Intrebarea 1.Teoria economic i sistemul tiinelor economice.

Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa de cercetare. Astfel au aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea se constituie cu timpul ntr-un sistem aparte, numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia politic (numit mai apoi economics", teoria economic", economica" sau pur i simplu economie") ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni: tiina economic" i teoria economic" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din tiinele economice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase. Clasificarea tiinelor economice Desprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor economice". Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume: 1) tiinele economice fundamentale; 2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative); 3) tiinele economice concrete; 4) tiinele economice istorice; 5) tiinele economice de frontier. Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau, simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia. tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine teoreticoaplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul, relaiile economice internaionale, analiza activitii economice, economia muncii, economia mediului etc. tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiine economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceast categorie fac parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei etc. Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice), istoria economiei naionale, istoria economiei mondiale. Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte tiine naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economic, psihologia economic, informatica economic, sociologia economic etc. Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economiei Sistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia politic) ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat. i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component fundamental a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1 introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n lumea complex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege profund acest univers. Intrebarea 2. Metodele de cercetare ale tiinei economice. .Legile economice. Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a studia lumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi, tendine i modele. 1

Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital). Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluia fenomenului cercetat. Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva. Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial. Metoda analizei cantitative i calitative -evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate. Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale. Mai exist metode ca: Metoda teoretic Metoda anologiei Experimentul economic. Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale. Ele exprim legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale, stabile i esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri in calitate de sinonim se foloseste notiunea de principii ale economiei. Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice mai pot fi grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport natural, iar a doua cele care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima necesitatea stabilirii unor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente ( legea valorii, legea cererii, legea ofertei, etc.). In al doilea caz , cel al interdependentelor de natura pshihologica , legea economica este expresia comportamentului indivizilor. modelat sau conditionat de anumite predispozitii psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intrun fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea lui Engel eetc.) Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc. Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ). Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde. 2

LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane. legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd cantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de producie (condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea marginal a factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie descresctoare, n condiiile n care producia total crete. Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate. Altfel spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic. Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea resurselor ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti de care dispune. Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus cantitatea cerut din acel bun. A doua lege a cererii . Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung dect pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit dimensiune n perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea unei perioade mai mari de timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpul diferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la consumatori. Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia. Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea totala creste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci cind utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea totala este maxima, utilitatea marginala este nula. Intrebarea 3.Resursele economice i caracterul lor limitat. Frontiera posibilitilor de producie Resursele economice-totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i tehnologice atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane. Clasificarea resurselor: Resurse primare (create de natur) a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc. b )Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale. Resurse derivate (acumulate, create de om) a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile. c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii. d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s acioneze. 3

Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Sunt limitate resursele de apa si de sol, resursele de soare si aer etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale, inclusiv gazele naturale, petrolul minereul de fier, carbunele,etc.) iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar putea sa dispara cu totul. Raritatea resurselor conditioneaza i raritatea (altfel spus, caracterul limitat) bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii, apare o neconcordanta, o tensiune intre nevoile care cresc intruna si resursele (bunnurile economice) care sunt limitate si rare. Legea raritii-raportul dintre resurse i nevoi (tensiunea dintre nevoile care cresc ntruna i resursele care sunt limitate i rare). Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestora constituie problema fundamentala a economiei. Intr-u cit resurele sunt limitate, iar nevoile limitate si cresc pe zi ce trece, omenirea este nevoita sa aleaga acea forma de activitate care ar permite utilizarea cit mai rationala si eficienta a resurselor disponibile. Deoarece omenirea nu este capabila sa produca toate bunurile si serviciile, pe la care la doreste atit indivizii cit si intreprinderile si statul inaite de a declansa a activitate economica sunt nevoiti sa raspunde la 3 intrebari: Ce? Cit? Pentru cine? Intrebarea 4. Bunurile economice i caracteristicile lor. Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice. Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat prin combinarea si consumul resurselor disponibile. Clasificare: dup origine: bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare dup modul de circulaie: bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei conform naturii econimice a bunurilor: bunuri de consum- haine, hrana bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc. dupa termenul de utilizare: de folosinta curenta hrana de folosinta indelungata TV, masini, cladiri dup scopul consumului: bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum) bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii) dup sectorul economic n care sunt produse: bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective) 4

bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale) dup forma pe care o imbraca: bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului dupa sectorul din care provin: bunuri primare bunuri secundare bunuri terte alte: normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo substituibile- cele care pot fi subtituite complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina) Trsturile bunurilor economice: sunt rezultat al aciunii (activitii) umane sunt utile sunt disponibile (accesibile) sunt rare au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunt atunci cind se cumpara ceva. Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile economice generatoare. Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat(). Intrebarea 5. Activitatea economic: faze i indicatori. Agenii economici Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice Forme ale activitii economice: dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate: activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale) activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective) dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum: sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient 5

sectorul secundar:

bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor dup transparena n raport cu contabilitatea naional: activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii) activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul. Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor materiale i a serviciilor. Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produse sunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actul de vinzarecumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si cele comerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare. Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor la procesul de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma distribuirii si redistribuirii veniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii societii. Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizarea bunurilor i satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final. Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea. In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in calitate de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste decizii referitoare la organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economica sau persoanele fizice sau juridice care indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici . Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiile financiare, administraia public, restul lumii. Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de o persoan aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar i opera iuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofer societ ii resursele necesare organizrii activitii economice (for de munc, capital, terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii.. Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea profitului. Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de baz colectarea economiilor i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii.

Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societ i: ocrotirea sntii, educaia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a.. Intrebarea 6 .Proprietatea i pluralismul formelor sale Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni,in legatura cu insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati. Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de a stapini bunul in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg minan mina,se constata ca: Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor existente in societate,raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale. Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de baza:obiectul si subiectul proprietatii. Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit sub forma resurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de pamint,utilajul,automobile,s.a) Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau internationale),d)statul Tipurile formelor de proprietate a)proprietatea privata (particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private de familie,privatasociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata. b)proprietatea publica (de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea administratiei centrale si proprietatea administratiei locale (proprietatea municipala) c)proprietatea mixta. Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea private cu cea publica,iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privatpublica multinationala. In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85% din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii diferite(10-50%),proprietatea publica e prezenta astazi in toate tarile lumii. Proprietatea private este temelia libertatii economice. Prin sistemul drepturilor de proprietate totalitatea normelor de reprezentare la accesul la resursele i bunurile rare. Drepturile de proprietate se realizeaz n urmtoarele atribute de baz: - deinere - aplicare - diviziune -definire - atenuare. 7

Deinerea drepturilor de proprietate presupune posedarea exclusiv a resurselor i bunurilor rare de un anumit subiect. Aplicarea drepturilor de proprietate nseamn excluderea de la un subiect de la accesul resurselor i bunurilor rare. Diviziunea drepturilor de proprietate presupune descompunerea lor n diverse mputerniciri mai importante fiind urmtoarele: drepturile de posesiune, de utilizare, de administrare, de uzufruct, de valoare capital, la securitate, la motenire, de interzicere a utilizrii pgubitoare, neeficiente. Definirea drepturilor de proprietate prezint determinarea exact a mputernicirilor ce aparin proprietarului. Cu ct mai distinct sunt definite drepturile de proprietate cu att mai nalte sunt rezultatele activitii economice. Atenuarea drepturilor de proprietate presupune definirea inexact i aplicarea insuficient a acestor drepturi ce determin apariia conflictelor n cadrul activitii economice i utilizarea ineficient a resurselor economice. Intrebarea 7. Formele de organizare a economiei. Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form de organizare a economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima diviziune social a muncii. Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber cu o concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii monopoliste i din ce n ce mai mult a statului. Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt: - multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic); - descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune; - de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional; - de calcul n expresie monetar; - statul exercit o influen indirect i global; - profitul reprezint mobilul central al unitii economice. Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia de mrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii: - autonomia (independena productorilor) - diviziunea social a muncii Economia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta URSS, iar dupa cel de al II razboi mondial intr-o serie de tari din Europa Centrala si din Asia, inclusiv si China, sub denumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul. Economia de comanda insa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari este atestata inca din Antichitate. Economia de schimb (socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie, ca statul, ca unic prorprietar al principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul si repartitia de bunuri si servicii. In economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului si consumatorului, precum si responsabilitatea personala pentru activitatea desfasurata. In acest tip de economie, toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii pentru toti agentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat. Scopul era simplu: indeplnirea obiectivelor stabilite de catre organele de stat. Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care bunurile produse sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela la schimb.Economia naturala este un sistem economic inchis. La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea dezvoltarii economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri, numita economie de schimb,in care chiar de la 8

inceput sunt produse pt vinzare. Produsele muncii sunt destina strict necesitatilor de consum ale producatorilor. Totodata, uneltele pe cate comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe baza de schimb, dar nu predominau aceste realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt: scopul productiei in constituia autoconsmul

munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor de productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea de unitatea de productie. Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.

Raspunsurile la intrebarile ce? Cum? Pentru cine? erau determinate de traditii transimise din genereatii in generatii Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb: 1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri destinate vinzarii sau schimbului,numitemarfa) 2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea private,adica poti folosi resursele disponibile dupa bunul-plac 3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face schimbul sau vinzareacumpararea 4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere a sachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate vinzarii-cumpararii). In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab dezvoltate din Africa,Asia, si America Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din Europa.

Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina pe legitatile economice obiecive, in cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina principiile esentiale de utilizare si alocare a resurselor economice . Trasaturile sistemului economic de piata: 1)preponderenta proprietatii private 2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit de catre agentii economici,care isi asuma toate riscurile). 3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prin mecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.) 4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poate fi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta de concurenta) 5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilor dintre vinzatori si cumparatori) 6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta. 9

Intrebarea 8. Banii: esena i funciile banilor. Pentru a rspunde la ntrebarea ce sunt banii, trebuie mai nti s analizm funciile acestora. Mai mult, cunioscnd funciile ndeplinite de bani, putem determina uor rolul acestora n desfurarea activitii economice. Iat care sunt principalele funcii ale banilor: 1) Banii ca unitate de msur (aceast funcie mai este numit etalon al preurilor" sau instrument de msurare a valorii"). Pentru a nelege mai bine esena acestei funcii, vom recurge la unele exemple (n acest caz, comparaii) din alte domenii. Astfel, unitatea (sau instrumentul) de msur a greutii este kilogramul, a lungimii metrul, a energiei electrice consumate - kw/or etc. Banii snt o unitate de msur a valorii diferitelor bunuri i servicii din cadrul economiei, o unitate de stabilire a preului acestora. Banii ndeplinesc, n mod abstract, funcia de unitate de msur. Astfel, pentru a fixa preul unui automobil, nu este neaprat necesar s inem la momentul respectiv banii n mn sau n buzunar. Pentru ndeplinirea funciei de msurare a valorii, se stabilete un etalon monetar, care n trecut avea drept suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetar; de exemplu, din anul 1872 pn n 1934, 1$ SUA reprezenta 1,504 g de aur fin. ncepnd cu ultimele dou decenii ale secolului XX, dup demonetizarea aurului, etalonul monetar este determinat de unitatea elementar de putere de cumprare a monedei respective. 2) Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulaie. Aceast funcie banii o ndeplinesc prin intermedierea schimbului, eliminnd astfel trocul. n acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La prima faz, marfa este vndut pentru o sum de bani oarecare, iar la cea de a doua, banii obinui se transform n bunurile de care are nevoie persoana respectiv. Fr bani ar fi imposibile miliardele de tranzacii ce au loc anual n fiecare economie modern, precum i n relaiile dintre ri. Unii specialiti socotesc, din acest considerent, c aceasta i este principala funcie a banilor. 3) A treia funcie important a banilor este cea de conservare a valorii, numit i funcia de tezaurizare" sau de mijloc de economisire". n fine, acestei funcii i se mai spune funcia de rezerv a puterii de cumprare". Sub forma monedei de aur i de argint, iar n prezent sub forma valutelor liber convertibile (dolarul, euro, lira sterlin etc.), care au o putere de cumprare mai mult sau mai puin stabil, moneda poate fi pstrat fie n bnci, fie n safeuri speciale, fie la ciorap, ca apoi s fie folosit pentru procurarea bunurilor necesare. Banii ndeplinesc aceast funcie deoarece ei snt o ntruchipare a oricrei a v u i i . Acum, cunoscnd principalele funcii ale banilor, am putea formula i o definiie a acestora. Aadar, banii reprezint un bun acceptat de toat lumea n calitate de mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare i unitate de msur. n economiile moderne, banii ndeplinesc i alte funcii. Astfel, ei au devenit un instrument important de gestiune strategic a economici. Manevrnd cu masa monetar i cu rata dobnzii, guvernele contempo rane influeneaz n mod nemijlocit activitatea economic. Banii pot servi drept instrument eficient de depire a crizelor economice, de ncurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului naional. Intrebarea 9. Sistemele economice. Tipologia sistemelor economice In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale care se modifica in dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile economice. Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare,de organizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator. Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare a activitatii economice, si anume: 10

economie naturala economie de marfuri (de schimb) economie centralizata

Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor de productie, de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferite subsisteme. Formele de activitate economica functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp din instoria omenirii, ele includ diferite moduri de productie, care scot in evidenta cerintele sociale. Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii: 1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de producere; 2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare; 3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica; 4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;

Intrebarea 10. Economia institutionala Economia instituional este o coal de economie care s-a dezvoltat n Statele Unite n anii 1920-1930 i care afirm c evoluia instituiilor economice reprezint doar o parte a unui proces mai larg de dezvoltare cultural. Thorstein Veblen a pus bazele instituionalismului prin criticile aduse teoriei economice tradiionale. El a ncercat s nlocuiasc conceptul de populaie ca factor de decizie economic cu o imagine mai realist, a unei populaii supuse influenei exercitate de obiceiuri i instituii schimbtoare. John R. Commons a evideniat aciunea colectiv a unor grupuri variate din economie, perceput ca avnd loc n interiorul unui sistem de instituii i legi care evolueaz continuu. Ali economiti instituionali sunt Rexford Tugwell i Wesley C. Mitchell. Intrebarea 11.ntreprinderea n condiiile economiei de pia. Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de productie in scopul obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului intreprinderii un anumit profit. In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic i organizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung. Funciile economice ale intreprinderii : Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foarte complex, indeplinind mai multe funcii de baz : 1) funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea, dirijarea i controlarea activitii in cadrul unitii economice respective. 2) Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care il are la dispoziie. 3) Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere. 4) Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitatea economica i gestionarea lor. 11

5) Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetare-dezvoltare. 6) Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i comercializarea bunurilor i a serviciilor produse. Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de producere. Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i gestiunea intreprinderilor. Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau pentru asi crea propria sa pia, propria sa clientel. Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor de producie (munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniul invmintului, ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar). Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite criterii, si anume dup forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc. 1. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi : industriale, agricole, comerciale, bancare, de asigurri. 2. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impart in private, publice, mixte. 3. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi : mici, mijlocii, mari. De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de salariati. Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii de manevr, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concuren. Din aceste considerente, in rile cu o economie dezvoltat statul sprijin intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol. In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariat sau o folosesc ocazional. Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii covritoare , in unele ri pn la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse. Aceste performante se datoreaz crerii conditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnico-stiinific. Anume intreprinderile mari asigur stabilitatea i progresul in intreaga economie. 4. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii : a) individuale. b) Cooperative (intreprinderi asociative). c) Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si societi pe actiuni). societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri). d) Intreprinderi publice sub forma de regii autonome. In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute urmatoarele forme ale intreprinderilor: I. Antreprenoriatul mic: Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure persoane ( proprietarul capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi asum toate riscurile i responsabilitaile. De multe ori aceasta persoan poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intrepr.indivit st deosebit de rspindite in agricultur,in comertul cu amnuntul s.a. Societi cu rspundere limitat (SRL) (intre 2 i 50 de membri) se disting prin faptul c responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaz la mrimea aportului fiecreia la capitalul comun. In cazul 12

SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate prtilor tere decit in condiii foarte riguroase. Puterea de decizie a fiecrui asociat depinde de ponderea pe care o detine acesta in capitalul comun Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma toata responsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii Intreprindere in comandita in care se asociaza un grup de persoane care se divizeaza in comanditar si comanditati. Raspunderea pentru obligatiunile societatii o poarta cu intreg patrimoniul sau comanditarii. O asemenea forma de organizare poate fi in varianta simpla sau ca S.A. II. Antreprenoriatul mediu: Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a unor capuitaluri individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in limitele capitalului actionar. Un prim avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa atrag, la formarea capitalului, un numar mare de persoane , inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis aparitia unor capitaluri urie, capabile sa faca fa ultimilor realizri ale procesului tehnico-tiinific. Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sum de bani in intreprinderea respectiv si este unul din coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine beneficiu intreprinderii, numit (divident). Exista S.A. de tip inchise si deschise. Cooperatica de productie (COOP), in cate intreaga activitate se desfasoara pe baze coperatiste si raspunderea o poarta membrii cooperativei in limita cotelor fiecaruia. Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe baza contractului de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile reciproce, termenii arendei, modul de recuperare in timp etc. Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este divizat in cote membrilor colectivului de munca. Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura administrativa si de stat pentru solutionarea anumitor probleme publice. III. Antreprenoriatul mare Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In conditiile contemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie transnationali. Ele se caracterizeaza pintro structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De asemenea le este caracteristic variate modalitati de asociere si subordonare, precum su productia in serie si in masa. Dese ori, corporatiile au nevoie de detalii, materiale suplimentare si componente care sunt produse de firme mai mici la comanda speciala, acestea sunt intreprindri satetili. Intreprinderi mari-mixte, care pot fi in diverse domenii cu diferite modalitati de activitate. Corparatiiile mari cunoscute in lume, includ capitaluri multi-nationale. Ele pot fi activa in diverse domenii, forma de organizare are atit avantaje, cit si dezavantaje. Avantajele sunt determinate de concentrarea lor si de superuoritatea tehnic a productiei. Corporatia este mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei date constau in cota inalta a impozitelor pe corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident. Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila

Intrebarea 12. Business mic: avantaje i dezavantaje. Dup dimensiunea lor (n realitate dup numrul persoanelor ocupate), ntreprinderile pot fi: mici, mijlocii, mari. Criteriul dup care o ntreprindere este inclus ntr-o categorie sau alta difer de la o ar la alta. De regul, ntreprinderile mici au pn la 100 de salariai, cele mijlocii - ntre 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de salariai. n Frana ns, de exemplu, exist o alt clasificare: 0-9 salariai - ntreprindere artizanal; 10-49 - ntreprindere mic; 50-499 - ntreprindere 13

medie; peste 500 de salariai - ntreprindere mare. RM are o alt tipologie a ntreprinderilor: cele cu 0-20 salariai snt numite ntreprinderi micro; ,,mici - cele care angajeaz ntre 21 i 75 de persoane; 76-499 - ,,medii; i peste 500 de salariai - ,,mari. ntreprinderile mici constituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult, de regula, datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) si a capacitatii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislatii antimonopol. In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20 de milioane de intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor mici este i mai mare. n aceasta tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze n general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilor foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. n Germania, din contra, este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. n RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agricultura nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional. Intreprinderile mici au un rol nsemnat n economie si urmt avantaje: - Supleea structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului economic; - ntreprinderile mici se pot integra relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de alt parte la reducerea omajului i creterea nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc; - Dimensiunea lor redus, care contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea dezumanizrii; permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai ridicat la modificrile care se pot manifesta pe pia. - formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus. - sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur activitate. - Fabric produse i presteaz servicii n condiii de eficien. Dezavantajele businessului mic sunt determinate de caracteristicile distinctive ale intreprinderilor mici: Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea cotei de pia, determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i aduce ntreprinderea n situaia de a face fa unei concurene puternice din partea ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren pentru intreprinderile mici poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste nteprinderi mari. Specializarea: e determinat de dimensiunea lor redus. Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje. Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai bun i convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast pia ofer obinerea unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei puternice din partea intreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata

Intrebarea 13. Piaa i mecanismul funcionrii ei. Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum, autnci cin functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul secolelor, schimburile dintre producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata moderna din tarile avansate s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole. Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica. Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic. In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de bunuri,servicii si capitaluri. 14

Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar transmite informatia despre acestea. Trasaturile pietei sunt: Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni. Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre cerere si oferta. Functiile pietei: 1.Functia de intermediere Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind astfel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i se ofera si vinzatorului. 2.Functia de reglementare Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat. 3.Functia de formare a pretului .Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului. 4.Functia de informare. Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute. 5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si,in acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele cele mai competente. Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint reglementati pe de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat. Tipurile pietei 1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista: a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica de schimb dupa shema:marfa-marfa; b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intruneste urmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori cit si 15

consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice; c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale,politice si economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului. 2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in: *piata bunurilor de consum; *piata capitalului; *piata muncii; *piata pamintului si a resurselor natural; *piata hirtiilor de valoare si a valutei; *piata resurselor informationale; *piata produselor cultural-artistice; *piata tehnologiilor si patentelor; *piata monetara de credit; 3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi: *locala; *regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari) *nationala; *mondiala. 4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in: *piata cu concurenta perfecta si pura; *piata de monopol; *piata cu concurenta imperfect; *piata mixt. Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta si interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si oferta sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta se influenteasa reciproc fara incetare. In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, care este o forma de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare si vinzare a marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului pietei. Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate, generate de nsei relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei. 16

n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt: - sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele de comer, complexale de expoziii). - sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie). - sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale). - sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice, precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a intreprinderii). - sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc). - sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de economie).

