FINANE I

NOTE DE CURS1

Notele de curs sunt realizate pe baza cartii Finane publice- Iulian Vcrel (coord.), Ediia a VI-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2007

BIBLIOGRAFIE
1. Iulian Vcrel (coord.) Finane publice, Ediia a VI-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2007; 2. Tatiana Moteanu Finane publice. Note de curs i aplicaii pentru seminar, Editura Universitar, Bucureti, 2008 3. Cosmin Stoica, Ana-Maria Mrinoiu, Cristian Buu Finane publice. Eficiena actului de guvernare prin finane publice, Editura ProUniversitaria, Bucureti, 2007 4. Gheorghe Bistriceanu Finanele publice ale Romniei, vol I., Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006 5. Petre Brezeanu Macrofinane, Editura Meteor Press, Bucureti, 2007

CURS 1 EVOLUIA ISTORIC A FINANELOR PUBLICE. CONCEPTUL DE FINANE PUBLICE

1. Finane categorie economic cu caracter istoric 2. Concepii clasice i moderne privind finanele publice 3. Delimitarea finanelor 4. Finantele ca stiinta si disciplina de studiu 1. Finante - categorie economica cu caracter istoric Comuna primitiva, dupa cum se stie, nu a cunoscut statul. In aceasta oranduire, diferite functii publice organizarea muncii in comun, aplanarea conflictelor intre ginti si triburi, supravegherea respectarii obiceiurilor, a ritualurilor religioase, apararea membrlor unui trib impotriva atacurilor altui trib erau indeplinite de oameni alesi de catre intreaga populatie. Organele autoritatii publice nu dispuneau de mijloace de constrangere speciale, cu timpul insa, diviziunea sociala a muncii a condus la cresterea productivitatii muncii, la sporirea productiei si la dezvoltarea schimbului; si-a facut aparitia proprietatea privata, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat in clase. O data cu impartirea societatii in clase antagoniste, a aparut necesitatea unei institutii care sa protejeze proprietatea prvata, sa apere privilegiile celoer avuti impotriva celor neavuti, sa ocroteasca interesele stapanilor de sclavi impotriva sclavilor. Aceasta institutie care era statul si-a facut aparitia. Separarea statului de societate in sfera relatiilor economice isi gaseste expresia in aceea ca statul isi are veniturile , cheltuielile si datoriile sale proprii; isi procura resursele necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale cu ajutorul consrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii. Astfel, putem vorbi de aparitia primelor elemente de finante (impozite, imprumuturi). Finantele au aparut pe scena vietii social economice, pe fondul dezvoltarii factorilor de productie si a relatiilor banesti odata cu aparitia statului si instituirea fortei sale publice, adica la incidenta comunei primitive cu societatea sclavagista. Finantele publice se manifesta ca relatii de natura economica, a caror substantializare consta in formarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului. Aparitia finantelor publice si dezvoltarea lor ulterioara si prezenta se incadreaza in procesul obiectiv al evolutiei societatii omenesti, avand la baza existenta a doua conditii indispensabile: dezvoltarea relatiilor banesti, astfel incat sa fie posibila formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca; aparitia statului si amlificarea functiilor si sarcinilor pe care acesta si le asuma pentru indeplinirea carora sunt necesare, in mod firesc, importante resurse;

Luate impreuna, cele doua conditii, au facut necesara si posibila aparitia finantelor publice, iar mentinerea si dezvoltarea lor reprezinta efectul interrelatiilor dintre aceleasi conditii. Aceasta inseamna, ca relatiile financiare publice au fost si sunt generate de procesele de prelevare, repartizare si utilizare a resurselor banesti necesare statului pentru exercitarea functiilor si indeplinirea sarcinilor sale. In afara acestui gen de relatii financiare, in economie, au aparut si exista finante private, in cazul carora subiectii sunt persoane fizice si juridice autonome, diferite de stat sau alte institutii ale sale. Finantele evolueaza permanent si se perfectioneaza continuu potrivit schimburilor ce au loc in ansamblul relatiilor economico sociale. Astfel, in primele stadii de existenta, ale oranduirii sclavagiste cand economia avea un caracter natural inchis finantele publice au avut o sfera restransa de manifestare intrucat : o buna parte a functiilor publise de conducere, justitie sau aparare, erau onorifice fara a fi remunerate; constuirea templelor si a corabiilor, intretinerea armatelor si a curtilor, organizarea spectcolelor, rascumpararea prizonierilor si altele, erau asigurate indeosebi pe calea prestatiilor si a darilor in natura la care erau obligati statului sau pe calea tributurilor, a jafurilor si a trofeelor de razboi. Manifestarea mai ampla a relatiilor financiare este strans legata de aparitia economiei de schimb o data cu care cetatenii si supusii statului sclavagist au fost obligati sa participe la acoperirea necesitatilor publice si cu mijloace banesti. In oranduirea feudala , relatiile marfa bani, desi in ultimele stadii de dezvoltare a acesteia, au cunoscut o mai mare amploare decat in sclavagism ( ele nedevenind insa predominante). Ca urmare, pentru paza granitelor tarii, ducerea de razboaie, intretinerea curtii domnesti, construirea de drumuri si fortificatii, ca si pentru alte scopuri, statul a continuat sa foloseasca pe scara larga prestatiile in munca si darile in natura, veniturile domeniale si drepturile regaliene - care desemnau privilegiul de a incasa anumite venituri de care se bucura monarhul in Evul Mediu, iar mai tarziu vistieria statului. Vistieria statului se confunda, de regula, cu camara personala a domnitorului si era alimentata din impozite in bani, daruri, imprumuturi, tributuri. Veniturile in bani aveau insa o importanta relativ redusa in acoperirea cheltuielilor statului feudal. Prin forma si modul de percepere a drepturilor regaliene, acestea sunt interpretate de stiinta finantelor ca o forma de trecere de la venituri domeniale la impozite ( ca expresie actuala a finantelor publice). In functie de contributia lor la formarea veniturilor suveranului ( respectiv a vistieriei pulice), drepturile regaliene au fost impartite in trei grupe astfel: in grupa I au fost cuprinse dreptul asupra bunurilor gasite, incarcaturii corabiilor salvate de la innec, succesiunulor fara mostenitori si averii strainilor dupa decesul lor.

 in grupa a-II-a erau cuprinse drepturile silvice de vanatoare si de pescuit, precum si drepturile de exploatare a subsolului si de folosire a morilor de vant. in grupa a-III-a au fost incluse dreptul de a bate moneda (ce a reprezentat un simbol al puterii fiecarui senior feudal, dar si un izvor suplimentar de venituri) si derptul de judecata (care a adus cu sine si instituirea a menzilor si a taxelor de judecata ca elemente concrete de finante ). Capitalismul aduce cu sine o productie de marfuri generalizata si trecerea la preponderenta economiei de schimb. In aceasta perioada, relatiile banesti capata o larga dezvoltare, iar intretinerea aparatului de stat se bazeaza in exclusivitate pe folosirea resurselor banesti. In capitalism, doua functii fundamentale caracterizeaza activitatea activitatea statului: functia interna (principala), de mentinere a ordinii interne si de asigurare a functionarii institutiilor specifice noii oranduiri; functia externa, de aparare a tarii, a independentei si suveranitatii nationale, sau de extinere a teritoriului prin actiuni militare agresive, anexioniste, dupa caz. In oranduirea socialista, statul continua sa mobilizeze la dispozitia sa o importanta parte din venitul national national si sa o utilizeze in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale. In toate oranduirile social economice in care au existat, finantele s-au manifestat ca relatii sociale, de natura economica, aparute in procesul repartitiei P.I.B.-ului, in stransa legatur cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. In cele patru oranduiri, finantele au imbracat fara exceptie, forma valorica, baneasca. Dar, in fiecare din acste oranduiri, ele au indeplinit un anumit rol, corespunzator conditiilor economice, politice si sociale in care au existat, astfel: a) Resursele mobilizate la dispozitia statului sunt produsul muncii celor ocupati atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera namateriala, care participa cu o parte din veniturile lor, la formarea fondurlor respective. b) Prelevarile de resurse la dispozitia statului au un caracter obligatoriu. In caz de nerespectare a termenului si conditiilor de plata, la impozitele pe venit si pe avere, statul aplica sanctiuni celor vinovati. De pe urma cheltuielilor publice profita beneficiarii directi ai acestora. Repartizarea acestor cheltuieli pe beneficiari directi sau indirecti nu este uniforma, ci difereniata. In conditiile economiei contemporane, in majoritatea tarilor lumii, statul devenit el insusi un important agent economic, ca urmare a separatiei ce s-a relizat intre domeniul public si cel privat. Avem insa de-a face si cu statul organizator si statul manager. Statul contemporan asigura organizarea si conducerea generala a economiei, functie ce este recunoscuta si in optica neoclasica a ultimei jumatati de secol. Procesele de mobilizare si alocare a resurselor banesti necesare statului constituie continutul unor relatii economice specifice, denumite relatii financiare publice sau, cu un termen generic, finante publice .

Aceasta concluzie este imprtanta, intrucat evidentiaza nu numai necesitatea obiectiva a existentei finantelor in economia contemporana, ci si manifestarea unei varietati de relatii financiare. 2. Conceptii clasice si moderne privind finantele publice Conceptiile specialistilor ce abordeaza problematica finantelor publice sunt diferentite intre ele, in functie de accentul pe care acestia il pun pe o latura sau alta a finantelor. Pornind de aici, in randul publicului a fost retinuta si o anumita imagine negativa. Totodata, specialistii domeniului, se confrunta cu obstacole reale in dezvoltarea acestora, obstacole ce sunt legate de tehnicizarea si specializarea finantelor publice, de eterogenitatea lor si de vicisitudinile cu caracter istoric. Cuvantul finante isi are originea in limba latina. In secolele al XIII-lea si al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias si financia pecuniaria, in sensul de plata in bani. Se presupune ca aceste expresii deriva de la cuvantul finis utilizat adesea in sensul de termen de plata. In Franta, in secolul al XV-lea, se foloseau expresiile homme de finances si financiers, pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui; finance insemna o suma de bani si mai ales un venit al statului, iar finances intregul patrimoniu al statului. In limba germana, in secolele al XV-lea si al XVII-lea se intalnesc expresiile Finanz, care insemna plata in bani, si Finantzer, care desemna pe camatar. Cu vremea, cuvantul finante a capatat un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale, s.a.m.d., adica resursele, relatiile si operatiile banesti. In zilele noastre, persoanele neavizate identifica frecvent notiunea de finante cu aceea de bani, venituri in bani, resurse banesti, creante si obligatii de plata in bani, indierent de subiectul acestora. Sintetizand diversele conceptii intalnite in literatura de specialitate, mentionam ca finantele publice sunt considerate a fi: fonduri banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si a sarcinilor sale; mijloace de interventie a statului in economie, prin intermediul unor parghii sau instrumente specifice, constituite din impozite, taxe, contributii, imprumuturi, alocatii, subventii, bonificatii si alte facilitati fiscale, in vederea influentarii activitatii economice; forme si metode concrete de administrare a banului public; acte juridice de dispozitie autoritara sau contractuala, vizand reluarea la dispozitia statului a unei parti din P.I.B., in scopul inde plinirii functiilor si al realizarii sarcinilor statului;

 relatii economice ce se manifesta in procesele de constituire si de repartizare a fondurilor publice de resurse banesti, in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii. Analiza acestei multitudini de conceptii asupra finantelor publice releva faptul ca, in evolutia lor se disting urmatoarele doua etape: - cea aferenta perioadei de inchegare a finantelor ca stiinta economica de sine statatoare, corespunzand capitalismului premonopolist ; - cea aferenta afirmarii doctrinei interventioniste, de dupa marea criza economica mondiala din perioada 1929-1933. Conceptiile primei etape sunt considerate clasice , iar cele din etapa urmatoare sunt considerate moderne. Conceptiile clasice se intemeiaza pe doctrine liberalismului economic , ce a fost predominaata n perioada capitalismului premonopolist. n acest cadru, n conformitate cu principiul laissez faire, laissez passer, se urmarea evitarea fiecarei interventii a statului n economie, apreciindu-se ca aceasta interventie perturba initiativa privata, libera concurenta si actiunea legilor obiective ale pietei. Ca urmare, rolul statulu trebuia limitat la infaptuirea sarcinilor sale traditionale privind mentinerea ordinii interne, apararea tarii si intretinerea relatiilor diplomatice, corespunzatoare lozincii guvernului ieftin . Conceptiile de acest gen au prevalat n asa numita etapa a statului jandarm cnd preocuparile stiintei despre finantele publice erau orientate cu precadere spre problemele procurarii resurselor necesare statului, utilizarii lor cu spirit de economie, repartizarii sarcinilor fiscale pe categorii de platitori, contractarii si rambursarii imprumuturilor, intocmirii si executarii echilibrate a bugetului, respectarii anumitor reguli care tin de disciplina financiara si de buna gestionare a fondurilor. n acest cadru, impozitele, contributiile, imprumuturile si celelalte metode de procurare a resurselor financiare ale statului trebuie sa fie astfel concepute nct sa aiba si un caracter neutru , adica sa nu provoace modificari substantiale n repartitia veniturilor si a averilor. n esenta, conceptele acestei periode au un pronuntat caracter juridic , ca urmare a orientarii lor spre: problematica procurarii resurselor necesare statului si ale utilizarii economicoase a acestora; repartizarea sarcinilor fiscale pe diverse categorii de contribuabili; contractarea imprumuturilor publice atunci cnd este nevoie si rambursarea lor conform conditiilor asumate de catre stat; intocmirea si executarea echilibrata a bugetului public; respectarea regulilor disciplinei financiare si ale bunei gastionari a fondurilor publice. Conceptiile moderne despre finantele publice au la baza afirmarea doctrinei intervetioniste , al carei promotor a fost J. M. Keynes. n virtutea acestei doctrine, statul trebuie sa

joace un rol activ n economie, sa corecteze evolutia ciclica a economiei, intervenind pentru prevenirea crizelor sau pentru inlaturarea efectelor negative ale acestora. n acest cadru, locul statului jandarm este luat de statul providenta sau de statul bunastarii (statul faustian). n definirea obiectului de studiu al stiintei finantelor, majoritatea reprezentantilor perioadei moderne pun accentul pe latura tehnica a finantelor. Astfel, economistul american Harold M. Groves scrie ca finantele publice formeaza un domeniu de cercetari care trateaza problemele de venituri si de cheltuieli ale guvernelor (federal, ale statelor si locale). n unele lucrari mai recente, se apreciaza ca finantele publice reprezinta o parte a studiului economiei, ce se refera la mobilizarea si alocarea resurselor rare. n acest context, stiinta finantelor publice este interesata de efectele activitatii guvernamentale si ale sectorului public asupra locarii resurselor, abordand problemele echitatii acestei alocari, precum si pe cele ale eficentei. De aceea, ca si economia, finantele publice au o dubla dimensiune pozitiva si normativa. Analiza pozitiva vizeaza construirea de modele ce au rolul de a evidentia efectele reactiilor agentilor economico sociali la diversele stimulente financiare sau la constrangerile impuse prin fiscalitate. Analiza normativa ofera criteriile de judecata pentru a aprecia daca criteriile economice si financiare asteptate, rezultate din actiunea parghiilor financiare, sunt sau nu dezirabile. n abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, n timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic . Vorbind despre finante, este necesar sa facem distinctie intre finantele publice si cele private. Expresia de finante publice este asociata cu statul, unitatile administrativ teritoriale si alte institutii de drept public, in legatura cu resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora; finantele private sunt asociate cu intreprinderile economice, bancile si societatile de asigurare private. Asemanarea dintre cele doua consta in aceea ca si finantele publice si cele private,se confrunta cu probleme de echilibru financiar. Resursele necesare realizarii functiilor si sarcinilor statului se procura de la persoane fizice si juridice in principal prin masuri de constrangere luate de autoritatile publice si, intr-o proportie mai mica, pe baze contractuale. Impotriva statului nu se pot lua masuri de executare silita cand institutiile publice si locale nu efectueaza cheltuielile prevazute. Statul pote lua anumite masuri in legatura cu moneda nationala in care se constituie fondurile publice si in care fac toate operatiile de incasari si plati, in timp ce intreprinderile private nu pot influienta in mod legal aceasta moneda pe care si ele o folosesc. Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt puse in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.

