UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV FACULTATEA SOCIOLOGIE I COMUNICARE PROGRAM DE STUDIU ASISTEN SOCIAL ANUL II

Educaia factor determinant n dezvoltarea personalitii

Studeni: Constantinescu Andreea

Braov 2012-2013

Parte integrant a dezvoltrii sociale i personale, educaia poate fi ntlnite n multiple ipostaze: ca fenomen, proces, relaie, ansamblu de influene, intervenii i interaciuni etc. Esena educaiei ne este dezvluit chiar de sensurile pe care le au rdcinile latine ale cuvntului : educo, educare= a crete, a hrni (din punct de vedere cultural, moral, social). Ca fenomen - educaia apare ca element determinant al devenirii noastre ca fiine umane, att n ceea ce privete formarea personalitii, ct i n ceea ce privete evoluia societii. Astfel, educaia apare i ca important agent al socializrii (procesul de integrare a fiecrui individ n structurile sociale), prin intermediul dezvoltarea fiecrei persoane beneficiind i de aportul aspectelor culturale. Ca proces educaia vizeaz transformarea , n sens pozitiv, a fiinei umane, ntr-o succesiune de etape, achiziii i restructurri care au drept scop att integrarea individului uman n societate, ct i afirmarea maxim a potenialului su individual. Ca relaie - educaia se refer la interaciunile i comunicarea specific ce se stabilesc ntre principalii actori ai sferei educaionale: educatorul (nvtorul/ profesorul) i educabilul (elevul /studentul). Se regsete n calitatea i tipul de raporturi pe care le stabilesc persoanele ce modeleaz fiina uman cu cei care sunt formai i instruii, adic susinui n dezvoltarea lor psihosocial. n esen educaia se refer la orice act uman prin intermediul cruia se realizeaz o anumit influen asupra unui individ, influen capabil s determine o anumit reacie a individului, o anumit modificare a personalitii sale. Aceste modificri pot afecta toate dimensiunile personalitii : intelectiv, afectiv, atitudinal, comportamental, acional (Dumitru, 2001, p16, apud. Slvstru, 1994). Procesul construirii personalitii incepe din primele zile ale copilriei i continu toat viata omului.Omul nu se nate cu personalitate,ci devine personalitate. La natere el este un candidat pentru dobndirea acestui atribut dobndire care se realizeaz n timp sub influena nenumrailor factori. Intrarea n coala va influena ntr-un mod determinant formarea personalitii. Activitile specifice noului mediu sunt factorii cei mai importani care genereaz schimbrile semnificative n planul personalitii de-a lungul acestui stadiu. Capacitile formate anterior se dezvolt,genernd altele,sub influena activitilor sistematice de durat,a ceinelor i exigenelor progresive. n acest stadiu interaciunea copilului cu egalii reprezint factori semnificativi de dezvoltare psihic.ntlnirea zilnic,perceperea reciproc,dialogul,imitarea,compararea cu ceilali,competiia reprezint mecanizme de modelare si perfecionare discrete si continui ale personalitaii si ale structurilor psihocomportamentale. Unele aptitudini,unele trsturi de caracter,conduitele si constiina morala,cristalizate in prescolaritate, se consolideaz sub influena acestor factori si se formeaz altele noi. Ca urmare a descoperirii de ctre copil a importanei trebuinelor,intererselor,preferinelor si aptitudinilor pentru obinerea de rezultate bune in activitate,acestea inregistreaz o structurare. n evoluia copilului,un rol deosebit l au dezvoltarea interrelaiilor sociale i caractersticile acestora,pe de o parte si recepionarea rezonanelor in structura personalitaii a noii experiene si mbogairea cunotinelor,pe de alt parte. Concepia despre sine a copilului se modific in relaia cu nvtorul,stima de sine cptnd tot mai mult consisten.