Intrebarea 14. Cererea i factorii ce o determin. Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o cumpere intrun anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului. Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei poate fi: a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi. b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna. c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine). Cererea poate fi : a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare); b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv). Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.

Legea cererii Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute. Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade. Exceptii sunt: bunurile Giffen Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii: 1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor; 17

2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii; 3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare; 4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei; 5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala. Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea. Intrebarea 15. Oferta i determinanii ei. Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de timp ,la un anumit nivel al pretului. Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita. Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers. Oferta poate fi: a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit) b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale). Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta: 1.pretul; 2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce. 3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt. 4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei. 5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.

18

6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc) 7. Anticiparea preturilor Intrebarea 16.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii. Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta. Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori. Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica economica a statului. Intrebarea 17. Preuri: teorii, tipuri, structuri. Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a ob ine un bun oarecare. Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai complicate in stiinta economica. Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt: a) teoria valoare-munc. b) Teoria valoare-utilitate. c) Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall. d) Teoria contemporana a preturilor. Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat, incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate. Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una subiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitatea acestora. Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teorii examinate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretul este determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui turn. Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de productie guverneaza valoarea....) Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta, moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumprare a monedeietc. Tipurile de preuri: a) preturi libere. b) Preturi administrate. c) Preturi mixte. 19

Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii si ofertei. Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin. Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus. Funciile preului. 1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice. 2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin marimea si dinamica sa, ag economici despre raportul crere-oferta... 3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st motivati sasi indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mari. 4. functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.

Intrebarea 18.Elasticitatea cererii: tipuri si factori de influenta. Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se clasifica in: elasticitatea la pret elasticitatea la venit elasticitatea incrucisata

Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii. In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi : a)elastic, b)inelastica(rigida) c) cu elasticitatea unitara d)perfect elastica e) perfect inelastica Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),o data cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent. 20

Intrebarea 19. Elasticitatea ofertei: tipuri si factori de influenta. Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori , mai ales la variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E ) Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri: unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea) pretului. elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.

inelastica-oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului lui. Perfect inelastica Factorii care determina elasticitatea sunt: costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers. gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea ofertei. posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt mari. perioada de timp de la modificarea pretului. Intrebarea 20. Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic. n economie, elasticitatea exprim schimbarea procentual iterativ a unei variabile lund n considerare schimbarea procentual iterativ a altei variabile. Elasticitatea este exprimat de obicei printr-o valoare pozitiv (o valoare absolut), atunci cnd semnul este deja clar din context. Formula general a elasticitii este:

Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a conceptelor marginale, raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii, mai precis despre surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului.

Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului sau a altor factori care o determina. Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula Ecp= = , (dupa pret) Ecv= = , (dupa venituri)

unde C= modificarea cererii C=cererea initiala P=modificarea pretului P=pretul initial

unde C=modificarea cererii C=cererea initiala V=modificarea veniturilor V=venitul initial 21

Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste elasticitatea ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula de calcul: Eop= , unde O=modificafea ofertei O=oferta initiala P=modificarea pretului P=pretul initial Intrebarea 21.Teoria comportamentului consumatorului n orice loc de pe planet, productorul de bunuri i servicii este animat de un unic scop - acela de a obine un profit ct mai mare. Dar, el tie, c i poate atinge elul, numai dac produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici dect preul la care-l poate vinde i dac gsete clieni care s-l cumpere. De aceea, pentru productor este la fel de important, s gseasc soluii pentru a produce n condiii de maxim eficien i s cunoasc motivele pentru care se cumpr bunurile i serviciile lui, s afle: cine, ce, de unde, de ce, cnd, cum i ct de mult cumpr i ct de des, altfel spus s afle de ce oamenii rspund ntr-un anume fel la produsele i serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumit atitudine fa de ele. Aceast conduit a oamenilor n cazul cumprrii i / sau consumrii bunurilor i serviciilor se reflect n comportamentul consumatorului. In ultimele decenii, una din problemele eseniale ale firmelor productoare o constituie cunoaterea manierei n care vor rspunde consumatorii la diveri stimuli pe care le vor folosi ele n vederea atingerii elului lor final profitul ct mai mare. Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialitilor n marketing, ntruct ei pot afla cum i aleg cumprtorii bunurile i serviciile necesare satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care le influeneaz alegerea. La mijlocul anilor 60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al marketingului, ntruct n acest moment adoptarea opiunii de marketing impune nelegerea mecanismului complex de transformare a nevoii n cerere de mrfuri i servicii. Creterea complexitii vieii economice, a condus la necesitatea cunoaterii mecanismului comportamentului economic uman, care devine tot mai amplu i mai complicat, ceea ce impune studierea separat a celor dou componente intrinseci: comportamentul omului n calitate de productor de bunuri i servicii i comportamentul lui de consumator. Pentru societatea contemporan, n care progresul tehnico- tiinific tinde n multe domenii s nlocuiasc productorul om cu productorul main, devine foarte important i semnificativ studierea comportamentului de consum, cu att mai mult cu ct resursele rare cu ntrebuinri alternative pe care societatea uman le are la dispoziie impun producerea, numai a acelor bunuri i servicii care satisfac nevoile n cantitile necesare. De aceea, cunoaterea i explicarea comportamentului de consum i cumprare a devenit o necesitate stringent, ignorarea modului de manifestare a acestuia, producnd grave dezechilibre. 22 =

De asemenea, n condiiile diversificrii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid largi posibiliti de alegere. Pe de alt parte, creterea puterii de cumprare, concomitent cu ridicarea nivelului de educaie i cultur, i d posibilitatea cumprtorului s-i satisfac mai multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte de care este absolut obligatoriu s in seama productorul, pentru a putea veni n ntmpinarea dorinelor consumatorului. In cazul n care productorul nu desluete aceste noi opiuni ale clientului, acesta se va ndrepta ctre un alt productor. Pe msura ce studiile au progresat n acest domeniu, a devenit clar c investigarea comportamentului consumatorului necesit o abordare pluridisciplinar n care un rol esenial revine tiinelor comportamentale - mai ales psihologiei i sociologiei de la care au fost preluate concepte i idei fundamentale. De altfel, specialitii apreciaz c economia politic, psihologia, sociologia i antropologia au pus bazele conceptuale ale cunotinelor actuale din acest domeniu. Datorit naturii fundamental diferite a actelor i proceselor ce definesc comportamentul consumatorului, modul n care oamenii se comport n plan economic nu reprezint o nsumare de acte repetate mecanic, ci rezultatul acumulrii unei experiene de viat. Simpla nregistrare i cuantificare a actelor consumatorului nu este suficient, trebuie cercetate i procesele psiho-fiziologice care determin aceste acte i explicat interdependena dintre ele. Intruct comportamentul consumatorului se manifest pe piaa, studiul acestuia devine un capitol important al marketingului. De altfel, cunotinele referitoare la comportamentul consumatorului asigur fundamentul strategiilor de marketing cu privire la: poziionarea produsului, segmentarea pieii, lansarea produselor noi, adoptarea unor decizii de marketingmix etc., asigurndu-le o eficien sporit. Studierea lui permite caracterizarea mai ampl i complex a fenomenelor de pia, elaborarea unor strategii mai realiste i desfurarea unor aciuni de marketing eficiente. Intrebarea 22. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii. In sensul cel mai larg comportamentul consumatorului constituie totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziile individului cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care are nevoie. Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului: Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului) Nivelul preurilor Tradiiile Gusturile i preferinele Mediul economico-social Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea el este obligat s aleag , sa procure acele bunuri i n asemenea combinaii care i-ar aduce o satisfacie maximal. Consumatorul msoar indirect utilitatea fiecrui bun, prin prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El clasific bunurile n ordinea preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a nivelului preurilor, consumatorul are posibilitatea s stabileasc o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz s le procure, precum i un mod anumit de combinare i substituire a acestora. 23

Utilitatea economic. Utilitatea este plcerea sau satisfacia obtinut de individ in urma consumului (sau anticiprii consumului) unui bun oarecare. In alti termeni, utiitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o anumita dorinta uman. Msurarea utilitii in tiinta economica exista 2 teorii cu privire la msurare a utilitii : numite abordarea cardinal si abordarea ordinal. Fondatorii doctrinei marginaliste in anii 70 ai sec.XIX presupuneau ca individul este capabil sa msoare cantitativ utilitatea unui bun de consumat, printr-un numr precis cardinal.de uniti psihologice de utilitate, acordat unui bun sau unei uniti dintr-un bun. De ex.: 1, 7, 23, 79 etc. In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa msoare utilitatea unui bun, pentru el fiind mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierrarhizare, o ordonare a acestora, cum ar fi de ex: primul, al doilea, al treilea, al patrulea etc. Potrivit abordrii ordinale , utilitile ce le-ar procura bunurile sunt puse intro ordine descrescnd, in sensul c primul bun poate aduce o satisfactie mai mare (are o utilitate mai mare) dect al doilea, al treilea etc. Tipurile de utilitate. Utilitatea unei uniti suplimentare dintrun bun, obinut in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul respectiv ,se numeste : utilitate marginal. Utilitatea marginal a unei uniti de bun consumate scade pe msur ce crete cantitatea consumat. In ceea ce priveste utilitatea total ea creste pe msur ce se consum cantiti suplimentare din bunul X, dar aceast utilitate crete cu o rat tot mai mic i mai mic. In cazul in care s-ar consuma doar un singur mr ,atunci utilitatea total ar coincide ca mrime cu utilitatea individual si cea marginal. in cazul in care se consuma mai multe unitati de produs, utilitatea total se va constitui din suma utilitilor marginale (U1+U2+U3+U4). Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginal a unui bun, atingnd un anumit nivel de saturare a consumatorului, poate fi nul i chiar negativ. Adica consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun, la un moment dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci poate provoca chiar anumite incomoditi si chiar suferinte.

Intrebarea 23.Curba de indiferen (de izoutilitate). Trsturile i tipurile curbelor de indiferen. Instrumentul cu ajutorul cruia se analizeaza de obicei preferinele (alegerea) consumatorului este curba de indiferen sa (de izoutilitate). Curba de indiferen constituie o reprezentare grafic a ansamblului de combinaii de bunuri i servicii de la care consumatorul ateapt s obin aceeai utilitate total, adic acelai nivel de satisfacie. Aceasta reprezint mulimea combinaiilor a dou bunuri pe care consumatorul le consider echivalente, deoarece i aduce aceeai satisfacie, adic aceeai utilitate. ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si portocale (Y), in functie de preferintele sale , consumatorul poate efectua un numr nelimitat de combinatii posibile ale bunurilor X i Y. De ex aceeai satisfactie i-ar aduce consumatorului combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau 10 mere+ 8 portocale; sau 7 mere+ 10 portocale. Fiecare din aceasta combinatie reprezint un cos sau un program de consum.).

24

Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu preferinele acestuia pentru anumite couri de consum constituie harta de indiferen. Fiecarui individ ii corespunde o harta a curbelor de indiferenta proprie. Intrebarea 24.Constrngerea bugetar i alegerea optim a consumatorului. Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori: Venitul disponibil, destinat consumului Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar. Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita bugetului disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la preurile existente). xPx+yPy=I Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor. Abordarea ordinalist a evalurii utilitii: 1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B) 2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C, A>C) 3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici. Echilibrul consumatorului Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia optim, care se stabilete n punctul n care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar. MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului. Intrebarea 25.Teoria produciei. Factorii de producie i combinarea lor. Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul activitii economice. Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida acestui fapt ei ramin clasificati in 4 categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor. Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari): - Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie - Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta, un efort fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricarei activitati economice.)

25

- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul bunurilorfolosite pentru confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.) Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic; Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie. - Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc. Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub aspect cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii. Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de producie ( munca , pmintul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabilete preul acestora.

Intrebarea 26.Funcia de producie i proprietile ei. Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie. Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor: Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie. Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca. Intrebarea 27. Izocuanta: tipuri i trsturi. Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern. Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite. Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se numeste izocuanta. Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.

Caracteristicile acestei izocuante sint: - Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor. - Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un volum mai mare de productie. 26

- Izocuantele nu se intersecteaza. - Panta izocuantelor este negativa. - Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnologica.

Intrebarea 28. Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale descrescnde. Perioadele procesului de producie: Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este utilizat atunci cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.). Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai. Indicatorii produciei pe termen scurt: Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L) Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)

Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete. Concluzii: Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s scad. Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.

Intrebarea 29. Alegerea productorului n perioada lung de timp Producatorii se bucura de o multime de avantaje, pe care consumatorii nu le au. Planul producatorului prevede cteva obiective care l deosebesc de planul consumatorului. Principalele obiective ale producatorului vizeaza activitatea de producere, de depozitare si de transport al produselor. n cadrul acestor obiective planul producatorului cuprinde: 27

- sa fie proprietarul unei ntreprinderi din care sa obtina venituri nelimitate; - sa aiba o libertate financiara si o mentalitate economica moderna; - sa realizeze ct mai multe investitii care sa-i asigure prosperitatea activitatii pe termen lung.

De-a lungul anilor, cercetatorii s-au ntrebat daca dezvoltarea comertului poate constitui o era a consumatorului sau era producatorului? Concluzia este ca ceea ce poate fi Era consumatoruluieste de fapt Era producatorului. De aceea, putem spune ca n era producatorului, consumatorii platesc preturi mai mici pe termen scurt, dar la o analiza pe termen ung, constatam ca producatorii vor avea de cstigat, pentru ca ei fac multe investitii, n timp ce consumatorii achizitioneaza mai multe bunuri. Paradoxal, putem spune ca producatorii se mbogatesc n timp ce consumatorii saracesc pentru ca si cheltuiesc veniturile. Facnd o comparatie ntre planul consumatorului si planul producatorului, cercetatorii au concluzionat ca n noul mileniu consumatorii trebuie sa gndeasca precum producatorii. innd cont de faptul ca fata de planul producatorului, planul consumatorului are n vedere urmatoarele obiective: - sa aiba un serviciu corespunzator, cu un salariu motivant; - sa achizitioneze ct mai multe bunuri prin cheltuirea banilor cstigati; - sa realizeze economii pe termen scurt si ndatoriri pe termen lung prin obtinerea de credite.

Din cercetarile efectuate n ultima perioad& 232i823c #259;, specialistii au ajuns la concluzia ca consumatorii pot sa raiasca precum producatorii, daca vor gndi si actiona precum acestia, n acest sens lansndu-se teoria prosperati cumparnd n mod inteligent adoptnd sistemul numit prod-consumator. Prod-consumul nseamna a cumpara produse si servicii de la producator prin mbunatatirea tehnicilor si abilitatilor consumatorilor. Conceptul de prod-consumatori se realizeaza ntr-un parteneriat cu un producator, acesta din urma facndu-se un rabat la produsele si serviciile oferite. n acest caz, planul oricarui consumator este de a deveni un prod-consumator care sa nu nceteze sa consume n conditiile n care nu are costuri de regie, nu are angajati si si gestioneaza singur afacerea. Planul producatorului, fata de cel al prodconsumatorului, prevede cheltuieli cu angajatii, costuri de regie, de distributie, cheltuieli de publicitate si uneori, mpartirea profitului cu partenerii de afaceri si actionarii. n ultimul timp, producatorii adopta strategii eficiente pentru cstigarea consumatorilor, care constau n reduceri de preturi, acordarea unui credit usor accesibil, efectuarea de publicitate inteligenta si prezentarea magazinelor ntr-un decor si expunere atractiva a produselor. n noua conceptie, privind prod-consumatorul, pretul produsului sau serviciilor obtinute este lucrul la care trebuie sa renuntam ca sa obtinem ceea ce vrem, pentru ca un pret mai mic l vei plati n timp att ct nu face. n acest sens, piata exemplifica activitatea anilor 60, cnd doar n 6% din cazuri, oamenii nu luau masa acasa. n ultimii ani, acest procent a crescut la peste 60%, oamenii ajungnd la concluzia ca servirea mesei n oras este cu 70% mai scumpa dect servirea de acasa, dar timpul economisit n aceste conditii aduce mai multe avantaje. Din acest exemplu se evidentiaza faptul ca, mai ieftin nu nseamna neaparat mai bun. n mentalitatea producatorului modern, valoarea adaugata folosita la fabricarea unui produs sau realizarea unui serviciu, este mult mai importanta dect costul acestora. Ca urmare, conceptul de prod-consumator, ntr-o piata mai competitiva si internationalizata, a revolutionat consumatorii n sensul ca, acestia trebuie sa adopte o cumparare inteligenta tinnd cont de faptul ca magazinele au devenit organizatii experte n vnzari, n conditiile n care consumatorul este amator n materie de cumparaturi.

De exemplu, studiind nregistrarile video realizate n marile magazine, a rezultat ca majoritatea oamenilor fac dreapta cnd intra ntr-un magazin. Pornind de la aceasta constatare, aeroporturile si instaleaza magazinele de cadouri pe partea dreapta. Aceasta strategie este adoptata de majoritatea comerciantilor. Pornind de la principiul ca, un vnzator bun poate 28

vinde orice, n etapa actuala, rolul vnzatorului a devenit foarte important. Principalele strategii pe care le folosesc magazinele n atragerea de cumparatori sunt:

- Clientul va cumpara mai mult daca este tinut mai mult n magazin. Pentru aceasta, magazinele adopta toate posibilitatile pentru a face miscarea ct mai nceta a clientilor (culoare nguste, lungi, muzica lenta, relaxanta si o luminare adecvata nct sa-i determine sa nu se grabeasca).

- Prin modul de organizare, se urmareste cresterea numarului cumparaturilor spontane. n acest sens, aranjarea marfurilor se face ntr-un mod n care sa ncurajeze cumparatorii sa cumpere unele produse datorita unor oportunitati, ca de exemplu, aranjarea unor standuri de dulciuri lnga casele de marcat.

- Aranjarea dulciurilor pentru copii la un nivel n care acestia sa poata sa si aleaga produsele dorite, comerciantii fiind convinsi ca produsele solicitate de copii vor fi cumparate.

- Sporirea vnzarilor prin modul n care se combina si se etaleaza marfurile, urmarindu-se exploatarea factorului uman. Astfel, cumparatorii constata ca n fast-food-uri marfurile sunt asezate la nivelul privirii, deasupra caselor de marcat, ca, atunci cnd clientii privesc la casier sa vada n mod inevitabil si produsele expuse. De asemenea, se remarca ca n supermagazine exista raioane n care marfurile sunt expuse dupa anumite criterii ordine alfabetica, tipuri diferite - , dar, aceste expuneri urmaresc sa ofere cumparatorilor toate tipurile dintr-un produs, influentndu-i n acest mod sa achizitioneze noi tipuri de produse pe care nu le-au folosit pna n acel moment.

