ca
respiratia continu, ca rugciunea zilnic
6
.
Cu toate acestea ns si acestia, asemenea celor care l-au
surghiunit pe Printele Arsenie, nu i-au stins slava, ci, dimpotriv,
i-au nltat-o si mai mult, au fcut-o mai strlucitoare.
Asa e cu natura faptelor duhovnicesti. Nici o piedic
material nu le opreste! Dimpotriv, nfloresc si cresc n fiecare zi.
Nu le vestejeste nici timpul si nu le opreste nici deprtarea.
7
n acest nteles numea Sfntul Ioan Gur de Aur trupurile
sfintilor si izvoare, si rdcini, si miruri duhovnicesti.
Pentru c izvorul, rdcina si mirul, adic parfumul, nu-si
ngrdesc nsusirile lor numai la ele, ci le rspndesc la mare
deprtare n jurul lor. De pild, izvoarele izvorsc mult ap, dar
nu tin apele n snul lor, ci dau nastere la ruri care curg mai
departe si se ntlnesc cu marea. Si asa, izvoarele, ca o mn
ntins, mbrtiseaz prin prelungirile lor apele mrilor. La fel,
rdcinile plantelor si ale arborilor stau ascunse n snurile
pmntului; dar puterea lor nu rmne jos n pmnt; mai ales
aceasta este nsusirea vitei de vie care se agat de copacii
nconjurtori. Cnd coardele vitei de vie se agat de ramurile de
sus ale copacilor, trndu-se pe ele, se ntind pn la mare
deprtare si fac prin desisul frunzelor un acoperis ntins. Asta e si
nsusirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt pstrate n
cas, dar adeseori mirosul lor plcut se rspndeste prin ferestre pe
ulite, pe strzi, n piat si vesteste trectorilor calitatea
parfumurilor din cas. Dac izvorul si rdcina, dac natura
plantelor si a aromatelor au atta putere, apoi cu att mai mult
trupurile sfintilor.
8
C spusele acestea nu-s minciuni l arat marile pelerinaje de
la mormntul Printelui Arsenie.
ANEXA I
Cuvnt lmuritor n privin(a unor afirma(ii din anexa
la Crarea mpr(iei, prezentat sub titlul Not
asupra edi(iei, semnat de Monahia Zamfira
Constantinescu
1
Moto:
Dac certi pe cersetorul, cruia o pine-i dai,
Raiul nu e pentru tine, nici tu nu esti pentru rai.
Miere chiar de i-ai da astfel, nu e fapt de crestin,
Cci pn s-ti guste mierea, i-ai turnat pe ea pelin.
Vasile Militaru: Vorbe cu tlc
Consideraii generale
Cartea Printelui Arsenie, Crarea mpr(iei, aprut recent
n Editura Episcopiei Aradului, este urmat de o postfat, scris de
Prea Sfintitul Timotei Seviciu al Aradului, de o scrisoare adresat
Printelui Arsenie de Nichifor Crainic si de niste mrturisiri fcute
de Printele Profesor Universitar Simion Todoran. Toate acestea
sunt scrise decent si odihnitor, iar atmosfera creat de ele se
potriveste cu cartea pe care o prezint. Nu tot asa stau lucrurile n
privinta Notei asupra edi(iei, semnat de Monahia Zamfira
Constantinescu, n care nu se prezint observatii asupra crtii
cum era de asteptat, ci se dau si unele lmuriri care, pn la
urm, au si ele nevoie de lmurire, iar aceasta se face ntr-o form
care tulbur calea senin, pe care ne-o indic lucrarea Printelui
Arsenie. Este veninul si pelinul turnat peste mierea crtii si
a mrturisirilor care o nsotesc. Toti cei cu care am venit la vorb
despre Crarea mpr(iei si-au exprimat nemultumirile, pentru
aprecierile din Not asupra edi(iei, care nu privesc editia, ci
lucruri n afara ei. Toti apreciaz negativ afirmatiile la care ne este
luarea-aminte si de care ne vom ocupa mai jos.
Bietul Printe Bodogae!
ndat dup trecerea la cele vesnice a Printelui Arsenie, fostul
su coleg de Teologie si chiar de banc, Printele Teodor
Bodogae, s-a simtit ndemnat s scrie cteva rnduri n amintirea
Printelui Arsenie, pe care le-a publicat n Telegraful Romn,
din luna ianuarie 1990 . Nu-mi pot nchipui c Printele Bodogae
s-ar fi putut gndi c articolul su de pomenire a Printelui Arsenie
va fi considerat cndva, dup aproape sase ani, ca fiind scris la
comand, cu scopul precis de a minimaliza si caricaturiza
aceast complex, haric si marcant personalitate a
monahismului din Ardeal.
Lund aminte la o astfel de apreciere sau supozitie, gndul mi
se duce la cuvntul Domnului Hristos: De va fi ochiul tu curat,
tot trupul tu va fi luminat, iar de va fi ochiul tu ru, tot trupul tu
va fi ntunecat. Si dac lumina din tine este ntuneric, ntunericul
cu ct mai mult? (Matei 6, 2223). M gndesc, de asemenea, la
ceea ce i-a spus stpnul din pilda cu lucrtorii tocmiti la vie
(Matei 20, 1 si urm.) unui nemultumit: sau ochiul tu e ru,
pentru c eu sunt bun? (Matei 20, 15). S nu uitm apoi c Din
prisosinta inimii grieste gura (Matei 12, 34). Un monah simplu,
tritor odinioar n mnstirea noastr de la Smbta, spunea: Pe
om, dac l cauti de bun, bun l gsesti, iar dac-l cauti de ru, si
ru l gsesti. Eu am citit si recitit si am analizat articolul
Printelui Bodogae despre Printele Arsenie si n-am gsit n el
nimic minimalizat si caricaturizat. L-am nteles ca pe un articol
de aducere aminte si atta tot.
Cum stau lucrurile n legtur cu numele Printelui Arsenie
nscris pe crucea-monument a lupttorilor din rezistenta
anticomunist, monument ce se gseste n curtea mnstirii
noastre?
n toamna anului 1995 s-a ridicat n curtea Mnstirii de la
Smbta o cruce monument, pe care se afl scrise numele celor ce
au murit pentru tar, fcnd parte dintre cei ce au luptat n Muntii
Fgrasului, n rezistenta anticomunist.
Drept cap de list a fost scris numele Printelui Arsenie. Spun
a fost scris, pentru c acum nu mai este scris, deoarece n seara
zilei de 21 noiembrie a fost sters, n mod abuziv, de ctre un
fanatic aprtor al numelui Printelui Arsenie. Si cnd te gndesti
c acel fanatic este n rosturi de ndrumtor de oameni si mai ales
de tineri!
Ni se reproseaz c nu ne-am opus noi, Prea Cuviosii Printi
de la Mnstirea Smbta, cu stirea crora s-a fcut acest lucru, ba
mai avnd si binecuvntarea arhiereasc. Cine poate face o astfel
de afirmatie, anume c lucrurile s-au petrecut cu stirea noastr si
cu binecuvntarea arhiereasc, nseamn c stie mai bine dect noi.
Ori, asa ceva nu se poate.
Printii de la Smbta s-au vzut n fata faptului mplinit. Fr
ndoial c binecuvntare si aprobare pentru monument a fost, si
pentru asezarea lui n curtea mnstirii. Nu cred c s-au discutat si
chestiuni de amnunt, cum ar fi aceea dac s fie sau nu scris si
numele Printelui Arsenie pe monument. Printii de la Smbta au
luat la cunostint c numele Printelui Arsenie e scris pe
monument abia atunci cnd monumentul a fost ridicat si cnd, la
drept vorbind, nu se mai putea face nimic. Si mai e ceva: personal,
cnd am aflat c numele Printelui e scris pe monument, mi-am
zis: Cei care l-au scris vor fi stiind mai bine dect mine, dect noi,
de ce l-au scris. Si mai departe, mi-am zis: Cine stie ce actiuni
va fi desfsurat Printele, de care noi nu stim, dar de care stiu cei
ce l-au pus cap de list. n sfrsit si asta nu trebuie s fie trecut
cu vederea , la festivitatea de sfintire a monumentului, .P.S.
Mitropolit Antonie, n legtur cu prezenta numelui Printelui
Arsenie pe cruce, a spus: Am vzut pe cruce si numele Printelui
Arsenie Boca, vestitul mare duhovnic al vremii, un Zamolxis al
neamului romnesc, si nu m-am mirat deloc; m-as fi mirat s nu
fie Ctitorii acestei cruci monumentale stiu desigur de ce au
trecut pe cruce si numele Printelui Arsenie. Ne vor spune ceva.
Pentru istorie, voi putea completa si eu unele lucruri, n memoriile
mele; n ceea ce poate vor fi cndva memoriile mele. (Cuvintele
acestea au fost imprimate pe caset, de unde le-am redat). n
aceast perspectiv au stiut cei de la Smbta de prezenta numelui
Printelui Arsenie pe cruce si nu s-au opus. Cine s-a opus, n-a stiut
sau n-a vrut s stie de acestea.
Avnd n vedere toate acestea, ne putem da seama c
nscrierea numelui Printelui Arsenie pe monumentul de la
Smbta n-a fost cum se afirm o ultim ncercare de a
rstlmci rostul si sensul profund crestin al activittii Printelui
Arsenie.
E bine c s-a pus n atentie faptul c Printele Arsenie n-a fost
scos de la Smbta de autorittile locale, ci a primit ascultare de la
Mitropolitul Nicolae Blan s organizeze Mnstirea Prislop,
nsusi Mitropolitul ducndu-l pe Printele la Prislop. La acestea se
mai poate aduga c Printele a fost chemat de Mitropolitul
Nicolae s se ntoarc la Smbta cnd Mnstirea Prislop a trecut
n perimetrul eparhiei Aradului, dar Printele Arsenie i-a cerut
Mitropolitului s-l lase n continuare la Prislop. Cunosc, n aceast
privint, cteva scrisori ale Printelui, adresate Mitropolitului
Nicolae Blan si Printelui Grovu, pe cel din urm rugndu-l s
intervin pentru a i se da binecuvntarea s rmn la Prislop.
Nici mort nu m mai ntorc la Smbta
n ceea ce priveste cele n legtur cu locul de nmormntare,
cu deshumarea si cu o eventual mutare a osemintelor Printelui
Arsenie la Smbta, despre toate acestea am luat la cunostint din
cele afirmate n expunerea anex la not asupra editiei.
Nu mai stiu de unde si prin ce mprejurare mi s-a mplntat n
minte ideea c Printele va fi nmormntat la Mnstirea de la
Smbta. Abia la moartea Printelui am nteles c gndul meu nu
se potriveste cu realitatea si abia de curnd am aflat c Printele si-
a ales loc de nmormntare si c a zis: Nici mort nu m mai ntorc
la Smbta, si cu alt prilej: Pecetluit s-mi fie mormntul pn la
a doua venire. Nu-mi amintesc s se fi vorbit vreodat n
mnstirea noastr despre o renhumare la mnstirea la care si-a
nceput activitatea. Este de mirare deci c n alt parte s-a putut
vorbi despre asa ceva si c asta ncepe s se stie abia acum, din
informatiile semnate de Maica Zamfira. Multumim de informatii.
Nu ne deranjeaz cu nimic.
Un acatist contestat i un om defimat
Am lsat la urm cele dou scrieri ale Printelui Ieromonah
Dometie Moian, Acatistul Prea Cuviosului Printe Arsenie si
Via(a Sfntului Prea Cuvios Printe Arsenie, n privinta crora
a fost si mai este atta zbatere.
Din referirile fcute la aceste scrieri reiese c ele au fost scrise
si rspndite cu ncuviintarea Prea Cuviosilor Printi de la
Smbta si cu binecuvntare arhiereasc. S stiti c nu-i asa! Eu
am aflat de acatist atunci cnd se dactilografia. L-a dactilografiat
un Printe, licentiat n Teologie, mplinind rugmintea autorului.
Stiind aceasta, nu mi-am fcut nici o grij n ceea ce priveste
continutul, cci mi-am zis c Printele, fiind licentiat n Teologie,
dac va fi necesar, va face corecturile de rigoare. Astfel, acatistul
nu m-a interesat, asa c n-am avut curiozitatea nici s-l cunosc. n
ce-l priveste pe autor, nu-l stiam a fi maniac si exaltat religios
cum este nftisat n rndurile la care ne este luarea aminte , ci l
stiam om inteligent, chiar dac nu avea pregtire scolar, si l mai
stiam cu mult evlavie la Printele Arsenie. n cuvntul meu de la
nmormntarea Printelui Ieromonah Dometie, am spus despre el
urmtoarele: Printele Dometie, cu rosturile pe care le-a avut, s-a
Icut plcut oamenilor. Si s stiti c ceea ce l-a caracterizat cel mai
mult si mai mult poate mai mult dect pe oricare dintre noi , a
fost evlavia lui la Printele Arsenie. A fost coplesit de mretia
Printelui Arsenie, pe care l-a vzut ca pe un om mare, ca pe un
prooroc, ca pe un om cu dar de la Dumnezeu, si tot timpul cuta
prilej s spun ceva frumos despre Printele. Si asta l-a dus s
alctuiasc un acatist pentru Printele Arsenie. Acatistul a nceput
s circule chiar de la nceput. E drept c nu-i la msurile la care ar
trebui s fie un acatist. Oamenii totusi au evlavie la Printele
Arsenie si la forma aceasta de revrsare de suflet. Si asta i-a adus
Printelui Dometie niste necazuri: a avut si are niste mpotrivitori
La Printele Dometie au rscolit unii si au gsit si anumite rele,
ntre care vina aceasta c a fcut un acatist Printelui Arsenie. Si
acum se continu nc, s zicem asa, defimarea lui. Iubiti
credinciosi, noi nu suntem chemati s spunem ce-i bine si ce-i ru.
nPateric se spune c un clugr a judecat pe cineva si l-a socotit
c este ru. ngerul s-a dus cu sufletul celui judecat la cel ce-l
osndise si a zis: Unde s-l pun pe acesta pe care l-ai judecat, la
bine sau la ru?. Dac ar veni ngerul acum, la noi, s ne ntrebe:
Unde s pun sufletul Printelui Dometie?, toti am rspunde: S-
l pui la bine. S-l pui la bine, pentru c a fost un om n care s-au
odihnit oamenii, un om de care noi ne-am bucurat; a fost un om
util mnstirii; un om care si-a vzut de treab, un om cu evlavie.
