Cum se face un overclocking n esenta, overclocking-ul nsemna modificarea frecventei semnalului de tact a unita tii centrale de procesare (UCP)

la o valoare mai mare dect ceea indicata de producator. Astfel putem creste performanta procesorului si prin ace asta a tot sistemului de calcul, fara sa investim ntr-un nou procesor mai rapid si mai scump. Cu toate ca overclocking- ul avantaje att financiare ct si de performanta, trebuie sa fim constienti de aspectele negative ce apar n jurul overclocking-ului. Acest articol are ca scop initierea n overclocking prin sfaturi practice si prin dezvaluirea pericolelor legate de aceasta tema. Avantaje si dezavantaje Overclocking-ul este o cale atractiva de a mari performantele PC- ului existent, deoarece sistemul actual poate fi transformat ntr-unul cu performante superioare fara investitii costisitoare, putnd ajunge usor la performanta unui si stem dotat cu un procesor mai puternic. n cele mai multe cazuri utilizatorul nsusi poate efectua modificarile pe placa de baza, fara sa fie un ex pert n hardware, fiind vorba de manipularea jumper-ilor care determina frecventa semnalului de tact a procesorului si a busului sistem, precum si de mo ntarea unui sistem de racire de capacitate mai mare. Nu uitati ca sunt si anumite dezavantaje inerente. Nu sunt rare cazurile cnd unel e procesoare sau circuite vitale s-au stricat cu viteza luminii, marcnd tragica lor stingere din viata printr-o mic nor de fum. Acesta este, evident, e xtrema cea mai nefavorabila, n realitate aceasta experienta trista este foarte rara. n general, overclocking-ul este inofensiv. Trebuie totusi sa preciza m unele amanunte: -Circuitele integrate nu sunt imortale. Fiecare se va deteriora dupa un timp din cauza migrarii electronilor (electromigration). Temperatura ridicata si cmpul electric determina migrarea atomilor de fier n jurul straturilor pasive de s iliciu alcatuind zone de conductivitate care pot determina scurtcircuite interne n structura circuitului integrat. ntr-un procesor cu frecventa de tact ma rita acest fenomen se agraveaza. nainte nsa de a ntra n panica trebuie sa stim ca procesoarele sunt proiectate sa functioneze ntre temperaturi d e la ?25 pna la +80C. (Temperatura externa masurabila de 70C ne indica limita interna de 80C. Ca sa nu depasim aceasta limita trebuie sa nlocuim r adiatorul actual cu unul de suprafata marita si dotat cu un ventilator corespunzator). Migrarea electronilor nu determina nsa deteriorarea imediata a ci rcuitelor integrate. Durata medie de viata a unui procesor este de 10 ani, unuia cu tactul marit de 3-4 ani dar aceasta depinde de temperatura, de mas ura n care am marit frecventa de tact si nu n ultimul rnd de tipul procesorului. -Cu marirea frecventei de tact creste posibilitatea ca sistemul sa devina instab il. Aceasta deseori conduce la pierderi de date, pierdere de timp asteptnd ca sistemul sa reporneasca. Sa nu aplicam overclocking-ul n cazul sistemelor und e functionarea continua este vitala (servere, procese industriale, sisteme oglinda, etc.). -O problema fatala constituie deteriorarea procesorului. n acest caz din cauza te mperaturii ridicate peste limita maxima conductele din fir de aur care leaga punctele de conectare a placii de siliciu cu pinii de conectare a proceso rului se topesc. Pericolul arderii procesorului creste odata cu masura maririi frecventei tactului. n cazurile extreme cnd un procesor proiectat pentru 75 MHz e ste fortat la 150 MHz (Intel) sau procesorul Cx6x86 de 200 MHz fortat la 233 MHz care are o multiplicare interna a tactului de 1,5, pericolul d