n viata colar se formeaz numeroase stri afective,legate de activitile specifice,cum sunt emoiile i sentimentele intelectuale,estetice,artistice si social-politice implicate n identitatea social. Acestea conin valori morale care denot responsabilitate i progres n evoluia personalitii copilului. Sentimentele morale,legate la nceput de o autoritate sacr,exterioar,evolueaza n sensul unui respect natural i al unei reciprociti,ale crei efecte de decentrare sunt mai profunde i mai durabile. Complexitatea dezvoltrii psihice din aceast etap confer colii un rol special. Deii mediul familial are nc o importan considerabila,rolul activitaii colare este hotrtor. coala stimuleaz i consolideaz aspectele pe care le implic cele trei dimensiuni: intelectual,afectiv i relaional. Organizarea i metodica acestuia trebuie s in seama de caracteristicile celor trei dimensiuni. Profesorii, mpreun cu specialitii psihopedagogi,pot ajuta copiii care nu sunt la fel de avansai ca i colegii lor,prin antrenarea lor n a deveni mai sensibili la sentimentele celorlai. n privina contiinei de sine i a imaginei de sine,cele mai importante schimbari specifice acestui stadiu sunt rerprezentate de apariia interesului pentru viata interioar proprie si amplificarea imaginii de sine n cele trei planuri:eul fizic,eul spiritual i eul social. Pregatirea pentru viata a omului de maine incepe in primele luni de existenta si primii chemati sa puna bazele educatiei sale sunt parintii, familia, apoi scoala ca organizatie care este investita cu functia de a produce invatare. In etapa prescolaritatii, in special, parintii vor fi observat ca intreaga responsabilitate fata de reusita in procesul educatiei copiilor poate fi formulata printr-o singura norma de actiune: sa asigure acestora nu numai conditiile materiale necesare dezvoltarii psihofizice, ci si bazele trainice ale intregii formari, temelie pentru viitoarea personalitate adulta. In aceasta directie , este foarte instructiva experienta celor 52 de copii-lupi (cazuri izolate de fiinte umane care , pierdute la o varsta infantila , au fost adoptate de animale si crescute la un loc cu puii lor) descoperiti la diferite varste si grade de evolutie in mai multe tari ale lumii . Si anume , nici unul dintre acestia nu avea trasaturi umane specifice : mers biped , limbaj articulat , conduita logica , evolutie afectiva sau volitionala . Este celebru cazul celor doua fetite , Amala si Kamala , descoperite intr-o padure tropicala intr-o stare complet animalica si crescute apoi intr-un orfelinat . Amala nu a supravietuit mult timp , iar Kamala , dupa 7 ani de eforturi , in varsta de 17 ani nu stapanea inca mersul biped si folosea abia 40 de cuvinte .Avem , in acest fel , argumente indubitabile asupra rolului decisiv al invatarii si socializarii in formarea personalitatii umane . In acelasi timp , nu trebuie uitat nici faptul ca actiunea de socializare este posibila , deoarece fiinta umana este de la inceput structural educabila . Un psiholog american , Kellog , dorind sa furnizeze un experiment complementar asupra copiilor -lupi , a crescut un pui de cimpanzeu , Goa , impreuna cu fiul sau Donald , in varsta de 10 luni . Cele doua fiinte au fost tratate pe cat posibil identic timp de 10 luni . In ciuda acestui fapt , puiul de animal a devenit o maimuta semidresata , in timp ce Donald - un copil obisnuit . Ca forma particulara a dezvoltarii , dezvoltarea psihica si fizica a individului cuprinde atat etape de evolutie pur cantitativa - cresterea - cat si procesul calitativ al maturizarii , deci al trecerii , de exemplu , de la structura infantila la cea adulta a personalitatii . A educa inseamna a adapta copilul la mediul social al adultilor, tinand seama de natura sa proprie, de posibilitatile sale individuale de asimilare, inseamna a face apel la mijloacele, metodele si procedeele care corespund trebuintelor interesului personal al copiilor. Educatia este factorul care mijloceste interactiunea dintre premisele ereditare si conditiile de mediu, orientand procesul formarii si dezvoltarii personalitatii in perspectiva unor finalitati explicite. Educatia este, in ultima instanta, un proces sistematic si organizat de

socializare si umanizare, de asimilare si interiorizare progresiva a elementelor socio-culturale din mediul ambiant. Prin intermediul educatiei, copilul asimileaza si interiorizeaza transferandu-le in comportamente modele, norme, valori, atitudini, cunostinte etc., ce asigura trecerea de la realitatea pur biologica, la cea sociala, umana. Pe aceasta baza avand ca premisa predispozitiile ereditare se edifica personalitatea copilului. Educatia nu este o forma fara continut, ea transmite imagini si idei, cunostinte si structuri de gandire, valori morale si estetice, norme si principii de comportament si relatii interumane. Educatia nu inventeaza aceste continuturi, ci le imprumuta din experienta mediului socio-cultural. Educatia se exercita asupra copilului nu doar ca influenta educativa, ci si ca actiune constructiva. Ea pune in fata copilului obiective si idealuri si il solicita la restabiliri de echilibru. Educatia este factorul determinant al dezvoltarii psihice. Educatia nu devine nemijlocit dezvoltare psihica, ci, joaca, la randul ei, rolul de punct de pornire catre dezvoltare. Ereditatea ofera sau nu potentialul de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofera sau nu anumite conditii, educatia dirijeaza, prin procesul invatarii, formarea armonioasa/ integrala a personalitatii, fiind factorul determinant al acesteia.