Si dac a fcut totusi si ceva ru, dar nu se poate zice c alctuirea
acatistului pentru Printele Arsenie este ceva ru, dac a avut
umbre si pete pe suflet, iat c Biserica ne-a adunat s ne rugm ca
Dumnezeu s-i ierte toat greseala ce a fcut, cu voie si fr de
voie; s-l aseze cu dreptii si cu sfintii. Noi l tinem unde-l avem,
adic n inima noastr, n cinstirea noastr, n iubirea noastr, si ne
ducem mai departe viata purtndu-l n sufletele noastre.
Punnd acum fat n fat afirmatiile celor ce-l defaim si cele
ale cinstitorilor, Printele Dometie, Dumnezeu s-l odihneasc,
apare, pe de o parte, ca fiind numai cu patru clase desi a fcut
ntreaga scoal primar, precum si o scoal de ucenici , maniac
si exaltat religios, iar pe de alt parte, om inteligent si evlavios,
nvrednicit de harul preotiei, e drept, la vrst naintat, dar dup
mai mult de zece ani de diaconie si dup aproape patruzeci de ani
de clugrie. Cine are dreptate? Cci prezentarea e diferit.
M uimeste afirmatia c acatistul a fost scris cu ncuviintarea
Prea Cuviosilor Printi de la Smbta si c aceast ncuviintare i
s-a dat Printelui Dometie, probabil, fiind (se ntelege, Printii de
la Smbta) de acelasi nivel cu autorul, iar altii ca s-l denigreze.
E groaznic s constati la ce se poate gndi cineva pus pe
defimare. Adic, de ce s-l denigrm pe un coleg al nostru?
Ct priveste rspndirea acatistului, la care ne este luarea
aminte, aceasta n-are nici o legtur cu mnstirea si nici cu
Printele Dometie, care doar l-a scris. Rspndirea au fcut-o
credinciosii, care au evlavie la Printele Arsenie si care si revars
sufletul cinstitor, prin acatistul pe care l au la ndemn. Dac ar fi
unul mai bun, l-ar folosi pe acela; cum acesta este singurul pe care
l au, pe acesta l si folosesc. Si apoi, asa cum se citesc si alte crti
apocrife cum e Visul Maicii Domnului spre nmultirea
evlaviei, de ce nu s-ar putea citi si acest acatist, tot spre nmultirea
evlaviei sau spre manifestarea evlaviei?
Orice ncercare de denigrare a Printelui Dometie, ca s se
pun n umbr acatistul scris de el, este fr rost, deoarece
credinciosii nu citesc acatistul din evlavie fat de autor sau
raportndu-se la autor despre care unii nu stiu nimic sau aproape
nimic, iar altii stiu prea putin , ci din evlavie fat de Printele
Arsenie, pentru care este alctuit. Pe mine nu m deranjeaz cu
nimic existenta acestui acatist, si n-am de gnd s-l opresc pe
cineva de a-l citi, desi eu nsumi nu-l citesc, pentru c, desi am
respect fat de Printele Arsenie, nu am un cult pentru el.
Cteva nedumeriri
Acestea fiind zise, mi-au mai rmas si cteva nedumeriri, n
legtur cu rndurile pe care le am n vedere, n expunerea de fat.
Citind cele scrise spre informare si lmurire, constati c de
cte ori e vorba despre Mitropolitul Nicolae Blan, el este pomenit
ca Mitropolitul Blan. Astfel, n nota la scrisoarea lui Nichifor
Crainic, adresat Printelui Arsenie, e scris: Nichifor Crainic e
ocrotit de Printele Arsenie, cu ncuviintarea Mitropolitului
Blan. Mai departe, n aceeasi expunere, citim: Printele a fost
dus cu masina de Mitropolitul Blan. Nu stiu pe ce se ntemeiaz
acest fel de a spune, dar fie-mi ngduit s afirm c e o necuviint.
E ca si cnd ar afirma cineva c lucrarea Crarea mpr(iei a
fost scris de Printele Boca sau c nota asupra editiei e semnat
de Monahia Constantinescu. De ce s nu se spun, cum e corect:
Mitropolitul Nicolae Blan?. Si ar fi cazul s se vorbeasc
corect, mai ales cnd ne gndim c Mitropolitul Nicolae Blan l-a
hirotonit pe Printele Arsenie diacon si preot si c l-a fcut
clugr. Tot Mitropolitul Nicolae Blan i-a dat burs pentru Scoala
de Arte Frumoase si l-a trimis si la Sfntul Munte. n sfrsit,
Mitropolitul Nicolae Blan este ctitorul Mnstirii Brncoveanu, la
care si-a nceput Printele Arsenie viata de mnstire si unde si-a
desfsurat activitatea vreme de nou ani, chiar dac nici mort nu
se mai ntoarce la Smbta.
Este vreo deosebire ntre svrire i moarte?
A doua nedumerire este aceea c, de fiecare dat cnd a venit
vorba de trecerea la cele vesnice a Printelui Arsenie, se exprim
aceasta prin cuvntul: svrsirea din viat, n timp ce, cu privire
la Printele Bodogae, e scris: nainte de a muri. E vorba
cumva de vreo nuant? Unii mor si altii se svrsesc?
Ceva ce nu-i poi nchipui
n sfrsit, cea de-a treia nedumerire mi vine de pe urma
constatrii c o clugrit, Monahia Zamfira Constantinescu, cu
mai bine de patruzeci si cinci de ani de clugrie si cu aproape tot
attia ani de vietuire n preajma Printelui Arsenie, la vrsta de 70
de ani de viat, poate purta n suflet atta rutate, ct eman din
rndurile pe care le semneaz, ca un ultim cuvnt nsotitor al crtii
Crarea mpr(iei. Si cuvntul, asa cum ne apare, este pelinul
si veninul, turnat peste mierea celor pe care le pecetluieste. E
ultima impresie si nu e cea bun
Arhimandritul Teofil Pian
Not:
Aceste rnduri le-am scris n zilele de 8 si 9 februarie 1996.
Le-am scris dintr-o necesitate sufleteasc, ca un fel de despovrare
de greutatea ce o purtam pe suflet, de pe urma celor scrise, cu atta
rutate, n ultimul cuvnt nsotitor al Crrii mpr(iei. N-am
vrut s fiu polemic si cred c nici nu sunt. Unele observatii
trebuiau totusi s fie fcute si le-am fcut, fr s fiu incisiv. N-am
cu nimenea nimic, asa cum lumina n-are nimic cu umbrele si cu
petele pe care le descoper.
ANEXA II
n pelerinaj la Smbta de Sus
1
Niciodat nu mi s-au artat mai profunde si mai pline de
nteles crestin cuvintele psalmistului care zice: Ridicat-am ochii
mei la munti de unde-mi va veni ajutorul meu, ajutorul meu de la
Domnul Cel ce a fcut cerul si pmntul, ca la ocazia
pelerinajului la altarul ctitoriei marelui mucenic al Legii
strmosesti si al neamului romnesc, Voevodul Constantin
Brncoveanu, de la Smbta de Sus, la care m-am nvrednicit si eu
s iau parte anul acesta.
Cu prere de ru de a nu fi putut s zbovesc mai mult n jurul
acestui sfnt altar, dar cu inima plin de harul binecuvntrii pe
care Marele Ierarh al Ardealului .P.S. Mitropolit Dr. Nicolae
Blan, l-a revrsat asupra tuturor fiilor si duhovnicesti, voi
ncerca totusi s astern aci cteva gnduri ce m-au fcut s
retriesc clipele n care si-a desfsurat viata Brncoveanu
Constantin.
n adevr, Mnstirea de la Smbta de Sus a fost si va fi
pentru neamul romnesc, dar mai ales pentru cel din Tara Oltului
si din ntreg Ardealul, simbolul ortodoxiei noastre si a fiintei
noastre nationale. Asezat chiar la picioarele muntilor Fgrasului,
acest loc de nchinare a fost pentru poporul romnesc din Ardeal o
citadel a rezistentei lui n veacul 18-lea, cnd urgia habsburgic,
sustinut de ura de nenteles a fratilor uniti, n frunte cu episcopul
de la Blaj, se abtuse asupra Bisericii Ortodoxe si a poporului
romn ortodox din Ardeal.
Cnd a fost ridicat aceast mnstire, Brncoveanu
Constantin a nteles c numai acolo n muntii cari-i dau atmosfera
prielnic tririi intense cu Dumnezeu, este cu putint ca romnul
de amndou prtile Carpatilor s se desbrace de haina pcatului si
s se ridice pe culmile cele neprihnite de unde s cear ajutorul
lui Dumnezeu n primejdii si nevoi. Cci ca unul care tria n
nentrerupt comuniune cu Hristos Domnul si Isbvitorul nostru, el
a nteles c sfnta ortodoxie a neamului a mai fost pstrat mai cu
deosebire pentru neamul nostru n mnstiri. Mnstirile au fost
acelea care au asigurat neamului nostru n timpurile de mare
vitregie izvorul de la care se adpa el pentru a-si pstra nealterat
constiinta c apartine unei natiuni care n Biserica ortodox si
numai prin aceast Biseric Ortodox are a-si afirma drepturile lui
la o viat mai nalt, mai demn si mai independent.
Mnstirile au fost oazele unde se odihnea sufletul neamului
nostru romnesc pentru ca refcut si ntrit cu forte noi, s reia
lupta si s-o duc la bun sfrsit.
Dar aceste mnstiri sunt tot attea pilde de trire crestineasc
n mijlocul unei lumi prins n mrejele secularismului veacului
nostru, ucigtor de suflete si rtcitor de constiinte. n ele omul
modern gseste chipul cel mai sigur si cel mai autentic al tririi n
nentrerupt legtur cu Creatorul su, Dumnezeu.
Cci n atmosfera de evlavie, de reculegere si de minunat
meditatie, el reuseste s nteleag c viata nu este dat s o
petrecem pentru a sluji pmntului, ci trind pe pmnt s avem
certitudinea c alt viat va ncepe pentru noi dincolo de mormnt,
ctre care trebuie s tindem ca spre binele nostru suprem. Ruperea
legturilor vietii noastre cu climatul pe care mnstirile au au stiut
s-l pstreze nentinat, duce la o nfricostoare srcie sufleteasc
care mai devreme sau mai trziu se arat n toate manifestrile
noastre att ca insi, ct si ca societate. Si de aici isvorsc cele mai
mari desordini sociale pe care a putut s le nregistreze istoria.
Poporul nostru ns, nscut si crescut de duhul Ortodoxiei n
Biseric, dar mai ales de mnstirile noastre, a nteles c simtul su
legat mai mult de adevrurile lui Dumnezeu dect de ceea ce este
schimbtor si trector, c puterea, tria si curajul lui n vremurile
de cumplit nclestare ntre popoare, i-a venit numai din luminata
trire cu Dumnezeu n jurul altarelor acestor sfinte mnstiri,
ctitorii voevodale sau particulare. n jurul lor si la snul lor el a
stiut s desprind voia lui Dumnezeu si s simt cum bratul
atotputernic al Ziditorului l ocrotea si-l ducea la biruint.
Toate acestea le-a druit si le va drui si n viitor dup
restaurare, poporului romn din Ardeal altarul sfnt al ctitoriei
lui Brncoveanu Constantin.
Duhul lui Brncoveanu se va fi bucurat mpreun cu ngerii din
ceruri c n aceast zi mare Vinerea din sptmna nvierii
Domnului, Isvorul tmduirii, poporul romn ortodox venit pe
timp ploios, ca s-si ntmpine ierarhul care i poart bucuriile si
necazurile n sufletul Su de mare romn si de mare crestin, a
simtit nc odat cum se revars peste el binefacerile cerului la
rugciunile si binecuvntrile pe care cei doi ierarhi, .P. Sfintitul
Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului nconjurati de
sobor de preoti, le ndreptau ctre Cel atotputernic.
n adevr, svrsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce
veniser la Smbta de Sus, prilej de bucurii care au fcut s
stoarc lacrimi din ochi. Vreau s vorbesc de misctoarea si
emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ctitorii
voevodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai Academiei
Andreiane, pr. diacon Boca, diplomat al scoalei de Belle-Arte
din Bucuresti. Mot dup locul de nastere, crescut si ndrumat n
studiul teologiei, tnrul monah a nteles s dea ascultare
gndurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrndu-si viata
lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfsoare
acolo n linistea muntilor pe care Brncoveanu i alesese ca loc de
retragere si de rugciune.