eteriorarii este si mai reala. n alte cazuri defectarea ventilatorului de racire poate determina suprancalzirea stratului de siliciu si prin aceasta pierderea con trolului circuitelor interne procesorului, rezultnd resetarea brusca a sistemului. Unde putem actiona Procesorul este factorul principal. Cele mai bune rezultate se pot obtine cu pro cesoarele firmei Intel din seria Pentium (P5XX). nainte de ncercari sa verificam daca dispunem de procesor autentic Intel si nu de unul falsificat! Placa de baza este un al element cheie. Calitatea placii de baza este la fel de importanta ca si calitatea procesorului. Practic reusita ncercarilor de fortare este garantata daca dispunem de placi fabricate de Asus, Abit, Aopen, et c. echipate cu chipset Intel. Din punctul de vedere al overclocking-ului este necesar ca pe placa de baza sa dispunem de urmatoarele valori de baza ale f recventei de tact: 50, 55, 60, 66, 75, 83, 100 MHz. Pe placile de baza n majoritate avem posibilitatea de a seta tactul la 83 MHz, recent apar si cele ca re suporta 100 MHz. Pe lnga frecventa de tact o importanta marita are gama de tensiuni de alimentare a procesorului. Placa de baza sa cunoasca gama ntr e 3,3V si 3,45V (3,6V), n cazul procesoarelor MMX (P55C) sau K6, K6-2, Cyrix M2 sau 6X68L sa dispunem si de tensiunea secundara (split voltage) d e la 2,1V pna la 2,9V preferabil n trepte de 0,1V. (Tensiuea secundara este necesara alimentarii circuitelor interne procesoarelor MMX unde numai part ea de I/O functioneaza la 3,45V). Un aspect important este posibilitatea multiplicari (CPU to Bus Frequency Ratio Selection) frecventei de tact cu: 1,5, 2, 2,5, 3, 3,5. Memoriile folosite sunt, de asemenea, decisive. Daca frecventa tactului de baza (a busului de sistem) depaseste valoarea de 66 MHz avem nevoie de memorii de 60ns EDO, la 83MHz de memorii EDO de calitate si marca superioara sau SDRAM-uri care functioneaza si la 100 MHz (marci de calitate). Dupa factorii de mai sus, cel mai important lucru este racirea eficienta. Noile procesoare SSS fabricate cu tehnologia de 0,35 microni nu se ncalzesc la fel de puternic ca cele vechi fabricate cu tehnologia de 0,6 microni. Cu urmatorul test empiric putem determina daca procesorul nostru va rezista la fortare: dupa circa 20 de minute de functionare oprim alimentarea sistemului, scoatem ra diatorul si atingem suprafata procesorului. Daca putem tine degetul apasat pe suprafata procesorului nseamna ca nu am depasit limita de 60C, procesoru l va rezista! Dupa aceasta pe suprafata procesorului se aplica un srat de silicon pe care va fi lipit radiatorul. Siliconul fiind bun conducator t ermic intensifica (sporeste) schimbul de caldura ntre suprafata radiatorului si procesorului, umplnd totodata micile neliniaritati (rezultate din tehnologia de fabricatie) ale suprafetelor n contact. Cnd vorbim de frecventa de baza trebuie sa stim ca aceasta valoare se refera la t actul busului extern procesorului. Aceasta frecventa determina viteza de comunicare (rata de transfer exprimat n MB/s) ntre memoria sistem, memor ia cache si procesor. De aici se ramifica frecventa de tact a busului PCI prin divizarea frecventei de baza cu 2 (de exemplu la un tact de ba za de 66 MHz avem un tact de 33 MHz pe busul PCI, la 75 MHz de 37,5 MHz, etc.). Frecventa tactului intern procesorului se genereaza prin multiplicarea v alorii frecventei de baza cu multiplicatorii predefiniti de: 1,5, 2, 2,5, 3, 3,5 . Astfel, putem obtine pentru o frecventa de baza de 66 MHz tacturi interne proces orului de 99, 132, 165, 198, 231 MHz (pentru frecventa de baza de 75 MHz rezulta 112, 144, etc.). Dupa cele precizate se pune urmatoarea ntrebare: daca dispunem de un Pentium de 1