Notiunea de finante publice este adecvata situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietatea privata, ceea ce face posibila si necesara realizarea unei demarcatii nete intre sectorul public si cel privat. Ca urmare prin categoria de finante se intelege totalitatea resurselor banesti aflate la dispozitia statului si a intreprinderii destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora. Ca atare existenta celor 2 sectoare economice si anume sectorul privat si publice a determinat individualizarea a doua concepte diferite si anume finantele private (finantele intreprinderii) si finante publice (finantele statului). 3. Delimitarea finanelor Expresia de FINANE PUBLICE este asociat cu STATUL, unitile sale administrativ teritoriale i instituiile de drept public, n legtur cu resursele, cheltuielile, mprumuturile i datoria acestora. FINANELE PRIVATE sunt asociate cu ntreprinderile (societile) economice, bncile i societile de asigurare private, n legtur cu resursele i cheltuielile acestora, mprumuturile primite sau acordate, creanele de ncasat i obligaiile de plat. ntre Finanele Publice i Finanele Private exist unele asemnri, dar mai ales o serie de deosebiri. Asemnri: 1. i Finanele Publice i Finanele Private trebuie s asigure un echilibru financiar pentru a garanta funcionarea normal a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz; 2. i Finanele Publice i Finanele Private au un cadru organizatoric; 3. i Finanele Publice i Finanele Private funcioneaz n baza reglementrilor legale etc; Deosebiri (mai multe dect asemnri): 1. Privind modul de colectare a resurselor Resursele necesare realizrii funciilor i sarcinilor statului (Finanele Publice), se procur de la persoane fizice i juridice n principal prin msuri de constrngere i ntr-o mic parte prin mprumuturi i relaii contractuale. Resursele necesare ntreprinderilor (Finanele Private) pe lng disponibilitile proprii se procur pe baze contractuale n condiiile rezultate din confruntarea cererii i ofertei (dobnda). 2. Privind posibilitile de executare silit mpotriva statului i instituiilor sale (Finane Publice) dac nui ndeplinete obligaiile, respectiv cheltuielile prevzute, nu poate fi urmat calea executrii silite. mpotriva Finanelor Private (ntreprinderi, societi) dac nu-i onoreaz obligaiile sau nu-i onoreaz angajamentele contractuale, calea principal este aceea a executrii silite. 3. Privind efectul utilizrii resurselor

 Efectul utilizrii resurselor colectate de Finanele Publice este satisfacerea nevoilor generale ale societii. Efectul utilizrii resurselor colectate (formate) de Finanele Private este n slujba unui grup restrns respective ntreprinztorul n cauz. 4. Privind gestiunea resurselor Gestiunea Finanelor Publice este supus dreptului public (prevederi n lege) Gestiunea Finanelor Private (ntreprinderi, societi) este supus dreptului Comercial (contracte). Trebuie fcut precizarea c noiunile de Finane Publice i Finane Private sunt specifice rilor cu economie de pia, n care se impune delimitare clar ntre sectorul public i cel privat. n economiile socialiste (comuniste), noiunea de finane private este privat de obiect, deoarece proprietatea este colectiv de stat sau de grup. 4. Finantele ca stiinta si disciplina de studiu Finantele constituie o ramura a stiintelor economice si au ca obiect de studiu: relatiile economice care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si extrabugetare ale administratiei centrale de stat, ale unitatilor administrativ teritoriale si altor institutii de drept public, denumite generic fonduri de resurse financiare publice; - metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public; metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, actiuni si beneficiari; procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare; intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetului de stat la diferite niveluri ale administratiei publice; plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat; administrarea datoriei publice; politica financiara promovata de stat; criteriile ce trebuie avute in vadere de organele de decizie cu prilejul aprobarii si finantarii cheltuielilor publice; efectele directe si indirecte ale prelevarilor de resurse la fondurile publice, ale rapartizarii si utilizarii acestora asupra procesului reproductiei sociale. n conditiile economiei conteporane, finantele publice constituie o parte a relatiior banesti prin intermediul carora, n procesul repartitiei produsului intern brut, se formeaza, serepartizeaza si se utilizeaza fondurile necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului. Asemenea relatii apar n procesul repartitiei ara echivalent direct a P.I.B. si, n primul rand, a produsului intern net, n vederea satisfacerii unor nevoi publice. Finantele publice constituie doar o parte a relatiilor financiare, astfel ca, n sfera finantelor trebuie sa fie incluse si acele relatii care vizeaza formarea capitalului social al agentilor economici si modificarea marimii acestuia, constituirea prin aporturi banesti a patrimoniului institutiilor,

asociatiilor si fundatiilor private, relatiile privind remunerarea prin dividende a capitalului, de constituire de catre fiecare agent economic a fondurilor proprii pe seama mobilizarii amortismentului aferent imobilizarilor corporale, a unor fractiuni din profitul net si a altor resurse, precum si de alocare a acestor fonduri pentru investitii, actiuni social-culturale, sponsorizari etc. Intocmirea, aprobarea, executarea, incheierea si controlul bugetului administratiei centrale de stat si bugetelor unitatilor administrativ teritoriale antreneaza un foarte mare numar de persoane, avand atributii si raspunderi diferite: deputati si senatori in parlament, membri ai guvernului, sefi de departamente, organe de executie in ministere, alte institutii centrale si locale. Metodele de gestionare aplicate in sectorul public, raspunderile persoanelor care manuiesc bani si alte valori publice, raporturile dintre unitatile publice si dintre acestea si unitatile privatese reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice. Faptul ca relatiile si operatiile financiare capata o reglementare juridica, iar fondurile publice bugetare si extrabugetare fac parte din patrimoniul public a determinat pe unii specialisti sa considere finantele publice ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiilor referitoare la banul public. Acestia precizeaza ca finantele publice pot fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si juridic. Raporturi la fel de stranse exista si intre finantele publice si politic. Partidele aflate la putere definesc definesc coordontele politicii financiare a statului in programele lor de guvernamant, iar puterile legiuitoare si executiva le accepta si vegheaza ca acestea sa fie traduse in viata. Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni nu numai in domeniul economic, dar si in cel social si chiar politic. Acest lucru a determinat pe unii economisti sa afirme ca finantele publice constituie nu numai o ramura a stiintelor economice, dar si o ramura a stiintelor politice. Observarea atenta a relatiilor, instrumentelor, institutiilor si reglementarilor financiare arata ca finantele publice au, intr-adevar, raporturi stranse nu numai cu economicul, dar si cu dreptul public si cu politicul. Finantele publice sunt, prin urmare, o disciplina de granita, care se interfereaza puternic cu economia politica, economiile de ramura si management, cu alte discipline de profil financiar si monetar, cu dreotul administrativ si cu cel constitutional, precum si cu discipline care trateaza probleme sociale si politice.

CURS 2 CONINUTUL ECONOMIC AL FINANELOR

1. Nevoi individuale i nevoi colective; bunuri private i bunuri publice 2. Coninutul economic al finanelor

1. Nevoi individuale i nevoi colective; bunuri private i bunuri publice La nivelul unei societi se disting trei tipuri de nevoi: a) nevoi individuale; b) nevoi colective; c) nevoi cvasipublice, respectiv cvasiprivate. Nevoile individuale (nevoia de hran, mbrcminte, nclminte, de adpost, de mijloace de deplasare i de comunicare, etc) depind de preferinele fiecrui om i difer n funcie de vrst, sex, ocupaie, mediul social, zon geografic. Ele sunt satisfcute prin intermediul bunurilor private (alimente, haine, locuin, transport, etc), care sunt procurate prin mecanismul pieei. Nevoile colective se refer la nevoile oamenilor de a fi aprai mpotriva unor eventuale agresiuni militare externe sau atacuri teroriste; de a fi protejai mpotriva indivizilor, care nclc legea i le pun n pericol viaa, s fie ajutai n cazul unor calamiti naturale (inundaii, incendii, seisme, etc.), s fie asistai cnd se afl ntr-o situaie social critic (orfani, btrni, persoane cu handicap, persoane fr posibiliti materiale de trai, etc.). Nevoile colective sunt satisfcute pe seama unor activiti organizate de autoritile publice viznd asigurarea aprrii naionale, meninerea ordinii interne, pstrarea echilibrului ecologic, protecie social. Pentru aceasta este necesar existena unor instituii publice care s ofere cetenilor utilitile publice (bunurile publice) de care au nevoie. Nevoile cvasipublice (semipublice) ntrunesc trsturi specifice att nevoilor individuale, ct i nevoilor colective i pot fi satisfcute att pe seama bunurilor publice, ct pe seama bunurilor private. Nevoile cvasipublice cuprind: nevoia de educaie i instrucie, de cultur, ocrotire medical, de sli i terenuri de sport, poduri, tuneluri, autostrzi, etc. Avnd n vedere nevoile mai sus prezentate, bunurile se clasific n trei categorii: bunuri private; bunuri publice; bunuri cvasipublice, respectiv cvasiprivate.

Bunurile private, precum alimentele, haine, locuin, sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor individuale. Ele pot fi achiziionate de ctre consumatori direct de la productori sau de la cei care le comercializeaz. Preul este stabilit de pia, n funcie de raportul existent ntre cererea consumatorilor i oferta productorilor (oferta mic, cerere mare crete preul; oferta mare,

cerere mic scade preul). Aceste bunuri se afl n cantiti limitate, datorit dimensiunilor reduse ale factorilor de producie, dar i ale resurselor bneti ale cumprtorilor. Dac un cumprtor consum o unitate dintr-un anumit bun, atunci cantitatea disponibil se micoreaz n mod corespunztor. Astfel, putem spune c un consumator intr n concuren cu ceilali cumprtori, ntruct o unitate dintr-un bun, ce servete la satisfacerea unor nevoi individuale, nu poate fi consumat dect de o singur persoan. Bunurile publice sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor ntregii colectiviti, indiferent dac membrii ei au participat sau nu la efortul de finanare al acestora. Caracteristicile bunurilor publice: a) consumul lor este indivizibil i neconcurenial ceea ce nseamn c bunurile publice sunt consumate de toate persoanele (exemplu: un dig de aprare mpotriva inundaiilor, mpdurirea versanilor, construirea de drumuri i poduri, crearea de parcuri i zone verzi, etc) b) bunurile publice nu sunt concureniale- ceea ce nseamn c un bun public poate fi consumat de un numr mare de persoane fr costuri suplimentare de producie. Consumatorii nu particip direct la finanarea bunurilor (serviciilor) publice. c) oferta bunurilor publice este indivizibil ntreaga cantitate produs din bunul considerat este pus la dispoziia colectivitii spre a fi consumat/utilizat n comun de toate persoanele interesate. d) sunt asigurate numai cu ajutorul autoritilor publice Bunurile cvasipublice presupun satisfacerea anumitor nevoi apelnd att la bunurile publice, ct i bunurile private. n cazul nevoilor semipublice (de educaie i instrucie, ocrotire medical, protecie social, cultur) satisfacerea cererilor de ctre autoritile publice se face n mod selectiv, pe baza anumitor criterii de eligibilitate a beneficiarilor. De exemplu, la acordarea de burse se ine seama de rezultatele la nvtur ale elevilor sau studenilor i/sau de situaia material a acestora. n concluzie putem afirma c satisfacerea nevoilor membrilor societii nu se poate realiza ntotdeauna pe seama bunurilor private, prin mecanismul pieei, i de aceea n numeroase situaii se recurge la prestaiile efectuate de diferitele uniti publice specializate. Spre deosebire de deciziile ageniilor economici care sunt subordonate maximizrii profitului, creterii rentabilitii economice individuale, deciziile autoritilor publice au n vedere maximizarea utilitilor sociale. Participarea autoritilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinat de imposibilitatea sectorului privat de a oferi servicii i bunuri, deoarece: nu este organizat, sub aspect tehnic, s desfoare astfel de activiti; nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora, pentru a le solicita plata preului datorat; dei este capabil s produc anumite bunuri i servicii, nu i asum asemenea sarcin, datorit incapacitii beneficiarilor de a suporta costul acestora.

2. Coninutul economic al finanelor Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societii este necesar constituirea unor importante fonduri bneti la dispoziia autoritilor publice. La constituirea fondurilor publice

particip att persoanele fizice, ct i cele juridice prin: impozite, taxe, contribuii, redevene, chirii din concesiunea i nchirierea terenurilor i a altor bunuri propprietate de stat, donaii, ajutorare, mprumuturi. Formarea i repartizarea fondurilor publice genereaz fluxuri de resurse bneti n dublu sens: 1) de la persoanele fizice i juridice ctre colectivitate, reprezentat prin stat; 2) de la colectivitate, reprezentat prin stat, ctre beneficiarii fondurilor bneti (sub form de pensii, alocaii pentru copii, ajutoare, burse i alte indemnizaii). Relaiile social-economice reflect procesul repartiiei i circulaiei produsului intern brut. Ele cuprind: a) relaii bneti, care presupun o schimbare a formelor valorii (ele cuprind i relaiile financiare); b) relaii financiare, care presupun un transfer de valoare (de la persoanele fizice i juridice ctre fondurile publice i invers) n concluzie, relaiile economice, exprimate valoric, care apar n procesul repartiiei produsului intern brut, n legtur cu formarea i repartizarea fondurilor bneti necesare pentru satisfacerea nevoilor colective ale societii, constituie relaii financiare sau finane. Apariia relaiilor financiare este determinat de transferul, n form bneasc, de valoare, de la persoanele fizice i juridice, la fondurile ce se constituie n economie sau la dispoziia persoanelor fizice sau juridice beneficiare. Deci, are loc un transfer de putere de cumprare. Dac transferul se face n natur (schimb de bunuri), arunci vorbim de relaii de repartiie ce nu sunt relaii financiare. Relaiile de repartiie pot deveni relaii financiare, cu condiia ca transferurile s mbrace forma bneasc. Concluzie: nu toate relaiile bneti care apar n procesul repartiiei i circulaiei produsului intern brut sunt relaii financiare. Sfera finanelor, mai ngust dect cea a relaiilor bneti, cuprinde numai relaiile bneti care exprim un transfer de valoare, nu i pe cele care reflect o schimbare a formelor valorii. n cazul finanelor publice, transferul de valoare are urmtoarele trsturi: 1. relaiile financiare reprezint un transfer de putere de cumprare, de valoare de la persoanele fizice i juridice la fondurile ce se constituie n economie i invers. Explicaie: n cazul n care transferul se face n natur, acesta exprim relaii de repartiie, dar nu dau natere la relaii financiare. Numai dup valorificarea produselor respective, contra bani, poate avea loc transferul de valoare la fondul de resurse financiare. 2. transferul de valoare la fondurile ce se constituie n economie se realizeaz , de regul, fr contraprestaie direct, imediat sau individualizat. Explicaie: 1.pentru impozitul pltit de o societate comercial, aceasta nu poate solicita statului rambursarea acestuia sau o contraprestaie direct sau imediat, de valoare egal. 2. sumele ncasate de la populaie revin ntregii populaii, ns nu direct i individualizat n raport cu impozitele pltite. 3. relaiile financiare se caracterizeaz prin nerambursabilitate, ceea ce nseamn c transferurile se fac cu caracter definitiv (exemplu: subvenii ctre regii autonome, instituii publice; transferurile ctre populaie alocaii pentru copii, burse, ajutoare, pensii). Rambursabilitatea intervine ca

excepie n cazul mprumuturilor de stat, garaniilor depuse de administratorii i cenzorii societilor comerciale, de persoanele care gestioneaz bani sau alte valori publice, etc. n cadrul relaiilor financiare se includ: 1. relaii care exprim un transfer de resurse bneti fr echivalent i cu titlu nerambursabil, considerate relaii financiare sau pur clasice ce i gsesc reflectarea n bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurrilor sociale, bugetele fondurilor speciale; 2. relaii ce exprim un mprumut de resurse bneti pe o perioad determinat, pentru care se percepe dobnd, numite relaii de credit; 3. relaii care exprim un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bneti n schimbul unei contraprestaii, care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, nunite relaii de asigurrireasigurri; 4. relaii care apar n procesul formrii i repartizrii fondurilor bneti la dispoziia societilor, n vederea desfurrii activitilor acestora, numite finanele ntreprinderilor. n literatura de specialitate, noiunea de finane este folosit n dublu sens: 1. n sens restrns (relaiile financiare clasice); 2. n sens larg, care cuprind: relaiile financiare clasice, relaiile de credit, relaiile de asigurrireasigurri i finanele ntreprinderilor.