Iat de ce cred c duhul lui Brncoveanu a tresltat de bucurie
vzndu-si opera renviat si mpodobit n chip att de minunat de
Mitropolitul Ardealului din Romnia Mare, care se pare c a fost
nscris n planul Providentei s reia si s afirme n chipul cel mai
solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor
gndurilor celor rele att dinluntrul, ct si din afara hotarelor trii
noastre.
Toate acestea si-au gsit expresia nsemnttii lor att
religioase ct si nationale n predica pe care .P.S. Mitropolit
Nicolae a binevoit s-o rosteasc dnd-o ca pe o hran isvortoare
de trie si de curaj mai ales n vremurile tulburi prin care trecem.
n adevr, cuvintele .P. Sfintitului Mitropolit au fost prinos de
recunostint adus memoriei Voevodului Brncoveanu, mort pentru
Legea si pentru Neamul romnesc, afirmarea drepturilor noastre
milenare pe aceste meleaguri, scldate de rurile harului ceresc
prin aceste locasuri de nchinare care ne-au crescut si pstrat ca
neam, si n sfrsit, un sfnt legmnt pentru viitor, cum c n
strns legtur cu duhul naintasilor nostri cari au stiut s-si
jertfeasc viata pentru aprarea altarelor lui Hristos, vom fi si noi
n stare s le urmm pilda creznd si trind ca si ei n Biseric.
ntr-o total druire dezinteresat n minile lui Dumnezeu,
Icndu-i voia, att n zile de pace ct si n zile de sbucium, ca si
printr-o profund vietuire cu Hristos, adpndu-ne de la altarul
acestor lcasuri de nchinare, vom avea siguranta c nimeni si
nimic nu ne va smulge pe viitor mostenirea pe care naintasii nostri
ne-au transmis-o. Chiar atunci cnd suferim, Dumnezeu urmreste
curtirea noastr de sgura pcatului. Dar dac pn acum avem
pace, apoi este aceasta tot voia lui Dumnezeu care ne-a lsat
rgazul necesar pentru a ne ntoarce la El. Timpurile prin care
trecem cer de la noi, att de la cei de la tar, ct mai ales de la cei
din orase, revenirea pe crrile lui Dumnezeu, la credinta n El si
la trirea cu El.
Numai n felul acesta vom putea s fim una n jurul Majesttii
Sale Regelui Carol II-lea, care poart sarcina conducerii destinelor
neamului nostru. n jurul lui, spune .P.S. Mitropolit Nicolae,
avem datoria a ne uni pentru a fi tari si n duhul lui Hristos se cade
a purta sarcina unii altora pentru a asigura trii maximum de
munc si de roade bogate. Cci dac mosii si strmosii nostri au
putut rezista de-a lungul veacurilor, apoi cu att mai mult noi
datori suntem s le urmm pilda si s stm ca si ei n vecintatea
lui Dumnezeu.
Nu mai putin misctoare au fost cuvintele pe care P.S. Episcop
Nicolae al Clujului le-a rostit poporului artnd ct de nlttoare
si gritoare este aceast zi a Isvorului Tmduirii.
ntreaga regiune de la Smbta de Sus si-a mbrcat haina de
srbtoare pe care lumina nvierii Domnului o luminase si o
sfintise. Bucuria nvierii s-a revrsat si asupra ei, iar apa din
isvorul care a fost sfintit se va fi prefcut n isvor de ap vie care
va tmdui toate boalele si toate neputintele trupesti si sufletesti.
Dar mai presus de toate rmne reactualizarea testamentului
lui Brncoveanu Constantin, pe care .P. Sf. Mitropolitul Nicolae a
stiut, cu miestria oamenilor care vd peste veacuri, s o fac o vie
realitate ortodox si national, rscumprnd prin jertfe de tot felul
cderea celui care pe drept cuvnt a fost numit de popor
Satanasie si afirmnd sus si tare drepturile noastre de popor
crestin ortodox si romn pe aceste meleaguri.
Diacon Haralambie Cojocaru
ANEXA III
NOTE
ARGUMENT
1. La Mnstirea Ciucea n 2000, si la Biblioteca Faculttii de
Teologie Ortodox din Cluj-Napoca n 2001.
INTRODUCERE
1. O relatare mai detaliat a acestei ntmplri ne ofer
Mineiul lunii august, care se reduce la urmtoarele: Suferind de
lepr, Regele Avgar a trimis la Hristos pe arhivarul su Hannan
(Anania), cu o scrisoare n care-I cerea lui Hristos s vin la
Edessa pentru a-l vindeca. Cum Hannan era pictor, Avgar i-a
recomandat s fac portretul lui Hristos si s i-l aduc n cazul n
care Acesta ar fi refuzat s vin. Aflndu-L pe Hristos nconjurat
de mult popor, Hannan s-a urcat pe o piatr pentru a-L vedea mai
bine. A ncercat s-I fac portretul, dar nu a reusit, din pricina
slavei negrite a chipului Su care se schimba mereu sub puterea
harului. Vznd c Hannan de strduieste s-I isvodeasc
portretul, Hristos a cerut ap, S-a splat, Si-a sters fata cu o
maram, pe care a rmas imprimat chipul Su. (Aceasta este prima
icoan a lui Hristos, numit n Biserica Ortodox nefcut de
mna omeneasc acheiropoitos.) I-a dat marama lui Hannan
pentru ca acesta s o poarte mpreun cu scrisoarea ctre cel care l
trimisese.
2. Lacrima prigoanei Din lupta legionarelor romnce,
capitolul Evocri Otilia Rdulescu Aroneasa, Editura Gordian,
Timisoara, 1994, p. 48.
VIATA $I LUCRAREA PRINTELUI ARSENIE BOCA
1. Probabil c numele de Zian vine de la Snzian.
2. Majoritatea absolventilor liceului brdean au devenit preoti
si avocati.
3. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater
Zarandensis, Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p.
28.
4. Ibid., pp. 28-29.
5. Ibid., p. 30.
6. Ibid., p. 29.
7. n ceea ce priveste afirmatiile pe care Monahia Zamfira
Constantinescu le face n Not asupra Edi(iei I (vezi: Crarea
mpra(iei, editia a 2-a, pp. 340-341) n legtur cu articolul
Printelui Teodor Bodogae, mprtsesc ntru totul opinia
Printelui Teofil Prian. Vezi Anexa I din aceast lucrare:
Cuvnt lmuritor n privin(a unor afirma(ii din anexa la
Crarea mpr(iei, prezentat sub titlul Not asupra
edi(iei, semnat de Monahia Zamfira Constantinescu. Text
preluat din: Arhimandritul Teofil Prian, Cuvinte lmuritoare,
Editura Teognost, 2002, pp. 35-43.
8. Pr. Prof. Teodor Bodogae, n amintirea Printelui Arsenie
Boca, Telegraful Romn, nr. 2-4, 1990, p. 4.
9. cf. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater
Zarandensis, Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, pp.
26-31.
10. E vorba de Printele Arhimandrit Antipa Dinescu (1859-
1942).
11. Traduceri ale Filocaliei existau deja si se nscriau n
activitatea mai general de traducere din Sfintii Printi, pentru
necesittile nvtmntului teologic. Printele Serafim Popescu si
Printele Arsenie Boca au adus de la Athos manuscrisele
romnesti ale Filocaliei, care se aflau acolo adunate pentru tipar
din 1937 si pentru care monahii, neavnd mijloacele de a le tipri
acolo, au ncercat s obtin sprijin din tar. Se mai stie apoi c
Nichifor Crainic planificase tiprirea tuturor manuscriselor
Sfintilor Printi aflate la Sfntul Munte. (cf. Vlad Protopopescu,
Pentru mai dreapta cinstire a lumii Printelui Stniloae,
Puncte Cardinale, nr. 6/102, iunie 1999, p. 9.)
12. Dumitru Stniloae, din Prefa(a primului volum al
Filocaliei, Sibiu, la Nasterea Domnului, 1946.
13. Idem, din Prefa(a volumului 2 al Filocaliei, Bucuresti,
nltarea Domnului, 1947.
14. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii
Prislop, Arad 1986, p. 158.
15. Dr. Grigorie T. Marcu, Revista Teologic, nr. 9-10,
septembrie-octombrie, 1940, p. 525.
16. Ibid., p. 524.
17. Diacon Haralambie Cojocaru, n pelerinaj la Smbta de
Sus, Telegraful Romn, 12 mai 1940, p. 6, fragment; vezi textul
n ntregime nAnexa II din aceast lucrare.
18. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu spune c Printele Arsenie a
fost hitotonit n iunie 1940 cf: Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu,
Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 158; Printele Ciprian
Negrean, n Preo(i ortodocyi n nchisorile comuniste, Editura
Patmos, 2001, p. 52, spune c Printele Arsenie a fost clugrit si
hirotonit n acelasi an, adic n 1939. ns conform stirii preluate
din Telegraful Romn/1942, datele oferite de dnsii sunt gresite.
Printele Nicolae Streza, ntr-o conferint sustinut la Cluj-Napoca
n data de 11 aprilie 2002, a afirmat si dnsul c Printele Arsenie
a fost hirotonit pe data de 10 aprilie 1942, asa cum am calculat si
eu cu ajutorul Evanghelistarului, pornind de la stirea din
Telegraful Romn.
19. Stire: Praznicul duhovnicesc de la Mnstirea Smbta
de Sus, Telegraful Romn, 12 aprilie 1942, p. 4.
20. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater
Zaradensis, Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29.
21. Ct de actual este acest text, la care ar cam trebui sa ia
aminte gazetarii nostri de azi, ahtiati dup senzational si
paranormal!
22. Dumitru Stniloae, Lucrarea de la Mnstirea
Brncoveanu, Telegraful Romn, 8 august 1943, Sibiu, pp. 1-2.
23. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater
Zarandensis, Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29.
24. Ibid., p. 30.
25. Dan Lucinescu, Jertfa, Editura Fides, Iasi, 1997, p. 41.
26. Pentru c n jurul bisericii s-au construit zidurile care azi
formeaz incinta mnstirii, nu se mai pstreaz aproape nimic din
aceast lucrare a Printelui Arsenie. Doar cteva mrturii scrise si
putinele fotografii din acele vremuri ne mai arat ct de minunat si
cu ct pricepere si bun gust a fost ngrijit Grdina Maicii
Domnului de la Smbta. Putinele pietre rmase si mutate ici-
colo, anume alese si frumos amplasate oarecnd de Printele
Arsenie n acel parc natural dimprejurul bisericii , dac alte
mrturii au amutit, nc mai griesc despre cel ce le-a pus. n
legtur cu acest fapt, se spune c Printele Veniamin Tohneanu
(numit staret la Smbta dup plecarea Printelui Arsenie), cnd s-
a ntlnit la Bucuresti cu Printele Arsenie, a fost ntrebat de
acesta: Ce mai zic pietrele de la Smbta, Tohnene?, cu
ntelesul acesta, c dac eu tac, pietrele vorbesc.
27. Ion Gavril Ogoranu, De ce am scris numele Printelui
Arsenie Boca pe crucea de la Mnstirea Smbta, Puncte
Cardinale, nr. 2/62, 1996, p.15.
28. A se vedea si: Ion Gavril Ogoranu, Brazii se frng, dar
nu se ndoiesc, Editura Marineasa, Timisoara, 1993, vol. 1, p. 51,
108; Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtat, Editura Gordian
1997, Timisoara, vol. 1, p. 135, 143, 145, 185; Nicolae Pop,
Pcatul nerostirii adevrului, Puncte Cardinale, nr. 8/80,
august 1997, p. 7; Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta
cinstire a lumii Printelui Stniloae, Puncte Cardinale, nr.
6/102, iunie 1999, p. 9.
29. Amintirile Mitropolitului Antonie Plmdeal,
Convorbiri cu Dragos Seuleanu si Carmen Dumitru, Editura Cum,
Bucuresti, 1999, pp.139-142.
30. Crarea mpr(iei, Monahia Zamfira Constantinescu,
Not asupra Edi(iei I, p. 339.
31. Lidia Ionescu Stniloae, Lumina faptei din lumina
cuvntului, mpreun cu tatl meu, Dumitru Stniloae, Editura
Humatitas, 2000, p. 129.
32. cf. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma
Mater Zarandensis, Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-
6/1997, p. 31.
33. Irne Hausherr, Paternitatea yi ndrumarea
duhovniceasc n Rsritul creytin, Editura Deisis, Sibiu, 1999,
p. 9.
34. Martor, Mritul praznic de la Mnstirea Brncoveanu,
Telegraful Romn, 16 mai 1948, nr 7-8, p. 6.
35. Adevrul este c n mijlocul multimii erau si unii care nu
veneau pentru formarea lor religioas, ci doar, doar, s gseasc
n spusele Printelui vreun sprijin al convingerilor sau ideilor lor.
(Monahia Zamfira Constantinescu)
36. Lacrima prigoanei Din lupta legionarelor romnce,
capitolul Evocri Otilia Rdulescu Aroneasa, Editura Gordian,
Timisoara, 1994, p. 48.