- Oferirea unor produse gratuite, comerciantul fiind convins ca, pentru acest gest prietenos clientul se va ntoarce sa cumpere un produs pe care tocmai l-a primit gratuit.

Prin adoptarea acestor strategii, magazinele sporesc volumul vnzarilor si deci prospera mai mult, iar clientul si consuma veniturile. Solutia de a genera buna stare pentru consumator este aceea de a face cheltuieli mai inteligente si nu de a munci mai mult. Fuziunea producatorului cu consumatorul se realizeaza n special prin ideea de recomandare, concept numit de unii experti o oportunitate a acestui mileniu si a fost denumit comert prin e-comandare, activitate care se manifesta foarte dinamic n special n comertul electronic.

Intrebarea 30.Costul de producie i tipologia lui. Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic. Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite. Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu. Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli. (L*Pl+K*Pk=TC) Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele.

29

E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante. Intrebarea 31.Izocostul i echilibrul productorului. Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si munca ce pot fi cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu acelasi cost. Dreapta izocost ne permite sa identificam combinatiile de factori cu un cost minim, pe care o firma o utilizeaza pentru marirea profitului la un volum dat de productie. Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mere ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta de izoprodus. Conditia de echilibru a producatorului = , unde MPL=QL si MPK=QK K dreata izocost 20

FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC)

10

15

Intrebarea 32.Costurile de producie n perioada scurt de timp. Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in care sunt utilizate aceleasi capacita i de productie, la acelasi nivel tehnic, modificinduse doar cantitaile de munca si /sau de materie prim. Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru fabricarea si desfacerea unui anumit volum de bunuri. In structura costului global deosebim costurile fixe, variabile si totale. Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q).

Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste. Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale.

Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei. MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste intruna.

30

Intrebarea 33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar. Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi probleme: a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie. Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa: a)efectului economiilor de scara b)efectului dezeconomiilor de scara. Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie. Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea taliei intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o reducere a preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse. Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.

Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile intrepeinderii depasesc anumite limite, apar dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea ce contribuie la marirea costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii. Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de dimensiunea optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor dimendiuni fiind dinamica costului unitar.

Intrebare 34.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei. Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total. Profitul, este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor. Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde: 31

Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.

Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele efectuate care este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie. Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din 2 componente: a)profit normal b) profit supernormal sau profit economic. Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi: Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare. Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc. Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatile insusirii unor profituri de monopol un timp indelungat sunt limitate de stat. Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total. Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor si a diferitelor taxe. 32

Intrebarea 35. Comportamentul firmei pe piata cu concurena perfecta. Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5 trsturi : Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului. Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator. Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori. Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere. Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret. Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult intilnit in carti. Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite. Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret. Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim). Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix. Intrebarea 36.Comportamentul firmei pe piata cu concurenta imperfecta. In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt impuse anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de firme. Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici vnztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i stabile. Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice. Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt: 1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul); 33

2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul; 3. produsele sunt difereniate real sau imaginar; 4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur; 5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar; 6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie; 7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului. Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel: - pia cu concuren monopolist; - pia cu concuren de monopol; - pia cu concuren de oligopol; - pia cu concuren de oligopson (monopson). Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i cumprtorii, prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul. Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel: 1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului acelui produs; 2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.; 3. atomicitatea cererii i ofertei; 4. se accentueaz diferenierea produselor; 5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie; 6. transparena pieei este parial. Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii. Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei. Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de echilibru al concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois). Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol. Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte. Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul produsului. Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin: oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul preului; preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol; 34

 libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant; grad sczut de satisfacere a cererii. Condiiile care definesc monopolul productorului sunt: 1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare; 2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare); 3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar; 4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii; 5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor. Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr mic de cumprtori. Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un singur vnztor i un singur cumprtor. Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori. Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe piaa intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor. Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat sub marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare. Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un produs nou dispunnd de o poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte firme. Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real ntre ele. Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa productorivnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei. Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr redus de vnztori i cumprtori. Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt: 1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea vndut i profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori; 2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei ri ct i la nivel mondial; 3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie. Trsturile pieei cu concuren de oligopol: 1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile ntreprinderi; 2. cucerirea i mprirea pieei produsului; 3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni; 4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.); 5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor participante. Oligopolurile pot fi: a) oligopoluri antagoniste: o oligopolul bilateral; b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri: o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul; o neoficiale sau tacite. 35

Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori: - dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol; - dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol. Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui numr larg de cumprtori care au o putere economic aproximativ egal. Exist trei situaii de pia: 1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia n care exist doi vnztori care nu ncearc s domine piaa: produsul vndut este omogen; preul la care l comercializeaz cei doi este identic; singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde pentru a obine profit maxim. Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete s intre pe pia cu acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit maximizarea profitului, primul vnztor i va ajusta oferta proprie imediat, s obin la rndul su profit maxim. Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei doi vnztori nu mai recurge la modificarea ofertei. 2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi vnztori: unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al doilea vnztor; cellalt care nu poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile pe care le impune primul, fr a putea atinge ns volumul de producie al acestuia. 3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi vnztori de pe pia doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l pe cellalt satelit. Cei doi vnztori nu vor mai lupta pe pia prin ajustarea produciei ca n cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi i la controlarea sa de ctre cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe pia, nu poate exista nici un punct de echilibru. Intrebarea 37.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre. Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson. Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator. In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol. Exista urmatoarele forme de monopol: 1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc. 2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator. 3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic. 36

4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal. 5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun. Factorii ce limiteaza puterea monopolul: Legislatia antimonopolului. Marimea cererii Liberalizarea comertului exterior Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preuri diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost. Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre. Acestea pot fi: a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de puterea de cumprare a populatiei. b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive. c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)

Intrebarea 38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice. Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii. Trasaturile de baza ale pietei monopolistice: 1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul. 2. Lipsa barierelor de acces pe piata 3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura pretul bunului sau.

Intrebarea 39.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale. Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20. Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc. Trasaturile pietei oligopoliste: *Concurenta redusa *Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi. Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei. Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele: - existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura 50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia. 37

- Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia unei intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva. - Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din vinzri, si cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor. Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre actiunile diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite. Intrebarea 40. Piaa factorilor de producie i veniturile factoriale Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de producie (munca, pmintul, capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora. Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt: 1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc. 2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare. 3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar. 4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator. Particularitile cererii de factori de producie: 1. cererea de factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de marimea cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip. 2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de consum, ci i de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia.

Intrebarea 41. Piaa capitalului i dobnda. In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca recompensa pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in folosin temporar, In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in activitatea economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv. Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa dobinzii ( sau suma absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii.. Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat. Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai important fiind raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de catre banii temporar disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului de impumut sunt: 1. sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului capitalului industrial si comercial. 2. economiile menajelor. 3. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri. 4. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai mari decit cheltuielile.. cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii economice : 1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate reutilrii, modernizrii sau lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.). 2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case de locuit, automobile, tv,mobil.etc. 3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor. Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind: 38

a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut. b) Rata inflatiei, c) Rata profitului. d) Mrimea riscului. e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani. f) Politica economica a statului. Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani imprumutata dup formula: d = ( D / S ) x 100%, unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata sau (creditul).

Intrebarea 42. Piaa muncii i salariul. Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea de munca (de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre cumprtorul si vinztorul forei de munc. Piaa muncii are un ir de particulariti cele mai importate di care sunt urmtoarele: 1) piaa muncii are un grad ridicat de rigiditate. 2) piaa muncii este o pia cu concuren imperfect. 3) pe pia muncii, asupra formrii pretului (salariului) o influen deosebit au (pe ling raportul cerer-ofert i nivelul productivitii muncii) negocierile intre salariai i patronat, precum si politica economica a statului in acest domeniu. 4) piaa muncii este mai organizat i mai reglementat decit alte piee Salariul. Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul nominal si real. Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca depusa. Mrimea salariului nominal , care are o tendinta general de crestere, este influentat de mai multi factori, cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a rii, care determina atit nivelul productivitii muncii, cit si mrimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul dintre cererea si oferta de munca; monilitatea fortei de munca etc. Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un moment dat cu salariul nominal. Cu alte cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal. Mrimea salariului real este determinat in fond de mrimea salariului nominal si de nivelul preturilor. Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor. Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de cumparare a banilor. Intrebarea 43. Agenii economici agregai. Circuitul economic Generic, prin agent economic se ntelege o persoana sau un grup de persoane ndeplinind functii bine determinate n viata economica. Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si eventual, oficializata ca atare, prin care anumiti subiecti-indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, n mod coerent, actiuni decurgnd din interesele lor. Orice agent economic poate 20320u202u fi identificat prin cuplul subiect - functie. Exercitarea de catre agentii economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor specifice, se articuleaza intr-o viata economica organizata. In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de evidenta statistica a conturilor nationale; n cadrul ei distingem: 39

agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor; agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor); agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit; administratiile; strainatatea (restul lumii), reprezentnd agentii apartinnd altor economii nationale.

Agentii economici pot fi abordati ca: a) economice; agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare autonome ale vietii

b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care ndeplinesc functii elementare. * agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie principala consta n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei; * agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de consumator de bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii; * agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile institutionale 9 private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar, financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective; * agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati insuficiente. * administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii, fundatii) care au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivitati. * agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si unitatile lor autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice. Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti) economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic. Agentii economici si functiile lor Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse. 40

Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia. Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati. Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional. Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique. Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice internaionale (import-export), nu sunt luate n considerare.

Intrebarea 44.Politicile macroeconomice i clasificarea lor. Politicile macroeconomice, adic interveniile statului pentru a corija dezechilibre care pot afecta economia naional, desemneaz un ansamblu de decizii luate de puterile publice menite s ating, prin utilizarea unor instrumente diverse, obiective bine definite privind situaia economic. Dei exist numeroase tipuri de astfel de inte, ele pot fi sintetizate n patru categorii principale, reprezentate grafic prin careul magic i stabilite de economistul britanic Nicholas Kaldor. Ele sunt: ocuparea populaiei apte de munc, evitarea inflaiei, creterea economic, stabilitatea preurilor i echilibrul extern (balana externechilibrat). Este util distincia ntre proiectarea politicilor macroeconomice, aplicarea lor (tranziia de la vechile reguli la cele noi) i funcionarea noilor reguli. Exist reguli cu reacie care preiau informaii din economie i ofer o conduit rspuns n raport cu evenimentele percepute (de exemplu, cnd economia se extinde sau se contract vor varia impozitele, cheltuielile guvernamentale i compensaiile pentru omaj). O politic macroeconomic este o recomandare; nu se aplic mecanic i se presupune c n fiecare caz exist o adaptare la contextul existent. Pentru a avea sens o astfel de politic trebuie s fie n vigoare un timp mai ndelungat, pentru a permite efectelor s se instaleze i a oferi un set suficient de date pentru a trage concluzii referitoare la eficiena ei (de obicei cteva cicluri economice - sau cel puin mai muli ani). Este esenial credibilitatea msurilor adoptate. Dac acestea nu se bucur de ncredere efectul lor va fi atenuat sau chiar anulat; de asemenea, dac exist ncredere efectul va fi amplificat. John Taylor ofer cteva exemple de ntrebri la care ar trebui s se gseasc un rspuns n forma unei politici macroeconomice. n faza de proiectare: Dup invazia Kuwait-ului din 1990 preul petrolului a crescut rapid i ncrederea a sczut. Din 1989 economia SUA a crescut, datorit unei politici monetare restrictive. ntrebare: cum trebuie adaptat politica monetar la noul oc? Sunt necesare msuri speciale? Cum va evolua inflaia? Pentru faza de tranziie: Cnd rata inflaiei pstreaz un timp ndelungat un nivel nalt trebuie s se intervin prin politici monetare pentru a o diminua. Ct de repede trebuie s fie implementat noua strategie? Ct de repede trebuie s scad rata inflaiei? Cum se pot atenua efectele negative ale dezinflaiei? Pentru faza de operare a noii politici: n SUA, n 1989 i n 1990, rata dobnzii la mprumuturi pe termen lung a crescut abrupt. Explicaiile au fost legate de evenimentele din Estul Europei (ex: unificarea Germaniei urma s genereze deficit, o cretere a ratei dobnzii ca urmare a cererii de capital - prin influen rata dobnzii urma s creasc i n SUA). Este real aceast ipotez? Sau este vorba de inflaie intern? Modificarea din mers a strategiei monetare depinde de rspunsul la aceste ntrebri. 41

Tipuri de politici macroeconomice Politica monetar - reprezint acea categorie de politici macroeconomice prin care se manevreaz oferta de bani pentru a obine diverse avantaje macroeconomice: o rat mai sczut a inflaiei, o rat mai mic a omajului, creterea bunstrii n general. Aproape ntotdeauna exist instituii independente de guvern care se ocup cu gestiunea ofertei de moned (bnci centrale n general, in unele cazuri comisii monetare currency boards). Unealta folosit de obicei este dobnda pe termen scurt. Politica fiscal Politica bugetar Politica monetar i fiscal n ciclul de afaceri Politicile macroeconomice se pot clasifica dup scopul pe care l doresc atins: 1. Inflaie int - n general un sistem n care indicele general al preurilor este definit i rata sa de schimbare este definit. Unelte: manevrarea dobnzii pe termen scurt, vnzarea i cumprarea de moned, emiterea de obligaiuni. Exemple: Australia, Noua Zeeland, Suedia, Marea Britanie. 2. Nivel int al preurilor - Similar cu 1, dar creterea preurilor ntr-un an este compensat n perioada urmtoare. Exemple: Banca Central European. 3. Agregate monetare - n anii 80 mai multe ri au folosit o schem care presupunea creterea constant a ofertei de bani (mprit n M0, M1 etc.). Variant abandonat n majoritatea cazurilor. 4. Rat fix de schimb - se pstreaz o rat fix de schimb cu o moned strin. Se cumpr/vinde zilnic moned proprie pentru a menine rata de schimb. Politica monetar este delegat rii care emite moneda reper. Exemplu: China, fixeaz yuan-ul n raport cu USD. 5. Convertibilitate n aur - caz special de 4, dar moneda strin este aurul. 6. Amestec de politici - de cele mai multe ori o variant la 1. Exemplu: SUA 7. Comisiile monetare - acestea nlocuiesc banca central i se folosete o moned strin ca reper absolut (nu se emite o unitate de moned proprie dect dac exist o unitate de moned strin n safe-ul comisiei monetare). 5 este un caz special al acestei familii de politici. Exemple: Ecuador (la un moment dat). n toate cazurile credibilitatea politicii monetare este esenial.

Intrebarea 45: Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomici. Initial, stiinta si practica economica au fost preocupate de analiza si evaluarea rezultatelor economice doar la nivel de intreprindere. In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul unei tari se folosesc doua sisteme de calcul: sistemul conturilor nationale (SCN); sistemul productiei materiale SPM). SPM are ca temelie teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in ramurile productiei materiale (agricultura,industrie,constructii si comertul). Prin urmare, Venitul Natonal este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea bunurilor si serviciilor materiale. SCN are la baza conceptul teoretic conform caruia Venitul National se creaza nu numai in ramurile productiei materiale, ci si in alte sectoare ale economiei cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura, domeniul financiarbancar, administratia de stat etc. contributia domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeaza prin evaluarea costurilor factorilor. Astfe costul pentru invatamintul public se va determina de cheltuielele pentru manuale, cladiri, salarii la profi si personal administrativ. In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie, inclusiv si in Republica Moldova, se foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina pricipala sistematizarea multiplelor fluxuri si fenomene econimice si clasificarea acestora intrun numar limitat de variabile econmice. Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt: Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale 42

Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile provenite din proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile, economiile) Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare, contul restul lumii Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in contabilitate. Astfel, un cont national este compus din 2 parti: debit, unde se inscriu resursele de care dispune un sector oarecare; credit unde se inscrie folosirea acestor resurse.

Intrebarea 46. Principii de evaluare i metodele de calcul al PIB-ului. Principiile de baza aplicate la calcularea PIB: 1)n PIB se include valoarea de piata a marfurilor si serviciilor care include si impozitele indirecte(TVA, accizele), 2)in PIB se include valoarea marfurilor care se procura pentru consumul final 3)in PIB se include valoarea marfurilor si serviciilor produse in perioada pentru care se evoluiaza PiB, Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode: 1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei) 2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) 3) metoda veniturilor Metoda valorii adaugate (sau metoda productiei) In esenta, aceasta metoda consta in insumarea valorii adaugate brute obtinute in toate unitatile din interiorul tarii si agregarea valorii pe ramuri si pe ansamblul economiei nationale. Deci, P.I .B. = VABi , unde i reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.
i =1 n

Presupunem, pentru exemplificare, un bun realizat intr-o economie la un moment dat si vindut in cursul perioadei la pretul de 1000 u.m. Acest bun consideram ca este folosit pentru producerea altui bun vindut ulterior la pretul de 1500 u.m., bun destinat consumului.Cum P.I.B. include doar valoarea bunurilor finale, rezulta ca doar ultimul bun va fi inclus in P.I.B., nu si primul. Valoarea P.I.B. va fi deci de 1500 u.m. Calculul P.I.B. poate fi realizat pornind de la valoarea adaugata in fiecare moment al productiei. Daca la primul produs valoarea adaugata este de 1000 (nu exista consum intermediar), in cazul celui de-al doilea produs, valoarea adaugata este de 1500-1000=500 u.m. Deci P.I.B. = V.A.0 + V.A.1 = 1000 +500 = 1500, unde cu V.A. am notat valoarea adaugata. In concluzie, P.I.B. poate fi considerat ca fiind valoarea adaugata totala a tuturor agentilor economici dintr-o economie nationala. Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B. PF) adaugam impozitele indirecte nete (ImpInd), obtinem produsul intern brut in preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF +ImpInd Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N.PF) exprima valoarea adaugata neta (V.A.N.) a agentilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand consumul de capital fix sau amortizarea din
V . A.B. PF A = V . A.N . PF = P.I .B. PF A valoarea adaugata bruta : P.I .N . PF =

43

Pentru a obtine produsul intern net in preturile pietei (P.I.N. PP), se aduna impozitele indirecte nete (ImpInd) la
V . A.N . PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd. valoarea adaugata neta in preturile factorilor (V.A.N.PF): P.I.N.PP=

Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei economii nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei, mai putin cele privitoare la bunurile si serviciile importate. Din aceasta perspectiva, P.I.B.PP va include in structura sa consumul privat (C PV), cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB), investitiile brute (Ib) si exportul net (En). Consumul privat sau personal (CPV) exprima cheltuielile de consum ale menajelor, ocazionate de achizitionarea bunurilor materiale si serviciilor destinate satisfacerii trebuintelor acestora. Cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB) se refera la cheltuielile administratiei centrale si locale pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Cheltuielile guvernamentale nu includ platile de transfer catre indivizi, cum sunt prestatiile de securitate sociala. Acestea reprezinta realocari ale venitului existent, nefiind efectuate in schimbul unor bunuri sau servicii. Investitiile (Ib) se refera la achizitionarea de bunuri pentru utilizari viitoare (sau formarea bruta a capitalului). Exportul net (En) surprinde relatiile de schimb cu alte tari. Se calculeaza scazind din valoarea bunurilor si serviciilor exportate catre agentii economici apartinind altor tari, valoarea bunurilor si serviciilor importate. Deci, dupa metoda cheltuielilor, P.I.B.PP=CPV + CPB + Ib + En Metoda veniturilor Metoda veniturilor consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea economica si din patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand recompensarea muncii, profitul ce revine intreprinzatorilor si veniturile din proprietate, precum rente si dobanzi. La acestea se adauga consumul de capital fix (amortizarea). Deci, dupa metoda veniturilor, P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea

Intrebarea 47: Evaluarea VN i altori indicatori macroeconomici. Indicatorii nominali si reali. Venitul constituie un flux de resurse monetare si matriale (reale), care provine direct sau indirect dintro activitate economica si este insusit de un agente econimic. In economia nationala, sint cunoscute asa venituri ca: venituri factoriale, venituri personale, venituri nationale. Venitul National (VN) se divizeaza in venituri menajelor si veniturile intreprinderilor. Marimea veniturilor nationale este supusa unei tendinte de crestere permanenta. Cauzele cela mai frecvente de crestere sunt: sporirea nr de persoane angajate in economie, progresul tehnic, ridicarea nivelului de instruire a fortei de munca, perfectionarea metodelor de gestiune a afacerilor. VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profituriolor si rentei. VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirece. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute) PNB= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere) Ch=cheltuielele de consum ale populatiei Inv=investitiile sectorului privat G=cheltuielel guvernamentale Exp.net=exportulnet PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri) 44

D1=pretul pentru utilizarea capitalului D2=impozitele indirecte (accize, TVA) D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig medicale) D4=renta in forma baneasca (renta si subventii) D5=dobinda neta D6=veniturile proprietarilor individuali D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit) Si mai este metoda calcularii valorii adaugate. PIN=PIB-Amortizarea PNN=PNB-Amortizarea Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode: a) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
V . A.B. PF A = V . A.N . PF = P.I .B. PF A P.I .B. = VABi ; P.I .N . PF =
i =1 n

V . A.N . PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd. P.I.N.PP=

b) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) P.I.B.PP=Ccheltuieli de cosum + Cguvernamentale + Ibrute + Exportnet c) metoda veniturilor P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea Mrimea PIB sau a PNB st influentate i de evoluia preurilor bunurilor sau a serviciilor.n scopul evalurii proporiilor n care indicatorii ec-ci st influenai nu de dinamica lor real, dar de evoluia preurilor, se utilizeaz noiunile de indicatori nominali i reali. Nominali-depind de 2 factori:cantitate i pre; permit evaluarea monetar a produciei fabricate;se calculeaz n preuri curente. Reali-depind de un singur factor,preul;fac posibil evaluarea cantitativ a produciei fabricate;se calculeaz n preuri comparabile,de referin. De ex:dac n economia unei ri se produc automobile atunci n orice an valoarea PNB nominal se examineaz ca o sum de bani utilizat pu procurarea automobilelor ntr-un an de baz.La rndul su, PNB real r/t cantitatea automobilelor produse n acest an nmulit la preul automobilelor ntr-un an de baz. Pentru a efectua transferul de la indicatorii nominali la indicatorii reali este necesar indicele evalurii cantitative a modificrii preurilor medii la mrfuri i servicii, adic indicele de preuri. PNBreal=PNBnominal/Ipre n calculul modificrii preurilor se determin perioada de baz. Exist cteva tipuri a indicilor de preuri: 1)ind.de pre la mrfuri de consum-IPC(indic modificrile nivelului mediu al preurilor la coul de mrfuri i servicii mai frecvent utilizate, n acest cos se includ de la 360 de tipuri de mrfuri i servicii pn la 400, consumate n decursul unui an de ctre un locuitor urban mediu). 2)ind.de pre la mrfurile destinate produciei-IPP. 3)ind.de pre la materia prim i materiale-IP 4)deflatorul PNB(IPNB-reflect modificrile preurilor nu numai la mrfurile de consum dar i n preurile la toate mrfurile i serviciile.Din aceast cauz el se utilizeaz pu a caracteriza situaia economic a rii). n macroeconomie ntr-o msur deosebit se utilizeaz IPC i deflatorul PNB. IPNB=PNBnominal/PNBreal

Intrebarea 48. Produsul intern brut real i bunstarea economic 45

Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB. Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice: rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB) veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.

Intrebarea 49. Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia si macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu. Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB, PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale. La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia analiza economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo, precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul, banii si somajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie, este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez Ragner Frish. Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in lucrarea sa Teorii generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si problemele macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate timpurile a fost stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea somajului si a inflatiei, asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte. Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in economie. Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:

46

Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de stabilitate. Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a acestora Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocuparii depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj. Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor. Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si redistribuire a venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea economica. Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema alocarii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a economiei. In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a tarii, prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.

Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de politica economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica pentru actiunile practice ale guvernului. La efectuarea modelrii de prognozare a dezvoltrii sistemului de pensionare se ine cont de indicatorii macroeconomici i cei demografici, care au o influen fundamental asupra dezvoltrii acestui sistem. Pronosticul demografic i indicatorii demografici principali care se utilizeaz n procesul de modelare snt examinate ntr-un capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizeaz situaia macroeconomic din ar i care urmeaz a fi utilizai la efectuarea prognozelor snt: ritmul de cretere a PIB, inflaiei, salariului, indicatorii ocuprii forei de munc etc. Din cte se cunoate, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru rile cu o economie n tranziie este o sarcin destul de dificil, deoarece prognozarea, de regul, se bazeaz pe tendinele dezvoltrii economice formate pe parcursul unei perioade ndelungate. ns, n perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil. Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost caracterizat prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica format de dezvoltare a acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o perspectiv de lung durat. n aceast situaie pentru modelarea proceselor care se vor nregistra n sistemul de pensionare pe parcursul unei perspective de lung durat, pentru efectuarea scenariilor dezvoltrii acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale oficiale sau experiena statelor cu o economie stabil. Este necesar de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale snt revizuite permanent. Scenariile de dezvoltare se schimb, reieind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura politic i economic schimbtoare. Astfel, de exemplu, ritmul de cretere a PIB pe termen mediu (pn n anii 2008-2009), planificat de ctre Guvernul Republicii Moldova n anii 2005 i 2006 puin difer, ceea ce se lmurete prin ritmul real mai nalt de cretere a acestuia, comparativ cu indicatorii planificai. n anul 2005 s-a presupus c ritmul de cretere a PIB pentru anii 2006-

47

2008 va constitui 5.5-5.0%, iar n anul 2006 acest indicator a fost corectat pn la 6.0% (fig.5.4). n anul 2006 au fost revizuii i ali indicatori macroeconomici prognozai. Este de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale conin un ir de indicatori necesari pentru modelarea dezvoltrii sistemului de pensionare i crearea scenariilor de prognoz, precum snt: numrul populaiei stabile i economic active, persoanelor ocupate, omerilor, PIB, inflaia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a muncii n PIB. ns n scopul prognozrii nu snt suficieni doar aceti indicatori, mai este necesar de a avea o analiz detaliat a unora dintre acetia. Spre exemplu, pentru o evaluare corect a volumului de contribuii i pli snt necesare datele privind dinamica numrului populaiei economic active i celor ocupai n economie, precum i date privind structura acestora n dependen de vrst i sex. Intrebarea 50. Instabilitatea macroeconomica si fluctuatiile ciclice. Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic este folosit pu a defini att anumite stri ale fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa economic,politic,social.Destul de frecvent este folosit expresia de echilibru sufletesc.n ultimele decenii au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i echilibru ecologic..Orice echilibru presupune i existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic seamn cu o balan,n care prile componente tind s fie egale ntre ele,adic echivalente.El poate fi definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependente..Dei o condiie esenial a funcionrii normale a oricrei ec-ii,echilibrul ec-ic poart un caracter relativ,ntruct,odat atins,el este ndat nclcat,pu a reaprea din nou,dar deja ntr-un alt punct.n acest fel,punctul de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce sunt efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste tendine asigurnd n ultim instan evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe multiplele piee ale acesteia.Exist deci un echilibru ec-ic general i un nr.enorm de echilibre pariale.Echilibrul ec-ic parial se poate stabili:la nivelul unui singur produs;la nivelul unor ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ec-ce;echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piee naionale etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite situaii n care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic general-vizeaz fluxurile i mrimile globale i r-t o situaie a tuturor pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa excesului de cerere sau ofert.Echilibrul general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a cererii agregate cu oferta agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul francez Leon Walras.Potrivit teoriei ec-ce contemporane,principalele componente ale echilibrului general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea deplin a forei de munc;stabilitatea nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o repartiie just a veniturilor. Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o nclcare a egalitii ntre cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente agregate,fie la nivelul cererii i ofertei globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele dezechilibre macroec-ce sunt:criza ec-c;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele considerate injuste ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale. Precum inviata fiecarui om, perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade mai putin benefice, in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala demonstreaza ca activitatea economica are un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si prosperitate sint urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate cu cele de dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu perioade unde acest indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste Toate aceste sunt lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este e legitate universala. Exemplu: economia SUA in decursul sec.XX a trecut prin 19 cicluri economice depline, dar cea mai zguduitoare a fost perioada Marei Depresii 1929-1933. Reducerea brusca a volumului de productie a durat circa 43 luni, ea a cuprins mai apoi intreaga Europa, precum si tarile Americii Latine, ale Asiei si Africii. In aceasta perioada, 48

volumul de productie sa redus in SUA cu 50%, Germania 40%, Franta 30% si Anglia cu 80%. Respectin a crescut brusc numarul somerilor. Declinul productiei si numarul mare de someri contribuie la reducerea esentiala a cererii de bunuri si servicii. Iar aceasta se manifesta indeflatie. In urma acestuia, preturile se reduc brusc. Unii economisti sustin ca instaurarea regimurilor dictatoriale au si contribuit la aparitia Marei Depresii. In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza importanta a teoriei sale: economia de piata nu dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa promoveze o politica de stabilizare macroeconomica, interactionind in special asupra cererii totale sau agregate. Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se caracterizeaza prin succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si recesiune. Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a economiei de piata. Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor fluctuatiile pot fi: fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe parcursul unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor sectoare ca: agricultura, turimul, contructiile. fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi cataclismele naturale, razboaiele etc fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o anumita regularitate. Ele presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de expansiune la cea de criza. Fluctuatiile ciclice au urmatoare caracteristici: regularitatea cu care se repeta, fluctuatiile in decursul unui ciclu economic se repeta cu anumita regularitate periodicitatea, fluctuatiile au o anumita perioada de dupa care se repeta intensitatea, fluctuatiile pot fi pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra activitatii economice.

Intrebarea 51.Ciclul economic si fazele lui. Tipurile ciclului economic. Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La baza lor pot sta cele mai diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra ofertei.Acestea sunt: Modificrile n gusturile i preferinele pop. Modificrile n politica creditar-monetar i fiscal Oscilaiile preurilor la mrfurile de importan strategic. Cauzele menionate au consecine stabile n timp,care provoac fluctuaiile ec-ce.ncepnd cu 1860 cnd economistul C.Juglar,primul a descoperit teoria ciclurilor,n lit.ec-c s-a constatat existena a trei tipuri de cicluri generale,precum i a unor cicluri specifice. a)cicluri generale: C.decenale-durata medie de 10 ani,reflect deosebit de clar esena evoluiei ec-ce i lor li se acord m.mult atenie n lit.ec-c. C.mari sau lungi de tip kondratiev-stabilesc evoluia act-ii ec-ce n decursul unei perioade ndelungate de timp(50-60ani). Aceste cicluri se produc sub influena unor factori ca:marile descoperiri tiinifice;descoperirea de noi resurse,a rzboaielor,a evoluiilor. 49

 C.mici conjuncturale(Kitchin)-cu durata de 3-4 ani,care se ncadreaz n cicl.decenale i determin evoluia unui factor de producie. b)cicluri specifice: C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii. C.agricol-stabilete relaia conform creia evalueaz raportul cerere-ofert n cadrul ramurei agricole. Ciclurile economice se deosebesc prin durat,intensitate,prin profunzimea declinurilor i avnturilor,ns ele dispun de aceleai faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de declin;faza de criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare.n totalitatea lor fazele ciclului r-t un element al spiralei care reflect cr.ec-c. Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape toate capacitile de producie.Economia se gsete n stadiul ocuprii depline a resurselor.Veniturile n societate cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd creterea preurilor sau inflaia prin cerere Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile angajailor,ocuparea se micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul cheltuielilor totale n societate,dup care are loc micorarea cererii totale.ns,diminuarea cererii nu ntotdeauna este nsoit de reducerea preurilor.Preurile se pot micora doar n cazul cnd declinul continu o perioad lung lund forma depresiei.Declinul poate fi nsoit de stagflaie,adic creterea concomitent a inflaiei i omajului. Criza-(punctul minim al declinului)este caracterizat de faptul c nivelul produciei i al ocuprii ajung la punctul critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare economic. Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce rata omajului;ca urmare sporesc veniturile n societate i cererea agregat.Pe msura creterii vol.de producie,sporete i nivelul general al preurilor. Dintre forele ce pot provoca trecerea ec-ei prin cele 4 faze pot fi menionate:relaia dintre costuri i preuri;modificarea vol.i calitii capitalului tehnic;rata dobnzii;factorul psihologic(nclinaia spre consum sau spre economii). Ciclu economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cind trece prin mai multe faze si revine la faza initiala. Ciclurile economice numite dese ori si valuri sunt numeroase si variate. Astfel se intilnesc cicluri generale care cuprind ansamblul unei economii; cicluri specifice care vizeaza miscarea unei singure ramuri sau chiar a unui produs (ciclul agricol si constructiilor, ciclul de viata a produselor). Ciclurile specifice sunt: ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta in cadrul ramurii agricole ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din aceata ramura Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii: cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ele stabilesc evolutia activitatii economice in decursul unei perioade de 50-60 ani, aceste cicluri se produc sub influeta unor factori ca marele descoperiri stiintifice, descoperirea de noi resurse, razboaie, revolutii ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ele reflecta deosebit de clar esenta evolutiei economice si lor li se acorda cea mai mare atentie in literatura de specialitate. ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen, aceastea se incadreaza in ciclurile decanale si determina evolutia unui factor de productie.

Intrebarea 52. Consumul: esena, formele lui. Funcia macroeconomic a consumului 50

Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizat de menaje pentru achiziionarea de bunuri de folosin curent i ndelungat i de servicii. La nivel macroeconomic, prin consum se subnelege totalitatea bunurilor i serviciilor procurate i folosite n scopul satisfacerii anumitor nevoi ntr-o ar, de regul, n decursul unui an de zile. Consumul este, astfel, o distrugere", o transformare a bunurilor i serviciilor, care se poate efectua fie imediat (produsele alimentare), fie progresiv, n decursul unei perioade mai ndelungate (casele de locuit, autoturismele, televizoarele etc). Consumul constituie cel mai mare component al venitului naional (adic al cheltuielilor agregate). n structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn la 60-90% din venitul naional. n rile dezvoltate, adic cu venituri nalte, structura consumului este alta, i anume: cheltuielile pentru produsele alimentare constituie 15%; mbrcmintea i nclmintea - 10%; locuina - 25%; odihna. 30%; transport i comunicaii - 20%. n rile n dezvoltare ns, chel-tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 70* 80 la sut din consum. Consumul este obiectivul final al procesului de producie. Mai mult. John Keynes sublinia chiar c consumul este singurul scop i singura int a oricrei activiti economice. Structura consumului Consumul are o structur complex. nainte de toate, el se mparte n consum final i consum intermediar. Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, in acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmtoarele: a purta o hain, a mnca un mr, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs de teorie economic etc. Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri. n cazul consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie distruse (energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile etc). Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi; a) privat (menajele i ntreprinderile); b) public (administraiile publice). n funcie de durat, consumul poate fi: a) de bunuri de folosin curent; b) de bunuri de folosin ndelungat. Mrimea i structura consumului snt influenate de dou categorii de factori, i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi. Factorii obiectivi snt: a) mrimea, dinamica i modelul repartizrii veniturilor; b) nivelul i evoluia preurilor; c) rata dobnzii; d) schimbri n politica fiscal. Factorul subiectiv se refer, n primul rnd, la nclinaia psihologic" a oamenilor spre consum, precum i la previziunile referitoare la venitul viitor, la perspectiva schimbrii preurilor. Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n aceeai direcie ca i venitul: cresc veniturile -crete i consumul, i invers. Dar n proporii diferite. Relaia dintre venit i consum este subiectul mai multor teorii, cele mai cunoscute fiind: teoria (legea) lui Engel i teoria sau legea psihologic fundamental a lui J. Keynes. Legea lui Engel Economistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre dinamica veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaz o lege ce-i poart numele, numit i legea consumului". Legea lui Engel studiaz sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (i a cererii lui, evident) n funcie de creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a nelege cum are loc aceast modificare, vom reaminti aici c, din punctul de vedere al elasticitii fa de venit, bunurile se mpart n trei categorii, i anume: a) bunuri inferioare, al cror consum se reduce o dat cu creterea veniturilor (produsele alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu sporirea veniturilor (mbrcminte, locuine); c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii). 51

Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un popor snt mai sraci, cu att este mai mare par tea din venit pe care acetia trebuie s o consacre ntreinerii lor fizic n care alimentaia constituie partea cea mai important"15. Mai trziu, economistului german i-au fost atribuite i alte afirmaii n prezent, legea lui Engel sun astfel: o dat cu creterea w niturilor, cheltuielile destinate procurrii produselor alimentare cresc, dar ntr-o proporie mai mic deck creterea venitului, cheltuielile pentru mbrcminte i locuin cresc proporional cu creterea venitului, cheltuielile pentru odihn i educaie cresc n proporii mai mari dect creterea venitului. Legea lui Engel se refer la evoluia structurii consumului att a unu! individ, ct i a menajelor i chiar a unui popor ntreg. Pentru a determina aceast structur, se folosete noiunea de coeficient bugetar, car< constituie raportul dintre mrimea cheltuielilor pentru un element a consumului i totalul consumului. Legea nclinaiei psihologice spre consum O alt teorie a consumului aparine economistului englez J. Keynes i se numete n mod diferit: teoria venitului curent, legea nclinaiei psihologice spre consum sau legea psihologic fundamental. Potrivit opiniei lui Keynes, individul consum doar n funcie de venitul disponibil, adic de venitul curent. Mrimea i structura consumului i raportul acestora cu mrimea venitului snt determinate de o lege de natur psihologic, ce are la temelie nclinaia spre consum, prin care se subnelege dorina oamenilor de a-i modifica consumul tn funcie de schimbarea veniturilor. ntre consum i venituri exist o dependen de natur psihologic stabil. Acest raport constituie coninutul legii descoperite i formulate de J. Keynes. Potrivit legii psihologice fundamentale, o dat cu creterea sau scderea veniturilor, de regul i n medie, oamenii m* n s-i mreasc sau s-i diminueze consumul, dar nu m aceeai msur, ci ntr-o msur mai mic. De exemplu, dac venitul unui menaj va crete cu 10%, de regul, consumul va spori doar cu 5-6%. Totodat, dac venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua i el, dar mai puin, s zicem cu 5-7%. Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i cheltuielile de consum, are o form concav. Adic o dat cu creterea veniturilor crete i consumul, dar n proporii diferite (Figura 12.1). Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului permanent*, consumul va fi influenat nu de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum consider J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a lungul ntre gii sale viei. Acest venit corespunde venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena teoriei. Rata medie i rata marginal a consumului Corelaia dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator precum rata de consum sau nclinaia spre consum. Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea din venit ce se cheltuiete prin consum. c= C/V unde: c - rata consumului; C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente (5%), dar se foloIete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, o dat cu creterea sau scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o proporie mai mic, atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre consum (sau rata consumului) are tendina de reducere. Dup cum rezult din Figura 12.2, atunci cnd veniturile cresc de a 20 la 80, rata medie a consumului (c') scade de la 7 la 2. Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea cu o unitate a venitului disponibil (VD): VD: c=C/VD 52

Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga la consum ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va crete i consumul C, dar VD > C. Astfel, raportul-este pozitiv. VD Intrebarea 53. Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor. Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se economisete (aceast divizare n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale etc). Ecomisirea nu este un scop n sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate obiectiv, deoarece, dac tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o cretere economic. Partea venitului naional care se economisete constituie temelia material pentru reluarea procesului de producie la o scar mai larg i la un nivel mai nalt al dotrii tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a economiilor se transform n investiii, care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei. ns economiile constituie nu numai o necesitate obiectiv, ci i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece se renun la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi consumat), pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai calitativ, mai important. Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena dintre venit i consum: E=V-C unde: E - economiile; V - venitul naional; C - consumul. tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi devine mai puternic dect nclinaia de a consuma. ntruct economiile constituie temelia investiiilor, prin aceast tendin se creeaz condiiile necesare pentru ca rile i persoanele mai bogate s devin i mai bogate, s se distaneze i mai mult de cei rmai n urm. Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i economii brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de capital fix (mrimea amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului privat i economii ale sectorului public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i menajelor. n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de a economisi. ns formarea de economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci cnd exist o anumit motivaie. nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina omului de a utiliza banii pe care i are n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor materiale i a serviciilor. Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, n fine, prin pstrarea unor sume de bani la ciorap". Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele fizice, fac economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorina oamenilor: 1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute; 2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de studiile membrilor familiei sau de ntreinerea unor persoane dependente; 3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare; 4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat; 5) de a avea o senzaie de independen i libertate; 6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale; 7) de a lsa averea motenitorilor; 8) de a-i satisface, pur i simplu, zgrcenia. 53

Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i sporesc economiile pornesc de la spiritul de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de pruden i setea de independent. Ponderea economisirii n venit este calculat cu ajutorul unui indicator numit nclinaie medie spre economisire" sau rat de economisire", care constituie raportul dintre economisirea brut i venitul disponibil. Astfel, dac un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care economisete lunar cte 400 de lei, atunci rata de economisire (sau nclinaia medie spre economisire) va fi urmtoarea: el 4 x 100% V n exemplul de mai sus rata de economisire va fi egal cu 20%: el = 400 x 100% = 20% " 2000 unde: el - rata de economisire; E - economiile; V - venitul disponibil. Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se modific nu doar n urma modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i subiectivi, care pot influena tendina oamenilor de a economisi. Printre acestea vom nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau n scdere, pe termen scurt aceast situaie descurajeaz economiile); politica fiscal (impozitele mari descurajeaz economiile); puterea de cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i economiile). Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente i investiii. Tezaurizarea constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum ar fi: safeurile, la ciorap" etc. Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar fi: aciunile, obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de dividend i dobnd. Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a bunurilor imobiliare, n scopul obinerii unui profit oarecare. Folosirea economiilor pentru investiii este considerat o economisire creativ, pe cnd folosirea economiilor pentru plasamente sau tezaurizare este o economisire steril.