CURS 3 FUNCIILE FINANELOR

1. 2. 3. Funcia de repartiie a finanelor Funcia de control a finanelor Rolul finanelor publice n economie

1. Funcia de repartiie a finanelor Necesitatea finanelor publice, existena acestora, nu constituie expresia dorinei cuiva, ci are un caracter obiectiv. Altfel spus finanele publice exist pentru a servi la realizarea unor obiective prcis determinate, la ndeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi nfptuite pe alt cale sau cu alte mijloace. Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sa actiunea pe care o indeplineste pentru satisfacerea cerintelor structurale. Dupa cum stiinta finantelor are un character relativ, depinzand de sistemul socio-economic, de gradul de dezvoltare al tarii, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul functiilor finantelor publice, acestea sunt foarte variate. Astfel unii teoriticieni afirma ca finantele publice indeplinesc numeroase functii, in timp ce altii afirma ca unica lor functie ar fi cea de reartitie a unei parti din produsul intern brut (PIB). Insa cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale si anume: 1. functia fiscala (o mai numim si functie de repartitie). 2. functia de control Funcia de repartiie are un caracter obiectiv i se manifest n dou faze: distincte, dar strns legate ntre ele: : a) Constituirea fondurilor; b) Distribuirea sau repartizarea fondurilor. a) Constituirea fondurilor de resurse financiare publice La constituirea fondurilor de resurse financiare publice particip regiile autonome, societile comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, instituiile publice i unitile din subordinea acestora, populaia, persoanele juridice i fizice rezidente n strintate. Participarea la constituirea fondurilor de resurse financiare mbrac forme diferite: impozite, taxe, contribuii, amenzi, penaliti, vrsminte din veniturile instituiilor publice, redevene i chirii din concesiuni i nchirieri de terenuri i alte bunuri proprietate de stat, mprumuturi de stat primite de la persoane fizice i juridice, rambursri ale mprumuturilor de stat acordate, dobnzi aferente mprumuturilor acordate, donaii, ajutoare i alte transferuri, etc. Resursele care alimenteaz fondurile publice provin n cea mai mare parte din produsul intern brut i ntr-o msur mai mic din transferurile primite din strintate.

La constituirea fondurilor publice particip cu resurse toate sectoarele sociale: public, particular, mixt, precum i populaia, dar n proporii diferite n funcie de capacitatea lor financiar. Cele mai multe resurse sunt mobilizate la fondurile financiare publice cu titlu definitiv i fr contraprestaie. b) Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice const n stabilirea volumului cheltuielilor publice pe destinaii: nvmnt, sntate, cultur; asigurri sociale i protecie social; dezvoltri colective i locuine; aprare naional; ordine public; aciuni economice; alte aciuni; datorie public. n cadrul fiecrei destinaii, resursele se defalc pe beneficiari, obiective i aciuni. Distribuirea fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice i/sau juridice) este precedat de inventarierea i evaluarea n expresie bneasc a nevoilor sociale din perioada de referin. Datorit faptului c cererea de resurse financiare este mai mare dect oferta lor, este necesar ca autoritile publice s trieze i s ierarhizeze cererile beneficiarilor de fonduri publice solicitate i s stabileasc unele prioriti, n funcie de condiiile concrete ale fiecrei etape. n rile dezvoltate cu economie de pia, la finanarea din fondurile publice au prioritate aciunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind ordinea intern i aprarea rii; cheltuielile pentru aciunile economice ocup un loc secundar. n schimb, n rile n curs de dezvoltare, aciunile economice au cea mai mare pondere n totalul cheltuielilor publice, n raport cu cele sociale. Resursele financiare publice odat repartizate beneficiarilor, iau concret forma cheltuielilor publice pentru: plata salariilor i a altor venituri de personal; procurri de materiale i plata serviciilor; subvenii acordate unor instituii publice i ntreprinderi; transferuri ctre diverse persoane fizice (pensii, alocaii, burse, ajutoare etc.), etc. Cele dou faze ale funcie de repartiie se realizeaz n procesul de distribuire i redistribuire a produsului intern brut care se desfoar ntre persoane fizice i juridice, pe de o parte, i stat, pe de alt parte. Constituirea i dirijarea fondurilor publice de resurse financiare reprezint un proces unitar i nentrerupt, avnd un rol important n realizarea reproducie sociale. Necesitatea constituirii unor fonduri financiare la dispoziia statului, n vederea nfptuirii funciilor i sarcinilor sale, se resimte n toate rile, indiferent de gradul de dezvoltare, ceea ce confer funcie de repartiie un caracter obiectiv. n schimb, modul de constituire a fondurilor i de redistribuire a acestora are un caracter subiectiv, depinznd de: capacitatea factorilor de rspundere de a percepe i rspunde nevoii sociale la un moment dat; gradul de dezvoltare economico-social a rii; orientarea forelor politice aflate la putere. Funcia de repartiie este important prin dimensiunea transferurilor de valoare, determinat de raportul dintre partea din produsul intern brut preluat la dispoziia statului i cheltuit de ctre el i partea care rmne la dispoziia celor care au creat acest produs. Dei, la scar naional, volumul resurselor prelevate la fondurile financiare publice este, n general, egal cu cel al resurselor distribuite, nsui acest proces complex de prelevare distribuire realizat prin intermediul statului d natere unor importante mutaii ntre sferele de activitate, ntre ramurile i subramurile economice, ntre membrii societii. Aceasta se explic prin faptul c persoanele fizice i juridice care sunt beneficiare directe sau indirecte ale cheltuielilor publice nu sunt ntotdeauna i cele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar dac unele

persoane sunt i pltitoare i beneficiare, cele dou caliti se manifest n proporii diferite una de cealalt. Pentru faptul c veniturile ncasate de la fondurile publice se depersonalizeaz, nu se mai poate determina pe ce destinaii i n ce proporii au fost dirijate sumele provenind de la anumite persoane fizice sau juridice. Importana funciei de repartiie rezult, pe de o parte, din mutaiile care se produc n economie ca urmare a transferurilor de resurse financiare i, pe alt parte, din efectele acestora n plan economic, social, demografic, ecologic, etc. Funcia de repartiie a finanelor publice nu se manifest doar pe plan intern, ci i pe plan internaional prin: - acordarea i primirea de mprumuturi externe; - plata cotizaiilor fa de organismele internaionale la care statul a aderat; - primirea sau acordarea de ajutoare externe de ctre stat. Redistribuirea ntre state a resurselor financiare are loc pe baza deciziilor unilaterale, a conveniilor sau acordurilor bi/multilaterale i se efectueaz cu titlu definitiv sau rambursabil, cu sau fr contraprestaie. 2. Funcia de control a finanelor Funcia de control a finanelor publice este strns legat de funcia de repartiie, avnd ns o sfer de cuprindere mult mai mare, deoarece vizeaz att constituirea i repartizarea fondurilor publice, ct i modul concret de utilizare a acestora. Manifestarea funciei de control este necesar din mai multe considerente: - resursele financiare publice aparin ntregii societi. Astfel, societatea este interesat n: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale; dirijarea resurselor respective cu luarea n considerare a prioritilor stabilite de autoritile abilitate; utilizarea resurselor financiare n condiii de maxim eficien economic, eficacitate social, etc. - fondurile de resurse publice materializeaz o parte important din produsul intern brut; - n prezent, mai exist unii membri ai societii care au o atitudine de nepsare fa de avutul public, ceea ce conduce la folosirea neraional a resurselor materiale, umane i bneti, la risip, specul i mbogire fr just cauz. Controlul financiar are o sfer vast de manifestare, cuprinznd toate domeniile vieii sociale care in de sectorul public: activitatea economic, educativ, cultural, ocrotirea sntii, protecia social, asigurri sociale de stat, meninerea ordinii publice, aprarea naional; promovarea relaiilor cu alte state etc. ca urmare, controlul mbrac forme diverse, este exercitat de organe diferite i folosete instrumente diferite. Activitatea din fiecare domeniu trebuie analizat din mai multe puncte de vedere: - sarcinile specifice care-i revin; - necesarul de fonduri publice reclamat pentru desfurarea activitii; - efectele utile (economice, sociale sau de alt natur) ale acestei activiti

3. Rolul finanelor publice n economie Prin infaptuirea functiilor ce le revin in cadrul mecanismului economico social, finantele contribuie la infaptuirea unor obiective majore ale societatii. Ansamblul acestor obiective, defineste rolul finantelor in dezvoltarea economico sociala a fiecarei tari. In cazul Romaniei, rolul finantelor consta in: asigurarea fondurilor banesti necesare satisfacerii nevoilor reproductiei P.I.B., a factorului uman, a cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul; asigurarea fondurilor banesti destinate restructurarii, consolidarii, dezvoltarii si perfectionarii suprastructurii societatii. In conditiile acuale in Romania, ceea ce priveste reproductia produsului intern brut, rolul finantelor publice s-a diminuat si se va diminua in continuare. Fata de perioada trecutului apropiat, cand circa 2/3 din resursele mobilizate la bugetul de stat erau alocate pentru finantarea economiei nationale, acest rol se rezuma in prezent la: asigurarea conditiilor de functionare a regiilor publice autonome, in cazul in care resursele proprii ale acestora sunt insuficiente in raport cu necesitatile; finantarea construirii si dotarii unor obiective economice noi, in anumite ramuri ale complexului economic national, neinteresante pentru investitorii privati, dar absolut necesare; participarea directa a statului la formarwea in tara si in strainatate a capitalului social al unor societati comerciale mixte ce au o deosebita importanta pentru economia nationala; acordarea de subventii unor societati comerciale cu capital de stat; instituirea de facilitati si alte avantaje economico financiare, in favoarea agentilor economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social. In aceste directii se aloca o parte a resurselor mobilizate la bugetul administratiei centrale de stat si la bugetele locale, cu titlul de alocatii pentru activitati si actiuni economice. In cazul facilitatilor fiscale si altor avantaje nu este vorba despre utilizarea directa a unor fonduri financiare, ci de abtinerea statului de la incasarea anumitor venituri ce I-ar reveni de drept, in absenta instituirii respectivelor avantaje. Reproductia largita a factorului uman implica, in conditiile actuale, sporirea rolului finantelor publice prin dirijarea de la bugetul de stat si de la fondurile speciale a unui volum mai mare de resurse pentru finantarea invatamantului, culturii, artei, asigurarea ocrotirii sanatatii si a protectiei sociale a populatiei. Prin alocarea inspirata a fondurilor financiare si utilizarea lor eficienta, finantele au rolul de a contribui la reproductia si perfectionarea cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul economico social. Pe fondul promovarii principiului separatiei puterilor in stat si al democratizarii vietii noastre economico sociale, in Romania contemporana are loc o structurare ampla a institutiilor si organismelor ce compun suprastructura societatii, care antreneaza si o seama de implicatii de

ordin financiar. In context, este vorba despre faptul ca o parte a P.I.N., mobilizata la buget prin finantele publice, este alocata constituirea fondurilor banesti destinate asigurarii unei baze materiale corespunzatoare pentru noile institutii si organisme publice si pentru functionarea acestora. In domeniul protectiei sociale si cel al asigurarilor sociale sunt implicate si finantele agentilor economici atat prin contributia acestora la constituirea fondurilor specifice respectivelor domenii, cat si prin propriile fonduri ce se constituie la nivelul microeconomiei. Sintetizand ideile prezentate, rezulta concluzia ca rolul finantelor publice se manifesta pe plan economic si social, iar amploarea acestui rol este dependenta de nivelul dezvoltarii economice a tarii si de gradul participarii finantelor la proceselor de distribuire primara si de redistribuire a P.I.B. si indeosebi a P.I.N. Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma utilitatilor puse la dispozitia membrilor sociatatii care influienteaza marimea si structura acumularii de capital, a consumului total, privat si public, individual si social. Acesta se manifesta si sub forma redistribuirii veniturilor si a averii in randurile populatiei, ca si ale intreprinzatorilor.

CURS 4 CADRUL JURIDIC I INSTITUIONAL PRIVIND FINANELE PUBLICE

1. 2. 3. 4. 5. Ministerul Economiei i Finanelor Agenia Naional de Administrare Fiscal Garda Financiar Curtea de Conturi Autoritatea Naional a Vmilor

1. Ministerul economiei i finanelor Ministerul Economiei i Finanelor se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, n subordinea Guvernului. Rolul ministerului este acela de constituire i gestionare general a resurselor financiare publice printr-un sistem complex e bugete: bugetul de stat; bugetul asigurrilor sociale de stat; bugetele locale; bugetul fondurilor speciale; bugetul fondurilor externe nerambursabile; bugetul trezoreriei i altor instituii publice cu caracter autonom. Principalele atribuii ale Ministerului Economiei i Finanelor: - coordoneaz aciunile care sunt n responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, referitoare la elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum i altor acte normative cu inciden n domeniu; - dispune msurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; - emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor i forma de prezentare a acestora; - emite norme metodologice, precizri i instruciuni prin care se stabilesc practicile i procedurile pentru ncasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanarea i plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, ncheierea exerciiului bugetar anual, contabilizarea i raportarea; - administreaz i gestioneaz datoria public guvernamental; - coordoneaz monitorizarea ntregului program de investiii publice; - colaboreaz cu Banca Naional a Romniei la elaborarea balanei de pli externe, a balanei creanelor i angajamentelor externe, a reglementrilor n domeniul monetar i valutar; - aprob clasificaiile bugetare, precum i modificrile acestora; - analizeaz periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, n corelare cu indicatorii macroeconomici, i prezint informri Guvernului, cu propuneri de mbuntire; - urmrete execuia operativ a bugetului general consolidat i stabilete msurile necesare pentru ncasarea veniturilor i limitarea cheltuielilor, n vederea ncadrrii n deficitul bugetar aprobat; - contracteaz i garanteaz mprumuturi de stat de pe piaa financiar intern i extern - analizeaz propunerile de buget n etapele de elaborare a bugetelor

stabilete coninutul, forma de prezentare i structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; coordoneaz, negociaz i ncheie acorduri internaionale, n numele statului, n domeniul relaiilor financiare i valutare, n colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, etc.

2. Agenia naional de administrare fiscal ANAF se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor. Rolul su este acela de colectare a impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor venituri bugetare; aplicarea legislaiei privind veniturile bugetare; aplicarea n domeniul vamal a msurilor specifice rezultate din Programul de guvernare i din legislaia n domeniul vamal; dezvoltarea asistenei contribuabililor n vederea mbuntirii nivelului de informare al acestora i aplicrii unitare a prevederilor privind veniturile bugetare,. Principalele atribuii: - asigur aplicarea corect, unitar i nediscriminatorie a legislaiei fiscale; - elaboreaz i/sau avizeaz proiectele de acte normative care conin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare pentru care este competent; - acioneaz prin mijloace specifice pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale; - exercit controlul operativ i inopinat privind prevenire, descoperirea i combaterea oricror acte i fapte din domeniul economic, financiar i vamal care au ca efect evaziunea fiscal; - exercit activitatea de inspecie vamal, activitatea de control vamal ulterior i orice alt form de control specific n legtur cu aplicarea i respectarea reglementrilor n vigoare n domeniul vamal; - propune i elaboreaz strategii de dezvoltare, precum i soluii de reform n domeniul administrrii veniturilor bugetare; - elaboreaz cadrul lega, aplic i monitorizeaz administrarea contribaubililor 3. Garda financiar Garda Financiar este instituie public de control, cu personalitate juridic, care exercit controlul operativ i inopinat privind prevenirea, descoperirea i combaterea oricror acte i fapte din domeniul economic, financiar i vamal, care au ca efect evaziunea i frauda fiscal, organizat ca organ de specialitate al administraiei publice centrale n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor. n vederea realizrii atribuiilor sale, pentru combaterea actelor i faptelor de evaziune i fraud fiscal, Garda Financiar efectueaz controlul operativ i inopinat cu privire la: - respectarea actelor normative n scopul prevenirii, descoperirii i combaterii oricror acte i fapte interzise de lege; - respectarea normelor de comer, urmrind prevenirea, depistarea i nlturarea operaiunilor ilicite; - modul de producere, depozitare, circulaie i valorificare a bunurilor, n toate locurile i spaiile n care se desfoar activitatea agenilor economici;

- participarea, n colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere i instituii specializate, la aciuni de depistare i combatere a activitilor ilicite care genereaz fenomene de evaziune i fraud fiscal. 4. Curtea de Conturi Curtea de Conturi constituie instituia suprem de control financiar asupra modului de formare, de administrare i de ntrebuinare a resurselor financiare ale statului i ale sectorului public, precum i asupra modului de gestionare a patrimoniului public i privat al statului i al unitilor administrativ-teritoriale. Prin activitatea sa, curtea de Conturi urmrete respectarea legii n gestionarea mijloacelor materiale i bneti. Curtea de Conturi are ca principal atribuie verificarea conturilor anuale de execuie ale bugetului de stat, bugetului asigurrilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetele fondurilor speciale, ale conturilor fondurilor de tezaur, contul anual al datoriei publice a statului i situaiei garaniilor guvernamentale pentru credite interne i externe primite de ctre alte persoane juridice. Curtea de Conturi este singura instituie abilitat s exercite controlul execuiei bugetelor Camerei Deputailor, Senatului, Administraiei Prezideniale, Guvernului, Curii Supreme de Justiie, Curii Constituionale, Consiliului Legislativ i Avocatului Poporului. 5. Autoritatea Naional a Vmilor Autoritatea Naional a Vmilor se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, cu personalitate juridic, n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor i n cadrul Ageniei Naionale de Administrare Fiscal. n aplicarea politicii vamale a Uniunii Europene, Autoritatea Naional a Vmilor exercit, n principal, atribuii de aplicare n domeniul vamal a msurilor specifice rezultate din tariful vamal comun i din legislaia european i internaional n domeniul vamal. Prin departamentele specializate ale aparatului central se organizeaz, se ndrum i controleaz activitatea direciilor regionale vamale i a birourilor vamale din subordine. Structurile generale i regionale ale ANV urmresc i supravegheaz respectarea legislaiei vamale pe ntreg teritoriul rii i exercit controlul specific potrivit reglementrilor legale n vigoare, a oricror infraciuni i contravenii n domeniul vamal. ANV: - coordoneaz i ndrum activitatea direciilor regionale vamale i a birourilor vamale pe linia prevenirii i combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte din patrimoniul cultural naional; - urmrete, n cooperare cu celelalte organe ale statului, cazurile de splare a banilor prin operaiuni vamale; - coopereaz, pe baz de reciprocitate, cu autoritile vamale ale altor state, precum i cu organismele internaionale de specialitate, n vederea prevenirii, cercetrii i combaterii fraudelor vamale.