00 MHz cum trebuie sa setam frecventa de baza si multiplicatorul (66*1,5 sau 50*2) ca sa obtinem performanta maxima? Raspunsul este firesc, alege m 66 MHz ca frecventa de baza cu multiplicatorul de 1,5. Astfel vom ajunge la frecventa de 33 MHz pe busul PCI si 99(100) MHz pentru tactul intern p rocesorului. Cu 50 MHz si multiplicator de 2 ajungeam la 25 MHz pentru busul PCI, 50MHz pentru memorie sistem si cache, care n ansamblu (desi procesoru l ruleaza la 100 MHz) rezulta o performanta inferioara primei configuratii. Merita oare sa fortam un procesor de 166 MHz la 180 MHz cnd pentru 166 MHz avem f recventa de baza de 66 MHz iar pentru 180 MHz avem de 60 MHz (60*3=180)? Raspunsul este NU! Sa retinem: marirea frecventei tactului intern p rocesorului pe seama micsorarii frecventei de baza nu conduce la marirea performantelor sistemului (n unele cazuri chiar stricam performantele ini tiale)! La fel nu merita fortarea de la 100 MHz (66*1,5) la 120 MHz (60*2) sau de la 133 MHz (66*2) la 150 MHz (50*3). nsa merita de la 133 MHz la 15 0 MHz daca alegem 75*2! nainte de a modifica orice configuratie de jumper-i de pe placa de baza sa notam configuratia veche! Preferabil sa rasfoim caietul de serviciu al placii de baza unde de obicei gasim tabelate posibilitatile de modificare. Modificarile s a le efectuam cu grija oprind alimentarea sistemului, cu o penseta scotnd si remontnd jumper-ii implicati. n cazul sistemelor care folosesc tehnologia SoftMen u, aceste modificari se pot efectua din meniuri BIOS. Cel mai riscant este schimbarea tensiunii de alimentare a procesorului. Procesoa rele Pentium si Pentium Pro functioneaza si la 4,6V cu conditia unei raciri puternice. Cu marirea tensiunii de alimentare contribuim la separarea accentuat a a nivelelor logice de "1" si "0". Explicarea fenomenului se complica cu timpi de stabilire a semnalelor pe nivele, durata fronturilor crescatoare si caz atoare, n general probleme de tehnica digitala n care nu ne permitem sa ne implicam n cadrul acestui articol. n cazul cnd sistemul dupa o prealabila marire a frecventei tactului refuza sa porneasca putem ncerca marirea tensiunilor de alimentare. Sa nu uitam nsa de efectele termice accentuate! Proces oarele trebuiesc racite eficient n permanenta. Consecinte hardware Prin modificarea frecventei de baza modificam si frecventa de tact a busului PCI aceasta putnd fi sursa unor erori hardware. Pe busul PCI sunt conectate driverele video, placile de retea, drivere SCSI. Acestea din urma de obicei ref uza cooperarea, placile de retea pot suferi desincronizari repetate (largimea de banda ? rata de transfer reala scade esential). Procesoarele grafic e de pe driverele video la fel se pot suprancalzi precum si circuitele de control al harddisk-ului. Viteza de transfer al harddisk-urilor EIDE pe lnga modul de lucru (PIO, DMA, UDMA ) depinde si de frecventa de baza a busului extern procesorului. Harddisk-urile vechi nu suporta 75 MHz. Cele noi (marci autentice de la 1,2GB n s us) suporta si frecventa de 83 MHz.. Daca harddisk-ul refuza frecventa marita ca o eventualitate putem modifica PIO MODE-ul din BIOS-ul sistemului la o valoare mai mica. Frecventa de tact a busului ISA trebuie sa fie de 8 MHz. Daca marim frecventa de baza prin urmare se mareste si frecventa de tact a busului ISA. Perifericele conectate la busul ISA precum placa de sunet, modemul, o placa de r etea mai veche pot suferi desincronizari, pierderi de date datorita circuitelor atasate cum ar fi controller-ul DMA sau de ntreruperi care fiind inte grate pe placa de baza de obicei suporta fara probleme tactul marit