Intrebarea 54. Investiiile n economie: tipuri i factori de influen. Exist capital tehnic i capital financiar. Capitalul tehnic numit i real" sau fizic", constituie stocul de bunuri utilizate pentru producerea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor financiare (bani n numerar, depozite bancare, aciuni, obligaii etc). La nceput, orice capital a pornit de la o sum oarecare de bani. Procurarea bunurilor de capital constituie actul de investire. Or, capitalul poate fi tehnic i financiar. Din acest punct de vedere, snt considerate investiii i cheltuielile pentru cumprarea aciunilor i a obligaiunilor. Acestea se numesc investiii financiare sau de portofoliu. Procurarea unor bunuri de consum de folosin ndelungat, cum ar fi locuinele i autoturismele, precum i a unor terenuri de pmnt, poate fi considerat investiie doar din punct de vedere contabil. De ce? Fiindc folosirea acestor bunuri nu contribuie la creterea capitalului tehnic i nu constituie o premis pentru sporirea avuiei naionale. Are loc, pur i simplu, un proces de schimbare a proprietarului. i att. n sens economic, termenul investiie" se folosete doar n cazul procurrii noilor active fizice: a utilajului, echipamentului, cldirilor destinate activitii economice, a materiei prime i materialelor. Investiiile fizice sau tehnice sporesc capacitile de producie ale unei ri. Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital, in scopul creterii capitalului fix i a stocurilor de capital circulant i al sporirii pe aceast cale a avuiei naionale, lat i o definiie mai succint: investiiile reprezint acea parte a venitului care este folosit pentru formarea i creterea capitalului. Prin investiii are loc procesul de formare, de cretere i de modernizare a capitalului tehnic. Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care determin o cretere a venitului naional. Investiiile snt, astfel, premisa real a expansiunii economice. CLASIFICAREA

54

Investiiile au o structur complex i pot fi clasificate dup mai multe 1 criterii. Astfel, din punctul de vedere al formei de proprietate, investiiile pot fi: a) private i b) publice. Dup originea geografic a capitalului, pot fi: a) investiii interne i b) investiii externe (sau strine). n lumea contemporan, investiiile strine au luat o amploare fr precedent, devenind ntr-un fel principala for motrice a globalizrii. n anii 1945-1985, volumul investiiilor directe strine a crescut anual cu 7%, acestea fiind de dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului mondial. n anii 1998-2002 ns, volumul acestora a crescut, n fiecare an, n medie cu circa 17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial rmnnd aceleai - de 3-4% anual. Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de nlocuire i b) investiii nete sau de dezvoltare. Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a capitalului scos din funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor, utilajului uzat I Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital fix i a stocurilor de capital circulant. In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite n ar, o parte din ele pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. n cazul Republicii Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli dect economiile fcute de moldovenii rmai acas. Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile coincid cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional disponibil, care este: V= C + L. Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete. Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In - investiiile nete; I investiiile de nlocuire. Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i nlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se numesc astfel deoarece includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de bani destinate amortizrii capitalului. Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei investiiile pot fi: a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor, n urma crora are loc sporirea volumului global de producie); b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament colar i medical etc); c) n locuine. Investiiile nete pot fi: a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc); b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i licene, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc. O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii cadrelor, sporirii gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular manual de teorie economic din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast lucrare, investiiile snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii; a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n stocuri, formate prin depozitarea produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea materiei prime, n cazul apariiei unor situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine. Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea economie, investiiile erau asociate cu imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor, mai cu seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se datoreaz, n primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b) 55

cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei. Astfel, n SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor a crescut de la 14% n 1980 pn la circa 28% n 2000. Factorii care influeneaz decizia de a investi Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt determinate de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a economisi este luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor. Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii este indicatorul pe baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului, imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii exist o relaie invers proporional. Aceast relaie poate fi reprezentat grafic (vezi Figura 12.4). Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali factori. Acetia snt: c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci i de a investi. d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile. e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete, de obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor. f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile. dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc sau foarte puin producia. Intrebarea 55. Cererea agregat: componente,factori de influen. Cererea agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este cerut ntr-un interval de timp n cadrul unei ec-ii.Cererea global de regul constituie suma cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i serviciilor produse de ec-ia naional a unei cumpere la un nivel dat al preurilor.ntruct cererea agregat se determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pu procurarea bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe elemente componente. Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al preurilor.Acest factor este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect prin intermediul altor variabile ec-ce,n cazul dat numite efecte.Acestea snt: efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc o sporire a cererii de moned n economie,ceea ce duce la creterea ratei dobnzii.Ca urmare a ridicrii ratei dobnzii,scade volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor de folosin ndelungat,care n mare parte snt procurate pe credit.Astfel,creterea preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,care la rndul su conduce la scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a bunurilor de folosin ndelungat. efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a consumului real sub influena modificrii preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul general al preurilor,scade valoarea real a activelor financiare ale populaiei,deoarece cu aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitaate mic de bunuri i servicii.n consecin,are reducerea consumului i deci i a cererii agregate. efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i import.Mrimea exportului net depinde de raportul dintre preurile naionale i preurile de pe piaa extern.Atunci cnd preurile naionale cresc,produsele externe devin mai ieftine n comparaie cu cele confecionate de ctre productorii autohtoni.Aceast situaie conduce la creterea importurilor i reducerea exporturilor.Astfel exportul net se reduce,ceea ce micoreaz cererea global. 56

Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o relaie negativ,un raport invers proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor asemenea mrimi variabile cum ar fi:efectul averii,efectul ratei dobnzii;efectul exportului net. Intrebarea 56. Oferta agregat. Modelele ofertei agregate. oferta global sau agregat r-t cantitatea total de bunuri i servicii pe care firmele intenioneaz i pot s o vnd ntr-o anumit perioad de timp,la un anumit nivel al preurilor.Cantitatea de bunuri pe care firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare,adic oferta global,depinde de mai muli factori i anume: nivelul mediu al preurilor pe economie-n acest caz ntre mrimea ofertei globale i nivelul general al preurilor exist o interdependen direct proporional.Adic,odat cu ridicarea preurilor,va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme. Mrimea ofertei globale se poate modifica i n funcie de ali factori dect preul.Printre acetia vom nominaliza,n primul rnd modificarea preurilor factorilor de producie,adic a muncii(salariile),a materiei prime,a echipamentului i utilajului,a informaiei.Astfel,o cretere a salariilor (o component important a costului de producie)va conduce la o reducere a cantitii de bunuri produse cu aceeai sum de bani i deci la o reducere a ofertei.Acelai lucru se va ntmpla cnd va crete preul la ceilali factori de producie,n cazul RM,materia prim pu industrie i resursele energetice,n principal importante.n ambele cazuri,cantitatea de bunuri produs i oferit spre comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti,va scdea. Creterea nsemnat a preurilor la factorii de producie.

Intrebarea 57. Modelul AD AS de echilibrul macroeconomic. In economie, toate fenomenele se afl ntr-o interdependen permanent. Schimbarea unui agregat macroeconomic modific, ntr-o direcie sau alta, ntr-o msur mai mare sau mai mic, alte mrimi macroeconomice. La nivelul unui produs, n urma confruntrii cererii cu oferta, se stabilete preul acestuia. Cum se stabilete ns nivelul general al preurilor n cadrul ntregii economii? Care snt condiiile ca acest nivel s rmn stabil o perioad mai ndelungat? Cum se poate menine un echilibru mobil ntre cererea global i oferta global aa nct nivelul general al preurilor s rmn neschimbat? La acestea, precum i la alte ntrebri asemntoare, gsim rspunsul analiznd modelul AD-AS, model care a devenit unul din instrumentele importante de elaborare a politicii economice. Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Curba AD descrie relaia dintre cererea agregat i nivelul general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul dintre Oferta agregat i, de asemenea, nivelul general al preurilor. Echilibrul macroeconomic se stabilete n punctul n care curba AD se intersecteaz cu curba AS . Rezult c echilibrul general se stabilete n punctul n care se intersecteaz curba AD i curba AS. Acest punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al preurilor spre care tinde economia. Intrebarea 58 . piata muncii si somajul. unul dintre indicatorii care reacioneaz deosebit de sensibil la fluctuaiile ec-ce,este rata omajului.Declinul produciei conduce la majorarea nr.de omeri n ar,iar avntul ec-ic contribuie la ocuparea deplin.Pu definirea fenomenului omajului pornim de la criteriile standard de definire a omerilor de ctre Organi-aia Internaional a Muncii(Veneia).Conform lor,o persoan pu a fi considerat omer trebuie s ndeplineasc simultan 4 condiii: S fie apt de munc; S nu aib loc de munc; S poat s nceap munca imediat; S fie n cutarea locului de munc. Dac primele 3 condiii sunt destul de simple,atunci ultima include un ir de aciuni concrete.Astfel persoana n cutarea unui loc de munc trebuie s fie nregistrat la Bursa Muncii,s se adreseze la patroni,s plaseze avizuri n pres i s reacioneze la ofertele propuse.omajul este un fenomen social ec-ic.Cnd o parte a forei de munc nu este ocupat n procesul de producie i de acordare a serviciilor.omerii de rnd cu angajaii formeaz fora de munc a 57

rii.n viaa real omajul se prezint drept depire de ctre oferta forei de munc a cererii la aceast for.Exist indicatori absolui i relativi de msurare a omajului. La indicatorii absolui se refer nr.omerilor n ar.Indicatorul relativ de baz este rata omajului.Ea se determin n ar ca ponderea omerilor la nr.total al persoanelor apte de munc. Formula: RATAom=Nr.omeri/Nr.apte de munc*100% sau Ur=U/L*100%

Intrebarea 59: Costurile omajului. Legea lui A. Ouken. Politici anti- omaj. Desfasurarea procesului de reforma a condus in Republica Moldova la manifestarea unor puternice tensiuni pe piata muncii, ca urmare fiind aparitia somajului. Somajul este un factor negativ. El impune conturi economice si neeconomice. La costurile economice se refera: costul social, consta in faptul ca in cea mai mare masura, anume somajul alimenteaza asemena fenomene ca crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania etc. Somajul este este un factor de instabilitate sociala si politica, capabil sa indrepte societatea pe calea cea gresita. Datorita efectului psihologic pe care il poate provoca asupra indivizilor si datorita problemelor sociale pe care le paote genera, apare costul social al somajului. costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de autoritatile publice si din cheltuielele pentru intretinerea oficiilor de plasare a fortei de munca. Indemnizatiile au ca scop nu numai asigurarea somerilor cu mijloace de subzistenta, dar si scopul de crestere a conditiilor necesare pentru recalificarea somerilor, pentru ridicare nivelului lor de instruire si reintegrarea acestora in cimpul de munca cu un potential profesional si intelectual mai mare. costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si cel real. Este evident ca in cazul somajului, nivelul productiei este mai scazut decit in cazul ocuparii depline. Costul dat se determina de pierderile productiei ca urmare a subutilizarii fortei de munca. Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana aflata in situatie de somaj isi reduce esential veniturile si este supus unei stari de depresie si stresuri puternice. Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a somajului, este insotita de o reducere a PNB cu 2,5-3% fata de nivelul productiei potentiale. Formula de calcul fiind (Y-y)/y = -*(U-Un) Y= PIB real y=PIB potential U=rata reala a somajului Un=rata naturala a somajuli =coeficientul sensibilitatii PIB fata de modificarea somajului ciclic (coeficientul lui Ouken).

Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute de gospodrii de fluctuaiile inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodrii. Politicile antiomaj pot fi mprite n dou mari categorii : politici pasive; politici active. Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale cror anse de angajare n munc au sczut considerabil prin plata direct a omerilor. 58

Politicile pasive cresc, ns, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar i datoria public, fapt ce constituie o surs inflaionist destul de puternic, avnd n vedere c deficitul bugetar se acoper sporind, de regul, oferta de bani, msur cu efect inflaionist direct. Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o persoan a devenit omer. Adepii unor astfel de politici motiveaz necesitatea acordrii ajutoarelor de omaj prin dou argumente. Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale omajului pentru care, pn la urm, omerii nu sunt vinovai. Al doilea este legat: de evitarea distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piaa forei de munc intervenia direct a statului. Cu toate acestea, tot mai puine ri, mai ales dintre cele mai puin bogate, sunt dispuse sa acorde uor ajutoare de omaj. Ajutoarele de omaj pot fi fcute mai puin atractive prin micorarea valorii lor, prin reducerea duratei lor sau prin ambele msuri. Cu toate acestea, nu s-a pus nc problema renunrii complete la astfel de politici. Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceast pia cu scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri principale: a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de munc prin plasare, consultan i orientare profesional, cursuri de pregtire i consultan intensiv pentru cei dezavantajai, asistent pentru a nlesni mobilitatea geografic .a. b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi meserii sau programe orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc; c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv prin acordarea de subvenii pentru pstrarea anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu stagiu ndelungat; alocaii pentru ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri de munc temporare n sectorul public .a. Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii .a. s se ntoarc n rndurile forei de munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare de omaj de ctre cei care nu caut asiduu locuri de munc. Astfel, prin plata condiionat a ajutoarelor de omaj se pot promova mai uor politicile active, de exemplu prin solicitarea unor dovezi de participare fr norm ntreag la o activitate sau includerea ntr-o schem de recalificare. De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru extrem de dificil, ci rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj. Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a omerilor, care este interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au cunoscut omajul pe termen lung i comportamentul economic fa de acetia.

Intrebarea 60. Piaa monetar i piaa financiar. PIAA MONETAR-este locul unde se fac tranzaciile cu moned,piaa pe care se vnd i se cumpr banii.Pe aceast pia,n urma confruntrii dintre cererea i oferta de bani,se stabilete preul banilor.n trecut,piaa monetar era una interbancar.De cteva decenii,din aceast pia fac parte i alte instituii financiare,cum ar fi fondurile de pensii,societile de asigurri etc.Piaa monetar este locul unde se ntlnesc cererea de bani,venit din partea agentilor economici i a statului i oferta de resurse monetare,venit din partea bncilor i a altor instituii financiare.Echilibrul pieei monetare se stabilete n urma confruntrii dintre cererea i oferta de moned.ntruct att cererea,ct i oferta de moned snt influenate de o mulime de factori,echilibrul pieei monetare este foarte dinamic i se modific foarte uor. Piaa monetar este o pia a capitalurilor pe termen scurt i foarte scurt Existena acestei piete este legat de faptul c unele bnci sunt beneficiare ale unui surplus de ncasri , iar altele au de efectuat un surplus de pli Piaa monetar nu este o pia localizat , tranzaciile acestei piee se ncheie prin telefon , telex , fax Piaa monetar se 59

deruleaz n principal la bncile care creaz moned , de la care se pot procura disponibilitile necesare pentru a face fa fluxurilor de pli De aceea se poate spune c piaa monetar este o pia a monedei centrale , adic a biletelor de bnci , a numerarului n general i a disponibilitilor n cont create la banca de emisiune Piaa monetar este o pia de lichiditi pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare Participanii la aceast pia sunt bnci , case de economii , societi financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilecie excedentare creditoare , cum sunt de regul casele de economii , casele de pensii , n timp ce altele , printre care bncile comerciale , instituiile de credit specializate sunt predominant debitoare Piaa monetar redefinete funcia de compensare a excedentului i deficitului de lichiditi Operaia pe piaa monetar cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de mprumut a unei sume de bani pn la ora 12 a zilei urmtoare Termenele pentru care se acord creditele s-au prelungit de la 24 de ore pn la 18 luni , cum rezult dintr-o practic mai veche italian pn la perioade cuprinse ntre o zi i 7 ani sau chiar 10 ani , cum atest practica i literatura francez mai recent.