CURS 5

MECANISMUL FINANCIAR
1. Conceptul de mecanism financiar 2. Sistemul financiar 3. Sistemul fondurilor de resurse financiare 1. Conceptul de mecanism financiar Mecanismul economic cuprinde sistemul complex de organizare i conducere a economiei naionale. Mecanismul financiar este parte integrant a mecanismului economic i reprezint ansamblul metodelor, principiilor a instrumentelor financiare prin care se asigur organizarea, previziunea, gestiunea i conducerea activitii financiare. Mecanismul financiar cuprinde: - sistemul financiar; - prghiile financiare utilizate de stat pentru influenarea activitii economice; - instrumentele administrative de coordonare a domeniului finanelor publice; - cadrul instituional parlament, guvern, ministere, structuri subordonate sau n coordonare; - cadrul juridic legi, hotrri de guvern, ordonane de guvern, ordonane de urgen, codul fiscal, codul vamal, norme, reglementri, regulamente de aplicare. 1) Sistemul financiar Sistemul financiar reprezinta totalitatea relatiilor financiare prin intermediul carora se asigura formarea, repartizarea, utilizarea fondurilor banesti, necesare statului, dar si organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Caracteristicile sistemului financiar 1.cuprinde mai multe categorii de relatii financiare care alcatuiesc tot atatea componente, subsisteme sau verigi ale sistemului financiar. 2. relatiile financiare prezinta 2 trasaturi importante respective: a) se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor banesti, in functie de locul de constituire si destinatia fondurilor; in functie de metodele folosite pentru creearea si repartizarea fondurilor. b) se leaga intre ele formand un system al relatiilor financiare caracterizat prin unitate in diversitate. Sistemul financiar privit ca relatii economice este format din sistemul financiar public si sistemul financiar privat. Sistemul financiar public cuprinde: 1. 2. 3. 1. Bugetul de stat Bugetele locale Bugetul asigurarilor sociale de stat Din cadrul sistemului financiar privat fac parte: asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila

2. 3.

creditul public finantele agentilor economici

2) Parghiile economico-financiare Acestea reprezinta instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimulare interesului economic al unei colectivitati determinate sau al membrilor acesteia, luati in mod individual pt realizarea unui anumit obiectiv. Caracteristicile parghiilor economico-fianciare 1. sunt concepute sa actioneze in mod automat la producerea evenimentelor economice sau la punerea lor in functie de catre organelle publice. 2. metodele de prelevare si cele de plata actioneaza ca parghii numai in masura in care asigura concomitant pe langa indeplinirea functiei de repartitie si influentarea pozitiva a altor laturi ale activitatii economice. 3. cu ajutorul lor statul poate interveni in economie sub multiple forme reglarea volumului masei monetare si a productiei, stimularea acordarii de credite, reducerea consumului la anumite marfuri considerate daunatoare sanatatii atc. Alegerea unor anumite parghii financiare depinde de: a. de politica urmarita de govern in domeniul economic, commercial, social etc. b. de faza ciclului economic Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative cum ar fi: intocmirea d prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce directie, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia; a doua metoda-tinerea evidentelor contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere etc.; exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului de conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului; stabilirea de catre stat de preturi si tarife pentru anumite bunuri si servicii; reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din fondurile pulice; reglementarea regimului valutar ; supravegherea derularii exportului si importului; sanctionarea specului ilicite a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederi legale. 3) Planificarea financiara

Planificarea financiara reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu character orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale a cerintelor pietei etc. Caracteristicile planificarii financiare 1. se intocmesc balante financiare de sinteza si planuri financiare cu caracter exectoriu In cadrul balantelor financiare de sinteza se reflecta resursele preconizate a se realiza precum si destinatiile acestora fiind un instrument cu character orientativ ce serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic. Cu ajutorul planurilor financiare cu caracter executoriu se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului. 2. 3. indicatorii utilizati exprima incasari din activitatea desfasurata, incasari, varsaminte instrumente folosite pentru calculul indicatorului sunt: proiecte tehnice si de executie norme de asigurare normative de eficienta norme de stat norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale etc. la bugetul statului ale clientilor agenti economici, credite bugetare, credite bancare etc.

4) O alta componenta: Cadrul institutional(Mecanisme) Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice, respective: a. organe democratic alese ex. parlamentul, consiliile judetene si locale etc. b. organe ale administratiei de stat centrale si locale cum ar fi guvern, ministere, prefecturi etc. c. organe specializate ale statului in domeniul financiar(ministerul finantelor publice, administratii financiare publice etc.

5)

Cadrul juridic Acesta este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar atat in faza de repartitie cat si in cea de prelevare.

Caracteristicile mecanismului economic-financiar sunt determinate de: - forma de proprietate dominant; - sistemul de conducere a economiei naionale;

regimul politic-ideologic; conjunctura intern i internaional

2. Sistemul financiar Sistemul financiar, privit ca relaii economice, este alctuit din: a) bugetul de stat i bugetele locale; b) bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor sociale de sntate; c) bugetul fondurilor speciale extrabugetare; d) creditul bancar; e) asigurri de bunuri, persoane i rspundere civil; f) finanele ntreprinderilor. a) Bugetul de stat i bugetele locale reprezint o categorie de relaii financiare prin intermediul crora, pe de o parte, se colecteaz la dispoziia statului fondurile financiare (prin mijloace de constrngere i pe baze contractuale), iar pe de alt parte, sunt distribuite resursele astfel colectate ctre beneficiari (instituii, persoane fizice, ntreprinderi). Bugetul de stat se prezint sub forma unei balane economice, a unui document de sintez, elaborat i administrat de Guvern i autorizat prin vot de ctre Parlament, n care sunt prevzute veniturile i cheltuielile. Bugetele locale se aprob de ctre consiliile locale i judeene. b) Bugetul asigurrilor sociale de stat/ bugetul asigurrilor sociale de sntate se constituie din contribuiile pltite de agenii economici, de instituiile publice i de salariai. Asigurrile sociale de stat cuprind: pensiile (pentru vechime n munc, pentru pierderea capacitii de munc, de urmai); indemnizaii (pentru prevenirea mbolnvirilor, refacerea i ntrirea sntii, pierderea temporar a capacitii de munc, maternitate, creterea copilului); ajutoare (de omaj, de integrare profesional, de deces); suportarea parial sau integral a costului medicamentelor, a cheltuielilor de spitalizare, a trimiterilor la tratament balneoclimateric i la odihn. c) Bugetul fondurilor speciale extrabugetare. Fondurile speciale se constituie din alte taxe i contribuii stabilite prin acte normative speciale, iar fondurile se folosesc pentru realizarea obiectivelor care au stat la baza promovrii actului normativ. d) Creditul bancar exprim relaiile de redistribuire a resurselor financiare ntre posesorii i nonposesorii de resurse. Astfel, bncile mijlocesc atragerea resurselor bneti temporar libere de pe pia, iar pe de alt parte, ele le dirijeaz ctre solicitani. Pe piaa capitalului de mprumut vorbim i despre creditul public prin intermediul cruia autoritile publice centrale i unitile administrativ-teritoriale i procur resursele financiare n completarea resurselor bugetare ordinare de care dispun. e) Asigurri de bunuri, persoane i rspundere civil. Pentru prevenirea prejudiciilor provocate de calamiti naturale sau accidente, persoanele fizice i juridice interesate sau obligate prin lege ncheie contracte cu societi de asigurri care se angajeaz s acopere daunele suferite de bunurile cuprinse n asigurare sau s achite sumele asigurate cuvenite persoanelor care au avut de suferit de pe urma producerii riscurilor asigurate, n schimul unei anumite pli (prima de asigurare).

n concluzie, relaiile economice care apar n procesul constituirii i utilizrii fondului de asigurare sunt relaii de redistribuire intervenite ntre membrii comunitii de risc (totalitatea persoanelor fizice i juridice asigurate mpotriva unui anumit risc sau complex de riscuri), pe de o parte, i acei dintre asigurai care au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat, pe de alt parte. f) Finanele agenilor economici. Constituirea fondurilor de resurse financiare necesare ntreprinderilor genereaz relaii de distribuire a valorii adugate brute create n cadrul acestora, precum i relaii de redistribuire a disponibilitilor bneti temporar libere pe pia/ ntre deintorii i nondeintorii de asemenea resurse. Astfel, pentru procurarea resurselor financiare, ntreprinderile apeleaz la beneficiile proprii, contracteaz mprumuturi de la bnci, emit obligaiuni sau vnd aciuni. 3. Sistemul fondurilor de resurse financiare Fondurile financiare pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: 1) dup nivelul la care se constituie - fonduri constituite la nivel central sau macroeconomic (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul fondurilor cu destinaie special, asigurrile de bunuri, persoane i rspundere civil, fondurile de creditare); - fonduri constituite la nivel mediu sau mezoeconomic (fondurile bugetare ale judeelor, municipiilor, oraelor i comunelor); - fonduri constituite la nivel microeconomic (fonduri proprii ale agenilor economici, instituiilor i persoanelor fizice) 2) dup destinaie: - fonduri de nlocuire i de dezvoltare; - fonduri de consum; - fonduri de rezerv (fondurile nscrise n bugetul de stat i n bugetele locale cu acest titlu care servesc pentru finanarea unor aciuni aprute n cursul anului precum i fondurile de rezerv constituite la dispoziia ntreprinderilor pentru acoperirea unor eventuale pierderi); - fonduri de asigurare (fonduri constituite la dispoziia societilor de asigurare) 3) dup forma de proprietate: - fonduri proprietate public (fondul bugetar centra de stat; fondurile bugetare ale unitilor administrativ-teritoriale; fondul asigurrilor sociale de stat, fondurile speciale extrabugetare; fondurile proprii ale ntreprinderilor, bncilor i societilor de asigurare cu capital integral sau majoritar de stat; fondurile proprii ale instituiilor publice); Fondurile proprietate public pot fi grupate n funcie de calitatea pe care o are statul ca titular al acestora. Astfel, statul poate s apar n calitate de: autoritate public (n aceast calitate statul folosete o parte din resursele bugetare pentru finanarea cheltuielilor pentru aprarea naional, meninerea ordinii publice i a siguranei naionale, relaiile externe i satisfacerea nevoilor sociale); agent economic (statul folosete fondurile aparinnd ntreprinderilor cu capital integral sau majoritar de stat, o parte din resursele bugetare, dar i resursele mobilizate pe piaa capitalurilor de mprumut pentru finanarea unitilor i aciunilor economice)

asigurtor (statul folosete fondul asigurrilor sociale constituit la dispoziia sa pentru acordarea de pensii, indemnizaii, ajutoare, etc)

bancher (statul dispune de fondurile de creditare constituite la bncile cu capital integral sau majoritar de stat, fondurile provenite din privatizarea unor bunuri ale statului, dar i creditele externe) - fonduri proprietate privat (fondurile societilor comerciale, bncilor cu capital privat, societilor de asigurri-reasigurri cu capital privat) 4) dup titlul cu care se fac prelevri la fonduri i pli de la acestea: - prelevri cu titlu definitiv i caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuii, etc) - prelevri cu titlu rambursabil i caracter facultativ (depuneri la bnci, subscrieri la mprumuturi de stat)

Curs 6 POLITICA FINANCIAR

1. Conceptul de politic financiar 2. Politica financiar n domeniul cheltuielilor publice 3. Politica financiar n domeniul resurselor publice 1. Conceptul de politic financiar Politica poate fi definit ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii i interese iniial divergente ajung la decizii colective socotite ca fiind obligatorii pentru respectivul grup i impuse ca o linie de conduit comun. nainte de a prelua puterea politic i guvernamental, fiecare formaiune politic i stabilete un program politic i de guvernare. Programul de guvernare n perioada pre-electoral este elaborat n funcie de doctrina politico-economic a partidului politic, de interesele economico-sociale ale categoriilor de susintori, de conjunctura intern i internaional. Pentru realizarea obiectivelor de guvernare, dar i pentru aplicarea continu a politicilor statului este nevoie de finanare public - toate politicile publice au nevoie de fonduri publice, ele acionnd ntotdeauna, n complementaritate, cu politica economico-financiar -, dar i de intervenia statului n economie cu ajutorul prghiilor economice i al instrumentelor, instituiilor, organelor i reglementrilor financiare. Astfel, putem afirma c metodele i mijloacele concrete privind procurarea i dirijarea resurselor financiare, precum i instrumentele, instituiile i reglementrile financiare utilizate de stat pentru influenarea proceselor economice i a relaiilor sociale, ntr-o etap determinat, constituie componente ale politicii financiare a acestuia. Politica financiar face parte integrant din politica general a statului i are ca scop realizarea programelor de dezvoltare economic, promovare a progresului tehnic i tiinific, formare profesional, recalificare i rencadrare n munc a omerilor, ocrotire a sntii populaiei, protecie social, dezvoltare a culturii, protecia mediului, aprare naional, etc. Principalele domenii de manifestare a politicii financiare sunt: - domeniul cheltuielilor publice; - domeniul resurselor financiare publice; - domeniul cheltuielilor publice; - domeniul asigurrilor de bunuri, persoane i rspundere civil. 2. Politica financiar n domeniul cheltuielilor publice n domeniul cheltuielilor publice politica financiar trebuie: - s stabileasc mrimea, destinaia i structura optim a cheltuielilor publice; - s defineasc obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli; - s precizeze cile, metodele i instrumentele ce trebuie folosite pentru ca obiectivele stabilite s fie realizate cu minim de efort financiar.

a) Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea stabilirea mrimii absolute (volum total exprimat n moneda naional) i relative (ponderea n produsul intern brut) a acestora. Volumul total al cheltuielilor publice, prevzut pentru anul de plan, comparativ cu cel realizat n anul anterior, arat tendina de cretere a, de meninere sau de diminuare a efortului financiar al statului. Comparaia este util i concludent n msura n care cheltuielile sunt exprimate n preuri constante, altfel ea este deformat de fenomenul inflaionist. Ponderea cheltuielilor publice n produsul intern brut arat ct din acest produs este preluat la fondurile publice de resurse financiare i utilizat pentru satisfacerea nevoilor sociale. El nu este influenat nici de evoluia preurilor i nici de fluctuaiile cursurilor de schimb, ceea ce permite comparaii utile pe plan intern i internaional. O problem important a politicii financiare const n meninerea cheltuielilor publice n limitele resurselor ce pot fi mobilizate, n condiii normale, pe plan intern, fr s se recurg la emisiune bneasc sau la credite externe nejustificate. Apelul la emisiune bneasc fr acoperire duce la deteriorarea puterii de cumprare a monedei, la scderea nivelului de trai al populaiei, la alimentarea fenomenelor inflaioniste, iar contractarea de credite externe pentru consum determin creterea datoriei externe i a poverii financiar-valutare a rii. b) La stabilirea destinaiei cheltuielilor publice este necesar s se porneasc de la nevoile sociale care trebuie satisfcute cu prioritate pe seama resurselor publice. La repartizarea produsului intern brut este necesar s se asigure un raport optim ntre consum i formarea brut de capital, ntre investiii cu caracter productiv i cele cu destinaie neproductiv sau indirect productiv, ntre consumul individual i cel social. c) Avnd n vedere c resursele financiare sunt limitate, iar destinaiile lor sunt concureniale, se impune utilizarea acestora n condiii de maxim eficien. La angajarea cheltuielilor pentru realizarea unui obiectiv sau a unei aciuni, trebuie s se analizeze toate soluiile posibile, n vederea alegerii variantei optime, care prezint cel mai avantajos raport ntre efortul solicitat i efectul obtenabil de pe urma acestuia. d) pentru a obine o eficien ct mai nalt n utilizarea fondurilor publice, sunt necesare nu numai dimensionarea i repartizarea judicioase a acestora pe destinaii, dar i stimularea beneficiarilor prin metode de finanare i gestionare sau prin alte instrumente specifice. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea metodei de finanare adecvate pentru fiecare categorie de obiective sau aciuni: - autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama creditului; - autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama alocaiilor bugetare; - finanare integral cu titlu definitiv i nerambursabil din fondurile bugetare sau extrabugetare, dup caz. 3. Politica financiar n domeniul resurselor financire publice n domeniul resurselor financiare, politica financiar trebuie s stabileasc: - volumul i proveniena resurselor ce pot fi mobilizate de stat; - metodele de prelevare;

obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite n procesul constituirii fondurilor publice.

a) Volumul resurselor financiare este indicat de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei respective. Astfel putem spune ca n momentul aprobrii cheltuielilor publice, organele de decizie determin nsui volumul resurselor financiare necesare. ns, n practic nu exist o concordan deplin ntre cererea de resurse financiare i oferta de resurse: fie cererea de resurse este mai mare dect oferta, fie invers. Volumul resurselor financiare care pot fi mobilizate la fondurile publice depinde de nivelul de dezvoltare a economiei naionale, de eficiena activitii desfurate de agenii economici, de nivelul produsului intern brut, de soluiile adoptate de autoritile publice cu privire la modul e satisfacere a nevoilor sociale i de finanare a cheltuielilor pe care le antreneaz. b) Proveniena resurselor financiare. Pentru satisfacerea nevoilor sociale, organele de decizie folosesc, n principal, resursele interne i numai n mod subsidiar pot apela la resursele externe. Resursele financiare interne pot proveni, n proporii diferite, de la sectoarele public i privat, n funcie de structura de proprietate din economie. Organele financiare pot promova o politic financiar egal pentru toi agenii economici, indiferent de forma lor de proprietate, (la venituri egale, contribuia financiar este egal pentru toi agenii economici) sau o politic financiar preferenial (contribuia este relativ mai mic pentru cei care aparin sectorului privilegiat). n ceea ce privete dimensionarea contribuiei persoanelor fizice la formarea fondurilor financiare publice, organele de decizie pot opta pentru: 1. o contribuie egalitar repartizat pe pltitori (utilizat n antichitate i n evul mediu); 2. o contribuie difereniat, care are la baz diverse criterii: puterea contributiv a pltitorilor; situaia personal a contribuabililor; capacitatea de munc; grupa socioprofesional creia i aparine. c) Metodele de prelevare . Contribuia la formarea fondurilor publice poate mbrca forma: - impozitelor i taxelor stabilite n mod individual pe persoane fizice i juridice; - impozitelor i taxelor percepute la vnzarea de bunuri sau la prestrile de servicii. Deoarece cele dou tipuri de impozite i taxe sunt dimensionate i percepute n mod diferit i produc efecte diferite asupra pltitorilor luai n mod individual, ca i asupra economiei privite n ansamblu, este necesar ca organele de decizie s cunoasc exact caracteristicile acestora, mecanismele lor de funcionare i impactul pe care l produc la introducerea fiecrui impozit nou sau la modificarea impozitelor existente. Avnd n vedere c impozitele i taxele reprezint nu doar metode de prelevare a resurselor financiare la fondurile publice, ci i prghii financiare de influenare a proceselor economice, ele trebuie astfel concepute nct s contribuie la: creterea investiiilor, crearea de noi locuri de munc, creterea nivelului calitativ i a competitivitii produselor etc. O problem important a politicii financiare o constituie echilibrul financiar. n acest sens, organele de decizie trebuie s-i fixeze poziia n legtur cu eventualele neconcordane care apar ntre volumul cheltuielilor publice i volumul resurselor posibile de mobilizat la acestea. Autoritile publice trebuie s hotrasc dac echilibrul economic va fi realizat cu ajutorul statului

sau prin intermediul mecanismului pieei. n primul caz, dezechilibrul financiar apare ca un fenomen accidental, provocat de existena altor dezechilibre (material, al forei de munc, monetar sau valutar). n cel de-al doilea caz, dezechilibrul financiar constituie un fenomen mai mult sau mai puin normal n economia de pia sau este chiar provocat de autoriti, prin aplicarea de msuri financiare, generatoare de deficit, n vederea restabilirii echilibrului economic perturbat.

CURS 7 SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

1. 2. 3. 4. Coninutul cheltuielilor publice Clasificarea cheltuielilor publice Nivelul, structura i dinamica cheltuielilor publice Factorii care influeneaz creterea cheltuielilor publice

1. Coninutul cheltuielilor publice Cheltuielile publice exprim relaii economico-sociale n form bneasc, care se manifest ntre sta, pe de o parte, i persoane fizice i juridice, pe de alt parte, cu ocazia repartizrii i utilizrii resurselor financiare ale statului n scopul ndeplinirii funciilor acestuia. Cheltuielile publice se aprob prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprim limita maxim aprobat a nivelului de finanare a diferitelor nevoi colective. Coninutul economic al cheltuielilor publice se afl n strns legtur cu efectul produs de acestea pe destinaiile lor. Astfel, unele cheltuieli exprim un consum definitiv de produs intern brut, reprezentnd valoarea plilor pe care le efectueaz instituiile publice n formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprim o avansare de produs intern brut, reprezentnd participarea statului la finanarea formrii brute a capitalului att n sfera produciei materiale, ct i n sfera produciei nemateriale. Cheltuielile publice cuprind: a) cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraiei publice centrale (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor sociale de sntate, bugetul fondului pentru ajutorul de omaj, bugetele instituiilor publice autonome) b) cheltuieli efectuate din fondurile constituite n bugetele administraiilor publice locale, pe trepte, ale acestora; c) cheltuieli efectuate din intrrile anuale de credite externe; d) cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor internaionale i distribuite, pe programe, statelor beneficiare. La nivelul bugetului general consolidat al statului se calculeaz cheltuielile publice totale consolidate astfel: cheltuieli publice totale ale fiecrui buget component, minus transferurile ntre bugete, plus intrrile de credite externe, minus rambursrile anuale de credite externe, mai puin dobnzile aferente. Trebuie fcut distincie ntre noiunile de cheltuieli publice i cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se refer la totalitatea cheltuielilor efectuate n sectorul public, prin intermediul instituiilor publice (aparat de stat, instituii social-culturale, armat, ordine intern i siguran naional, cercetare tiinific, etc) care se acoper de la fiecare buget (pe plan central sau local), fie din veniturile proprii ale instituiilor, obinute de acestea. Cheltuielile bugetare se refer numai la acele cheltuieli care se acoper de la bugetul de stat, bugetele locale, in bugetul asigurrilor sociale de stat (astfel, ele au o sfer de cuprindere mai restrns dect cheltuielile publice).

Delimitarea cheltuielilor bugetare n cadrul celor publice se bazeaz pe urmtoarele principii: - efectuarea cheltuielilor bugetare este condiionat de prevederea expres i aprobarea nivelului acestora de ctre parlament sau de consiliile locale, dup caz, n conformitate cu legile n vigoare; - nerambursabilitatea sumelor alocate i cheltuite conform destinaiilor pentru care s-au aprobat aceste sume; Efectuarea cheltuielilor este determinat de ndeplinirea condiiilor legale i nu numai de constituirea (existena) resurselor bneti; - finanarea se efectueaz n funcie de gradul de subordonare a instituiilor sau activitilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, din bugetul asigurrilor sociale de stat, din bugetele locale, din bugetele fondurilor speciale, din bugetul creditelor externe, din bugetul fondurilor nerambursabile; - exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv i acordarea vizei cu ocazia operaiunilor de deschidere a finanrii, de alocare i utilizare a resurselor financiare publice. 2. Clasificarea cheltuielilor publice n literatur i practica financiar i statistic a statelor i a organismelor internaionale, se folosesc urmtoarele tipuri de clasificaii: 1. Clasificaia administrativ. Aceast clasificaie are la baz criteriul instituiilor prin care se efectueaz cheltuielile publice: ministere (departamente, agenii guvernamentale), instituii publice autonome, uniti administrativ-teritoriale etc. acest criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare. 2. Clasificaie economic. a) cheltuieli curente asigur ntreinerea i buna funcionare a instituiilor publice, finanarea satisfacerii aciunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, lipsite de remuneraie sau avnd venituri insuficiente sau pentru onorarea unor mprumuturi ale statului. Cuprind: - cheltuieli privind plata de bunuri i servicii de ctre instituiile publice (inclusiv drepturile de personal); - plata dobnzilor; - subvenii; - transferuri. b) cheltuieli de capital (investiii) reprezint cheltuieli efectuate pentru achiziia de bunuri de folosin ndelungat, destinate sferei produciei materiale sau sferei nemateriale (coli, spitale, aezminte de cultur, administraie etc). c) cheltuieli de transfer reprezint trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziia unor persoane juridice, unor persoane fizice sau a unor bugete ale administraiilor locale. Deci, ele pot avea caracter economic sau social d) cheltuieli privind bunurile i serviciile se deosebesc de cheltuielile de transfer, dup cum au sau nu la baz o contraprestaie, n momentul i msura n care, acestea se efectueaz de ctre stat. 3. Clasificaia funcional folosete drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaii ale cheltuielilor legate de

efectuarea unor transferuri ntre diferitele niveluri ale administraiei publice, plata dobnzilor la datoria public sau constituirea de rezerve la dispoziia autoritii executive. Ele reflect obiectivele politicii bugetare a statului. 4. Clasificaia financiar : - cheltuieli definitive: finalizeaz distribuirea resurselor financiare. Ele cuprind att cheltuieli curente, ct i cheltuieli de capital. Sunt cuprinse ca posturi distincte n bugetele publice. - cheltuieli temporare: sunt urmate de finalizarea prin pli cu scadene certe. Majoritatea dintre acestea reprezint operaiuni de trezorerie i sunt evideniate n conturile speciale ale trezoreriei (ex: finanarea rambursrii mprumuturilor i avansurilor anterior consimite). - cheltuieli virtuale sau posibile: reprezint cheltuieli pe care statul se angajeaz s le efectueze n anumite condiii (ex: cheltuieli ce se vor efectua pentru aciuni sau obiective neprevzute, pe seama rezervelor, la dispoziia guvernului, aprobate n legea bugetar anual). Dup forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi: Cheltuieli fr contraprestaie au caracter de alocaii bugetare, reprezentnd finanare definitiv, fr un contraserviciu din partea colectivitii beneficiare de resurse publice (alocaii familiale, indemnizaii de omaj, burse, etc) Cheltuieli cu contraprestaie se refer la ncasarea unor sume de bani de ctre stat, conform condiiilor n care se efectueaz aceste cheltuieli: dobnzi la mprumuturile acordate, comisioane la garaniile guvernamentale ale mprumuturilor etc. Cheltuieli definitive nu presupun restituirea sumelor bneti alocate e stat Cheltuieli provizorii (mprumuturi i avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaiei de furnizare de produse sau servicii instituiilor statului Cheltuieli speciale Cheltuieli globale

5. Clasificaia dup rolul cheltuielilor publice n procesul reproduciei sociale: - cheltuieli reale (negative) cuprind cheltuielile cu ntreinerea aparatului de stat, plata anuitilor, dobnzilor i a comisioanelor la mprumuturile de stat, ntreinerea i dotarea armatei cu armament i tehnic militar. Acestea reprezint un consum definitiv de PIB. - cheltuieli economice (pozitive) cuprind investiiile efectuate de stat pentru nfiinarea de uniti economice, dezvoltarea i modernizarea celor existente, construirea de drumuri, poduri, etc. aceste cheltuieli au ca efect crearea de valoare adugat i reprezint o avansare de PIB. 6. Clasificaia folosit de instituiile speciale ale ONU are la baz dou criterii: - clasificaia funcional - cheltuieli pentru: aprare naional; ordine intern i securitate civil; educaie, sntate; securitate social; locuine i servicii comunale; recreere, cultur i religie; aciuni economice. - clasificaia economic cuprinde cheltuieli care reprezint consum final: bunuri i servicii; dobnzi aferente datoriei publice; subvenii de exploatare i alte transferuri curente; formarea brut de capital; achiziii de terenuri i active necorporale, transferuri de capital. Cheltuieli cu servicii generale

Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt marimea si structura aparatului de ata, nivelul salarizarii functiilor publice, factorii sociali, inzestrarea tehnica etc. Finantarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii , din donatii si prin credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente incluzand salarii si cheltuieli administrative si gospodaresti si cele de capital incluzand constructii, dotari, informatie, mijloace de transport etc. Cheltuieli cu apararea Una din functiile importante ale statului este functia de aparare, pentru indeplinirea careia statul efectueaza cheltuieli publice militare. Se include in aceasta categorie: 1.cheltuieli privind intretinerea si functionaarea armatei 2. cercetarea stiintifica militara 3. experientele intretinerii bazelor militare 4. participarea la blocuri militare, la razboaie 5. cheltuieli privind lichiditatea urmarilor razboaielor Teoria financiara grupeaza aceste cheltuieli in cheltuieli directe si indirecte. Cheltuielile directe vizeaza intretinerea armatei in tara si strainatate, achizitionarea de armament, echipamente si mijloace de subzistenta, vizeaza purtarea razboaielor etc. Aceste cheltuieli sunt prevazute pentru ministerul apararii si sunt gestionate de catre ei. Cheltuielile indirecte sunt legate de indepartarea consecintelor, razboaielor, plata datoriei publice contractate in scopuri militare, plata despagubirilor de razboi; subventiilor acordate sinistratiilor de razboi, pensii acordate urmasilor. Aceste cheltuieli militare se compun din: 1.cheltuieli curente pentru functionare si intretinerea armatei 2. cheltuieli de capital pentru modernizarea sau pentru investitii in domeniu . Cheltuielile militare reprezinta o categorie aparte deoarece apararea nationala este greu de apreciat in mod obiectiv, generand puncte de vedere divergente asupra oportunitatii acestor cheltuieli. Cheltuieli diplomatice Aceste cheltuieli spre deosebire de celelalte categorii de cheltuieli sunt cheltuieli ocazionate de plata remuneratiilor personalului, reprezentantelor deschise in strainatate, achizitionarea bunurilor si serviciilor necesare bunei functionari a acestora. In majoritate sunt cheltuieli in valuta influentand situatia balantei de plati. Prin natura lor sunt cheltuieli defunctionare si intr-o mai mica masura cheltuieli pentru investitii.