modificnd prin urmare diagramele de timp ale protocoalelor de transfer initiale. Pot aparea pocneturi suparatoare n sunetul generat de placa de sunet, modemul si pierde "linia", placa de retea raporteaza pierderi de pachete, etc. Fr ecventa tactului busului ISA se obtine prin divizarea cu 4 a frecventei de tact a busului PCI (do obicei setabila din BIOS unde apare sub numele de ISA Clo ck Speed). La 66 MHz frecventa de tact al busului PCI este de 33 MHz de unde rezulta 8,25 MHz pentru busul ISA. Cu 83 MHz ajungem la 41,5 MHz pentru PCI si 10,37 MHz pentru ISA.. O eventuala rezolvare ar pute fi marirea factorului de divizare din BIOS sau intercalarea a mai multor "wait state". Procesoarele Intel Pentium sunt cele mai rezistente la overclock-ing. Astfel pro cesoarele din noua serie MMX sunt mai rezistente dect cele din seria P54C. Cam 10% dintre aceste procesoare (primul lot) sunt echipate cu protectie mp otriva fortarii la frecvente de tact mai mari dect cele prevazute (overclock protection) astfel aceste procesoare refuza multiplicatorii de 2,5 si 3. Tabelul 1 indica cteva dintre posibilitatile de overclocking a procesoarelor Intel Pentium. Mentionam faptul ca pentru configuratiile care impl ica 83 MHz trebuie sa dispunem de un hardware de calitate superioara. Procesoarele Pentium Pro sunt fiabile si de o calitate buna, nsa sunt putine plac i de baza compatibile Pentium Pro care suporta 75 sau 83 MHz. Procesorul de 150 MHz ruleaza satisfacator la 166 MHz (2*66 MHz), cel de 200 MHz la 233 MHz (3,5*66 MHz) sau 266 MHz (4*66 MHz). AMD, Cyrix, AMD K5 sunt procesoare din linia doua pe piata si n general sunt folo site la limitele maxime posibile tehnologiei lor de fabricatie. Un astfel de procesor, proiectat la 200 MHz, nu-si poate depasi aceasta limita numai n cazuri extreme si destul de rare. Chiar daca este fortat, necesita o racire puternica sau intercalarea perioadelor de "odihna". Aceasta nu nseamna nsa ca nu s e pot forta. De exemplu, rulam timp ndelungat un procesor AMD K5 de 133 MHz la 166 MHz (2,5*66 MHz) echipat cu un radiator tip Pentium 200. Proc esoarele Cyrix sunt foarte sensibile la fortare datorita caldurii degajate astfel overclocking-ul acestor procesoare este contraindicata. Seria Cx6x86 rec unoaste numai multiplicatorii de 2 si 3, iar multiplicatorul de 3 o foloseste numai la 3*50 MHz care din cauza micsorarii frecventei de baza nu merita efortu l fortarii. Evaluarea rezultatelor Exista nenumarate programe de test cu care se pot evalua performantele unui sist em, ex. Winstone, Wintune, Sisoft Sandra etc. De obicei, pe utilizator l intereseaza performanta reala, siguranta n functionare timp ndelungat. Nu ma pot pronunta pe lnga un anume program de testare, fiecare genernd alte si alte rezultate, care depind sensibil de configuratia hard si nu doar de procesor. n opinia mea, cele mai bune teste din punct de vedere al utilizatorului ramn jocurile, sistemul de operare sau programele Microsoft. n cazu l jocurilor, dupa un overclocking reusit deseori putem observa accelerarea generarii lumii virtuale, ncarcarea rapida a misiunilor etc. Un alt t est satisfacator ar putea fi rularea programelor de arhivare-dezarhivare sau player-elor de mp3. Sa fim totdeauna realisti! Sa nu ncercam fortarea unui procesor de 100 MHz la 200 MHz, chiar daca ar fi un Intel Pentium. Overclocking-ul este totdeauna o operatie riscanta, sa-l efectuam cu grija si cu atentie sporita. NOTA!!! Acest articol nu este scris de nime. Apartine domnului Csernth Gza care es te inginer de automatizari la IntegraSoft din Trgu Mures si poate fi contactat la adresa csgeza@integrasoft.ro si l-am publicat deoarece mi se pare bun, coerent si la obiect.

 WebMaster Tofanel Sorin