Piata financiara are atat un rol economic, cat si unul social. Din punct de vedere economic acestea contribuie la dezvoltarea procesului investitional, iar din punct de vedere social, asigura protectia veniturilor economisite. Piata financiara are doua componente ale caror functiuni sunt diferite si complementare si anume piata financiara primara specializata in colectarea veniturilor economisite si piata financiara secundara care asigura mobilitatea si lichiditatea economiilor plasate. Piata financiara primara: Piata financiara primara asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe piata interna si cea internationala. Aceasta piata pune in legatura subiectii care dispun de un capital financiar excedentar propriu si care doresc sa plaseze acest excedent cu subiectii economici care au un deficit de resurse financiare, asadar piata financiara primara indeplineste functia de finantare, de alocare de capital financiar. Finantarea se poate realiza in mod direct sau indirect. Spre exemplu cand veniturile economisite de sectorul populatiei sunt superioare investitiilor realizate de subiecti, detinatorii de economii prin intermediul pietei financiare pot finanta direct deficitele financiare ale subiectilor economici solicitatori de capital financiar. Acest lucru se realizeaza prin cumpararea de fiecare persoana a titlurilor financiare emise de acestia. Acelasi lucru se poate intampla si cand anumite intreprinderi din sectorul productiv sau alte organisme financiare investesc mai mult decat economisesc, adica cumpara titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse. Cel mai mare solicitator de resurse in acest sistem de finantare il reprezinta statul si administratiile sale locale. Acest lucru se intampla in perioadele in care aceste entitati inregistreaza deficite bugetare si cum de cele mai multe ori sistemele bugetare se incheie cu deficite, nevoia de resurse este permanenta. Calea cea mai potrivita si neinflationista pentru acoperirea acestor deficite o reprezinta emiterea titlurilor financiare specifice pentru acoperirea golurilor de resurse. Finantarea nevoilor de resurse financiare ale subiectilor economici solicitatori se poate realiza si in mod indirect prin intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit titluri financiare pe piata financiara. Aceste organisme atrag pe de o parte resursele economisite si le plaseaza intr-un mod eficient spre cei care au nevoie de resurse. O resursa importanta de fonduri banesti la care apeleaza aceste organisme specializate o reprezinta anumite fonduri financiare constituite cu scopuri precise si folosite temporar in acest scop de finantare investitionala. Asemenea fonduri sunt fondurile institutiilor de asigurari sociale, fondurile caselor de pensii, fondurile caselor de salarii, fondurile caselor de concedii, etc. Pe piata financiara organismele financiare de intermediere asigura colectarea de capital financiar obtinand resurse financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le imprumuta intreprinderilor publice si private prin cumpararea titlurilor financiare emise de acestea. Piata financiara secundara: Piata financiara secundara asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise. 60

Schimbarea titlurilor de catre detinatorii acestora poate sa aiba loc din urmatoarele motive: - fie ca urmare a dorintei detinatorilor lor de a-si recupera fondurile inainte ca aceste titluri financiare sa ajunga la scadenta; - ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide in acel moment; - operatiunile speculative. Pe piata financiara secundara titlurile financiare pot fi valorificate chiar inainte de a aduce un avantaj financiar detinatorilor acestora adica inainte de a primi dobanzile sau dividendele. Se poate spune ca existenta pietei financiare secundare asigura detinatorilor de titluri financiare posibilitatea de a iesi de pe piata financiara primara cand doresc. Piata financiara secundara are si rolul de a asigura evaluarea permanenta a titlurilor financiare cotate la bursa prin confruntarea cererii cu oferta a titlurilor financiare si se stabileste cursul pe piata a valorilor negociate care reflecta de regula competitivitatea economica si financiara a emitentului de titluri financiare. Asigurand mobilitatea, lichiditatea si evaluarea permanenta a veniturilor economisite si investite in titluri financiare, piata financiara secundara asigura buna functionare a pietei primare. Asadar in concluzie, piata financiara secundara asigura redobandirea lichiditatii, adica a numerarului prin valorificarea titlurilor financiare. Intre piata financiara primara si piata financiara secundara exista o interdependenta absoluta, existenta uneia fara cealalta nu este posibila desi functiile lor sunt complet distincte. Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe piata financiara. Piata monetara. Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezindentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusului de plati pe care le au alte banci. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai: - prin creditul acordat intre banci; - prin cumpararea, de la diferite banci, a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi. O componenta a pietei monetare este piata valutara, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului. Intrebarea 61: Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cererii de bani. Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii: a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce presupune si cresterea cererii de bani c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza si cererea de bani d) Rata dobinzii Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii. J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale, cererea de bani pentru afaceri. Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de 61

bani exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii cu atit va fi mai mica cererea de bani. TEORIA CANTITATIV A BANILOR. Formulat de economitii clasici n ultima parte a secolului 19 i nceputul secolului 20, teoria cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca valoare nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului agregat. Trstura cea mai important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii nici un rol n influenarea cererii de bani. Ecuaia schimbului . Cea mai clar prezentare a teoriei cantitative a banilor i aparine lui Irving Fischer, care, n lucrarea Puterea de cumprare a banilor (publicat n 1911) examineaz legtura dintre cantitatea total de bani din economie (M) i volumul total al cheltuielilor cu bunuri i servicii (finale) efectuate ntr-o economie ( P x Y, unde P este nivelul general al preurilor, iar Y este venitul (oferta) agregat(); n acelai timp P x Y descrie valoarea PIB nominal). Viteza de rotaie a banilor este variabila care asigur legtura dintre M i P x Y i arat de cte ori ntr-un an o unitate monetar este cheltuit pentru cumprarea bunurilor i serviciilor produse n economie. V = (P x Y)/M Multiplicnd fiecare termen al ecuaiei cu M, obinem ecuaia schimbului: MxV=PxY (2) (1)

Ecuaia schimbului arat, astfel, cum cantitatea de bani n circulaie multiplicat cu numrul de rotaii realizate de o unitate monetar ntr-un an trebuie s fie egal cu venitul nominal, dar nu spune nimic despre modul n care modificarea lui M afecteaz P x Y. O cretere a lui M poate fi contrabalansat de o scdere a lui V, a.. M x V rmne neschimbat (i, consecutiv), P x Y rmne, de asemenea, nemodificat). Pentru a putea construi o teorie monetar bazat pe aceast ecuaie, este necesar identificarea i nelegerea factorilor care influeneaz viteza de rotaie a banilor. Iniial Fischer a formulat ecuaia schimbului utiliznd valoarea nominal a tranzaciilor din economie PT: M x VT = P x T , unde: P = preul mediu pe tranzacie T = numrul de tranzacii efectuate ntr-un an VT = PT/M = viteza de rotaie ntruct valoarea nominal a tranzaciilor T este dificil de msurat, teoria cantitativ a banilor a fost formulat n termenii ofertei agregate (Y), astfel: T se asum a fi proporional cu Y (T = vY, unde v = ct. de proporionalitate). Substituind vY pentru T, n ecuaia schimbului obinem MVT = vPY, i considernd V = VT/v obinem ecuaia (2). Fischer consider c determinante n influenarea modului n care indivizii realizeaz tranzaciile sunt instituiile din economie. Dac acetia utilizeaz cri de credit, cantitatea de bani necesar pentru efectuarea tranzaciilor generate de realizarea venitului nominal este mai mic (M scade relativ la P x V), iar viteza de rotaie (P x Y/M) crete. Dac, n schimb, este preferat plata cash sau cu cecuri (care sunt bani, n definiia utilizat aici) cantitatea de bani M crete i V scade. 62 (3)

Concluzia lui Fischer este aceea potrivit creia caracteristicile instituionale i tehnologice afecteaz viteza de rotaie de banilor, dar aceasta se produce lent n timp. Astfel, viteza de rotaie poate fi considerat relativ constant pe termen scurt. Teoria cantitativ a banilor Pornind de la ipoteza c viteza de rotaie este constant pe termen scurt, Fisher transform practic ecuaia schimbului n teoria cantitativ a banilor, potrivit creia venitul nominal este determinat exclusiv de modificrile cantitii de bani: dac M se dubleaz, M x V se dubleaz i la fel se ntmpl cu P x Y. Presupunnd preurile i veniturile perfect flexibile Fisher, la fel ca i economitii clasici englezi, considera c n condiii normale, oferta agregat produs n economie va fi realizat n condiii de ocupare deplin a forei de munc, ceea ce va face ca Y s fie relativ constant pe termen scurt. Teoria cantitativ a banilor afirm, astfel, c o dublare a lui M se va regsi invariabil, pe termen scurt, ntr-o dublare a lui P, oferindu-se astfel o explicaie a micrii preurilor. Creterea preurilor se datoreaz, potrivit teoriei cantitative a banilor, n exclusivitate modificrii cantitii de bani din economie. ntruct teoria cantitativ a banilor arat cantitatea de bani corespunztoare unui anumit nivel al venitului agregat, aceasta poate fi considerat drept teoria cantitativ a cererii de bani. Prin divizarea cu V a ambilor factori ai ecuaiei schimbului i rescrierea acesteia, obinem, astfel: M = 1/V x PY (4)

Cnd piaa monetar este n echilibru, cantitatea de bani deinut de populaie M este egal cu cantitatea de bani cerut Md. Considernd 1/V = k (constant, la fel ca i V) obinem: Md = k x PY (5)

Potrivit ultimei ecuaii (5), k fiind o constant, nivelul tranzaciilor generate de un nivel fix al venitului nominal PY determin cantitatea de bani Md cerut de populaie. Astfel, potrivit lui Fischer, cererea de bani este exclusiv o funcie de venit, iar ratele dobnzilor nu au nici un efect asupra cererii de bani. n opinia lui Fischer, banii sunt deinui numai pentru a fi utilizai n tranzacii, indivizii ne avnd libertate de a alege cantitatea de bani pe care doresc s o dein. Cererea de bani este determinat, n aceste condiii, de (i) nivelul tranzaciilor generate de venitul nominal PY, i de (ii) instituiile din economie care influeneaz modul n care indivizii conduc tranzaciile i care influeneaz, astfel, viteza de rotaie a banilor i, consecutiv, k.

Intrebarea 62. Oferta de moned. Multiplicatorul monetar .OFERTA DE MONED-r-t cantitatea de moned pus la dispoziia ag.ec-ci de sistemul bancar al unei ri.Principalii ofertani de moned sunt:BNM,Trezoreria i bncile comerciale.BNM emite,adic tiprete,banii cerui de pia.Bncile Comerciale creeaz ns ceam mai mare parte a masei monetare prin tiprirea monedei scripturale.Astfel n economiile contemporane,oferta de moned vine nu att din partea BN,care emite bani,ci mai ales din partea bncilor comerciale,n urma activitii specifice a acestora de a crea moneda scriptural.Oferta de bani pe piaa monetar poate crete sau se poate reduce.Exist factori care contribuie la reducerea ofertei de bani.Acetia sint: - Sporirea cantitii de bunuri i servicii destinate vnzrii. 63

- Reducerea vitezei de circulaie a banilor,cnd o unitate monetar intermediaz un nr.mai mic de tranzacii. - Creterea deficitului bugetar,care,de regul este acoperit de banii mprumutai de la sistemul bancar. - Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre menaje.Pu asigurarea stabilitii ec-ce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz n permanen oferta de moned,pu ca aceasta s nu depeasc necesitile reale ale ec-ei. - Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie pozitiv:odat cu creterea ratei dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata dobnzii se reduce,scade i oferta de moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la m2. Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ec-ce contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i dintre alte mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum i a gradului de ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie a unei mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol,care este litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta I.

Intrebarea 63: Echilibrul pieei monetare. Echilibrul pietei monetare se stabileste in urma confruntarii dintre cererea si oferta de moneda. Intrucit cererea si ofertade moneda sunt influentati de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este foarte dinamic si se modifica foarte usor. Echilibrul dintre cerere si oferta de moneda se stabileste in punctul unde rata dobinzii este aceeasi atit pentru cerere, cit si pentru oferta de bani.

Functionarea pietei monetare implica existenta unor raporturi de proportionalitate intre masa monetara (oferta de moneda) existenta in economie si cererea de moneda pe piata. Conditia realizarii echilibrului pietei monetare Echilibrul monetar de regula, este conceput, ca o stare a economiei, caracterizata prin existenta unui raport de concordanta intre masa banilor in circulatie si sumele de bani reclamate de efectuarea normala a operatiunilor economice care se realizeaza prin intermediul monedei. In procesul de realizare a echilibrului monetar sunt implicate o serie de variante si legaturi cauzale intre ele, care reflecta influentele reciproce 717d33h ale modificarii cererii si ofertei de moneda, pe de o parte, si celelalte marimi economice, pe de alta parte. Echilibru pe piata monetara implica egalitatea intre ofertele de bani si cererea de bani. Se presupune ca nivelul preturilor este dat, fiind p 0 , si nivelul venitului real este dat, adica Y = Y0 . In conditiile in care nivelul preturilor si nivelul venitului real sunt date, cererea de bani depinde de rata dobanzii, iar echilibrul pietei monetare indica dobanda de echilibru si cantitatea de bani, pentru p 0 si Y0 . 64

Conditia de echilibru pe piata monetara este ca oferta reala de bani M / p sa fie egala cu cererea de bani: (8.40) Inlocuind pe M cu expresia ofertei de moneda si notand p = p 0 si Y = Y0 vom obtine: (8.41) Din ecuatia (8.41) se observa ca, in conditiile in care nivelul preturilor si al venitului sunt date, cererea de bani depinde numai de rata dobanzii. Ecuatia (8.41) exprima echilibrul pietei monetare, in functie de rata dobanzii si de celelalte variabilele ce influenteaza cererea si oferta de bani. Echilibrul pietei monetare poate fi redat grafic prin fig. 8.5.

Fig. 8.5. Echilibrul pietei monetare. In fig. 8.5 functia cererii de bani este reprezentata prin curba descrescatoare L (pentru un nivel dat al venitului real), iar curba crescatoare M reprezinta functia ofertei reale de bani, in conditiile cand i s , r R , s 1 ,q si p 0 sunt date pentru o anumita baza monetara`H . Curba ofertei este crescatoare, deoarece, in conditiile unui stoc dat de moneda forte, bancile prefera sa pastreze mai putine rezerve, pe masura ce dobanzile cresc. Astfel ca, la dobanzi mai mari, ponderea rezervelor scade, iar valoarea multiplicatorului se majoreaza. Rata de echilibru a dobanzii i 0 , precum si masa monetara de echilibru, M 0 / p , sunt atinse in punctul Eq . Daca baza monetara creste printr-o achizitie pe open market cu o valoare D H , curba M se va deplasa la dreapta, la M, facand ca masa monetara sa sporeasca la M/ p reducand rata dobanzii de i 0 la i . Deoarece dobanzile scad, valoarea multiplicatorului scade, ca rezultat al cresterii lui H . Dar, desi scade dobanda, masa monetara creste indiscutabil. Noul echilibru al pietei monetare este in Eq. Echilibrul pietei monetare este afectat si de modificarea ratei scontului. Atunci cand rata scontului creste, bancile au tendinta de a pastra rezerve mai mari, deoarece este mai costisitoare lipsa de rezerve, decat pastrarea lor. In acest mod se evita costurile ridicate ale imprumutului. Ca urmare a majorarii ratei scontului, pentru orice nivel al dobanzilor de pe piata i , multiplicatorul scade, iar curba ofertei M se deplaseaza la M. Echilibrul pe piata monetara se restabileste in Eq, ceea ce inseamna ca dobanda de pe piata creste la i , iar cantitatea de bani reali scade la M / p . Rezulta ca majorarea ratei scontului reprezinta o politica monetara contractionista. 65

Intrebarea 64: Creditul i Sistemul bancar. Creditul a aparut inca in Antichitate, dar sa impus ca una din cele mai importante componente ale vieti economice odata cu trecerea la capitalism, adica in sec.XIV-XV. Creditul este o relatie de acordare a banilor cu imprumutul, in conditia de rambusare a acestora si ale platii serviciului acordat. Subiectii operatiunii de credit sunt debitorii si creditorii. Creditorii sunt persoanele care ofera ca imprumut banii, iar debitorul este persoana care beneficiaza de credit, si care urmeaza sal achite la un termen stabilit in viitor cu achitarea dobinzii aferente. Asfel, cele 2 principii de baza a opreatiunii de credit sunt: rambursarea resurselor imprumutate, plata pentru serviciul acordat (dobinda). Prin intermediul creditului, mijloacele materiale si banesti disponibile ale populatiei, intreprinderilor si statului sunt adunate, concentrate si utilizate pentru dezvoltarea domeniilor care aduc mai mari profituri. In economia contemporana, creditul indeplineste urmatoarele functii: functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in econimie si redistribuirea sub forma de credit spre anumite ramuri ale econimiei si sectoare care au nevoie de fondurile date. functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri importante functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre domeniile pe care statul le considera prioritare. Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in economie, va creste si masa monetara in circulatie Clasificarea creditelor: din punct de vedere al obiectului imprumutat 1. credit comercial, aparut inca in Italia in sec.XII-XII, este un credit acordat de o intreprindere, de obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea plati la o data ulterioara. Instrumentul creditului este polita (sau cambia), adica un titlu de credit prin care imprumutantul se obliga in scris, sa restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau serviciului, cu sau fara remunerare. Obiectivul creditului comerciale este de a accelera obtinerea profitului, acest tip de credit este limitat atit dupa marime, cit si dupa raspindire, cu toate ca mai exista si astazi, creditul comercial a fost inlocuit cu cel bancar. 2. credit bancar, este deja un imprumut acordat de catre o institutie specializata (banca) unei intreprinderi sau populatiei, numai in bani si pe un termen mult mai mare, in marimea solicitata de debitor capabil sa-l ramburseze. 3. Credit de consum, este acordat de intreprinderile comerciale in principal manejele, p/u procurarea cu plata in rate a bunurilor de folosinta indelungata. Solicitantul prezinta documente ce atesta capacitatea lui de plata si achita o parte din bunul procurat, apoi lunar achita o suma anumita din acest pret. 4. Creditul obligatar, este forma de credit in care in calitate de creditor apara persoanele fizice sau juridice, iar in calitate de debitori apar institutii statale care emit obligatiuni. 5. Credit ipotecar, este un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri si terenuri). Din punct de vedere al termenului de acordare: la vedere; la termen (scurt, mediu si lung) Din punct de vedere al ariei geografice: intern si extern Din punct de vedere al scopului: ipotecare, investitionale, de consum, bancare, de export, agricole etc Din punct de vedere al unitatii monetare: in MDL si in valuta straina Din punct de vedere al ratei dobinzii: ca rata fixa si flotanta Din punct de vedere al modalitatii de acordare: intr-o singura transa si linii creditare Din punct de vedere al debitorului: p/u persoane fizice, juridice, banci, stat 66

 Din punct de vedere al rambursarii: in rate egale sau integral Sistemul bancar reprezinta ansamblul institutiilor autorizate sa efectueze operatiuni bancare pe teritoriul unei tari. Aceste institutii sunt entitati economice specializate pe comertu1 cu bani, precum si pe furnizarea de produse si servicii bancare, avand drept scop al activitatii desfasurate obtinerea de profit. Sistemul bancar este format din 2 compenente: Cadrul institutional=totalitatea institutiilor care formeaza sistemul bancar Cadrul juridic=totalitatea actelor normative care reglementeaza activitatea institutilor bancare Banca este o institutie de credit abilitata cu dreptul de a atrage mijloace temporar libere ale peroanelor fizice si juridice, acordarea de credite, efectuarea operatiunilor valutare si cu hirtii de valoare, precum si prestarea altor servicii bancare. Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din: Banca Centrala, care are urmatoarele functii: a) De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si monedei divizionare. Prin functia data are loc reglementarea cantitatii de bani necesare pentru functionare normala a economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii b) De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile principale de activitate a institutiilor financiare prin setul de acte normatice si regulamente elaborate de Banca Centrala c) Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale, fiecare banca este obligata sa creeze o rezerva proportionala cu marimea depozitelor sale, fond care se pastreala pe un cont la Banca Centrala. d) Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului. e) Agent fiscal al statului f) Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare g) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii, fondurile de investitii, cooperativele de credit), cu urmatoarele functii: a) Acceptarea de depozite b) Acordare de credite c) Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare d) Efectuarea operatiunilor valutare e) Efectuarea diferitor plati si decontari etc. Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din sistemul bancar, activitatea bancara este destul de rentabila. Intrebarea 65: Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente. Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare si de creditare, si indreaptare spre reglarea dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de plati. Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de stat in derularea proceselor de reproducere a marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de catre Banca Nationala a Moldovei, in comun acord cu Gurvernul si principalele ministere de profil. Ea se elaboreaza de legislativ, de regula pe o perioadade 1 an de zile. In scopul realizarii obiectivelor politicii, BNM influenteaza asupra starii pietii de capitaluri si asupra rotatiei monetare. Influentind asupra volumului de creditare a Bcomericale si asupra volumului masei monetare, BNM influenteaza asupra procesului de investitii de capital, asupra nivelului pretului si asupra altor factori care influenteaza economia natioanala. Exstia 2 tipuri de politici: De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de crestere a volumului de masa monetara. Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura economica se dezvolta rapid se face cu scopul de a nu a produce criza de supraproductie. 67