37. n ciuda nstpnirii comuniste, poporului romn nu-i
lipseau miscrile duhovnicesti. La vremea de care vorbim,
fenomenul Arsenie Boca, de anvergur national, se pecetluia pe
sine prin arestarea protagonistului; la Vladimiresti se nstea un
altul, n faza lui pur, al crui miez nu erau att vedeniile
Veronici Furu, ct predica duhovnicului Ioan Iovan; ambele cu
ecouri pnn zilele noastre; nu trebuie trecute cu vederea cele
dou mari si autentice vetre duhovnicesti, cea de la Sihstria, prin
Printele Cleopa Ilie, si cea de la Techirghiol, prin Printele
Arsenie Papacioc, ambele, de asemenea, strbtnd deceniile
rosii. (Bartolomeu Valeriu Anania, Cuvnt nainte la: Monahul
Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura Anastasia, 1997, p. 8)
38. Bartolomeu Anania, Atitudini, Editura Arhidiecezan,
1999, p. 28.
39. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii Prislop,
Arad 1986, p. 56.
40. cf: Hotrrea Sinodului Mitropolitan, cuprins n
Crarea mpr(iei, editia a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a
Aradului, 2000, pp. 346-347.
41. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii
Prislop, Arad 1986, p. 57.
42. cf. Antonie Plmdeal, n Amintirile Mitropolitului
Antonie Plmdeal, Editura Cum, 1999, p. 114.
43. Nas la clugrie a fost Printele Daniil (Sandu Tudor). Este
vorba de cunoscutul scriitor, gazetar, fost ofiter de marin si pilot
Sandu Tudor (pe numele su adevrat, Alexandru Teodorescu),
devenit clugr n 1948, sub numele de Agaton, n Mnstirea
Antim din Bucuresti, unde organizeaz si conduce gruparea
duhovniceasc Rugul Aprins, din care fcea parte si viitorul
mitropolit al Ardealului, Antonie Plmdeal. Dup o prim
arestare si o detentie de 3 ani, Agaton se aseaz n Schitul Crasna
din J udetul Gorj, unde este hirotonit ieromonah. Apoi mbrac
schima cea mare si devine Ieroschimonahul Daniil, n Mnstirea
Neamt, de unde se va retrage la Schitul Raru; de aici va fi arestat
de Securitate, n noaptea de 13/14 iunie 1958. (cf. Bartolomeu
Valeriu Anania, Acatiste, Editura Anastasia, 1997.)
44. Ieromonahul Dometie (1924-1975) (nzestrat de Dumnezeu
cu darul deosebit al cntrii, a fost numit Cucuzel de ctre
Printele Arsenie) a slujit ulterior n diferite parohii n
Transilvania, iar mai trziu s-a remarcat ca un iscusit si apreciat
duhovnic. Dnsul este cunoscut de cei mai multi credinciosi ca
restauratorul si duhovnicul mnstirii de maici de la Rmeti.
Colegul su, ierodiaconul Antonie, trecut n 1950 la Mnstirea
Slatina n Moldova, hirotonit ieromonah n 1953, n 1970 a fost
ales episcop vicar patriarhal, din ianuarie 1980 episcop la Buzu,
iar din februarie 1982 arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al
Ardealului. (cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii
Prislop, Arad 1986, p. 57)
45. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, ibid., p. 57.
46. Pentru c e vorba de o carte publicat nainte de 89,
Printele Mircea Pcurariu nu a putut spune c Monahia Zamfira a
fost numit staret a Mnstirii Prislop, pentru c de fapt
mnstirea rmsese fr staret, ntruct Pintele staret Arsenie
Boca fusese arestat de Securitate n noaptea de 15 spre 16 ianuarie
1951. Printele Arsenie s-a ntors la mnstire abia n 1952, de
Buna Vestire.
47. Dezvluiri istorice Documente inedite despre
printele Arsenie Boca, stare(ul mnstirii Prislop, prezentate
de Arhid. Mihai Ssujan, n Calea Mntuirii, nr. 11, p. 4.
48. Ibid.
49. Dimitrie Bejan, Viforni(a cea mare, Editura Tehnic,
1996, p. 124-125.
50. A se vedea si: Mrturisitori de dup gratii Slujitori ai
Bisericii n temni(ele comuniste, Supliment al Revistei
Renayterea, Cluj-Napoca, 1995, p. 15.
51. Printele Arsenie a plecat de la Mnstirea Prislop n mai
1959, nainte de decretul din 10 noiembrie 1959, decret aplicat n
luna mai 1960, dup Pasti, si care avantaja clugrii cu studii
teologice. Deci nu a plecat o dat cu decretul, asa cum scrie P.S.
Daniil, n Chipul Cettii, o revist din Sibiu. (cf. Arhimandritul
Teofil Prian)
52. Din mrturiile celor care au trit evenimentele din 1959 si
imediat urmtoare, rezult c P.S. Episcop Andrei, n momentul
redactrii actelor de referint, nu era n msur de a iscli valid. n
plus, a fgduit c va rechema imediat pe cei ndeprtati, dup ce
va primi avizul Patriarhului J ustinian. (vezi: Hotrrea Sinodului
Mitropolitan, cuprins n Crarea mpr(iei, editia a 2-a,
Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 347-348)
53. Prin Hotrrea Sinodului Mitropolitan ntrunit la 9
noiembrie 1998 semnat de .P.S. Printe Nicolae Corneanu
Mitropolitul Banatului, P.S. Printe Timotei Seviciu Episcopul
Aradului si Hunedoarei si P.S. Printe Laurentiu Streza Episcopul
Caransebesului, se revine asupra deciziilor de alungare din
Mnstirea Prislop a Printelui Protosinghel Arsenie Boca si a
maicii starete stavrofora Zamfira Constantinescu si socoteste
potrivit ca dup Revolutia Romn, cnd s-au limpezit aspecte
critice din trecut, s reabiliteze pe toti slujitorii si vietuitoarele de
aici, cu osebire pe toate maicile si surorile din perioada Decretului
410/1959. n consecint, se anuleaz Deciziile nr. 2407/1959 si
2408/1959, considernd reintegrati n viata obstei prislopene pe
toti cei mpricinati. Prin aceeasi Hotrre, Asezmntul monahal
din Sinaia a fost recunoscut ca metoc al Mnstirii Prislop. (vezi:
ibid., pp. 346-348)
54. Ibid., p. 347.
55. Printele Arsenie, din nefericire, era atunci civil. (cf. P.S.
Daniil Partosanul)
56. Hotrrea Sinodului ..., ibid., p. 347.
57. Arsenie Boca, Crarea mpr(iei, Cuvnt nainte.
58. Fragment dintr-o scrisoare dat de Nichifor Crainic
Printelui Arsenie Boca dup ntlnirea de cteva ceasuri pe care
au avut-o n toamna anului 1971, n biserica din satul Drgnescu.
59. Printele Arsenie a scris multe cuvinte la scenele pe care
le-a pictat, de exemplu la J udecata de apoi, e scris acolo c ar
zice faptele omului: Tu esti noi. Deci Tu esti noi, adic noi
suntem cele care te-au alctuit. Sunt acolo o multime de cuvinte
frumoase si ndrumtoare care arat c Printele Arsenie de fapt nu
a fost un om de rnd. (cf. Arhimandritul Teofil Prian)
60. Am reprodus aici textul explicativ pe care Printele
Arsenie l-a scris lng aceast compozitie.
61. Nu trebuie s ne surprind prea mult acest fapt, ntruct se
stie, a mai spus-o si Printele Nicolae Steinhardt, c Orice
adevrat artist e si profet. (Nicolae Steinhardt, Monahul de la
Rohia rspunde la 365 de ntrebri incomode adresate de
Zaharia Sngeorzan, Editura Revistei Literatorul, 1992, p.51)
Despre pictura de la Drgnescu a se vedea si: Nichifor
Crainic, Scrisoare ctre Printele Arsenie Boca, Gndirea,
serie nou, anul II, nr. 1/1993, p. 19, sau n Crarea mpr(iei,
editia a 2-a, pp. 331-333; Ovidiu Vuia, Arsenie Boca,
Ieromonahul artist, Gndirea, serie nou, anul IV, nr. 4-
5/1998, pp. 64-68; Prof. Tatiana Sergiu, Printele Arsenie Boca
sau Universul sfnt al culorilor (Minunea de la Mihileyti), text
cuprins n volumul Unde a fost Biserica, a Pr. Prof. Ion Buga,
Editura Sf. Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2001, pp. 187-191; Vasile
Andru, Mistici din Carpa(i, Editura Crist, Bucuresti, 2000, pp.
165-168. A se vedea apoi si revista Gndirea, Serie nou,
ncepnd cu anul 1997, unde, aproape n fiecare numr, sunt
reproduceri color dup frescele de la Drgnescu.
62. cf. Crarea mpr(iei, Monahia Zamfira Constantinescu,
Not asupra edi(iei I, p. 342.
63. Ibid.
64. Ibid.
65. Ibid., p. 343.
66. Arhimandritul Teofil Prian, ntmpinri, Editura Sofia,
Bucuresti, 2000, pp. 238-240.
67. n perioada cnd a fost la Smbta Printele Arsenie a
ndrumat foarte multi oameni s mearg la mnstire, n special pe
cei din zona Fgrasului. Dar dup decretul din 1959 nu a mai
trimis pe nimeni. A ndrumat n special fete spre Mnstrirea
Bistrita unde s-au rzvrtit asupra autorittilor bisericesti,
ajungnd n final la Mnstirea Hurezi, Tismana si Tignesti.
Exemple de maici: Maica Ambrozia Stoia (n prezent la
Prislop, a trecut pe la Mnstirea Dintr-un lemn, Bistrita si
Hurezi), maicile Eufimia si Filareta Botu (prima la Mnstirea
Robaia, unde a si murit, cealalt la Mnstirea Hurezi), Maica
Benedicta din Ludisor (Mnstirea Hurezi), Maica Timoteia
(Mnstirea Hurezi, Bistrita, n prezent la Prislop), Maicile
Apolinaria si Paisia de la Prislop, Maica Teodora (Mnstirea
Bistrita, Tismana, iar ultimii 30 de ani la Smbta unde este si
nmormntat).
Exemple de clugri: Actualul Mitropolit Antonie Plmdeal
si Printele Dometie de la Rmeti, clugriti de Printele Arsenie
la Mnstirea Prislop. Monahul Alexie, omort la Mnstirea
Izbuc de tlhari, Monahul Ieronim Stefnescu, Printii Veniamin si
Timotei Tohneanu, Visarion Leancu, Dometie si Varnava, toti de
la Mnstirea Smbta.
Foarte multi ns se declar trimisi de Printele Arsenie, n
realitate, dup cum am mai spus, dup decretul din 1959, Printele
Arsenie nu a mai trimis pe nimeni la mnstire. (Arhimandritul
Teofil Prian)
68. Cuvntul are o eficacitate deplin numai cnd are
acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. cf. Dumitru
Stniloae, Lucrarea de la Mnstirea Brncoveanu, Telegraful
Romn, 8 august 1943, Sibiu, p. 1.
69. nvttura aceasta c adevratul Printe spiritual rmne
mai degrab mistagogul dect legiuitorul (cf. Andr Scrima,
Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, p. 189) reiese si din
urmtoarea apoftegm dinPateric:
Un frate l-a ntrebat pe Avva Pimen, zicnd: Niste frati
locuiesc cu mine; voiesti s le poruncesc lor? I-a rspuns lui
btrnul: Nu, ci f tu nti aceasta, si de voiesc s triasc, ei
singuri vor vedea. I-a zis lui fratele: Voiesc si ei, Printe, s le
poruncesc. Zis-a lui btrnul: Nu, ci te f lor pild, iar nu dttor
de lege. (Patericul, Alba Iulia, 1990, Apoftegma 173 de la Avva
Pimen, p. 188)
70. Printele Arsenie Boca, Scrisoare ctre Prea Sfin(itul
Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la renfiin(area
mnstirii Geoagiului ca mnstire de maici, din 7 mai 1952,
Gndirea, serie nou, nr. 5/1993.
71. cf. Arhimandritul Teofil Prian.
72. P.S. Episcop Daniil Partosanul, Printele Arsenie Boca
o abordare simpatetic a rela(iei tnr-duhovnic, (interviu) n:
Tinere(e, ideal, Biseric, Editura Agaton, Fgras, 2002, pp. 45-
50.
73. Idem, Din cuvntul rostit cu prilejul pomenirii svrsite la
Mnstirea Prislop n 28 noiembrie 2001, legat de mplinirea a 12
ani de la mutarea la Domnul a Printelui Arsenie.
O SINTEZ A GDIRII PRINTELUI ARSENIE BOCA
Tradi(ia vie a apoftegmelor
1. Lucien Regnault, Via(a cotidian a Prin(ilor deyertului
n Egiptul secolului IV, Deisis, pp. 32-33.
Apoftegmele Prin(ilor Contemporani
1. cf. Arhimandritul Teofil Prian.
2. Cele 800 de cuvinte cuprinse aici ar fi putut deveni mai
multe, dar poate c nu cu mult mai multe, dac as fi dispus de un
material mai bogat.
O SINTEZ A GDIRII PRINTELUI ARSENIE BOCA
N 800 DE CAPETE
1. Trepte spre vie(uierea n monahism, cap. Tlcuirea
rnduielii tunderii n monahism, (copie dup mss.).
2. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Conditiile
uceniciei.
3. Ibid., Pstorul i oile.
4. Ibid.
5. Ibid., Crinii pustiei.
6. Trepte ..., cap. Treptele vietuirii duhovniceti.
7. Ibid.
8. Ibid.
9. Crarea mpr(iei, editia a 2-a, p. 200.
10. Trepte ..., cap. Despre sfaturile Evangheliei i voturile
monahale.
