ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECIE INTRAVENOAS DIRECT Injecia intravenoas direct permite o abordare rapid i un efect imediat.

Este folosit n urgene (bolusuri) sau n cazurile n care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide i imediate. Materiale necesare: medicaia prescris mnui sering i ac ser pentru dizolvat garou paduri alcoolice i cu betadin sau iod comprese sterile pansament adeziv soluie normal salin i soluie diluat de heparin Pregtirea echipamentului: se verific medicaia prescris se verific data expirrii se trage soluia n sering i se dilueaz dac e necesar Administrare: se confirm identitatea pacientului se selecteaz o ven accesibil i destul de larg (cu ct vena e mai larg i soluia mai diluat cu att e mai puin iritant) se aplic un garou deasupra locului de puncionare pentru destinderea i evidenierea venelor se dezinfecteaz locul puncionrii cu un pad cu betadin sau iod, prin micri circulare dinspre locul punciei nspre afar, pentru a evita contaminarea locului de puncionare se asteapt s se usuce dezinfectantul i se puncioneaz ven cu acul la un unghi de 30 de grade cu amboul n sus se aspir n sering pentru a vedea dac este introdus corect n ven (apare snge)

 se ndeprteaz garoul i se injecteaz lent substana la terminarea injectrii se aspir din nou pentru a vedea dac acul a fost tot timpul n ven i dac ntreaga medicaie a fost corect introdus. Dup verificare se schimb seringa goal cu una cu soluie normal salin pentru a spla vena se scoate acul din ven printr-o micare rapid i se preseaz locul puncionrii cu compres steril timp de 3 minute se aplic un pansament adeziv Consideraii speciale: deoarece medicamentele administrate prin injecie intravenoas direct au efect imediat, n cazul pacienilor alergici poate aprea ocul anafilactic. n aceast situaie (cnd pacientul devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul i se ncep la nevoie manevrele de resuscitare dac apar semne de extravazare se ntrerupe injectarea i se reia tehnica innd cont de substana pierdut prin extravazare

-Ingrijirea postoperatorie generala

Indiferent de amploarea operatiei, bolavii beneficiaza de ingrijiri speciale: A) Pozitia bolnavului in pat este de regula in decubit dorsal. Dupa anumite interventii, pozitia poate fi modificata: decubit ventral (interventii pe coloanA), decubit lateral (interventii pe rinichI), pozitie Trendelenberg (circulatie cerebrala deficitarA), pozitie Fowler (drenaje pleurale, insuficienta respiratoriE). B) Calmarea durerii postoperatorii. Intensitatea durerii postoperatorii urmeaza o curba ascendenta cu un maxim in noaptea de dupa operatie, apoi diminuiaza progresiv. C) Mobilizarea bolnavului trebuie inceputa cat mai repede: pentru operatiile mici si mijlocii, chiar in ziua operatiei; pentru cele ample, in functie de starea generala a bolnavului. Astfel se previn: tromboflebitele, bronhopneumoniile, escarele. D) Reluarea alimentatiei se va face in functie de tipul operatiei, cat mai repede posibil. La inceput i se permite bolnavului sa bea lichide (apa, ceai putin indulciT), apoi se prescrie supa de zarzavat strecurata, sarata normal, dupa care se pot adauga iaurtul, laptele, piureul de legume, carnea fiarta, in functie de reluarea tranzitului. E) Reluarea tranzitului intestinal este un parametru al evolutiei postoperatorii favorabile. In mod normal la 48-72 ore de la operatie bolnavul va emite gaze, apoi are primul scaun. Pentru combaterea parezei postoperatorii se folosesc: amestec alfa-blocant +colinagonist, ulei de ricin sau parafina, clisme usoare (contraindicate in suturile digestive joasE),