Volumul cheltuielilor bugetare alocate acestui domeniu depinde de extinderea relatiilor diplomatice, de numarul ambasadelor si reprezentantelor din strainatate, frecventa consultarilor ministeriale si guvernamentale, precum si de sarcinile asumate. Cheltuielile publice moderne Pe masura ce statul si-a asumat tot mai multe sarcini, cheltuielile publice finantate s-au diversificat alaturandu-se celor traditionale, noi categorii de cheltuieli publice dintre care: 1. 2. 3. cheltuieli social culturale cheltuieli economice cheltuieli cu datoria publica Cheltuielile social culturale se refera la :invatamant, cultura, culte, actiuni sportive si de tineret, sanatate si securitate sociala. Sursele de finantare a cheltuielilor destinate actiunilor socialculturale sunt: publice, private, interne si externe. Aceste fonduri provin din bugetul de stat , din cotizatii sau contributii suportate de persoane fizice sau juridice, din fonduri proprii ale intreprinderilor publice sau private, din veniturile realizate de institutii social-culturale, din veniturile populatiei, din ajutorul financiar extern, din fondurile organizatiei fara scop lucrativ. Cheltuieli publice pentru invatamant Sunt considerate cheltuieli cu invatamantul cele efectuate in cadrul sau prin intermediul institutiilor de educatie scolara sau al formelor exterioare de educatie. Primele se adreseaza generatiilor tinere si se finalizeaza cu formarea profesionala , iar celelalte servesc educarii si formarii adultilor. Volumul cheltuielilor alocate invatamantului se afla in stransa dependenta de numerosi factori: 1. 2. demografici care conditioneaza numarul populatiei scolare economici care determina evolutia invatamantului sustinandu-l financiar 3. sociali-politici care stau la baza formularii optiunilor si fundamentarea politicilor in domeniu Cheltuielile publice cu invatamantul se vor grupa in: 1.cheltuieli curente 2. cheltuieli de capital necesare finantarii investitiilor Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se realizeaza din diferite surse: bugetul de stat chirii donatii si sponsorizari bugetul local

fonduri externe rambursabile sursele proprii ale institutiilor de invatamant

Cheltuieli pentru cultura si arte Institutiile de cultura finantate din resurse publice servesc la cresterea investitiilor in capital uman. Institutiile cu caracter cultural de interes public national sunt finantate prin alocatii bugetare. De asemenea, acestea se pot autofinanta prin valorificarea bunurilor culturale ceea ce face ca aceste cheltuieli sa intre in categoria celor cvasipublice. Cheltuieli pentru sanatate Acestea sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor sanitare precum si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor , evitare a accidentelor, de educatie sanitara. Sistemele principale de finantare a sanatatii sunt: 1. 2. sistemul german sistemul englez

Sistemul german se bazeaza pe cotizatii obligatorii suportate in parti egale de salariati si de intreprinderi. Cotizatiile sunt mobilizate de institutii speciale (case de asigurari) : pacientii nu platesc nimic pentru consultatii deoarece casele de asigurari incheie exista o separare intre sistemul ambulatoriu sau privat si cel spitalicesc saupublic prezinta autonomie este specializat si permite concurenta ofera ingrijiri medicale gratuite pentru toti indivizii statul finanteaza integral ocrotirea sanatatiiprin sistemul national de sanatate resursele financiare provin din impozite pacientii nu platesc nimic dar au obligatia sa se inscrie la un medic. contracte cu prestatorii si suporta cheltuielile respective -

Sistemul englez: -

Principalele surse de finantare: alocatiile bugetare cotizatiile membrilor asigurati si angajatorilor venuturile populatiei donatiile provenite de la societatile de binefacere ajutorul extern din partea unor organizatii specializate

Sursele destinate cheltuielilor pentru ocrotirea sanatatii servesc la intretinerea si functionarea institutiilor sanitare, pentru plata salariilor, pentru hrana bolnavilor, reparatii si cheltuieli gospodaresti. Cheltuieli cu securitatea sociala Din aceasta categorie fac parte asigurarile sociale, asistenta sociala, indemnizatii si ajutoare si alte tipuri de cheltuieli. Componenta cea mai importanta o constituie asigurarile sociale de stat finantate exclusiv prin contributia cetatenilor care sunt solidari in finantarea anonima, spre deosebire de asigurarile sociale facultative care sunt contracte individuale si reprezinta cumpararea unor drepturi pentru cetateni. Sumele acordate ca asigurari sociale reprezinta transferuri bugetare catre cetateni. Deosebirea de continut intre termenul de securitate sociala si protectie sociala consta in aceea ca securitatea sociala se refera la sprijinirea unor anumite categorii de indivizi , iar protectia sociala se refera la ansamblul actiunilor si masurilor economico-sociale initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii aparare fata de fenomene si actiuni care se rasfrang nefavorabil asupra lor. Cheltuieli cu actiuni economice In aceasta categorie de cheltuieli pot fi incluse: chletuielile pentru dezvoltarea sectorului conomic de stat cheltuieli pentru acordarea de subventii si alte avantaje intreprinzatorilor privati cheltuieli cu cercetarea in domeniul economic Cheltuielile publice pentru sectorul economic de stat se concretizeaza in investitii pentru crearea de intreprinderi de stat noi, finantarea participarii statului la intreprinderi mixte, finantarea activitatii curente a intreprinderilor, finantarea actiunilor de modernizare si reutilare a intreprinderilor nationalizate. In momentul in care activitatile derulate in sectorul de stat contribuie la cresterea sferei de bunuri , ele au un efect pozitiv asupra economiei. Masurile luate de catre stat in vederea finantarii activitatilor private vizeaza sustinerea autofinantarii atunci cand interesul intreprinzatorului pentru aceste activitati scade . In acest context statul participa la finantarea sectorului privat prin lansarea de comenzi de bunuri si servicii, prin degrevari fiscale si subventii. 3. Nivelul, structura i dinamica cheltuielilor publice I. Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice a) Volumul cheltuielilor publice CPT = CPTi

Explicaie: totalitatea cheltuielilor publice prevzute n bugetele componente ale sistemului bugetar b) Volumul cheltuielilor publice n expresie nominal CPTn = CPTni Explicaie: totalitatea cheltuielilor publice exprimate n preurile curente ale anului de calcul c) Volumul cheltuielilor publice n expresie real CPTn CPTr = IP Explicaie: totalitatea cheltuielilor public exprimate n preurile constante ale unei perioade de baz (se obin prin mprirea valorilor nominale la indicele de pre: indicele preurilor de consum sau deflatorul PIB) d) Ponderea cheltuielilor publice n PIB CPT %CPTPIB = *100 PIB Explicaie: exprim partea din produsul intern brut realizat ntr-un an care se aloc pentru acoperirea nevoilor colective ale societii e) Cheltuielile publice medii pe locuitor CPT Populatie Explicaie: suma alocat fiecrui locuitor n urma redistribuirii fondurilor publice pe destinaii, conform politicii financiare promovat de stat. Se poate exprima n moned naional sau ntr-o moned care s asigure comparabilitatea datelor. CPloc. = II. Indicatori privind structura cheltuielilor publice Ponderea fiecrei categorii de cheltuieli n total cheltuieli publice gi = CPi *100 CPT

Explicaie: modul de alocare a cheltuielilor publice, n funcie de importana nevoilor sociale. III. Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice a) Modificarea absolut a cheltuielilor publice CP = CP1 CP0 Explicaie: suma cu care se modific volumul cheltuielilor publice de la o perioad la alta. b) Modificarea absolut a cheltuielilor publice n expresie nominal CPn = CPn1 CPn0 Explicaie: suma cu care se modific volumul cheltuielilor publice exprimate n preurile curente ale perioadei luate n considerare

c) Modificarea absolut a cheltuielilor publice n expresie real CPr = CPr1 CPr0 Explicaie: suma cu care se modific volumul cheltuielilor publice exprimate n preurile constante ale unei perioade de baz d) Modificarea relativ a cheltuielilor publice %CP = CP 1 CP 0 CP0

Explicaie: procentul cu care variaz cheltuielile publice de la o perioad la alta e) Modificarea relativ a cheltuielilor publice n expresie nominal %CP = CPn1 CPn0 CPn0

Explicaie: modificarea procentual a cheltuielilor publice exprimate n preuri curente ale perioadelor analizate. f) Modificarea relativ a cheltuielilor publice n expresie real CPr1 CPr0 %CP = *100 CPr0 Explicaie: modificarea procentual a cheltuielilor publice exprimate n preuri constante g) Modificarea ponderii cheltuielilor publice n PIB CP CP0 1 %CPPIB = PIB PIB *100 1 0 Explicaie: modificarea proporiei de alocare a PIB destinat acoperirii nevoilor colective h) Modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor CPloc = CP CP0 1 Populatie1 Populatie0

Explicaie: modificarea alocrii cheltuielilor publice n funcie de importana social i) Indicatorul privind corespondena dintre modificarea cheltuielilor publice i modificarea PIB CP 1 *100 CP0 I = = CP PIB1 *100 I PIB PIB0

kCP / PIB

Explicaie: >1 = o modificare mai rapid a cheltuielilor n raport cu PIB

=1 = modificarea cu aceeai mrime a cheltuielilor publice i a PIB <1 = o modificare a cheltuielilor publice inferioar modificrii n PIB j) Elasticitatea cheltuielilor publice n raport cu PIB CP 1 CP 0 *100 CP0 = PIB1 PIB0 *100 PIB0

eCP / PIB

Explicaie: exprim modificarea procentual a cheltuielilor publice la modificarea cu 1% a PIB. Coeficientul de elasticitate i indicatorul de coresponden trebuie s fie situate n acelai interval, comparativ cu 1. Modul de interpretare a coeficientului de elasticitate este acelai cu cel prezentat la indicatorul de coresponden. 4. Factorii care influeneaz creterea cheltuielilor publice Abordnd la modul general factorii care conduc la creterea cheltuielilor publice, acetia pot fi grupai n urmtoarele categorii: a) factorii demografici care se refer la creterea populaiei i modificarea structurii acesteia pe vrste i pe categorii socioprofesionale. O astfel de evoluie determin creterea cheltuielilor publice legate de plata salariilor funcionarilor publici i a celor din domeniul socialcultural. b) Factorii economici care se refer la dezvoltarea economiei i modernizarea acesteia. Intervenia statului n economie, tot mai pregnant i pe ci diverse, face ca factorii economici s influeneze nivelul cheltuielilor publice foarte mult (subvenii, fond cercetaredezvoltare). c) Factorii sociali sunt cei care determin aciunile i direcia armonizrii ntre nivelul veniturilor medii pe locuitor din sectorul productiv, sectorul public i persoanelor n vrst ce beneficiaz de diferite forme de ajutor social. d) Urbanizarea are o influen deosebit asupra cheltuielilor publice att prin crearea suprastructurii urbane dar i pentru finanarea utilitilor publice respective. e) Factorii militari au un impact direct asupra nivelului cheltuielilor, situndu-se la nivele foarte mari n timp de rzboi ori pregtire pentru rzboi i mai sczut n perioada de pace. f) Factorii politici care se refer la sarcinile ce trebuie s le ndeplineasc statul contemporan prin trecerea de la jandarm la statul providen. g) Factorii istorici sau conjuncturali sunt aceia care i au originea n perioadele anterioare. Astfel contractarea unor mprumuturi, determin cheltuieli pentru restituirea acestora n perioadele urmtoare. De aceea contractarea acestora trebuie fcut n urma unor analize aprofundate i pertinente.

CURS 8 EFICIENA CHELTUIELILOR PUBLICE

1. Eficiena cheltuielilor publice 2. Eecul pieei i externalitile

1. Eficiena cheltuielilor publice Pentru evaluarea nivelului cheltuielilor publice se utilizeaz trei concepte: eficiena, eficacitatea i economicitatea. Eficiena cheltuielilor publice este dat de raportul dintre efectele obinute i eforturile financiare corespunztoare. Eficacitatea cheltuielilor publice este dat de raportul dintre efectele obinute i cele prevzute. Economicitatea cheltuielilor publice reprezint raportul dintre eficacitate i gradul de realizare a rezultatelor prevzute. Eficiena cheltuielilor publice se realizeaz prin respectarea urmtoarelor condiii: - este posibil alegerea alternativei celei mai puin costisitoare, n raport cu rezultatul final al serviciului public, pentru care se dorete creterea cantitativ a serviciului public; - modernizarea, din punct de vedere al producerii serviciului public, n vederea maximizrii utilitii la consumator, dat de satisfacia performanelor; - maximizarea utilitii la consumator (cel mai mic pre pltit i cel mai mic cost n utilizare); - puterea de previziune n cadrul unui orizont de timp stabilit. Aceste condiii presupun minimizarea costurilor proiectelor obiectivelor de finanat, ceea ce permite costuri sociale minime (fiscalitate redus, renunri ct mai puine la ndeplinirea altor obiective, deficit bugetar minim); preuri accesibile pltite de consumatori (dac asemenea preuri se aplic n regimul de conducere i distribuire a bunurilor publice); creterea calitii consumului de bunuri i prin urmare a satisfaciei consumatorului public. Toate acestea conduc la maximizarea bunstrii sociale. 2. Eecul pieei i externalitile Eecul pieei semnific situaia n care piaa singur nu poate aloca resursele eficient (ex: monopolul, externalitile, bunurile de folosin comun, bunurile publice). Externalitatea este definit ca fiind acel efect, pozitiv i negativ aprut ca urmare a interdependenei ntre actori economici distinci, efect ce nu este sancionat direct prin mecanisme de pia i prin pre (sunt servicii neremunerate i pagube necompensate). n cazul externalitilor, producia sau consumul unui anumit bun de ctre un agent economic modific funcia d producie sau funcia de utilitate a unui alt agent economic sau a mai multora.

Externalitile apar atunci cnd costurile i beneficiile sociale difer de cele private. Ele conduc la o stare de ineficien economic, dac costul marginal social al produciei nu este egal cu preul pieei. Costul social reprezint toate costurile suportate de membrii unei comuniti n urma organizrii unei anumite activiti. Costul privat reprezint costurile suportate de agenii implicai n nod direct ntr-o anumit activitate. Venitul social reprezint toate veniturile de care beneficiaz membrii unei societi n urma organizrii unei anumite activiti. Venitul privat reprezint veniturile unei anumite activiti. Costurile/beneficiile sociale cuprind toate costurile. Beneficiile de producie necesare unui anumit bun, inclusiv externalitile. Clasificarea externalitilor: 1. n funcie de tipurile de ageni economici care produc/suport efectele: - externaliti de la productor la productor; - externaliti de la productor la consumator; - externaliti de la consumator la consumator; - externaliti de la consumator la productor. 2. n funcie de impact: - externaliti cu impact pozitiv sau economii externe; - externaliti cu impact negativ sau dezeconomii externe. 3. dup felul efectului: - externaliti de producie, atunci cnd posibilitile de producie ale unei societi influeneaz alegerile unei alte societi sau cele ale unui consumator; - externaliti de consum, atunci cnd consumatorul influeneaz direct producia sau consumul altui agent economic Reunind criteriile de mai sus, putem grupa externalitile n: - economii externe de producie apar atunci cnd de anumite aciuni ale unei societi beneficiaz ali ageni economici fr ca acetia s plteasc pentru avantajele procurate; - economii externe de consum apar atunci cnd de deciziile unui consumator profit ali ageni fr ca el s primeasc o compensaie bneasc; - dezeconomii externe de producie apar dac deciziile anumitor societi au impact negativ asupra altor ageni economici fr se existe o compensaie financiar pentru acetia - dezeconomii externe de consum apar atunci cnd consumatorii, prin consumul lor, imflueneaz negativ ali ageni economici. 4. dup efectul pe care l au asupra terilor: - externaliti pozitive care corespund unor activiti ce aduc beneficii pentru tere pri. De exemplu, n cazul externalitilor pozitive de consum, beneficiul social este mai mare dect benficiul privat, cuprinznd pe lng acesta i beneficiul extern. Coreciile aduse extenalitilor pozitive : creterea cererii, creterea ofertei; furnizarea guvernamental a unor bunuri.

