Sunteți pe pagina 1din 2

Constrictia termometrului maximal.

Intreruperea coloanei de mercur este vizibila Termometrul din sticla cu mercur este un termometru al carui principiu de functionare consta in dilatarea aparenta a mercurului intr-un tub de sticla. Gradatiile de pe tubul de sticla permit citirea temperaturii, proportionala cu lungimea coloanei de mercur in interiorul tubului, lungime ce variaza cu temperatura. Pentru a creste sensibilitatea, de obicei, la capatul termometrului se afla un rezervor ce contine majoritatea mercurului; dilatarea sau contractarea acestui volum de mercur este amplificata in portiunea mult mai subtire a tubului. Spatiul neocupat de mercur poate fi umplut cu azot sau poate fi vid.Un tip special de termometre cu mercur, denumite termometre maximale, prezinta o constrictie a tubului capilar deasupra rezervorului. Odata cu cresterea temperaturii, mercurul este impins prin aceasta constrictie de catre forta de expansiune. Cand temperatura scade, coloana de mercur se intrerupe in zona constrictiei, nemaiputandu-se retrage in rezervor si ramanad stationara in tubul capilar. Observatorul poate citi astfel temperatura maxima atinsa intr-o anumita perioada de timp. Pentru a a aduce termometrul in starea initiala, acesta trebuie scuturat. Acesta este similar din punct de vedere constructiv cu termometrul medical.Mercurul se solidifica(ingheata) la -38.83 C (-37.89 F), deci poate fi folosit la temperaturi mai ridicate decat aceasta. Mercurul, spre deosebire de apa, nu isi mareste volumul la solidificare, deci nu va sparge tubul de sticla, ceea ce va face greu de determinat momentul solidificarii. Daca termometrul contine azot, gazul poate sa curga in josul coloanei si sa fie capturat in interiorul acesteia la cresterea temperaturii. Daca se intampla aceasta, termometrul va putea fi folosit doar dupa reconditionarea de catre fabricant. Pentru a evita aceste inconveniente este necesar ca toate termometrele cu mercur sa fie tinute in interior cand temperatura scade sub -37 C (-34.6 F). In zonele in care se asteapta ca temperatura maxima sa nu depaseasca -38.83 C (-37.89 F) se poate utiliza un termometru continand un aliaj mercur-thaliu. Acesta are punctul de solidificare (inghet) la -61.1 C (-78 F). Termometrul a fost utilizat de initiatorii scarilor de temperatura Fahrenheit si Celsius.

Anders Celsius a divizat scara Celsius, care a fost descrisa in publicatia sa originile scarii de temperatura Celsius in 1742.

Celsius a folosit doua puncte fixe in scara sa: temperatura de topire a apei si temperatura de fierbere a apei. Aceasta nu era o idee noua, Isaac Newton lucrand deja cu ceva asemanator. Deosebirea era aceea ca Celsius a folosit temperatura de topire a apei si nu cea de inghet. Experimentele pentru o buna calibrare a termometrului s-au desfasurat pe parcursul a doua ierni. Repetand experimentul iarasi si iarasi, el a descoperit ca gheata se topeste intotdeauna la acelasi punct de calibrare marcat pe termometru. El a descoperit un punct similar la fierberea apei (punctul de evaporare a apei)(cand aceasta determinare se face cu o precizie ridicata se observa o variatie a acestui punct in functie de presiunea atmosferica). In momentul in care se indeparta termometrul de vapori, nivelul mercurului crestea putin . Acest fenomen se poate explica prin racirea rapida (si contractarea) sticlei. Presiunea aerului influenteaza punctul de fierberea al apei. Celsius sustinea ca nivelul coloanei de mercur la fierberea apei este proportional cu inaltimea barometrului. Cand Celsius a decis sa foloseasca propria scara de temperatura, el a ales puctul de fierbere a apei pure la 0 C (212 F) si punctul de inghet(solidificare) la 100 C (32 F). Un an mai tarziu fizicianul francez Jean-Pierre Cristin a propus o versiune inversata a scarii, cu punctul de inghet la 0 C (32 F) si punctul de fierbere la 100 C (212 F), denumind-o Centigrad. In final, Celsius a propus o metoda de calibrare a termometrelor: 1. Se introduce tubul termometrului intr-un amestec de gheata pisata si apa pura, si se marcheaza punctul unde lichidul termometric (mercurul) se stabilizeaza. Acest punct reprezinta punctul de inghet/dezghet al apei. 2. Similar se marcheaza punctul in care mercurul se stabilizeaza cand termometrul este tinut in vapori de apa. 3. Se imparte lungimea dintre cele doua puncte in 100 de diviziuni egale. Aceste puncte sunt suficiente pentru o calibrare aproximativa, dar ambele puncte variaza cu presiunea atmosferica. In zilele noastre, este folosit in schimb punctul triplu al apei (punctul triplu apare la 273.16 K, 0.01 C).Astazi, termometrele din sticla cu mercur sunt inca des folosite in meteorologie, in celelalte domenii ele devenind din ce in ce mai rar folosite, mercurul fiind permanent si foarte toxic pentru sistemul nervos, multe tari interzicand folosirea lor in uz medical. Unii fabricanti folosesc un aliaj lichid de galiu, indiu si tin, galinstan, ca inlocuitor al mercurului.