supozitoare emoliente. F) Prevenirea si combaterea complicatiilor inflamatorii: - Complicatiile pulmonare se previn prin aspirarea secretiilor, gimnastica respiratorie, masaj toracic, mucolitice, tuse asistata, antibiotice. - Complicatiile trombo-embolice se previn prin mobilizare precoce dar supravegheata, anticoagulante. - Complicatiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicatie de stimulare a mictiunii (alfa si beta blocantE) G) Supravegherea evolutiei plagii si a drenajului. Infectia nosocomiala este infectia contractata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si se refera la orice boala datorata microorganismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza fie bolnavul datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana respectiva se afla in spital. Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe : date clinice (ex. clinic), date de laborator si alte teste de diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observatie a pacientului si alte evidente din salon sau din unitate. Dovada de laborator consta in rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor si metodelor de vizualizare microscopica. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii si aspiratie cu acul (punctie). Diagnosticul de infectie stabilit de medic, derivat din observatia in timpul actului chirurgical, observatia endoscopica sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe judecata clinica este un criteriu acceptabil pentru o infectie, cu conditia sa nu fie dovezi contrarii. Pentru ca o infectie sa fie dovedita ca nosocomiala trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital, dar diagnosticate dupa iesirea din spital (infectia nou-nascutului, rezultata prin trecerea prin tractul genital si diagnosticata dupa externare). Nu se considera infectie nosocomiala infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare, daca nu s-a schimbat agentul patogen sau daca semnele nu arata o noua infectie, precum si infectia transplacentara la nou-nascut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) si care devine evidenta la scurt timp de la nastere. Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitati sanitare.

CLISMA EVACUATORIE procedura de lucru

OBIECTIVELE PROCEDURII - Introducerea prin anus in rect si colon a unor lichide pentru indepartarea materiilor fecale

PREGATIREA MATERIALELOR - Masa de tratament sau tava - Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm si lungimea de 1,5 2m - Canula rectala - Tavita renala - Musuama, traversa - Invelitoare de flanela sau cearseaf - Substanta lubrefianta - Casoleta cu comprese sterile - Material pentru toaleta perineala - Plosca (bazinet) - Stativ pentru irigator - Ap cald 35 37C (500-1000 ml adul i, 250 ml adolescen a a t ti, 150 ml copii) - Sare (1 lingurita/1 l apa)/ ulei (4 linguri/1 1 apa)/ glicerina (40 g/500 ml apa)/ sapun (1 lingurita rasa/1 l apa) PREGATIREA PACIENTULUI a) PSIHICA: - Explicati pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea - Explicati scopul procedurii, efectele asteptate dar si eventualele efecte nedorite - Obtineti consimtamantul informat b) FIZICA: - Asigurati intimitatea pacientului (paravan) - Dezbracati partea inferioara a corpului pacientului - Pozitionati pacientul in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si membrul inferior drept flectat (in pozitie SIMS), cu anusul expus sau in decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (in functie de starea si confortul pacientului) - Asezati musamaua si aleza sub bazinul pacientului - Asezati bazinetul sub regiunea sacrala si acoperiti pacientul cu o invelitoare

EFECTUAREA PROCEDURII - Verificati prescriptia - Spalati-va pe maini cu apa si sapun - Imbracati manusile de unica folosinta - Pozitionati irigatorul (recipientul) pe stativ la o inaltime de 45 cm deasupra nivelului anusului pacientului si eliminati aerul din tubul irigatorului dupa care inchideti circuitul - Lubrifiati canula rectala pe o lungime de 5-7 cm (setul de unica folosinta pentru clisma poate avea canula prelubrifiata) - Indepartati fesele pacientului cu mana stanga iar cu mana dreapta introduceti canula 7-10 cm prin anus in rect, perpendicular pe suprafata subadiacenta, cu varful indreptat inainte, in directia vezicii urinare, prin miscari de rotatie, pana invingeti rezistenta sfincterului anal - Daca rezistenta se mentine si dupa trecerea de anus, lasati sa se scurga o cantitate mica din solutia pentru clisma, retrageti putin canula si apoi continuati introducerea, rugand pacientul sa respire adanc de cateva ori nu fortati introducerea canulei! - Indreptati varful canulei in axul ampulei rectale - Deschideti circuitul si introduceti solutia incet, pe o perioada de 5 10 minute, comunicand in permanenta cu pacientul pentru a afla cum se simte - Inainte de terminarea solutiei pensati tubul, extrageti canula rectala si asezati-o in tavita renala - Explicati-i pacientului ca este nevoie sa retina solutia timp de 10-15 minute - Aduceti pacientul in decubit lateral drept si peste cateva minute in decubit dorsal pentru a facilita patrunderea lichidului la o adancime mai mare (daca este posibil si nu exista contraindicatii) - Daca pacientul se poate deplasa, va merge la toaleta atentionati pacientul sa nu traga apa inainte de a va chema pentru a vedea rezultatul clismei! - Folositi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, in cazul pacientilor imobilizati - Inlaturati manusile si aruncati-le in recipientul special destinat - Spalati-va pe maini