11. Trepte ..., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
12. Ibid.
13. Ibid.
14. Ibid.
15. Ibid.
16. Crarea mpr(iei, p. 198
17. Ibid., p. 198
18. Ibid.
19. Ibid.
20. Ibid., pp. 198-199
21. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Ispititorii cu
dajdia.
22. Ibid., Mrturia unui ateu.
23. Ibid.
24. Ibid.
25. Ibid., Semntorul.
26. Ibid., Despre copiii lepdati.
27. Ibid.
28. Ibid.
29. Ibid.
30. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite n biserica de
la Drgnescu.
31. Crarea mpr(iei, p. 265.
32. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
33. Ibid.
34. Crarea mpr(iei, p. 247.
35. Ibid., p. 15.
36. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
37. Crarea mpr(iei, p. 299.
38. Ibid.
39. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Nepsarea
absolut, o primejdie infinit.
40. Crarea mpr(iei, pp. 299-300.
41. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Tnrul bogat.
42. Crarea mpr(iei, p. 300.
43. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Cei mai bogati
sraci.
44. Nebunii, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/2000, pp. 92-93.
45. Ibid.
46. Ibid.
47. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Nepsarea
absolut, o primejdie infinit.
48. Ibid., Pedeapsa cu lepra.
49. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite...
50. Ibid.
51. Ibid., Despre durerile oamenilor.
52. Crarea mpr(iei, p. 144.
53. Ibid., p. 142.
54. Ibid.
55. Ibid.
56. Ibid., p. 157.
57. Ibid.
58. Ibid., p. 171.
59. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
60. Crarea mpr(iei, p. 325.
61. n Duminica Ortodoxiei, Gndirea, Serie nou, nr. 1-
3/1999, p. 43.
62. Crarea mpr(iei, p. 14.
63. Ibid., p. 16.
64. Ibid., p. 26.
65. Ibid., p. 27.
66. Ibid., p. 28.
67. Ibid., p. 39.
68. Ibid.
69. Ibid., p. 54.
70. Ibid., p. 252.
71. (Ibid., p. 2.
72. Trepte ..., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism.
73. Ibid.
74. Ibid.
75. Ibid.
76. Ibid.
77. Ibid.
78. Ibid.
79. Ibid.
80. Ibid.
81. Ibid.
82. Ibid., cap. Rzboiul nevzut sau despre ispite.
83. Ibid., cap. Despre sfaturile Evangheliei i voturile
monahale.
84. Ibid.
85. Ibid.
86. Ibid.
87. Ibid.
88. Ibid., cap. Rzboiul nevzut sau despre ispite.
89. Ibid., cap. Chipul cel dinluntru i cel dinafar al
monahului.
90. Ibid.
91. Ibid.
92. Ibid.
93. Ibid.
94. Ibid.
95. Ibid.
96. Ibid., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
97. Ibid.
98. Ibid.
99. Ibid.
100. Ibid., cap. Rostul i nsemntatea monahismului.
101. Ibid.
102. Ibid., cap. Purtarea monahului fat de rude, prieteni,
cunoscuti i fat de credincioii care vin la mnstire.
103. Crarea mpr(iei, p. 197.
104. Ibid.
105. Trepte ..., cap. Petrecerea monahului n lume.
106. Ibid.
107. Ibid.
108. Ibid.
109. Ibid.
110. Ibid.
111. Ibid.
112. Ibid., cap. Rostul i nsemntatea monahismului.
113. Ibid., cap. Purtarea monahului fat de superior i fat de
obte, fat de ascultri i fat de bunurile mnstirii.
114. Zicere.
115. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Nu eti
departe de mprtie.
116. Crarea mpr(iei, p. 269.
117. Ibid.
118. Ibid., pp. 269-270.
119. Ibid., p. 270.
120. Ibid., p. 260.
121. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
122. Ibid.
123. Ibid.
124. Ibid.
125. Ibid.
126. Ibid.
127. Ibid.
128. Ibid.
129. Ibid.
130. Ibid.
131. Crarea mpr(iei, p. 65.
132. Ibid., p. 256.
133. Ibid., p. 288.
134. Ibid., pp. 86-87.
135. Ibid., p. 102.
136. Ibid., p. 110.
137. Ibid., p. 148.
138. Ibid., p. 149.
139. Ibid., p. 87.
140. Ibid.
141. Ibid.
142. Ibid., pp. 87-88.
143a. Ibid., p. 154.
143b. Zicere.
144. Ibid., p. 264.
145. Ibid., p. 264.
146. Ibid.
147. Ibid., p. 272.
148. Ibid.
149. Ibid.
150. Ibid., p. 282.
151. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), S-a suprat
Iisus.
152. Ibid.
153. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite...
154. Ibid., S-a suprat Iisus.
155. Ibid., Sfintenie.
156. Ibid., Ca de la sine nteles.
157. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite...
158. Ibid.
159. Ibid., Despre durerile oamenilor.
160. Crarea mpr(iei, p. 244-247.
161. Ibid., p. 147.
162. Ibid., p. 211.
163. Ibid.
164. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Un grunte
de credint.
165. Ibid.
167. Ibid.
168. Ibid.
169. Ibid., Crinii pustiei.
170. Ibid., O minune furat.
171. Ibid., Suprafat i adnc.
172. Fiii nvierii (mss.), Orbul din natere i sufletele oarbe,
pp. 68-70, Strjerul Ortodox, nr. 1/2001, p. 2.
173. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Un grunte
de credint.
174. Crarea mpr(iei, p. 25.
175. Ibid., p. 267.
176. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii
Apostoli Petru i Pavel.
177. Ibid.
178. Ibid., Chemri la apostolie.
179. Ibid., Pstorul i oile.
180. Semne de sfrit de smbt, Gndirea, Serie nou, nr.
4-5/1998, pp. 77-78.
181. Ibid.
182. Crarea mpr(iei, p. 277.
183. Ibid.
184. Ibid., p. 210.
185. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Cuvinte
interzise.
186. Ibid.
187. Crarea mpr(iei, p. 265.
188. Ibid., p. 276.
189. Ibid., p. 282.
190. Ibid., p. 78.
191. Ibid., pp. 178-179.
192. Ibid., p. 179.
193. Zicere.
194. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
195. Crarea mpr(iei, p. 41.
196. Ibid., p. pp. 112-113.
197. Ibid., p. 282.
198. Ibid., p. 39.
199. Ibid., p. 41.
200. Ibid., p. 194.
201. Ibid.
202. Ibid.
203. Ibid., pp. 195-196.
204. Ibid., p. 199.
205. Ibid.
206. Ibid.
207. Ibid.
208. Ibid., pp. 199-200.
209. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
210. Crarea mpr(iei, p. 146.
211. Ibid., p. 148.
212. Ibid., p. 211.
213. Ibid.
214. Ibid., p. 278.
215. Trepte ..., cap. Rostul i nsemntatea monahismului.
216. Ibid.
217. Ibid.
218. Ibid.
219. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
220. Ibid.
221. Ibid.
222. Ibid., Un grunte de credint.
223. Ibid., Rugciuni nepotrivite.
224. Ibid.
225. Ibid., Tnrul bogat.
226. Ibid., Crinii pustiei.
227. Ibid., Un grunte de credint.
228. Ibid., Nepsarea absolut, o primejdie infinit.
229. Ibid., Sfntul Mucenic Dimitrie.
230. Crarea mpr(iei, p. 239.
231. Ibid., p. 241.
232. Ibid., p. 145.
233. Ibid., pp. 145-146.
234. Ibid., p. 149.
235. Ibid., p. 224.
236. Ibid., p. 226.
237. Ibid., p. 234.
238. Ibid., pp. 235-236.
239. Ibid., p. 236.
240. Ibid.
241. Ibid.
242. Ibid.
243. Ibid., p. 237.
244. Ibid., pp. 236-237.
245. Ibid., p. 259.
246. Ibid., p. 257.
247. Ibid., p. 267.
248. Ibid., pp. 267-268.
249. Ibid., p. 268.
250. Ibid., p. 281.
251. Ibid., p. 259.
252. Ibid.
253. Ibid., p. 260.
254. Ibid., p. 191.
255. Ibid., p. 162.
256a. Ibid., p. 163.
256b. Zicere.
257. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Ca de la sine
nteles.
258. Fiii nvierii (mss.), Un ideal de rugciune, pp. 82-83,
Strjerul Ortodox, nr. 6/2001, p. 2.
259. Crarea mpr(iei, p. 145.
260. Ibid., p. 145.
261. Ibid., p. 133.
262. Ibid.
263. Ibid.
264. Ibid., pp. 133-134.
265. Ibid., p. 134.
266. Rutatea i Firea, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/ 1998,
p. 17.
267. Crarea mpr(iei, p. 134.
268. Trepte..., cap. Petrecerea monahului n lume.
269. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
270. Ibid.
271. Ibid.
272. Ibid., Gadarenii i sufletul.
273. Crarea mpr(iei, p. 45.
274. Trepte..., cap. Spovedania i despre cercetarea
contiintei; Citirea Dumnezeietilor Scripturi; Lecturi spirituale.
275. Ibid.
276. Ibid.
277. Crarea mpr(iei, p. 154.
278. Ibid., pp. 173-174.
279. Ibid., p. 174.
280. Ibid., p. 176.
281. Ibid.
282. Ibid., p. 200.
283. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Piatra
unghiular.
284. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul
nedrept.
285. Fiii nvierii (mss.), Un ideal de rugciune, pp. 82-83,
Strjerul Ortodox, nr. 6/2001, p. 2.
286. Cine e Iisus?, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/98. p. 46,.
287. Fiii nvierii (mss.), Cine este Iisus?, pp. 28-31, Strjerul
Ortodox", nr. 6/2000, pp. 1-2.
288. ]ara de obrie, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/ 2001,
pp. 34-35.
289. (Dincolo de chip, Vanvulescu)
290. Crarea mpr(iei, p. 151.
291. Ibid., p. 152.
292. Ibid., p. 153.
293. Ibid., p. 154.
294. Ibid.
295. Ibid., p. 261.
296. Ibid.
297. Ibid., p. 41.
298. Ibid., p. 278.
299. Ibid., p. 287.
300. Ibid., p. 135.
301. Ibid., p. 157.
302. Ibid.
303. Ibid., p. 159.
304. Ibid., pp. 171-172.
305. Ibid., p. 172.
306. Ibid.
307. Ibid., p. 178.
308. Ibid., p. 179.
309. Ibid., p. 183.
310. Ibid., pp. 183-184.
311. Ibid., p. 191.
312. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Semntorul.
313. Crarea mpr(iei, pp. 31-32.
314. Ibid., p. 169.
315. Ibid.
316. Ibid., p. 178.
317. Un Om nou se nate, Gndirea, Serie nou, nr. 6-
7/1998, pp. 29-31.
318. Crarea mpr(iei, p. 204.
319. Ibid., p. 314.
320. Ibid.
321. Ibid.
322. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii
Apostoli Petru i Pavel.
323. Crarea mpr(iei, p. 22.
324. Ibid., p. 23.
325. Ibid.
326. Ibid.
327. Ibid., p. 184.
328. Ibid., p. 189.
329. Ibid., p. 317.
330. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Marele Iuda.
331. Ibid.
332. mprtia nevzut, Gndirea, Serie nou, nr. 4-5/99,
p.42-43.
333. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), mprtia
aruncat.
334. Ibid.
335. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru.
336. Ibid.
337. Ibid., Conditiile uceniciei.
338. Ibid., Amrciune divin.
339. ]ara de obrie, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/ 2001,
pp. 34-35.
340. Trepte..., cap. Rzboiul nevzut sau despre ispite.
341. Crarea mpr(iei, p. 242.
342. Ibid., pp. 242-243.
343. Ibid., pp. 243-244.
344. Ibid., p. 244.
345. Ibid., pp. 268-269.
346. Ibid., p. 255.
347. Ibid., p. 256.
348. Ibid., pp. 256-257.
349. Ibid., p. 257.
350. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
351. Zicere.
352. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Cearta lui
Iisus cu Petru.
353. Ibid.
354. Crarea mpr(iei, p. 297.
355. Ibid., pp. 112-113.
356. Ibid., pp. 321-322.
357. Ibid., p. 322.
358. Ibid.
359. Ibid., p. 325.
360. Ibid., p. 326.
361. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina
rbdrii.
362. Trepte..., cap. Despre lepdarea de sine.
363. Ibid.
364. Crarea mpr(iei, p. 197.
365. Trepte..., cap. Despre lepdarea de sine.
366. Ibid., cap. Despre rbdare, mndrie, smerenie, tierea
voii, smerita cugetare.
367. Ibid.
368. Ibid. cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism.
369. Ibid.
370. Ibid., Msurile vremurilor.
371. Ibid.
372. Ibid.
373. Ibid.
374. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), O minune cu
totul anevoie.
375. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Conditiile
uceniciei.
376. Crarea mpr(iei, pp. 18-19.
377. Ibid., pp. 19-20.
378. Ibid., p. 20.
379. Ibid., p. 293.
380. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
381. Ibid.
382. Crarea mpr(iei, p. 66.
383. Trepte..., cap. Despre rbdare, mndrie, smerenie,
tierea voii, smerita cugetare.
384. Ibid.
385. Ibid.
386. Ibid., cap. Chipul cel dinluntru i cel dinafar al
monahului.