De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre marirea volumului masei monetare. Ea se realizeaza in conditiile in care se micsoreaza volumul productiei monetare al marfurilor si serviciilor si creste somajul. Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite: Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara doreste sa evite somajul puterinc si mizeria care o produce in rindul oamenilor precum si pierdere esentiala de productia pe care o poate realiza. Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este departe de acest lucru. Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce valoarea preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza, datorita unui proces care se afla in afara controlului lor. Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare intermediaza alte tranzactii economice, se pune intrebarea cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atit de mult in cursul anului sau chiar in citeva luni? Un raspuns posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta pretul banilor nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul marfurilor similare din alte tari este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si transportului . Rata inalta a cresterii economice, Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor intrumente: 1. Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si scurt (creditelele overnight, facilitatile de lombard, operatiunile REPO) 2. Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva obligatorii, care se formeaza de la totalul depozite atrase si servesc pentru mentinerea lichiditarii bancii. 3. Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de operatiuni pe piata deschisa: de vinzare si cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO de cumparare si vinzare. Intrebarea 66 .Inflaia i procesele inflaioniste. Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial, inflatia era considerat ca un fenomen strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a cantitatii de bani aflate in circulatie. In ultimul timp insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o multime de factori de natura diferita. Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se incalca echilibrul dintre cererea si oferta agregata. Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de diminuare a puterii de cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu oricare crestere a preturilor, ci doar o crestere a nivelului mediu al tuturor preturilor. La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile individuale vor creste si vor scadea de mai multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza cresterea pretului individual al produsului, ci a nivelului mediu al tuturor preturilor. Deseori preturile medii ramin stabile, iar preturile individuale fluctuiza in sus si in jos. Cel mai important indicator de masurare a inflatiei este indicele pretului de consum (IPC), care est calculat lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie unde exstie sute de mii de preturi, urmarirea variatiei fiecarui din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie. Pentru calcularea IPC se foloseste cosul de consum, in care se includ preturile la pricipalele bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le monitorizeaza si calculeaza lunar. IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui cos de bunuri si servicii, care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic. Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul anului trecut 68

Alaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele pretului producatorului IPP, deflatorul PIB. Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf= perioada curenta, iar IPCo este pentru perioada de baza. Cauzele inflaiei i formele inflaiei. Inflatia este un fenomen generat de o multime de factori, atit monetari cit si nemonetari, aflati intro interdependenta functionala foart strinsa. In aceste conditii nu se stie niciodata care este factorul primordial si care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In aceasta ordine de idei, economistul francez Michel Dedier constata ca ca a cauta vinovatul de inflatie este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu picatura de apa care le impinge pe celelalte. Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint: Cresterea masei monetare peste limitele necesare Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la factorii de productie, in special al salariilor Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata) Cauza de natura psihosociala Tipurile inflatiei: Dupa evolutia ratei inflatiei: Moderata (4-9%) Galopanta (10-15%) Hiperinflatie (peste 50%) In dependenta de cauzele inflatiei: Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei unitati de produs, care nu sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele principale ale acestui tip de inflatie este modificarile neasteptate ale ofertei, intervenite in urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la bunurile de importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie. Crizele petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca cresterea cheltuielelor totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF, la consecintele de aceiasi ordin conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile dureroase ale economiei. Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei, dupa care oferta total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si servicii, are loc cresterea pretului conform legii generela e preturilor. Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si a fluxurilor financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia poate fi adusa de peste hotare odata cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale, petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si atunci cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor. Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista. 69 *100%, unde IPC1 este pentru

Costurile inflaiei Consecintele sau costurile inflatiei sint preponderent negative. Ele vizeaza intrega societate, afectind in primul rind veniturile reale ale populatiei, precum economiile si consumul. In linii mare, aceste efecte sunt: Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci reducerea consumului, in conditiile inflatiei, veniturile nominale ale populatiei pot ramine aceleasi sau cresc, pe cind veniturile reale care exprima cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi procurate cu veniturile nominale scad. Masura reducerii veniturilor reale depinde de rata inflatiei. Inflatia depinde de reducerea puterii de cumparare a salariatilor si a persoanelor cu venituri fixe, cum ar fi: pensionarii, studentii care traiesc din burse sau chiar angajatii din sectorul public. Odata cu reducerea consumului si deci a cererii agregate, intreprinderile isi reduc activitatea de producere, fapt ce contribuie la scaderea gradului de ocupare al bratelor de munca, la cresterea somajului. Descurajarea investitiilor si a economiilor, prin intermediul sistemului bancar, fapt ce duce la ingustarea bazei financiare a investitiilor si in conseconta, a posibilitatilor de crestere economica. Sunt descurajate investitiilor pe termen lung si sunt incurajate cele cu caracter speculativ si cu rezultate banesti imediate. Aprofundarea deferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea celor puternici, asta se intimpla nu numai din cauza ca unele persoane au venituri fixe, iar celelate variabile, ci din motivul ca nu toate preturile nu cresc in egala masura, iar structura consumului difera mult de la o categorie sociala la alta. In timpul inflatiei este bine sa imprumuti bani si in nici un caz sa impumuti cuiva bani, creditorii pierd deoarece sumele de bani intoarse de catre debitori sint depreciate, puterea lor de cumparare este mai mica. Si in favoare agentilor economici cu profituri variabile (dividende, renta, profitul), redistribuirea se face in favoarea muncitorilor cu venituri mici si fixe. Astfel, prin redistribuirea veniturilor indetrimentul majoritatii populatiei, inflatia aprofundeaza diferenta sociala, contribuie la polarizarea societatii, fenomen ce are consecinte negative la dezvoltarea economica. Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte monede, Scaderea volumului de productie si deteriorarea calitatii lui, deoarece in timpul inflatiei agentii economici care obtin venituri suplimentare de la cresterea preturilor, nu mai sunt motivati sa reduca din costul de producere, si sa ridice calitatea bunurilor confectionate, sa diversifice si largeasca productia. Inrautatirea relatiilor economice cu strainatatea, atunci cind se depreciaza moneda nationala, marfurile nationale devin mai ieftine pentru straini, ceea ce favorizeaza exporturile. Mai apoi, in urma cresterii nivelului preturilor in moneda nationala, scade esential volumul de export, mai ales in cazul dependentii semnificative de import de resurse energetice si de materia prima. Treptat exporturile scad, iar prin importuri de descurajeaza producerea interna a bunurilor Dezorganizarea vietii economice in ansamblul ei, unde devine imposibil efectuarea unei planificari reale a activitatii intreprinderii, deoarece nu se stie cum vor evolua preturile. Apar noi dezechilibre intre ramuri, intrucit preturile nu cresc proportional la toate bunurile si serviciile. In fine, intrucit toata lumea nu mai are incredere in bani si vor cit mai repede sa se debarasese de ei, are loc dezvoltarea barterului sau trocului. In societate se creaza o atmosfera de neincredere si de neliniste, de nemultumire si de nesiguranta. Se inteteste revoltele sociale, pacea sociala este perturbata, fapt care limiteaza si mai mult dezvoltarea economica. Intrebarea 67: Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Politici de combatere a inflaiei. Ritmurile este determinata de plotica monetar-creditara promovata de stat. Este bine cunoscuta dependeta macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si sporirea ratei inflatiei. Aceasta corelatie este determinata de raportul 1:1, adica sporirea masei monetare cu 1% provoaca o crestere a nivelului de inflatie cu 1%. La rindul ei, sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei nominale a dobinzii cu 1%. Aceasta corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi exprimata prin ecuatia lui Fisher.i= r + e (i=rata nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate)

70

De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste, intre inflatia cererii si ofertei, precum si dintre rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice obtinute de catre savantii economisti in anii 50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o corelatie inversa dintre rata somajului si rata inflatiei. Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips rata inflatie e+r

formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde = ritmul real al inflatiei e = inflatia inticipata U = rata reala a somajului Un = nivelul natural al somajului (5-6%) E = modificarea ofertei datorita socurilor = parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata inflatiei la somajul ciclic (2,5-3,5) Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori: Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia deja examinata, ritmurile inflatiei depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia anterioara influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta asupra salariilor si a preturilor Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural, adica de la somajul ciclic (U-Un). Somajul redus contribuie la cresterea inflatie. Modificarile radicale ale ofertei ( E), Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru reglementarea social-economica din SUA si alte state occidentale. Majoritatea economistilor pornesc de la faptul ca modificarile salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie, iar modificarea ratei somajului in alta directie. Stagflatie=cresterea concomitenta a ratei somajului si inflatiei. Majoritatea economistilor sunt de parerea ca ea este aplicabila pe perioada scurta de timp si pun la indoiala existenta ei pe termen lung. Poltici antiflaioniste. Fiind un fenomen complex, generat de o multime de factori, inflatia nu poate fi eliminate printr-o singura lovitura cu un singur instrument. De obicei, inflatia cedeaza, in urma unui asediu de lunga durata (2-3 ani), prin untilizarea unui arsenal de instrumente administrative, monetare si economice. Obiectivele politicii antiiinflationiste: protectia agentilor economici si a populatiei impotriva inflatiei, restabilirea echilibrului general prin reducerea cererii si stimularea ofertei agregate. Protectia agentilor economici si a populatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumparare a banilor se face cu umatoarele instrumente: indexarea salariilor si pensiilor, in unele cazuri se indexeaza si depunerile banesti. Indexarea contribuie la perpetuarea inflatiei prin cerere, si este pe larg folosita in lumea contempoarana. Subventionarea preturilor la unele produse de prima necesitate , cum ar fi laptele, piinea si zaharul. Masura data este pe larg folosita in lumea socialista, desi sunt si folosite si de tarile cu economii dezvoltatre. Controlul cererii agregate, se infaptuieste cu un intreg sistem de instrumente, atit fiscale si monetare, cit si administrative. Pentru reducerea cererii globale, statul poate reduce cheltuiele publice, dificitul bugetar si datoria publica. Ca urmare scade consumul public si cel privat, care sint componente ale cererii agregate. Sau alta masura fiscala ar fi marirea impozitelor si a taxelor, care deasemenea descurajeaza cerea globala. Sau marirea rezervei obliatorii, ca urmare a reducerii banilor din circulatie. 71

Politica de sustinere a ofertei, prin sustinerea si incurajarea productiei interne, atragerea de noi investitii straine, statul stimuleaza oferta si deci contribuie la stabilirea echilibrului dintre cererea si oferta agregata. Acest obiectiv este realizat prin imbunatatirea climatului investitional, prin reducerea impozitelor si a taxelor, prin incurajarea economiei si a investitiilor productive. Intrebarea 68. Bugetul de stat i elementele sale. Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat.Bugetul este o noiune ntlnit tot mai des n vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare.Un buget este o previziune a veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent economic pu o perioad de timp,de regul,pu un an.n acest sens,putem vorbi despre bugetul de familie,bugetul ntreprinderii,bugetul diferitelor ministere,bugetul universitii,bugetul local,bugetul de stat.BUGETUL DE STAT este un document o lege votat de parlament,n care snt nscrise cheltuielile statului i veniturile necesare pu acoperirea acestora.Bugetul de stat prevede,de asemenea,modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii aciunilor ntreprinse de ctre organele de stat centrale i organele locale.O form specific de buget snt fondurile extrabugetare.Acestea snt nite resurse bneti ale statului care au o destinaie bine determinat,dar care nu snt incluse n bugetul de stat.Cel mai cunoscut din aceast categorie de fonduri este fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul guvernului sau bugetul central,i bugetele organelor administrative locale.Bugetul central mpreun cu bugeteleorganelor puterii locale formeaz bugetul consolidat.Bugetul de stat este elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre parlament.El mai este numitlegea finanelor,astfel prevede i autorizeaz cheltuielile i veniturile statului.La temelia elaborrii bugetului de stat sint puse 4 principii de baz: Anualitatea-nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui vizeaz doar cadrul anului respectiv.Veniturile i cheltuielile prevzute de bugetul de stat snt valabile doar pu durata de timp votat de parlament,adic pe durata unui an. Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i cheltuielile pu anul viitor. Universalitatea-bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de stat.Acest fapt faciliteaz efectuarea controlurilor din partea parlamentului. Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile statului tre s fie egale cu veniturile acestuia. Intrebarea 69. Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului. IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat,n mod obligatoriu,pu a-si acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile i regulile care i oblig pe ceteni s plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul fiscal.Ag.ec-ci care pltesc impozite se numesc contribuabili.Funciile: - F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei se formeaz veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice. - F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau reducnd impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate,acordnd anumite nlesniri fiscale,statul are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea ec-c,de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a ncetini ritmurile de cretere a altora. - F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea inegalitilor sociale. Clasificarea: a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale. b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat. c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte). SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a raportului ntre mrimea venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au constituit 3 forme de impozitare i trei sisteme de impozitare: 72

 Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogai. Impozitul Regresiv-presupune reducerea ratei impozitrii pe msur creterii veniturilor.Acest tip de impozit este folosit ca un instrument de lupt contra evaziunii fiscale i de lrgire a ariei de impozitare. Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de 15% indiferent de mrimea venitului obinut. n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit indiferent de mrimea venitului. Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de aceea n lumea contemporan el a devenit predominant.n cazul impozitului progresiv,un anumit minim de venit nu este supus impunerii.

Intrebarea 70. Deficitul bugetar i metodele de finanare. Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de vedere al soldului bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de: 1) buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero; 2) buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv; 3) buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ. n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar . Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat cnd cheltuielile depesc veniturile. Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice. Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i anume: a) recurgerea la mprumuturile interne; b) folosirea veniturilor provenite din privatizare; c) emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani; d) folosirea mprumuturilor externe. n Republica Moldova, n ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din privatizare, precum i din mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de privatizare nu a luat sfrit, la o asemenea metod s-ar putea recurge i pe viitor.

Intrebarea 71. Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente. Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, cile i mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitii si dezvoltrii ec. Scopuri ale politicii bugetare sunt: * finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului bugetar; * finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia reprezint hrtiile de valoare de stat; * majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele administrative publice a reelei instituiilor bugetare; * implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei publice interne i externe; * determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice. Direciile politicii bugetare sunt: 73

* realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice; * centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei; * restructurarea datoriei publice; * inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor; * trecerea crizei bugetare. Politica fiscal. Curba Laffer Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul sistemului taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la nivel agregat. Politica fiscal este politica statului n domeniul impozitelor i taxelor. Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei fiscale. ns, n pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai puin eficient sau chiar ineficient. Politica fiscal se considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile economice i investiiile i asigurnd respectarea principiului echitii sociale. n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre impozitele directe i cele indirecte, ntre persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite pturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirectecu totul altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al inflaiei, mai bine se potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al preurilor. n acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice snt mai mult motivate s aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare. Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a presiunii fiscale. Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest indicator reflect partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul de stat. Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac n anul 1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus simitor n ntreaga lume.) Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor efectuate de ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie special, cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un punct oarecare, care difer de la o ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi ns creterea presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor. Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n asemenea condiii activitatea economic devine puin atractiv i muli ntreprinztori i prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt justificate. Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii economice. Astfel: n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor. n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune). 74

Intrebarea 72.Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale Dupa ce am prezentat instrumentele politicii fiscale si efectele ei asupra scopului principal si anume schimbarea cererii agregate, sa analizam mai detaliat mecanismele economice prin intermediul carora aceste instrumente si transmit efectele. Se poate spune ca fiecarui instrument i corespunde un anumit mecanism, care se pune n miscare n momentul n care economia percepe o schimbare n marimea instrumentului respective Efectul de ansamblu ce se obine n urma schimbarii marimii unui anumit instrument de politica fiscala se masoara cu ajutorulmultiplicatorului asociat instrumentului respectiv , n timp ce influenele care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice si care sunt declansate de modificarea valorii unui anumit instrument politic sunt reprezentate prin intermediul efectului de transmisie asociat instrumentului respectiv. Pentru a introduce att multiplicatorii, ct si efectele de transmisie asociate instrumentelor politicii fiscale vom considera urmatorul model macroeconomic al unei economii nchise, care include un sector guvernamental. D=C+I+G C=C0+cyYD YD=Y+TR-T T=T0+t yY psbr=G+TR-T Y=D ; 0ty1 ; C0>0, 0<cy<1 (4.1) (4.2) (4.3) (4.4) (4.5) (4.6)

Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru prezentat n capitolul I, utilizeaza notaiile deja introduse, psbr reprezentnd necesarul de mprumut al sectorului public (guvernamental). Se observa ca, n acest model, se face distincie ntre cererea guvernamentala de bunuri si servicii, G, si plaile transferabile TR. Suma acestora determina cheltuielile guvernamentale. Daca din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scadem veniturile guvernamentale obinute din impozite si taxe T, obinem necesarul de mprumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul minus, reprezinta deficitul bugetar guvernamental. Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat, a valorilor de echilibru a sase variabile endogene, Y, D, C, YD, T si psbr, n funcie de modificarile ce au loc n trei variabile exogene, G, I si TR. Logica modelului poate fi descrisa n modul urmator: Firmele utilizeaza factorii de producie (munca, capital s.a.) nchiriai de la gospodarii pentru a realiza un produs omogen. Acest produs este cerut, pentru consumul final, de catre gospodarii si guvern si pentru consum intermediar (investiii), de catre firme. 75

Singura componenta endogena a cererii agregate este consumul gospodariilor, care depinde de venitul disponibil, deci acel venit care ramne la dispoziia gospodariilor dupa ce ele platesc impozitele si taxele si primesc transferurile guvernamentale. Vom considera ca firmele produc ceea ce se cere la preuri fixate (rigide). Echilibrul pe piaa bunurilor si serviciilor are loc atunci cnd cererea agregata este egala cu oferta agregata. Guvernul taxeaza gospodariile si utilizeaza venitul astfel obinut pentru a cumpara produsul realizat de firme si a efectua plai transferabile catre gospodarii. El are un buget echilibrat cnd veniturile sunt egale cu cheltuielile. Altfel, daca cheltuielile sunt mai mari dect veniturile, apare un deficit bugetar care trebuie acoperit prin mprumuturi guvernamentale. n caz contrar, exista un excedent bugetar, din care guvernul plateste dobnda la datoria publica contractata anterior sau chiar poate proceda la reducerea nivelului datoriei publice. Intrebarea 73. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic. Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari sectoare: sectorul real i sectorul monetar. Primului sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt cererea agregat cu oferta agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de bani. Aceste dou sectoare (dou piee) se afl ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se numete echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o sintez a acestor dou sectoare, real i monetar. Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre economistul englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simplificat (modelul ADAS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se mai numete modelul keynesist generalizat". Componentele de baz ale modelului IS-LM snt: curba IS (ce reprezint raportul investiii(I) si economii (S)") i curba LM (ce reprezint raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani). Curba IS reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real al economiei, iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest model permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee. Curba IS (investiii-economii) Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai mare msur, de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea i modernizarea aparatului productiv existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii agenii economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n condiiile cnd rata dobnzii este joas, partea veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va contribui la sporirea venitului naional. Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru. n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional, pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1 economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului naional. Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2, dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar venitul naional va spori i el pn la Y2. 76

Intrebarea 74. Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM. Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar. Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general. n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i economii. Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional. ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului venitului naional.

Intrebarea 75. Creterea economic. Factorii creterii economice. Creterea ec-c r/t un proces de sporire continu pe termen lung a cantitilor de mrfuri i servicii fabricate la nivel de ramur,ntreprindere,ec-ie naional sau ec-ie mondial. Teoria cr.ec-ce s-a aflat n atenia tuturor doctrinelor ec-ce de la A.Smith i Carl Marx pn la economitii contemporani. nc n anii30 sec XX,cr.ec-c devine un domeniu special de cercetare ec-c.Autorul conceptului de cretere ec-c n calitate de proces de cretere durabil a produciei la diferite niveluri este considerat economistul englez Roz Harrod.n perioada postbelic asigurarea cr.ecce evine obiectul de baz al tuturor guvernelor lumii.n lumea contemporan ritmurile de cretere ec-c au devenit principalul indicator al performanelor ec-ce ale fiecreiec-ii naionale.Din acelai punct de vedere se apreciaz i eficiena guvernrii.Dinamica macroeconomic este exprimat nu doar prin no.de cr.ec-c,dar i prin no.de dezvoltare ec-c i progres ec-ic. De obicei cr.ec-c este exprimat prin sporirea PIB(PNB)total sau pe cap de locuitor,precum i a venitului naional pe cap de locuitor.n lit.ec-c occidental se observ tendina de a identifica cr.sau dezvoltarea ec-c cu progresul ec-ic.Spre ex economistul englez Artur Lewis,laureat al premiului nobel,n lucrarea sateoria cr.ec-ceafirm:subiectul esenial al acestei cri este cr.produciei pe locuitor.Aceeai tendin se menine i la economistul francez Colin Clark.Analiza efectuat de ec-tul francez Fr.Perroux aduce un raport decisiv n teoria ec-c.Cr.ec-c r-t n viziunea savantului:mrimea durabil a dimensiunii unei uniti ec-ce realizat prin schimbri de structur i eventual de sisteme nsoit de progrese ec-ce.Cr.ec-c cuprinde aspectele cantitative nu numai la nivelul unei subramuri dar i a ntregii ec-ii naionale.ns nu orice sporire a dimensiunii este sinonim cu cr.ec-c,dar numai cea durabil susinut n decursul unei perioade ndelungate de timp.Spre deosebire de cr.ecc,dezvoltarea ec-c,Fr.Perroux o definete:ansamblul schimbrilor n structurile sociale care genereaz o relaie de antrenare reciproc ntre populaie i aparatul productiv.Motivele cr.ec-ce:cr.populaiei;legea cr.necesitilor i diversificarea lor.