- externaliti negative care se datoreaz unor activiti de producie sau de consum ce genereaz costuri pentru teri. Corecii aduse externalitilor negative: internalizarea externalitilor negative care presupune includerea costurilor externe n preul pieei. Metode de internalizare a efectelor externe Principalul tip de externalitate negativ fiind pouarea, majoritatea coreciilor aduse se refer la reducerea polurii. Metodele de internalizare a efectelor externe sunt: a) principiul poluator- pltitor presupune o msur administrativ care fixeaz preul la un nivel superior, limitnd oferta i taxnd poluatorii. b) subsidiaritatea ex: un ntreprinztor privat, care provine dintre utilizatori, propune o indemnizaie pltibil1 productorilor pentru ca acetia s accepte reducerea ofertei; c) taxa Pigou const n internalizarea efectelor externe prin aplicarea unui impozit asupra activitilor poluante i acordarea unei subvenii pentru cei care suport efectele negative; d) soluia propus de Roland Coase, care const n crearea pieei drepturilor de proprietate, iar statul s faciliteze apariia ei, iniiind i dezvoltnd tarife pentru utilizrile n aparen gratuite. Atunci cnd numrul agenilor economici afectai de o externalitate este redus, atribuirea dreptului de proprietate duce la internalizarea efectelor externe. Roland Coase a demonstrat c dac drepturile de proprietate sunt definite cu claritate, atunci prile interesate iau msuri de internalizare a externalitilor.

CURS 9 CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ACIUNI SOCIALCULTURALE

Cheltuielile pentru aciuni social-culturale au un rol economic i social important, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigur: educaia, instrucia copiilor i a tinerilor, ridicarea calificrii profesionale, asisten medical a invalizilor, se influeneaz evoluia demografic, se asigur un sistem de protecie social, ridicarea nivelului cultural, artistic i de civilizaie al membrilor societii. Factorii care influeneaz volumul cheltuielilor publice pentru aciuni social-culturale: - nivelul de dezvoltare economic a rii; - factori demografici; - creterea costului serviciilor sociale; - creterea nivelului ajutoarelor familiale. n rile dezvoltate, odat cu creterea PIB i a costului serviciilor sociale, n condiiile unei evoluii lente a factorului demografic, se nregistreaz o cretere a cheltuielilor social-culturale ce revin n medie pe locuitor. n rile mai puin dezvoltate, cu o cretere moderat a PIB i cu un spor natural al populaiei relativ ridicat, nivelul cheltuielilor social-culturale pe locuitor este mai mic sau chiar descrete. Avnd n vedere clasificarea indicatorilor privind finanele publice, cheltuielile publice pentru aciuni social-culturale cuprind: a) nvmnt; b) sntate; c) cultur, recreere i religie; d) asigurri i asisten social (pensii, ajutoare, asisten social i asigurri pentru omaj). Cheltuielile pentru aciuni social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, astfel: fonduri bugetare: bugetul de stat i bugetele locale; cotizaii sau contribuii suportate de persoane fizice i juridice care alimenteaz fonduri financiare cu destinaie social, precum: bugetul asigurrilor sociale, fondurile pentru omaj, fondurile pentru asigurrile de sntate; fonduri proprii ale ntreprinderilor publice sau private utilizate pentru finanarea cheltuielilor cu pregtirea profesional a salariailor, protecia muncii, etc. veniturile populaiei din care se suport diferite taxe, cotizaii, costurile unor servicii sau se cumpr anumite bunuri culturale, medicale sau pentru educaie; fondurile organizaiilor fr scop lucrativ (organizaiile neguvernamentale, instituiile de caritate, fundaiile, asociaiile, bisericile care particip cu diferite sume de bani la finanarea unor aciuni social-culturale); resurse financiare externe care cuprind credite rambursabile i ajutoare nerambursabile acordate unor ri din fonduri constituite n acest scop la nivelul

unor organisme internaional (UNESCO, UNICEF, Banca Mondial), organisme regionale (Fondul Social European, PHARE) sau ajutoare bneti oferite unor state n situaii deosebite. a) Cheltuieli publice pentru nvmnt nvmntul are un rol important la progresul de ansamblu al societii. Dezvoltarea nvmntului se realizeaz n concordan cu cerinele diferitelor etape de dezvoltare economico-social i ale egalizrii condiiilor de instruire i educare a tuturor membrilor societii. Factorii care influeneaz creterea cheltuielilor publice pentru nvmnt: - factori demografici explozia demografic a avut ca efect creterea populaiei colare, a gradului de cuprindere n sistemul de nvmnt i a obligativitii anumitor grade de nvmnt; - factori economici dezvoltarea economic, sporirea i diversificarea capitalului fix i circulant, ca urmare a modernizrii i a perfecionrii proceselor tehnologice au reclamat o for de munc cu calificare medie i superioar, ceea ce a condus la creterea volumului cheltuielilor pentru nvmnt; - factori sociali i politici - se refer la politica colar, principiile avute n vedere de guverne n stabilirea acesteia, nivelul nvmntului obligatoriu, resursele, facilitile i ajutoarele ndreptate ctre instituiile de nvmnt. Cheltuielile pentru nvmnt sunt finanate din: bugetul satului, veniturile populaiei (prin intermediul taxelor colare), fondurile proprii ale ntreprinderilor (organizarea de cursuri de pregtire profesional, de calificare a salariailor, specializri); sponsorizri, donaii sau alte forme de ajutor primite de unitile de nvmnt, resurse externe (se ntlnesc n special n cazul rilor n curs de dezvoltare i mbrac forma subveniilor directe, a mprumuturilor). b) Cheltuieli pentru sntate cheltuielile publice pentru sntate au un rol important n asigurarea calitii vieii indivizilor. n rile dezvoltate, cheltuielile pentru sntate cuprind: - cheltuielile publice pentru sntate, care sunt destinate ntreinerii i funcionrii instituiilor sanitare, dar i finanrii unor aciuni de prevenire a mbolnvirilor, evitare a accidentelor i de educaie sanitar; - cheltuieli private pentru sntate. Resursele financiare pentru ocrotirea sntii sunt utilizate pentru realizarea de investiii i pentru ntreinerea i funcionarea normal a unitilor sanitare. Principalele surse ale cheltuielilor pentru finanarea sntii sunt: - fonduri alocate din buget (central sau local); - cotizaii de asigurri de sntate sunt suportate n mod obligatoriu de salariai i persoanele juridice; - resurse ale populaiei (cheltuieli de sntate private) n cazul n care persoanele respective nu sunt asigurate i suport integral costul prestaiilor medicale, medicamentelor, tratamentelor sau fac pe cont propriu cheltuieli cu sntatea;

- ajutor extern, ntlnit n special n ri n curs de dezvoltare, sub forma ajutoarelor oferite de organizaii specializate. c) Cheltuieli pentru cultur, recreere i religie Scopul acestor cheltuieli const n creterea calitii factorului uman prin mbogirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor i idealurilor morale i estetice, educaia spiritual sau altfel spus, contribuie la formarea personalitii umane. Instituiile i aciunile ctre care sunt ndreptate aceste resurse financiare sunt: instituiile culturale (biblioteci, muzee, casele de cultur, edituri), instituiile artistice (teatre, case de filme). Activitatea desfurat de aceste instituii se poate concretiza n anumite bunuri materiale (cri, filme, picturi) sau sub forma unor servicii culturale, artistice (concerte, spectacole de teatru). Cheltuielile pentru cultur, recreere i religie sunt finanate din: bugetul public, veniturile proprii ale instituiilor respective, donaii, sponsorizri. d) Cheltuieli pentru asigurri i asisten social Asistena social cuprinde aciunile ntreprinse de societate pentru ocrotirea i susinerea material a familiilor i persoanelor n vrst i fr venituri, a sracilor, a persoanelor cu handicap, invalizilor, emigranilor, refugiailor, etc. n cadrul acestora o pondere important o dein alocaiile pentru familii acordate sub forma alocaiilor pentru copii sau alocaiile pentru soul (soia) care este singur() i crete un copil (n Polonia, SUA, Suedia, Regatul Unit). Pentru invalizi, orfani, vduve de rzboi, persoane persecutate politic, pentru urmaii eroilor Revoluiei din Decembrie 1989, statul acord o serie de nlesniri fiscale, presaii n natur i unele gratuiti. Cheltuielile pentru asisten social sunt efectuate n cea mai mare parte din fohdurile bugetului de stat i ale bugetelor locale. e) Cheltuieli pentru ajutorul de omaj Ajutorul de omaj reprezint o form de susinere material a persoanelor peste o vrst stabilit legal, are nu exercit o munc retribuit sau nu sunt lucrtori independeni. El se acord din fondul financiar constituit din contribuiile obligatori ale salariailor i ale persoanelor juridice i n completare, din subvenii alocate din fonduri bugetare. n Uniunea European protecia social a omerilor se realizeaz printr-un sistem ce cuprinde att asigurri de omaj, ct i asisten social pentru omeri. Asigurarea de omaj protejeaz indivizii mpotriva pierderii unui anumit nivel al veniturilor i asigur o anumit rat de nlocuire a salariului anterior; ea se finaneaz din cotizaii pltite de salariai i persoanele juridice. Alocaiile pentru asisten social pentru omeri se acord din resursele bugetului de stat, n caz de nevoie, nu sunt limitate n timp i de ele pot beneficia i alte categorii defavorizate ale populaiei. n Romnia, legislaia n domeniul omajului prevede: a) prevenirea omajului i combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b) c) d) e) f) g) h)

ncadrarea sau rencadrarea n munc a persoanelor n cutarea unui loc de munc; sprijinirea ocuprii persoanelor aparinnd unor categorii defavorizate ale populaiei; asigurarea egalitii anselor pe piaa muncii; stimularea omerilor n vederea ocuprii unui loc de munc; stimularea angajatorilor pentru ncadrarea persoanelor n cutarea unui loc de munc; mbuntirea structurii ocuprii pe ramuri economice i zone geografice; creterea mobilitii forei de munc n condiiile schimbrilor structurale care se produc n economia naional; i) protecia persoanelor n cadrul sistemului asigurrilor pentru omaj.

CURS 10 SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

1. Noiuni generale 2. Clasificarea resurselor financiare publice 3. Indicatori de analiz 1. Noiuni generale Resursele financiare reprezint totalitatea mijloacelor bneti necesare realizrii obiectivelor economice i sociale ntr-un interval de timp determinat. Resursele financiare, la nivel naional, cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritilor i instituiilor publice, resursele ntreprinderilor publice i private, resursele organismelor fr scop lucrativ, precum i resursele populaiei. Avnd n vedere distincia dintre finanele publice i finanele private, se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societii, care au o sfer de cuprindere mai larg i resursele financiare publice. Resursele financiare publice includ resursele administraiei de stat centrale i locale, resursele necesare proteciei i asigurrilor sociale de stat, precum i resursele instituiilor i autoritilor publice cu caracter autonom. Resursele financiare publice mpreun cu resursele financiare private formeaz resursele financiare ale societii. 2. Clasificarea resurselor financiare publice Din ce n ce mai frecvent, se manifest cererea sporit de resurse financiare, generat de creterea nevoilor sociale ntr-un ritm mai rapid dect cel al evoluiei PIB. Cererea de resurse financiare publice este determinat de nivelul i evoluia cheltuielilor publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse la un moment dat, este influenat de un ansamblu de factori: factori economici determin creterea produsului intern brut i pe aceast baz sporirea veniturilor impozabile; factori monetari (dobnd, credit, mas monetar)- care i transmit influena prin pre. ; factori sociali care presupun redistribuirea resurselor, n scopul asigurrii nevoilor de educaie, protecie i asigurri sociale, sntate etc. factori demografici care n anumite condiii pot influena numrul populaiei active i sporirea numrului contribuabililor; factori politici i militari care prin msurile de politic economic. Social sau financiar pe care le implic, pot avea ca efect sporirea produciei i a veniturilor, creterea contribuiilor pentru asigurrile sociale, sporirea fiscalitii, presiuni asupra bugetului general consolidat;

factori de natur financiar precum cei legai de apariia deficitului bugetar ce reclam resurse financiare sporite pentru acoperirea lui. Datorit existenei unui numr mare de factori care influeneaz resursele financiare publice i criteriile de clasificare a acestora sunt diversificate: 1. din punct de vedere al coninutului economic: - prelevri cu caracter obligatoriu, denumite i venituri fiscale: impozite, taxe, contribuii. Ele alimenteaz bugetul administraiei centrale de stat, bugetul asigurrilor sociale i bugetele locale. Veniturile fiscale au un nivel limitat i, de cele mai multe ori, insuficient. Msurile de cretere a resurselor financiare se bazeaz pe modificri ale sistemului fiscal, care trebuie s primeasc girul puterii legislative. - resursele de trezorerie sunt utilizate pentru acoperirea temporar a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului asigurrilor sociale i de sntate, pentru acoperirea golurilor de cas nregistrate la bugetele locale i a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. - resursele financiare provenind din mprumuturi publice se gestioneaz tot prin sistemul trezoreriei publice. mprumuturile publice interne i externe reprezint un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare i implicit de acoperire a deficitului bugetar. - emisiunea bneasc const n emiterea de bani de ctre Banca Central. Este o metod simpl i eficace de cretere a resurselor financiare ale statului, dar n acelai timp periculoas prin efectele ulterioare, care se manifest prin: creterea artificial a veniturilor, n special a salariilor, i accentuarea progresivitii impozitelor directe, creterea preurilor, tarifelor avnd drept consecin creterea impozitelor indirecte asupra consumatorului (TVA i accize), dar i reducerea puterii de cumprare a banilor, adncind inflaia. 2. din punct de vedere al structurii organizatorice: n funcie de gruparea statelor, n federale i unitare, resursele financiare se grupeaz astfel: Resursele statelor de tip federal: - resurse ale bugetului federal; - resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre; - resurse ale bugetelor locale Resursele statelor de tip unitar: - resurse publice ale bugetului central; - resurse publice ale bugetelor locale. 3. prin prisma bugetului general consolidat: Resurse financiare ale bugetului de stat: - venituri curente de tipul impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale; - venituri de capital - donaii i sponsorizri; - ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate; Resurse financiare ale asigurrilor sociale de stat:

- resurse din contribuii pentru asigurri sociale; - alte resurse. Resurse financiare cu destinaie special: - contribuii ce alimenteaz fondurile speciale la nivel central Resurse financiare ale bugetelor unitilor administrativ-teritoriale: - impozite, taxe i venituri nefiscale cu caracter local; - cotele i sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; - cotele adiionale la unele venituri ale bugetului de stat; - transferuri cu destinaie special de la bugetul de stat; - diverse venituri proprii, inclusiv venituri din capital 4. n funcie de ritmicitatea ncasrii lor la buget: - resurse financiare ordinare resurse pe care statul le ncaseaz n mod obinuit, au caracter permanent i un volum care poate fi estimat: impozite, taxe, contribuii - resurse financiare extraordinare resurse la care statul apeleaz n situaii excepionale, cnd practic resursele curente nu acoper cheltuielile. Ele cuprind: mprumuturi de stat interne i externe, transferuri, ajutoare, sume rezultate din lichidarea participaiilor de capital n strintate 5. n funcie de provenien: - resurse financiare interne: cuprind veniturile fiscale, mprumuturile de stat interne, emisiunea bneasc, donaiile interne. - resursele financiare externe - sunt cele care provin din mprumuturile externe sau din ajutoarele nerambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaionale. n Romnia resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, n conformitate cu structura sistemului bugetar, iar n legea finanelor publice se stabilesc principiile, cadrul general i procedurile privind formarea, administrarea i utilizarea fondurilor publice. Principale categorii de resurse publice sunt: I. Resursele bugetului de stat: Venituri curente A. Venituri fiscale: 1. impozit pe venit, profit i ctiguri din capital de la persoane juridice; 2. impozit pe venit, profit i ctiguri de la persoane fizice; 3. impozite i taxe pe bunuri i servicii 4. impozit pe comerul exterior i tranzaciile internaionale B. Contribuii i asigurri C. Venituri nefiscale Venituri din capital ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate

II. Resursele bugetului asigurrilor sociale de stat:

Venituri curente 1. Contribuii de asigurri : - contribuiile angajatorilor - contribuiile asigurailor

Venituri nefiscale Subvenii

III. Resursele bugetelor locale - Impozit pe profit de la regiile autonome i societile comerciale de sub autoritatea consiliilor judeene; - cote i sume defalcate din impozitul pe venit; - sume defalcate din taxa pe valoare adugat; - taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizrii bunurilor, - venituri din proprietate; - venituri din prestri de servicii; - amenzi, penaliti i confiscri; - transferuri voluntare, altele dect subveniile; - venituri din valorificarea unor bunuri; - ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate; - subvenii de la bugetul de stat; - subvenii de la alte administraii 3. Indicatori de analiz I. Indicatori privind nivelul veniturilor publice 1. Volumul veniturilor publice VPT = VPTi unde: VPT = venituri publice totale VPTi = venituri publice totale ale categoriei i Explicaie: totalitatea veniturilor publice 2. Volumul veniturilor publice n expresie nominal VPTn = VPTni Unde: VPTn = venituri publice totale n expresie nominal VPTni = venituri publice totale n expresie nominal ale categoriei i Explicaie: totalitatea veniturilor publice exprimate n preurile curente ale anului de calcul 3. Volumul veniturilor publice n expresie real VPTn VPTr = IP

Unde: IP = indicele preurilor constante Explicaie: totalitatea veniturilor publice exprimate n preurile constante ale unei perioade de baz (se obin prin mprirea valorilor nominale la indicele de pre: indicele preurilor de consum sau deflatorul PIB) 4. Ponderea veniturilor publice n PIB VPT %VPTPIB = *100 PIB Explicaie: exprim partea din produsul intern brut realizat ntr-un an care se aloc pentru acoperirea nevoilor colective ale societii 5. Veniturile publice medii pe locuitor VPT Populatie Explicaie: suma alocat fiecrui locuitor n urma distribuirii resurselor n economie. Se poate exprima n moned naional sau ntr-o moned care s asigure comparabilitatea datelor. VPloc. = II. Indicatori privind structura veniturilor publice Ponderea fiecrei categorii de venituri n total venituri publice gi = VPi *100 VPT

Unde: gi = ponderea fiecrei categorii de venituri publice n totalul veniturilor publice VPi = venituri publice ale categoriei i Explicaie: modul de formare a veniturilor publice totale, n funcie de proveniena fiecrei categorii de venit.