387. Ibid.
388. Ibid.
389. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Osndirea
iertrii.
390. Crarea mpr(iei, p. 16.
391. Ibid., p. 18.
392. Ibid., p. 20.
393. Ibid., p. 33.
394. Ibid., p. 34.
395. Ibid., p. 100.
396. Ibid.
397. Trepte..., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism.
398. Crarea mpr(iei, p. 157.
399. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii
Apostoi Petru i Pavel.
400. Ibid., O privire n rai.
401. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru.
402. Crarea mpr(iei, p. 257.
403. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Cuvinte
interzise.
404. Crarea mpr(iei, p. 13.
405. Ibid., p. 65.
406. Nebunii, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/2000, pp. 92-93.
407. Crarea mpr(iei, p. 136.
408. Trepte..., cap. Rostul si nsemntatea monahismului.
409. Ibid., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism.
410. Crarea mpr(iei, pp. 173-174.
411. Ibid., p. 213.
412. Ibid., p. 214.
413. Ibid., p. 258.
414. Ibid., p. 101.
415. Ibid., p. 308.
416. Ibid.
417. Ibid., p. 309.
418. Ibid.
419. Zicere.
420. Crarea mpr(iei, p. 290.
421. Ibid., p. 77.
422. Ibid., p. 48.
423. Ibid., p. 55.
424. Ibid.
425. Ibid.
426. Ibid., p. 56.
427. Ibid., p. 89.
428. Ibid., p. 90.
429. Ibid.
430. Ibid., p. 111.
431. Ibid., p. 159.
432. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Cearta lui
Iisus cu Petru.
433. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite...
434. Trepte..., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
435. Crarea mpr(iei, p. 201.
436. Ibid., p. 149.
437. Ibid., p. 233.
438. Ibid., pp. 276-277.
439. Ibid., pp. 295-296.
440. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Pstorul i
oile.
441. Un Om nou se nate, Gndirea, Serie nou, nr. 6-
7/1998, pp. 29-31.
442. Crarea mpr(iei, p. 85.
443a. Ibid., pp. 297-298.
443b. Zicere.
444. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii
Apostoli Petru i Pavel.
445. Un Om nou se nate, Gndirea, Serie nou, nr. 6-
7/1998, pp. 29-31.
446. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Despre
durerile oamenilor.
447. Crarea mpr(iei, p. 152.
448. Ibid.
449. Ibid., p. 153.
450. Ibid., p. 154.
451. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
452. Crarea mpr(iei, p. 179.
453. Ibid., p. 180.
454. Ibid., p. 315.
455. Ibid., p. 277.
456. Ibid., p. 42.
457. Ibid.
458. Ibid., p. 134.
459. Ibid.
460. Ibid., p. 135.
461. Ibid., p. 154.
462. Trepte..., cap. Spovedania i despre certarea contiintei;
Citirea dumnezeietilor Scripturi; Lecturi spirituale.
463. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
464. Crarea mpr(iei, p. 178.
465. Ibid.
466. Ibid.
467. Ibid., p. 261.
468. Ibid., p. 282.
469. Ibid., p. 300.
470. Ibid.
471. Ibid., pp. 300-301.
472. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Ioan, captul
proorocilor.
473. Ibid., Prietenul pctoilor.
474. Ibid.
475. Ibid.
476. Ibid., Crinii pustiei.
477. Fiii nvierii (mss.), Orbul din natere i sufletele oarbe,
pp. 68-70, Strjerul Ortodox, nr. 1/2001, p. 1.
478. Trepte..., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
479. Crarea mpr(iei, p. 212.
480. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.),
Samarineanul.
481. Crarea mpr(iei, p. 29.
482. Ibid., p. 179.
483. Ibid., p. 213.
484. Fiii nvierii (mss.), Bucuriile lui Iisus, pp. 77-78, n
Strjerul Ortodox, nr. 5/2001, p. 3.
485. Zicere.
486. Crarea mpr(iei, pp. 114-115.
487. Ibid., p. 116.
488. Ibid., p. 293.
490. Ibid., p. 295.
491. Ibid.
492. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Neam fr
semn.
493. Ibid., Ispititorii cu dajdia.
494. Crarea mpr(iei, p. 171.
495. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Ca de la sine
nteles.
496. Crarea mpr(iei, p. 149.
497. Ibid., p. 150.
498. Trepte..., cap. Despre post i rugciune.
499. Ibid.
500. Ibid.
501. Ibid.
502. Ibid.
503. Ibid.
504. Ibid. cap. Purtarea monahului fat de superior i fat de
obte, fat de ascultri i fat de bunurile mnstirii.
505. Crarea mpr(iei, p. 140.
506. Ibid., p. 88.
507. Ibid., p. 114.
508. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
509. Crarea mpr(iei, p. 17.
510. Ibid., p. 276.
511. Ibid., p. 284.
512. Ibid.
513. Ibid., p. 285.
514. Ibid., pp. 300-301.
515. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul
nedrept.
516. Ibid., Pstorul i oile.
517. Ibid.
518. Crarea mpr(iei, p. 189.
519. Ibid., pp. 189-191.
520. Ibid., pp. 14-15.
521. Ibid., p. 16.
522. Ibid., p. 35.
523. Ibid., p. 36.
524. Ibid.
525. Ibid., p. 148.
526. Ibid.
527. Ibid., pp. 154-155.
528. Ibid., p. 159.
529. Ibid., p. 282.
530. Ibid., p. 285.
531. Ibid., p. 324.
532. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina
rbdrii.
533. Ibid.
534. Ibid.
535. Ibid., Msurile vremurilor.
536. Ibid., Dincolo de ntmplri.
537. Ibid.
538. Ibid.
539. Ibid.
540. Ibid.
541. Ibid.
542. Crarea mpr(iei, p. 48.
543. Ibid., p. 50.
544. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
545. Crarea mpr(iei, p. 261.
546. Ibid., p. 261.
547. Ibid., p. 262.
548. Ibid.
549. Ibid.
550. Ibid., p. 263.
551. Ibid., p. 147.
552. Ibid.
553. Ibid., p. 19.
554. Ibid., pp. 20-21.
555. Ibid., p. 53.
556. Ibid., p. 53.
557. Ibid., p. 54.
558. Ibid., pp. 112-113.
559. Trepte..., cap. Despre rbdare, mndrie, smerenie,
tierea voii, smerita cugetare.
560. Ibid.
561. Ibid.
562. Ibid.
563. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina
rbdrii.
564. Ibid.
565. Ibid.
566. Ibid.
567. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Omul,
Dumnezeu fr vreme.
568. Fiii nvierii (mss.), Orbul din natere i sufletele oarbe,
pp. 68-70, Strjerul Ortodox, nr. 1/2001, p. 2.
569. Rutatea i Firea, Gndirea, Serie nou, nr. 1-3/1998,
p. 17.
570. n Duminica Ortodoxiei, ibid., nr. 1-3/1999, p. 43.
571. Crarea mpr(iei, p. 110.
572. Ibid.
573. Ibid.
574. Ibid., p. 162.
575. Ibid., pp. 171-172.
576. Ibid., p. 172.
577. Ibid., p. 173.
578. Ibid., p. 174.
579. Ibid., p. 177.
580. Ibid.
581. Ibid., p. 178.
582. Ibid., p. 179.
583. Ibid., p. 200.
584. Ibid.
585. Ibid., p. 191.
586. Ibid., p. 20.
587. Ibid., p. 157.
588. Ibid., p. 146.
589. Ibid., pp. 140-141.
590. Ibid., p. 147.
591. Ibid., pp. 146-147.
592. Ibid., pp. 151-152.
593. Trepte..., cap. Rzboiul nevzut sau despre ispite.
594. Ibid.
595. Ibid.
596. Ibid.
597. Ibid.
598. Ibid., cap. Despre rbdare, mndrie, smerenie, tierea
voii, smerita cugetare.
599. Crarea mpr(iei, p. 159, 156.
600. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Pedeapsa cu
lepra.
601. Crarea mpr(iei, p. 280.
602. Trepte..., cap. Rostul si nsemntatea monahismului.
603. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), ntrebarea
ntrebrilor.
604. Crarea mpr(iei, p. 43.
605. Ibid., p. 281.
606. Ibid., p. 169.
607. Ibid., p. 20
608. Trepte..., cap. Despre post i rugciune.
609. Ibid.
610. Ibid.
611. Ibid.
612. Ibid., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism.
613. Crarea mpr(iei, p. 169.
614. Ibid., p. 176.
615. Ibid., p. 177.
616. Ibid., p. 194.
617. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Dicolo de
chip.
618. Crarea mpr(iei, p. 285.
619. Ibid. p. 59.
620. Trepte..., cap. Spovedania i despre cercetarea
contiintei; Citirea Dumnezeietilor Scripturi; Lecturi spirituale.
621. Ibid.
622. Ibid.
623. Crarea mpr(iei, p. 179.
624. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
625. Ibid.
626. Fiii nvierii (mss.), Socoteal omeneasc i socoteal
dumnezeiasc, pp. 12-13, Strjerul Ortodox, nr. 2/2001, p. 1.
627. Trepte..., cap. Treptele vietuirii duhovniceti.
628. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
629. Crarea mpr(iei, p. 124.
630. Ibid., p. 123.
631. Ibid.
632. Ibid., p. 124.
633. Ibid., pp. 124-125.
634. Ibid., p. 123.
636. Crarea mpr(iei, p. 123.
637. Ibid., pp. 140-141.
638. Ibid., p. 141.
639. Ibid.
640. Ibid., p. 143.
641. Ibid., p. 15.
642. Ibid., p. 26.
643. Mieii, misionari ntre lupi, Gndirea, Serie nou, nr. 1-
3/98, p. 17.
644. Trepte..., cap. Chipul cel dinluntru i cel dinafar al
monahului.
645. Ibid., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
646. Ibid.
647. Ibid.
648. Crarea mpr(iei, p. 201.
649. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Sfintenie.
650. Ibid., Dincolo de ntmplri.
651. Ibid.
652. Crarea mpr(iei, p. 161.
653. Ibid., p. 202.
654. Ibid., p. 203.
655. Ibid.
656. Ibid., pp. 205-206.
657. Ibid., p. 206.
658. Ibid., pp. 210-211.
659. Ibid., p. 278.
660. Ibid.
661. Ibid., p. 281.
662. Ibid.
663. Ibid.
664. Ibid., p. 283.
665. Ibid., p. 284.
666. Ibid., p. 285.
667. Ibid., p. 286.
668. Ibid., p. 287.
669. Ibid., p. 297.
670. Ibid., pp. 249-251.
671. Ibid., p. 43.
672. Ibid., p. 44.
673. Ibid.
674. Ibid., pp. 45-46.
675. Ibid., p. 46.
676. Ibid., p. 47.
677. Ibid., p. 58.
678. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), O privire n
Rai.
679. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru.
680. Ibid., Amrciune divin.
681. Trepte..., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
682. Crarea mpr(iei, p. 160.
683. Ibid., p. 161.
684. Ibid., pp. 67-69.
685. Ibid., p. 76.
686. Ibid., p. 42.
687. Ibid.
688. Trepte..., cap. Spovedania i despre cercetarea
contiintei; Citirea Dumnezeietilor Scripturi; Lecturi spirituale.
689. Ibid.
690. Ibid.
691. Ibid.
692. Ibid.
693. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii
Apostoli Petru i Pavel.
694. Crarea mpr(iei, p. 253.
695. Ibid., pp. 253-254.
696. Ibid., p. 254.
697. Ibid., p. 255.
698. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
699. Ibid.
700. Zicere.
701. Crarea mpr(iei, p. 42.
702. Ibid., p. 48.
703. Ibid., p. 49.
704. Ibid., p. 200.
705. Ibid.
706. Ibid., p. 313.
707. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Sfntul
Nicolae.
708. Fiii nvierii (mss.), Cananeanca, pp. 65-66, Strjerul
Ortodox, nr. 4/2001, p. 1.
709. Crarea mpr(iei, p. 23.
710. Ibid., p. 24.
711. Ibid.
712. Ibid., p. 308.
713. Ibid., p. 314.
714. Ibid.
715. Ibid., pp. 314-315.
716. Ibid., p. 315.
717. Ibid.
718. Ibid., p. 316.
719. Ibid.
720. Ibid.
721. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Pedeapsa cu
lepra.
722. Ibid., Chemri la apostolie.
723. Ibid., Ocuparea Templului din Ierusalim.
724. Crarea mpr(iei, p. 210.
725. Ibid.
726. Ibid., pp. 210-211.
727. Ibid., p. 233.
728. Ibid.
729. Ibid., p. 234.
730. Ibid.
731. Ibid., p. 242.
732. Ibid., p. 298.
733. Fiii nvierii (mss.), Siguranta absolut, pp. 47-48,
Strjerul Ortodox, nr. 5/2000, p. 1.
734. Trepte..., cap. Chipul cel dinluntru i cel dinafar al
monahului.
735. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
736. Crarea mpr(iei, pp. 195-196.
737. Ibid., p. 196.
738. Ibid.
739. Ibid., p. 199.
740. Ibid., p. 279.
741. Ibid., pp. 279-280.
742. Ibid., p. 281.
743. Ibid., p. 282.
744. Ibid., p. 296.
745. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Talantii
mprtiei.