Tipurile de cr.ec-ca si indicatorii ei. n general,prin cr.ec-c se subnelege deplasarea spre dreapta a curbei posibilitilor de prodducie.Se au n vedere posibilitile de cretere att a vol.de bunuri de consum i a serviciilor,ct i a vol.de investiii.Cu alte 77

cuv.cr.ec-c se realizeaz prin sporirea cantitii factorilor de producie utilizai n ec-ie i prin creterea productivitii lor.Ca urmare se nregistreaz o majorare a cantitilor bunurilor de consum create,ct i o sporire a bunurilor de investiii.Creterea ec-c exprim micrile de lung durat.Totui pu un interval de timp limitat,cr.ec-c poate fi de m.multe tipuri i anume: a)cr.ec-c pozitiv ce exist atunci cnd cantitatea total de bunuri i PIB pe cap de locuitor sporesc. b)cr.ec-c negativ care se exprim prin reducerea cantitii de bunuri i a PIB pe cap de locuitor. c)cr.ec-c zero se manifest n cazul n care producia de bunuri nu se modific,rmine neschimbat. n viaa real se mai ntlnete i o cr.ec-c nominal.Ea exist atunci cnd sporete doar mrimea valoric a PIB,fr o cr.a PIB n expresie fizic.Aceast form de cr.ec-c se datoreaz modificrii preurilor.Dei pu o perioad scurt de timp cr.ec-c poate fi negativ sau zero,pe termen lung ea rmine mereu pozitiv.Deasemenea tipurile de cr.ec-c pot fi divizate i dup alt criteriu.Conform lui st cunoscute 2 tipuri de cr.ec-c: 1)extensiv-const n faptul c sporul produsului naional se efectueaz pe contul atragerii unor poriuni suplimentare a factorilor de producie(capitaluri suplimentare,for de munc,terenuri arabile) 2)intensiv-se efectueaz pe contul aplicrii factorilor de producie perfecionai(a tehnologiilor noi pe contul implementrii inovaiilor n procesul de producie). n rezultatul intensificrilor este nu doar sporirea vol.de producie,dar i perfecionarea calitii ei.Se poate afirma c tipul de cr.ec-c intensiv mizeaz n special pe modificrile calitative ale factorilor de producie,iar cel extensiv pe modificarea lor cantitativ.n istoria ec-c nu sunt cunoscute exemple de existen a unuia dintre tipurile de cr.ec-c menionate,n stare pur,totodat are loc o combinare ntre ele.Ex:n anii 70-80 ai sec.XX n fosta URSS sporirea produsului naional se asigura doar n proporie de 20-30% pe contul timpului intensiv. Indicatorul analogic pu rile industrial dezvoltate constituia m.mult de 50%.Cr.ec-c este msurat n principal cu ajutorul indicatorului produciei materiale i a serviciilor.De regul,cel mai important indicator de msurare a cr.ec-ce este ritmul anual de cr. A PIB calculat n ec-ia naional i pe cap de locuitor.Msurarea se face prin compararea mrimii PIB la inc.i sf.anului. Cr.ec-c se calculeaz preuri comparabile pu a elimina influena exercitat de inflaie asupra mrimii valorice a PIB(PNB).Rata cr.ec-ce atunci cnd depete rata de cr.a populaiei,relev fenomenul de cr.a populaiei i a venitului pe cap de locuitor.Acesta este scopul final al dezvoltrii ec-ce din orice ar. Factorii cr.ec-ce. Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe criterii.Clasicul Adam Smith afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care se sprijin pe diviziunea social a muncii. Carl Marx susinea-factorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui posibilitile de cr.ec-c n capitalism sunt limitate din cauza contradiciilor existente. Printre factorii cheie de cr.ec-c pot fi menionai: resursele naturale,r.de munc,progresul tehnico-tiinific .a.n a 2-a jum a sec XX savanii economiti ajung la concluzia c la temelia cr.ec-ce se afl o totalitate de factori.Un grup de economiti francezi susin c la baza cr.ec-ce se afl n special urmtorii factori: 1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc; 2)acumularea capitalului; 3)progresul tehnic i inovaiile; 4)progresele n diviziunea i organizarea muncii. Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari: a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice. b)f.sociali i instituionali-participarea muncitorilor la administrarea ntreprinderilor,spiritul de ntreprinztor i mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul investiional. c)eficacitatea activitii instituiilor intl. Intrebarea 76. Sistemuleconomiei mondiale. Piaa mondial si structura ei. 78

Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor naionale dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza diviziunii internaionale a muncii, precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale conform crora se realizeaz aceste legturi. Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen n baza diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic mondial Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm. Etapele economiei mondiale: I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism la capitalism, descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor naionale; II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale, statele devin subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna a muncii; III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea relaiilor economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de valoare. Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente importante: 1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului; 2) dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate; 3) formarea pieelor naionale i a economiilor naionale; 4) formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specializri pentru export i al dezvoltrii relaiilor economice); 5) contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezultat al confruntrilor contradictorii n perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933; 6) existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme globale ale omenirii). Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane: 1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc); 2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale); 3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor naionale, internaionale, regionale i mondiale. Unitatea economic mondial este un complex economic eterogen i dinamic, trsturile cruia, pe de o parte, decurg din marile deosebiri n nivelul de dezvoltare, n potenialul economic, n structurile economico-sociale ale rilor, pe de alt parte, sunt determinate de multitudinea de factori care influeneaz asupra economiei mondiale. Deosebirile n nivelul de dezvoltare se observ n decalajele economice dintre rile dezvoltate i cele subdezvoltate. De exemplu, PIB pe locuitor n perioada 1991 -1997 era de la 44350 dolari n Elveia i de 170 dolari n Uganda (se poate observa decalajul i prin compararea ritmurilor de cretere a PIB). Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale: a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor comerciale; b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe, majorarea dobnzilor, ceea ce a redus ritmurile creterii economice n rile n curs de dezvoltare; c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse; d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii Europei Occidentale i a Japoniei; 79

e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n soluionarea lor la scar naional i internaional. Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor, care se desfoar pe piaa mondial (ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor naionale, pe de alt parte). Deosebirile se refer la: - nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific; - relaiile de producie predominante; - gradul de participare la diviziunea internaional a muncii; - tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale, industrial-agrare, agrar-industriale); - tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.) Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar prin interrelaiile dintre subsistemele componente i structura eterogen contradictorie. Legitile dezvoltrii economiei mondiale: - dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres tehnico-tiin; - ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin progresul tehnicotiinific - microelectronica, construcia de maini, radiotehnica; - nivelul nalt al internaionalizrii produciei; - concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate; - dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii; - decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab dezvoltate. Componentele de baz ale economiei mondiale snt: a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale, eterogene dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie, dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc. b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional, Organizaia Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere. c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale dup proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintr-o societate principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, Coca-Cola, Philipps, Ford, General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's; d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale", cum ar fi Uniunea European, CSI, NAFTA. e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de munc, monetare i financiare. Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element derivat de conexiuni ntre subieci. Clasificarea rilor lumii dup diferite criterii Harta lumii se reface mereu, mai cu seam n privina numrului statelor suverane. Astfel, n anul 1850, n lume erau numai 44 de state independente, iar n anul 1938 60, dup cel de-al doilea rzboi mondial, ritmul de apariie a noilor state a sporit substanial. n jumtate de secol numrul statelor lumii s-a mrit de aproape patru ori, atingnd n anul 2005 cifra de 220. Dup criteriul nivelului de dezvoltare i al caracterului sistemului economic din care fac parte, rile lumii snt divizate n trei mari categorii: 1. ri dezvoltate cu economie de pia, numite de obicei ri industriale"; 2. ri n tranziie; 3. ri n curs de dezvoltare. n rapoartele sale anuale, Banca Mondial mparte rile lumii doar n doua grupuri: ri dezvoltate i ri n curs de dezvoltare. Conform acestei divizri, rile n tranziie se pomenesc ntr-o categorie sau n alta, n funcie de 80

mrimea PNB-ului per locuitor. rile n care PNB-ul este de peste 5000 de dolari fac parte din prima categorie, celelalte - din a doua. n prezent, cea mai numeroas i mai eterogen este categoria rilor n curs de dezvoltare, din care fac parte: 1) rile exportatoare de petrol (Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite, Kuwaitul, Egiptul, Omanul, Iranul, Irakul); 2) aa-numitele noile state industriale" sau rile recent industrializate": - ale primului val (Singapore, Coreea de Sud, Tai-wan, Hong Kong, Argentina, Mexic i Brazilia), - ale celui de al doilea val (Malaysia, India, Chile, Thailanda), - ale celui de al treilea val (Cipru, Turcia, Tunis, Indonezia); 3) precum i cele mai srace state de pe glob, situate, n principal, n Africa i Asia. TENDINTE Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente importante: dezvoltarea economiei de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului; dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate; formarea pieelor naionale i a economiilor naionale; formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specilizri pentru export i al dezvoltrii relaiilor economice); contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezutat al confruntrilor contradictorii n perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933; existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme globale ale omenirii). Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane: 1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc); 2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale); 3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor naionale, internaionale, regionale i mondiale. n economia contemporan, mondializarea a devenit un fenomen evident. Faptul c un produs purtnd aceeai marc este fabricat n mai multe ri sau c n consiliile de administraie ale multora dintre cele mai mari firme pot fi gsii membri de naionaliti diferite nu mai constituie o excepie. Nu mai este o excepie nici faptul c o grev la o ntreprindere a lui General Motors din Brazilia declaneaz o micare de solidarizare n uzinele aceleiai firme situate n puncte cardinale opuse, n Australia sau n Anglia. Acest univers multidimensional, aceast lume cosmopolit sunt, n mare parte, produsul activitilor tot mai ample ale societilor transnaionale. Aceti ageni economici ocup, astzi, o poziie de prim ordin n economia mondial, avnd o for economic mai mare chiar i dect a unor ri dezvoltate. n capitalismul liberei concurene, comerul exterior reprezenta principala cale de desfurare a relaiilor economice internaionale. n economia mondial contemporan, valoarea bunurilor i serviciilor care rezult din investiiile externe depesc considerabil valoarea exporturilor propriu-zise de mrfuri pe plan mondial. Aceasta nseamn c investiiile externe sunt principalul instrument de dezvoltare a relaiilor economice internaionale. Ele se afl la baza apariiei STN1. Intrebarea 77. Comerul exterior. Eficiena comerului exterior. Comertul exterior constituie exporturile i importurile unei tari. El vizeaza deci fluxurile de marfuri i servicii ale unei economii cu strainatatea. Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale: 81

a)comerul cu marfuri corporale, care pot fi produse de baza(materie prima combustibil etc.) cit si produse prelucrate ca echpament, mobila, imbracaminte, etc. b)comertul invizibil,care include transporturile, telecomunicatiile, turismul international, comertul cu brevete de inventie, cu know-howetc. n ultimul deceniu comertul cu bunuri materiale a constituit circa 70% iar cel invizibil circa 30% din volumul total al comertului mondial. Ca parte a eficienei economice n general, eficiena economic a comerului exterior este oglindit de raportul dintre efectele obinute de pe urma schimburilor de pe pieele externe i eforturile fcute n acest domeniu. n condiiile unor efecte numeroase i eficiena economic a comerului exterior se oglindete prin intermediul mai multor indicatori : -volumul fizic i valoric al exporturilor i importurilor, exprimat n preturi curente i preturi constane. -structura pe grupuri de marfuri a importurilor i exporturilor -structura geografica a exporturilor si a importurilor. Intrebarea 78. Modelul economiei mici deschise. Economie deschis este considerat o economie naional n care nu exist restricii n efectuarea schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i s ias liber din ar. In acelai timp, economia deschis este i un concept teoretic, care studiaz influena factorului extern asupra economiilor naionale. In teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de dimensiuni mari i b) economii deschise de dimensiuni mici Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din contra, ea este nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimensiuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este determinat de economia SUA, chiar i economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul economiilor deschise de dimensiuni mici, internaionalul" comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite pe piaa mondial, modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni mari". Intrebarea 79. Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli. Politici de echilibrare a balanei de pli. Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod sistematizat toate tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp. Balana de pli reflect tranzaciile efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de catre Banca Centrala. Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari: -contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor, balana transferurilor curente.; -contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe, investiii de portofoliu, derivate financiare, alte investiii, active de rezerv. La majoritatea articolelor contului fi nanciar al balanei de pli nregistrrile sunt efectuate n valoare net. La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este reprezentat prin dou nregistrri egale ca valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste nregistrri se efectueaz pe credit cu semnul plus, iar cealalt pe debit cu semnul minus. n aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit este egal cu suma tuturor nscrierilor pe debit, iar soldul net al nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De exemplu, n cazul efecturii unei operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl ectat pe credit la articolul Export i pe debit la articolul Active - valut i depozite. A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz: pe credit: exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia 82

rezidenilor, emise de nerezideni; investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare, mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea de ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor; pe debit: ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni). B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz: pe debit: importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia nerezidenilor, emise de rezideni; investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova, mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i rscumprarea de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor; pe credit: plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni). C. Transferuri curente Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce, la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i serviciilor primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele internaionale sau transferurile angajailor. D. Erori i omisiuni Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl, implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special numit Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor, se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum i din alte motive. ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATI n linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n realitate nsa, o asemenea egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si intrarile de valuta reprezinta soldul balantei da plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si negative, in cazul unei situatii inverse. Politici de echilibrare a balanei de pli. n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou accepiuni diferite: echilibrul balanei de pli este indus automat de echilibrul economic general sau echilibrul poate fi obinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice. n primul caz nu este nevoie de intervenia statului pentru echilibrarea balanei de pli, considerndu-se c aceasta se va echilibra n condiiile echilibrului economic general. Politici de echilibrare a BPE 83

Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din balana de pli externe: Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca Central, rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de moned de pe pia, limitarea creditului. Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de capital n sensul atragerii lor printr-o cretere a ratelor de dobnd. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanei de pli externe i prin stabilitatea n materie de preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori suficient de puternici n a echilibra balana de pli externe. Politica banilor ieftini care const n scderea ratei dobnzei i respectiv a deficitului costului curent se explic prin faptul c n urma acestei politici vor scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea exportului i la reducerea importului. Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini poate conduce la apariia proceselor inflaioniste. Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza printr-o fiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea cheltuielilor bugetare. n general sunt vizate acele impozite i taxe care pot afecta puternic fluxurile financiare i reale nregistrate de balana de pli externe. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de moned, fapt ce poate fi duntor exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului curent. Devalorizarea cursului de schimb : parte integrant a politicii monetare are ca efect direct ncurajarea exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n moned naional). Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect creterea preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente de comerul exterior. Mai mult, deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive pe pieele internaionale. Orice companie, pentru a rezista pe pieele internaionale trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi nevoit s importe aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru. Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a importurilor. Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore n calea fluxurilor comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de astfel de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de protecie i anume taxe pe bunuri i servicii de import i exportpentru a favoriza productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile respective pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se pierd avantajele specializrii comerului internaional. Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor include: susinerea financiar sau logistic a participrii la trguri i expoziii internaionale pentru companiile locale, ncheierea de tratate comerciale, acorduri de navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de centre de informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea reprezentrii comerciale n strintate. Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printr-un credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional). Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la acest deficit comercial. n plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi pltite) n debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o perioad viitoare. Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli prin capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb generat de o 84

balan comercial deficitar. Atragerea investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti (concesionarea de terenuri, spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin promovarea imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor strini i orict eforturi s-ar ntreprinde pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini. n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a reechilibra balana de pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este dat de absena ajustrii automate i de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general. Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii i a competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un instrument deosebit de util pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. n abordarea macroeconomic a nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai important instrument de analiz Intrebarea 80. Piaa valutar i componentele ei. Politica valutar. Fiecare ar i are propria sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i tranzaciile n cadrul rii respective. Utilizat n operaiunile de schimb internaional, moneda naional capt denumirea de valut". n acest sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i leul moldovenesc i rubla ruseasc. Deoarece, n mod oficial, pe teritoriul unei ri, vnzrile-cumprrile se fac numai n moned naional, n relaiile economice internaionale valuta unei ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate importa gaze ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti, nainte de a efectua tranzaciile respective, el trebuie s schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble ruseti. Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia special, numit piaa valutar" sau piaa schimburilor valutare". Piaa valutar este o pia pe care are loc vmzarea-cum-prarea de valut strin i de diferite tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc). Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale. Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele liber convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut. Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori: a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i servicii; b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a materiei prime de peste hotare; c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare; d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei naionale. n cele mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n dolari i euro; e) de operaiuni speculative; f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile strine. Oferta de valut este alimentat" de: a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii; b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare; c) investiiile strine care intr n ar; d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici i privai de peste hotare; e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil. Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite proporii, cu monedele altor ri. 85

Valutele naionale pot fi: liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului japonez; parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se schimb pe piaa intern pe mai multe valute strine; neconvertibile. Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri. Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic, printr-un sistem complicat de mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit ncheierea contractelor de vnzare-cumprare ntr-un timp ce se msoar, de regul, n secunde. Deci piaa valutar nu poate fi localizat ntr-o ar sau ntr-un ora oarecare unde s-ar fi confruntat vnztorii i cumprtorii de valut. Marea majoritate a tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile comerciale la comanda clienilor lor. Doar o parte nensemnat de moned este schimbat la casele de schimb valutar. Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai multe ori chiar n strad, cursurile de cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlin. Componentele pieii valutare sunt: # bursa valutar # casele de schimb(cumpr sau vnd valut nelimitat de la bnci pentru clini); # bancile autorizate de Banca Naional (BN) Politica valutara reprezinta apanajul autoritatii monetare si valutare, n ultima instanta a statului, de a intervenii n vederea corectarii unor dezechilibre fundamentale ale economiei spre a influenta si orienta fenomenele si relatiile valutare n functie de obiectivele fundamentale stabilite prin lege, respectiv n functie de obiectivele principale ale politicii economice ale statului respectiv. Este de la sine nteles ca politicile valutare difera de la un stat la altul, la un grup de state la alt grup n functie de obiectivele generale, de -tintele propuse dar si de nivelul dezvoltarii pietelor interne, valutare, monetare, financiare. Deoarece politica valutara urmareste n general, atingerea obiectivelor principale ale politicii economice, aceasta se afla n strnsa corelare cu celelalte segmente de piata, n primul rnd cu politica monetara, ntr-un anumit sens, fiind chiar o componenta a acesteia, cu politica comerciala si cea fiscala. Interdependentele dintre politica monetara si cea valutara, sunt cu att mai intense cu ct gradul de convertibilitate a monedei nationale este mai mare , marimea acestui grad presupunnd dezvoltarea si maturitatea pietelor respective: monetara, valutara, financiara si de capital.

86