746. Ibid.
747. Ibid.
748. Ibid.
749. Crarea mpr(iei, pp. 155-156.
750. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Chemri la
apostolie.
751. Crarea mpr(iei, p. 280.
752. Ibid., p. 21.
753. Ibid.
754. Ibid.
755. Ibid., p. 22.
756. Fiii nvierii (mss.), Iisus i slbnogul, pp. 86-87,
Strjerul Ortodox, nr. 3/2001, p. 1.
757. Crarea mpr(iei, p. 259.
758. Ibid., p. 317.
759. Ibid., p. 26.
760. Ibid., p. 54.
761. Ibid., p. 55.
762. Ibid., p. 115.
763. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Nu eti
departe de mprtie.
764. Ibid.
765. Ibid., Respini, chemati, trimii.
766. Ibid.
767. Ibid., Conditiile uceniciei.
768. Ibid., Chemri la apostolie.
769. Ibid.
770. n Duminica Ortodoxiei, Gndirea, Serie nou, nr. 1-
3/1999, p. 43.
771. Crarea mpr(iei, p. 196.
772. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Dincolo de
chip.
773. Crarea mpr(iei, p. 119.
774. Ibid., pp. 142-143.
775. Ibid., p. 143.
776. Trepte..., cap. Despre sfaturile Evangheliei i voturile
monahale.
777. Ibid., cap. Votul ascultrii; Votul ascultrii i
personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale?
778. Ibid.
779. Ibid.
780. Crarea mpr(iei, p. 123.
781. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Despre
durerile oamenilor.
782. Crarea mpr(iei, p. 133.
783. Ibid., pp. 32-33.
784. Ibid., p. 25.
785. Ibid., pp. 25-26.
786. Ibid., p. 43.
787. Ibid., p. 121.
788. Ibid., p. 44.
789. Ibid., p. 29.
790. Ibid., p. 122.
791. Ibid., p. 135.
792. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele
Printelui Arsenie rostite...
793. Crarea mpr(iei, p. 180.
794. Caietul Printelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul
nedrept.
795. Ibid., Din cuvintele Printelui Arsenie rostite...
796. Crarea mpr(iei, p. 182.
797. Ibid., p. 182.
798. Ibid., p. 298.
799. Ibid., p. 122.
800. Ibid.
MRTURII
1. P.S. Daniil Partoyanul, Printele Arsenie Boca o
abordare simpatetic a rela(iei tnr- duhovnic, interviu
realizat de Romeo Petrasciuc, Tmisoara, Octombrie 2001, publicat
nTinere(e, ideal, Biseric, Editura Agaton, Fgras, 2002.
2. Arhimandritul Teofil Prian, nregistrare audio la
Mnstirea Sub Piatr, n 22 aug. 2001.
3. Mrturie culeas de Printele Teofil n 21 august 2001.
DESPRE FNTNI
1. Andrei Cornea, Penumbra, Editura Polirom, Iasi, 1998, pp.
139-142.
CONCLUZII
1. cf. Printele Daniil Stoenescu, 28 Noiembrie o zi cu
cruce..., Gndirea, Serie nou, nr. 1/1993, p. 20.
2. M-am ntrebat apoi de ce cartea nu are ISBN? Asta ar
nsemna c nici n bibliotecile publice nu e de gsit.
3. A se vedea de pild: Arhimandritul Ioasaf Popa, Voca(ia
monahal yi con(inutul voturilor clugreyti, Vestitorul
Ortodoxiei, nr. 109, ianuarie 1994. Fr s-l numeasc direct,
autorul face aluzie la Printele Arsenie.
4. Este vorba de textele aprute n Formula AS.
5. Ileana Marinescu, Umil mrturisire despre Printele
Arsenie Boca, Transilvania, nr. 1-2, 1994, pp. 34-35.
6. cf. Printele Dumitru Stniloae, Lucrarea de la
Mnstirea Brncoveanu, Telegraful Romn, 8 august 1943,
pp. 1-2.
7. Sfntul Ioan Gur de Aur, Cuvnt de laud la cel ntru
Sfin(i, Printele nostru Eusta(ie, arhiepiscopul Antiohiei cele
Mari, n: Predici la srbtori mprteyti yi cuvntri de laud
la Sfin(i, EIBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 388.
8. Ibid.
ANEXA I
1. Text preluat din: Arhimandritul Teofil Prian, Cuvinte
lmuritoare, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002.
ANEXA II
1. Text publicat n: Telegraful Romn, 12 mai 1940, p. 6.
ANEXA III
1. Este vorba despre Statistica Site-ului Nisteas Page de la
adresa: www15. brinkster.com/inistea
BIBLIOGRAFIE
A. TEXTE SACRE $I LITURGICE
Biblia sau Sfnta Scriptur, traducerea Printilor Prof. Vasile
Radu si Gala Galaction, editiile din 1936 si 1939;
Biblia sau Sfnta Scriptur, EIBMBOR, Bucuresti 1993;
Mineiul, luna august, editia a III-a, Tipografia Crtilor
Bisericesti, Bucuresti, 1929;
Vietile Sfintilor pe Noiembrie, editia a 2-a, Episcopia
Romanului, 2000.
B. TEXTE PATRISTICE
Filocalia romneasc, traducere, introduceri si note de Pr.
Prof. Dr. Dumitru Stniloae, vol. I-IV, Sibiu, 1946-1948; vol. V-
X, Bucuresti, 1997-1981; vol. XI-XII, Bucuresti, 1990-1991;
Patericul, Episcopia Ortodox Romn, Alba-Iulia, 1990;
C. STUDII $I ARTICOLE
AIOANEI, C., Trancot C., Desfiintati Mnstirile Un ordin
care nu a mai sosit, Magazin Istoric, august 1998, pp. 29-32.
ANANIA, Arhiepiscopul Bartolomeu, Atitudini, Editura
Arhidiecezan, Cluj-Napoca, 1999;
ANDRU, Vasile, Mistici din Carpati, Editura Crist, Bucuresti,
2000;
BLAN, Arhimandritul Ioanichie, Pateric romnesc, editia a
II-a, Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunrii de J os, Galati,
1990;
BLAN, Arhimandritul Ioanichie, Vetre de sihstrie
romneasc, EIBMBOR, Bucuresti, 1982;
BEJ AN, Dimitrie, Vifornita cea mare, Editura Tehnic,
Bucuresti, 1996;
BLAGA, Lucian, Poezii, Editura pentru Literatur, 1967;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Crarea mprtiei, editia I-a,
Editura Episcopiei Ortodoxe Romne a Aradului, Arad, 1995;
editia a II-a, Editura Episcopiei Ortodoxe Romne a Aradului,
Arad, 2000;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Trepte spre vietuierea n
monahism, copie dup un mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pravila Alb, copie dup un
mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici i ziceri, consemnate de
Printele Petru Vanvulescu, Caietul Printelui Petru Vanvulescu,
mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici, copiate dintr-un caiet al
Printelui Arsenie de Maica Miruna de la Sinaia, Caietul
Printelui Ioan Frcas, mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Scrisoare ctre Prea Sfintitul
Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la renfiintarea
Mnstirii Geoagiului ca mnstire de maici, din 7 mai 1952,
Gndirea, Serie nou, anul II, nr. 5/1993, pp. 39-40;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Naterea Domnului nostru Iisus
Hristos, reproducere dup pictura bisericii din satul Drgnescu,
Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997; Gndirea, Serie
nou, anul VII, nr. 6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Colind armonizat de Printele
Arsenie Boca, pe versuri de Nichifor Crainic, Gndirea, Serie
nou, anul VI, nr. 5-6/1997; Gndirea, Serie nou, anul VII, nr.
6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, nvierea Domnului nostru Iisus
Hristos, reproducere dup pictura bisericii din satul Drgnescu,
Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 1-3/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pogorrea la iad, reproducere
dup pictura bisericii din satul Drgnescu, Gndirea, Serie
nou, anul VII, nr. 1-3/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Misionari ntre lupi,
Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 1-3/1998, p. 17;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este Iisus?, Gndirea,
Serie nou, anul VII, nr. 1-3/1998, p. 46;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Schimbarea la Fat,
reproducere dup pictura bisericii din satul Drgnescu,
Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 4-5/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Semne de sfrit de smbt,
Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 4-5/1998, pp. 77-78;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un Om nou se nate,
Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 6-7/1998, pp. 29-31;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Naterea Domnului nostru Iisus
Hristos, reproducere dup o icoan pictat de Printele Arsenie
Boca, Gndirea, Serie nou, anul VII, nr. 6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, n Duminica Ortodoxiei,
Gndirea, Serie nou, anul VIII, nr. 1-3/1999, p. 43;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, mprtia nevzut,
Gndirea, Serie nou, anul VIII, nr. 4-5/1999, pp. 42-43;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Nebunii, Gndirea, Serie
nou, anul IX, nr. 1-3/2000, pp. 92-93;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Unde mai sunt astzi limbile de
foc?, Gndirea, Serie nou, anul IX, nr. 4-6/2000, pp. 22-23;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, ]ara de obrie, Gndirea,
Serie nou, anul IX, nr. 1-3/2001, pp. 34-35;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Vrstele liberttii, Gndirea,
Serie nou, anul X, nr. 4-6/2001, p. 103;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Siguranta absolut, Strjerul
Ortodox, nr. 5/2000, p. 1, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 47-48;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este Iisus?, Strjerul
Ortodox, nr. 6/2000, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 28-
31;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Orbul din natere i sufletele
oarbe, Strjerul Ortodox, nr. 1/2001, pp. 1-2, din manuscrisul
Fiii nvierii, pp. 68-70;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Socoteal omeneasc i
socoteal dumnezeiasc, Strjerul Ortodox, nr. 2/2001, p. 1, din
manuscrisul Fiii nvierii, pp. 12-13;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Iisus i slbnogul, Strjerul
Ortodox, nr. 3/2001, p. 1, p. 3, din manuscrisul Fiii nvierii, pp.
86-87;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cananeanca, Strjerul
Ortodox, nr. 4/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 65-
66;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Bucuriile lui Iisus, Strjerul
Ortodox, nr. 5/2001, p. 1, p. 3, din manuscrisul Fiii nvierii, pp.
77-78;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un ideal de rugciune,
Strjerul Ortodox, nr. 6/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii
nvierii, pp. 82-83;
BODOGAE, Pr. Prof. Teodor, n amintirea Printelui Arsenie,
Telegraful Romn, nr. 2-4/1990, p. 4;
COJ OCARU, diaconul Haralambie, n pelerinaj la Smbta de
Sus, Telegraful Romn, 12 mai 1940, p. 6;
CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, O lmurire
necesar, Telegraful Romn, nr. 3-4, 1992, p. 3;
CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Ati ntrecut msura
D-lor intelectuali de la Revista Transilvania Sibiu,
Gndirea, Serie nou, anul III, nr. 3-4/1994, pp. 97-98;
CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Precizri,
Gndirea, Serie nou, anul V, nr. 1-2/1996, pp. 38-39;
CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Post-Scriptum la o
lucrare de istoria isihasmului romnesc, Gndirea, Serie nou,
anul VII, nr. 1-3/1998, pp. 95-96;
CORBU, Adrian (Ieromonahul Agapie), Despre o mrturie
care si-a gresit tinta, Gndirea, Serie nou, anul III, nr. 3-4/1994,
p. 96;
CORNEA, Andrei, Penumbra, Editura Polirom, Iasi, 1998;
CRAINIC, Nichifor, Zile albe, zile negre, Casa Editorial
Gndirea, Bucuresti, 1991;
Idem, Scrisoare ctre Printele Arsenie Boca, Gndirea,
Serie nou, anul II, nr. 1/1993, p.19;
HAUSHERR, Irne, Paternitatea i ndrumarea
duhovniceasc n Rsritul cretin, Editura Deisis, Sibiu, 1999;
IONASCU, Arhimandritul Juvenalie, Experienta rugciunii lui
Iisus n spiritualitatea romneasc, Editura Anastasia, Bucuresti,
2001;
IONESCU, Pr. Ioan, Crarea mprtiei Recenzie, n
Ortodoxia, nr. 3-4/1996, pp. 105-108;
JOANT, Mitropolitul Serafim, Isihasmul, traditie i cultur
romneasc, Editura Anastasia, 1994;
LUCINESCU, Dan, Jertfa, Editura Fides, Iasi, 1997;
MANEA, Vasile, Preoti ortodoci n nchisorile comuniste,
Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2001;
MARCU, Dr. Grigorie, Intrri n monahism (Stire), Revista
Teologic, nr. 9-10/1940, p. 524;
MARCU, Dr. Grigorie, Pelerinajul de la Mnstirea
Brncoveanu (Stire), Revista Teologic, nr. 9-10/1940, p. 525;
MARINESCU, Ileana, Umil mrturisire despre Printele
Arsenie Boca, Transilvania, nr. 1-2/1994, pp. 34-35;
MAXIM, Virgil, Imn pentru crucea purtat, 2 volume, Editura
Gordian, Timisoara, 1997;
MLADIN, Mitropolitul Nicolae, Prelegeri de mistic
ortodox, Editura Veritas, Trgu-Mures, 1996;
MOIAN, Ieromonahul Dometie, Viata Sfntului Prea
Cuviosului Printe Arsenie Boca, manuscris, Mnstirea
Brncoveanu, 28 noiembrie 1991;
MOIAN, Ieromonahul Dometie, Acatistul Prea Cuviosului
Printelui nostru Arsenie Boca, manuscris, Mnstirea
Brncoveanu, 28 noiembrie 1991;
NEAG, Romulus, Printele Arsenie Boca n Alma Mater
Zarandensis, Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, pp.
26-31;
OGORANU, Ion Gavril, Brazii se frng, dar nu se ndoiesc, 2
volume, Editura Marineasa, Timisoara, 1993;
OGORANU, Ion Gavril, De ce am scris numele Printelui
Arsenie Boca pe crucea de la Mnstirea Smbta, Puncte
Cardinale, nr. 2/62, februarie 1996, p. 15;
PCURARIU, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Mnstirii
Prislop, Arad, 1996;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Din cuvintele Printelui
Arsenie Boca, Telegraful Romn, nr. 15-16/1990, p.2;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Un om de care s-au bucurat
oamenii, Telegraful Romn, nr. 1-4/1991, p.7;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Ne vorbete Printele
Teofil, Editura Episcopiei Romanului, Roman, 1997;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Duhovnici romni n dialog
cu tinerii, Editura Bizantin, Bucuresti, 1997;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Lumini de gnd, Editura
Antim, Cluj-Napoca, 1997;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Gnduri bune pentru
gnduri bune, Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1998;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Prescuri pentru
cuminecturi, Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1998;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Cuvinte ctre tineri, Editura
Omniscop, Craiova, 1998;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Din vistieria inimii mele,
A.S.C.O.R. Craiova, 2000;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, ntmpinri, Editura Sofia,
Bucuresti, 2000;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Pentru cealalt vreme a
vietii mele, Editura Deisis, Sibiu, 2001;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Veniti de luati bucurie,
Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001;
PRIAN, Arhimandritul Teofil, Cuvinte lmuritoare,
Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002;
PLMDEAL, Mitropolitul Antonie, Amintirile
Mitropolitului Antonie Plmdeal, (Convorbiri cu Drago
Seuleanu i Carmen Dumitriu), Editura Cum, Bucuresti, 1999;
POP, Nicolae, Pcatul nerostirii adevrului, Puncte
Cardinale, nr. 8/80, august 1997, p. 7;
PROTOPOPESCU, Vlad, Pentru mai dreapta cinstire a lumii
Printelui Stniloae, Puncte Cardinale, nr. 6/102, iulie 1999, pp.
8-9;
REGNAULT, Lucien, Viata cotidian a Printilor deertului
n Egiptul secolului IV, Editura Deisis, Sibiu, 1997;
SSUJ AN, Arhidiaconul Mihai, Dezvluiri istorice.
Documente inedite despre Printele Arsenie Boca, Staretul
Mnstirii Prislop, Calea Mntuirii, nr. 11/2002, p. 4;
SCRIMA, Andrei, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual
n traditia rsritean, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996;
SRGIU, Prof. Tatiana, Printele Arsenie Boca sau Universul
Sfnt al culorii (Minunea de la Mihileti), n: Pr. Prof. Ion Buga,
Unde a fost Biserica, Editura SF. Gheorghe Vechi, Bucuresti,
2001;
STNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Lucrarea de la
Mnstirea Brncoveanu, Telegraful Romn, 8 august 1943, pp.
1-2;
STNILOAE, Ionescu Lidia, Lumina faptei din lumina
cuvntului. mpreun cu tatl meu, Dumitru Stniloae, Editura
Humanitas, Bucuresti, 2000;
STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, ntre contestri i
exagerri, Gndirea, Serie nou, anul III, nr. 3-4/1994, pp. 94-
95;
STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, Crarea
mprtiei, un rspuns cretin la nelinitile vremii, Gndirea,
Serie nou, anul V, nr. 1-2/1996, pp. 110-111;
STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, 28 Noiembrie o
zi cu cruce, Gndirea, Serie nou, anul II, nr. 1/1993, p. 20;
TUDOR, Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura
Anastasia, Bucuresti, 1997;
VUIA, Ovidiu, Arsenie Boca, Ieromonahul artist, Gndirea,
Serie nou, anul VII, nr. 4-5/1998, pp. 64-68;
***, Tinerete, ideal, Biseric, Editura Agaton, Fgras, 2002;
***, Mrturisitori de dup gratii, Slujitori n temnitele
comuniste, Supliment al Revistei Renasterea, Editura
Arhidiecezan, Cluj-Napoca, 1995;
***, Lacrima prigoanei, Din lupta legionarelor romnce, 2
volume, Editura Gordian, Timisoara, 1994;
***, Printele Dometie de la Rmeti (despre), Editura
Bizantin, Bucuresti, 2001;
***, Jurnalism, diletanti i neadevruri, Gndirea, Serie
nou, anul IX, nr. 1-3/2000, p.129;
***, Praznicul de la Mnstirea Smbta de Sus (stire),
Telegraful Romn, 12 aprilie 1942, p. 4;
***, Mritul praznic de la Mnstirea Brncoveanu,
Telegraful Romn, 16 mai 1948, p. 6;
***, Convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, (Convorbirea
cu Maica Mina), Editura Anastasia, Bucuresti, 2001.
Cuprins
RECOMANDARE.................................. 5
ARGUMENT.......................................... 9
VIATA $I LUCRAREA PRINTELUI ARSENIE
BOCA......................................................... 12
Scoala primar si liceul........................... 12
Gorunul lui Zian..................................... 13
Institutul Teologic.................................. 14
Ucenicia la Muntele Athos...................... 15
Ctitor de frunte al Filocaliei romnesti..... 16
Intrarea n monahism la Mnstirea Brncoveanu de la
Smbta de Sus............................................ 17
Preot-duhovnic la Mnstirea Brncoveanu19
Curentul spiritual de la Smbta sau Filocalia pentru toti
.................................................................... 19
Mnstirea Smbta, o alt Filocalie.... 22
Legtura Printelui Arsenie cu rezistenta anticomunist din
munti ........................................................... 23
Chilia din munte..................................... 25
Ultimul mare praznic srbtorit de Printele Arsenie la
Smbta....................................................... 27
Chemat la treapta arhieriei ...................... 30
Staret si duhovnic la Prislop.................... 30
Pribegia n Bucuresti .............................. 34
Pictarea bisericii din Drgnescu............. 34
Asezmntul de la Sinaia........................ 36
Scrierile Printelui Arsenie..................... 36
ndrumtor al monahilor......................... 38
Conceptia Printelui Arsenie despre monahism 40
Plecarea la cele vesnice........................... 43
OMAGIU PRINTELUI DRAG de Teodosia - Zorica
La(cu........................................................... 45
O SINTEZ A GNDIRII PRINTELUI ARSENIE
BOCA......................................................... 46
O SINTEZ A GNDIRII PRINTELUI ARSENIE N
800 DE CAPETE........................................ 49
ADEVRUL.......................................... 49
ASCEZA................................................ 49
ASCULTAREA ..................................... 50
ATEISMUL ........................................... 51
AVORTURILE...................................... 51
BTRNETEA..................................... 52
BETIA CEI CE-SI BEAU MINTEA .... 52
BISERICA............................................. 53
BLESTEMELE...................................... 54
BOGTIA ............................................. 54
BOLNAVII ............................................ 55
BOTEZUL ............................................. 56
CALEA MNTUIRII............................. 57
CANCERUL.......................................... 59
CLUGRIA........................................ 59
CLUGRII.......................................... 64
CRTURARII ....................................... 65
CSTORIA......................................... 65
CRMUITORII DE NEAMURI ............. 66
CHEMRILE LUI DUMNEZEU........... 66
CONCEPTIA DE VIAT CRESTIN... 67
CONSTIINTA GLASUL CONSTIINTEI67
COPIII ................................................... 69
COPIII NDRCITI, NEASCULTTORI,
NECREDINCIOSI SI DESFRNATI........... 71
COPIII NSCUTI N LANTURI............ 72
CREDINTA ........................................... 74
CRESTINISMUL................................... 76
CUNOSTINTA MNTUIRII ................. 77
CUNOSTINTELE.................................. 77
CUVINTE INTERZISE.......................... 77
DESFRNAREA................................... 78
DEZNDEJ DEA ................................... 79
DISCIPLINA ......................................... 79
DREAPTA SOCOTEAL...................... 79
DREPTATEA LUI DUMNEZEU........... 79
DUHOVNICUL ..................................... 80
DUMNEZEU......................................... 82
ENDOCRINOLOGIE, NEUROLOGIE SI PSIHOLOGIE
.................................................................... 83
EREDITATEA....................................... 84
EREDITATEA SI MEDIUL ................... 87
EXTREMELE........................................ 87
FAPTELE BUNE................................... 87
FIREA OMENEASC CDEREA EI . 88
FUMATUL ............................................ 90
GADARENII SI SUFLETUL ................. 90
GNDURILE ........................................ 91
IERTAREA............................................ 92
IISUS CINE ESTE IISUS?.................. 93
IMAGINATIA ....................................... 95
INSTINCTELE...................................... 95
ISPSIREA ........................................... 97
ISPITELE .............................................. 98
IUBIREA............................................. 101
IUBIREA DE SINE.............................. 102
IUDA IUDELE ................................. 104
MPRTIA LUI DUMNEZEU.......... 104
NDUMNEZEIREA............................. 106
NFRNAREA.................................... 106
NJ URTURILE ................................. 107
NTRISTAREA.................................... 108
NVIEREA .......................................... 108
J ERTFA............................................... 109
J UDECATA DREAPT A LUI DUMNEZEU 109
LEPDAREA DE LUME .................... 111
LEPDAREA DE SINE....................... 111
LIBERTATEA OMULUI ..................... 112
LUMEA LUMESCUL....................... 112
MAICA DOMNULUI .......................... 113
MARTIRII ........................................... 113
MNDRIA .......................................... 114
MNTUIREA...................................... 114
MINCIUNA......................................... 116
MINTEA.............................................. 116
MOARTEA.......................................... 118
MUNCA.............................................. 119
NEAMURILE...................................... 120
NEASCULTAREA .............................. 120
NECAZURILE..................................... 120
NEPUTINTELE................................... 121
NEVOINTA......................................... 121
OMUL ................................................. 121
PACEA................................................ 122
PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI..... 123
PATIMILE........................................... 124
PCATELE......................................... 126
PERSONALITATEA ........................... 128
PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV128
PLCERILE........................................ 129
PLNSUL ........................................... 130
POCINTA ......................................... 130
POPORUL IUDEU .............................. 131
PORUNCILE LUI DUMNEZEU.......... 132
POSEDATII ......................................... 132
POSTUL.............................................. 132
POVTUITORII.................................. 133
PREJ UDECTILE............................... 133
PREOTII .............................................. 133
PROOROCII SI HRISTOSII MINCINOSI136
PROVIDENTA.................................... 137
PSALTIREA........................................ 140
RAPORTUL CONJUGAL DESPRE RELATIILE
SEXUALE DINTRE SOTI ......................... 140
RATIUNEA......................................... 142
RBDAREA........................................ 142
RUTATEA........................................ 144
RZBOAIELE..................................... 145
RZBOIUL NEVZUT SI RZBOIUL MOMELILOR
.................................................................. 147
RECUNOSTINTA ............................... 150
RELIGIA ............................................. 150
RENUNTAREA................................... 150
RESPONSABILITTILE..................... 150
RUGCIUNEA RUGCIUNEA MINTII SAU A INIMII
.................................................................. 150
SCRIPTURA ....................................... 152
SECTARII ........................................... 152
SFNTA CRUCE................................ 152
SFNTA MPRTSANIE................. 153
SFNTA LITURGHIE......................... 153
SFNTUL NICOLAE.......................... 154
SFRSITUL LUMII ............................ 154
SFINTELE TAINE............................... 154
SFINTENIA......................................... 155
SFINTII DREPTII ............................. 156
SIFILISUL........................................... 159
SMERENIA......................................... 160
SMERENIA SI CURAJ UL................... 162
SMERENIA (CHENOZA) MNTUITORULUI 162
SPIRITISMUL ..................................... 163
SPOVEDANIA .................................... 164
STPNIREA..................................... 165
STRUCTURA GENETIC SI CONSTIINTA 165
STUDIUL ............................................ 166
SUFERINTA........................................ 166
SUFLETUL ......................................... 168
STIINTA.............................................. 169
TALANTII........................................... 170
TENSIUNEA DINTRE MINTE SI PATIMI172
TRINITATEA...................................... 173
TRUFIA............................................... 173
TRUPUL.............................................. 173
URA .................................................... 175
URMAREA LUI HRISTOS.................. 175
VEDENIILE ........................................ 177
VICLENIA .......................................... 177
VIRTUTILE......................................... 177
VOTURILE MONAHALE................... 178
VRAJ BA CONFESIONAL................ 178
VRAJ BA N CAS.............................. 178
VRJ MASUL ANTIHRIST.............. 179
CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE
PRINTELUI
ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PRINTELE
TEOFIL.................................................... 183
MRTURII ........................................ 189
P.S. Daniil Partosanul ........................... 189
Arhimandritul Teofil Prian................ 195
DESPRE FNTNI (DUHOVNICI)212
CONCLUZII ...................................... 214
ANEXA I Cuvnt lmuritor, n privin(a unor afirma(ii
din anexa la Crarea mpr(iei, prezentat sub titlul
Not asupra edi(iei, semnat de Monahia Zamfira
Constantinescu ......................................... 216
ANEXA II n pelerinaj la Smbta de Sus 223
ANEXA III ......................................... 227
NOTE ................................................. 228
BIBLIOGRAFIE 253