III. Indicatori privind dinamica veniturilor publice 1. Modificarea absolut a veniturilor publice VP = VP1 VP0 Unde: VP = modificarea absolut a veniturilor publice VP1 = venituri publice ale perioadei curente VP0 = venituri publice ale perioadei de baz Explicaie: suma cu care se modific volumul veniturilor publice de la o perioad la alta. 2. Modificarea absolut a veniturilor publice n expresie nominal VPn = VPn1 VPn0

Unde: VPn = modificarea absolut a veniturilor publice n expresie nominal VPn1 = venituri publice n expresie nominal ale perioadei curente VPn0 = venituri publice n expresie nominal ale perioadei de baz Explicaie: suma cu care se modific volumul veniturilor publice exprimate n preurile curente ale perioadei luate n considerare 3. Modificarea absolut a cheltuielilor publice n expresie real VPr = VPr1 VPr0 Unde: VPr = modificarea absolut a veniturilor publice n expresie real VPr1 = venituri publice n expresie real ale perioadei curente VPr0 = venituri publice n expresie real ale perioadei de baz Explicaie: suma cu care se modific volumul veniturilor publice exprimate n preurile constante ale unei perioade de baz 4. Modificarea relativ a veniturilor publice %VP = VP 1 VP 0 VP0

Unde: %VP = modificarea relativ a veniturilor publice Explicaie: procentul cu care variaz veniturile publice de la o perioad la alta 5. Modificarea relativ a veniturilor publice n expresie nominal %VPn = VPn1 VPn0 VPn0

Unde: %VPn = modificarea relativ a veniturilor publice n expresie nominal VPn1 = veniturile publice n expresie nominal ale perioadei curente VPn0 = veniturile publice n expresie nominal ale perioadei de baz Explicaie: modificarea procentual a veniturilor publice exprimate n preuri curente ale perioadelor analizate. 6. Modificarea relativ a veniturilor publice n expresie real VPr VPr0 %VPr = 1 *100 VPr0 Unde: %VPr = modificarea relativ a veniturilor publice n expresie real VPr1 = veniturile publice n expresie real ale perioadei curente VPr0 = veniturile publice n expresie real ale perioadei de baz Explicaie: modificarea procentual a veniturilor publice exprimate n preuri constante 7. Modificarea ponderii veniturilor publice n PIB

 VP VP0 1 %VPPIB = PIB PIB *100 1 0 Unde: %VPPIB = modificarea ponderii veniturilor publice n PIB PIB1 = produsul intern brut ale perioadei curente PIB0 = produsul intern brut al perioadei de baz Explicaie: modificarea proporiei de alocare a PIB destinat acoperirii nevoilor colective 8. Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor VPloc = VP VP0 1 Populatie1 Populatie0

Unde: VPloc. = modificarea veniturilor publice medii pe locuitor Explicaie: modificarea gradului de alocare a veniturilor publice pe cap de locuitor. 9. Modificarea structurii veniturilor publice VPi1 VPi 0 g i = VPT VPT *100 1 0 VPi1 = venituri publice ale categoriei i ale perioadei curente VPi0 = venituri publice ale categoriei i ale perioadei de baz Explicaie: exprim mutaiile ce se produc la nivelul categoriilor de venituri care alctuiesc veniturile publice totale 10. Indicatorul privind corespondena dintre modificarea veniturilor publice i modificarea PIB VP 1 *100 VP0 I = = VP PIB1 *100 I PIB PIB0

kVP / PIB

Unde: kVP/PIB = indicatorul privind corespondena dintre modificarea veniturilor publice i modificarea PIB IVP = indicele creterii veniturilor publice IPIB= indicele creterii PIB Explicaie: >1 = o modificare mai rapid a veniturilor n raport cu PIB =1 = modificarea cu aceeai mrime a veniturilor publice i a PIB <1 = o modificare a veniturilor publice inferioar modificrii n PIB 11. Elasticitatea veniturilor publice n raport cu PIB

eVP / PIB

VP 1 VP 0 *100 VP0 = PIB1 PIB0 *100 PIB0

Unde: eVP/PIB= elasticitatea veniturilor publice n PIB Explicaie: exprim modificarea procentual a veniturilor publice la modificarea cu 1% a PIB. Coeficientul de elasticitate i indicatorul de coresponden trebuie s fie situate n acelai interval, comparativ cu 1. Modul de interpretare a coeficientului de elasticitate este acelai cu cel prezentat la indicatorul de coresponden.

CURS 11 MPRUMUTURILE DE STAT

1. 2. 3. 4. Caracteristicile mprumuturilor de stat Elementele tehnice ale mprumuturilor de stat Avantaje i faciliti ale mprumuturilor de stat Clasificarea mprumuturilor de stat

1. Caracteristicile mprumuturilor de stat Categoria financiara cea mai importanta, din grupa resurselor extraordinare, o reprezinta imprumuturile publice interne si externe (sau creditul public) care cuprind sumele mobilizate din veniturile disponibile ale persoanelor fizice si juridice prin intermediu unor institutii specializate la dispozitia statului, a colectivitatii locale si a institutiilor de stat. Asadar, creditul public este o forma de credit acordat statului sau oricarui alt organism dependent de acesta, in calitate de debitori, creditorii putand fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nu, care dispun de mijloace banesti temporar disponibile si care accepta sa le dea ca imprumut. In cazul resurselor de imprumut, putem vorbi atat de cerere, cat si de oferta. Cererea de credit vine din partea autoritatilor publice, agentilor economici si populatiei, in timp ce oferta de resurse de imprumut este reprezentata de capitalurile disponibile temporar ale agentilor economici, bancilor, altor institutii financiare, populatiei etc. Resursele de imprumut fiind aceleasi, indiferent de agentii reprezentanti ai cererii de credit, putem vorbi de o competitie intre creditul public si creditul privat. Astfel, intre creditul public si cel privat exista o serie de asemanari si deosebiri. Dintre asemanari putem mentiona: 1. 2. 3. 4. 5. 6. ambele sunt sume puse la dispozitia investitorilor; ambele se bazeaza pe principiul facultativitatii; au un caracter benevol; se obtin pe baze contractuale; reprezinta un transfer de putere de cumparare; nu se ofera gratuit ci in schimbul unei remuneratii sub forma de dobanda.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de credite sunt: 1. calitatea debitorului difera, astfel incat, la creditul privat debitorul este o persoana fizica sau juridica, in timp ce la creditul public, debitorul este statul. 2. creditul privat poate fi comercial, bancar, ipotecar, iar la creditul public este creditul bancar;

3. documentele care stau la baza creditului sunt, in cazul celui privat, titlurile de comert, iar in cazul creditului public, efectele publice (bonuri de tezaur, obligatiuni etc.). Acestea atesta calitatea de debitor al statului si confera dreptul detinatorului de a incasa dobanda. 4. creditul privat este intotdeauna benevol si rambursabil, in timp ce creditul public poate fi obligatoriu, in cazuri deosebite, si perpetuu in sensul ca nu se ramburseaza, ci se plateste doar dobanda aferenta. Diferenta dintre creditul public si respectiv imprumutul public tine de calitatea partilor contractante. Astfel, pentru statul debitor, suma obtinuta de la subscriitori se denumeste imprumut, iar din punctul de vedere al creditorului poarta denumirea de credit. Creditul reprezinta, pentru economiile contemporane, o sursa principala de finantare, datorita faptului ca autofinantarea nu le-ar putea imprima, singura, o evolutie ascendenta. In cazul in care se inregistreaza un deficit temporar, completarea veniturilor curente se face cu ajutorul imprumuturilor. Statul poate apela la aceasta solutie in masura in care se bucura de credibilitate pe pietele financiare externe si interne. mprumutul de stat reprezint o nelegere ntre o persoan fizic sau juridic, pe de o parte, i stat, pe de alt parte, prin care prima constituie s pun la dispoziia statului o sum de bani, sub form de mprumut, pe o perioad determinat, iar acesta din urm se angajeaz s o restituie la termenul stabilit i s achite dobnda. Trsturile caracteristice ale mprumuturilor de stat: - mprumutul de stat are caracter contractual - mprumutul de stat exprim acordul de voin al prilor, cu o precizare: condiiile de emisiune i rambursare, forma i mrimea venitului pe care l asigur i eventualele avantaje acordate mprumuttorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fr consultarea prealabil a subscriitorilor poteniali. - mprumutul de stat are caracter rambursabil, restituindu-se la termenul fixat persoanelor fizice sau juridice care l-au acordat; - mprumutul de stat asigur o contraprestaie, sub forma dobnzii, sub forma ctigului sau sub ambele forme, la care se pot aduga i alte avantaje materiale. - caracterul remunerator se refera la faptul ca imprumuturile de stat sunt purtatoare de dobanda, castiguri si alte avantaje. In anumite situatii, se poate intampla ca avantajele oferite de imprumuturi de stat sa fie restranse. Astfel daca rata dobanzii pe piata scade, statul procedeaza la conversiunea datorie sale, in sensul ca preschimba inscrisurile unui imprumut mai vechi cu o dobanda ridicata cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o dobanda mai redusa. Operatiunea de preschimbare a inscrisului unui imprumut mai vechi cu o dobanda mai redusa cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o dobanda mai ridicata poarta denumirea de AROZARE. Clasificarea imprumuturilor de stat 1) dupa locul de plasare a imprumuturilor, distingem:

imprumuturi interne imprumuturi externe.

Primele se contracteaza pe piata tarii respective si se exprima in moneda nationala, celelalte sunt contractate pe pietele straine in valuta. 2) dupa durata pentru care se contracteaza imprumutul, exista: imprumuturi cu termen imprumuturi fara termen.

Din prima categorie fac parte imprumuturile cu diverse scadente: pentru imprumuturi pe termen scurt cuprinse intre 1-5 ani imprumuturi pe termen mediu cuprinse intre 2-5 ani imprumuturi pe termen lung peste 5 ani.

In cea de-a doua categorie sunt cuprinse imprumuturile fara termen de rambursare, statul consumandu-si doar obligatia de a plati anual dobanda. Obligatiunile la aceste imprumuturi pot fi totusi retrase de pe piata pe calea rascumpararii la bursa. 3) 4) 5) dupa forma pe care o imbraca, se delimiteaza: imprumuturi cu dobanda, care sunt remunerate cu o suma fixa; imprumuturi cu dobanda si castig, ce sunt remunerate cu o dobanda stabilita, la care dupa forma de exprimare, distingem: imprumuturi in natura, care nu apartin finantelor si au un caracter exceptional; imprumuturi in bani, cele care se practica in mod obisnuit in statele moderne. dupa caracterul raporturilor juridice dintre parti, sunt: imprumuturi voluntare imprumuturi fortate. Primele sunt liber consimtite, actiunea de a subscrie la imprumut fiind benevola. Cele fortate sunt mai rar intalnite, statul impunand subscriere la imprumut in situatii exceptionale (crize, razboaie). 2. Elementele tehnice ale mprumuturilor a) b) c) d) e) f) denumirea mprumutului; valoarea nominal; valoarea real; cursul; termenul de rambursare; dobnda;

se adauga un castig in situatia tragerilor la sorti castigatoare.

g) avantaje i faciliti. Definirea i individualizarea mprumuturilor publice se realizeaz cu ajutorul unor elemente tehnice, care sunt stabilite n actele normative pe baza crora sunt lansate i se angajeaz. Pe baza acestor elemente tehnice, subscriitorii poteniali fac judeci de valoare cu privire la condiiile plasrii disponibilitilor bneti proprii n nscrisuri ale mprumutului public. n continuare, vom efectua o prezentare succint a elementelor tehnice specifice mprumuturilor. 1. Denumirea mprumutului constituie acel element tehnic prin care se precizeaz destinaia dat de ctre emitent resurselor obinute pe baza sa i anul contractrii mprumutului. Daca se dorete atragerea ateniei opiniei publice asupra caracterului excepional al mprumutului sau asupra obiectivului urmrit prin acel mprumut, apreciat de interes naional, se precizeaz acest lucru prin nsi denumirea lui. 2. mprumutatul (care apare i sub denumirea de subscris, debitor sau emitent) este autoritatea public solicitant a creditului. n cazul mprumutului de stat, acesta devine debitor i emitent, deoarece emite nscrisuri cu denumiri specifice (obligaiuni, bonuri de tezaur, rente de stat .a.) care atesta: subscrierea la mprumut; valoarea efectului public; anuitatea; dobnda i/sau ctigul; scadena.

3. mprumuttorii (denumii i subscriitori, creditori sau depuntori) sunt persoanele fizice i/sau juridice care consimt sa crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, n schimbul sumelor subscrise, obligaiuni, polie sau alte titluri de stat). 4. Titlurile de credit public sunt documente scrise avnd o forma i un coninut stabilite prin actul normativ de lansare a mprumutului, n care se precizeaz sumele subscrise i drepturile creditorilor. Aceste nscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligaiuni, titluri publice sau hrtii de valoare), n funcie de termenul de rambursare a mprumutului i de caracteristicile lor juridice. n funcie de termenul de rambursare, n cazul mprumuturilor pe termen scurt (de pn la 1 an) se emit: bonuri de tezaur sunt nscrisuri care se adreseaz unei categorii speciale de subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial i nu pot fi transmise la cursuri variabile,

prin cesiunea de creane; ele pot fi, ns, lombardate la bnci i pot fi vndute la licitaii, la cursuri variabile; certificate de datorie sunt nscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur, dar se vnd numai la valoarea lor nominal, avnd, deci, cursuri fixe; certificatele sau bonurile de impozite sunt nscrisuri nepurttoare de dobnda pe care statul le nmneaz creditorilor si pentru plata unor furnituri sau pentru onorarea altor angajamente; deintorii acestor nscrisuri le pot utiliza pentru achitarea impozitelor datorate statului i nu pot fi transmise dect statului; poliele de tezaur spre deosebire de nscrisurile prezentate anterior, acestea se afla sub incidena dreptului cambial, care reglementeaz condiiile n care pot fi scontate la bnci, executate silit etc.; de asemenea, acestea pot fi scontate la bnci sau pot fi negociate la bursele de valori; obligaiunile aferente creditului public sunt titluri de credit emise de ctre stat pentru mprumuturile angajate pe termen mediu sau lung i asigur posesorilor acestora un venit fix, de dobnzi anuale; sunt cazuri cnd sunt atribuite doar ctiguri sau att ctiguri ct i dobnzi; titlurile de rent sunt specifice mprumuturilor fr termen, iar posesorii acestor nscrisuri au dreptul s primeasc de la stat anumite sume de bani, precizate anticipat, care se pltesc periodic, pe toata durata vieii acestora. n funcie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public pot fi: nominale (se emit cnd mprumutul public se adreseaz unui numr redus de subscriitori, iar plata veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente se efectueaz doar ctre titulari sau reprezentani ai acestora); la purttor (se emit cnd mprumutul public se adreseaz unui numr mare de subscriitori, iar plata veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente se efectueaz oricrui deintor al acestor nscrisuri i n orice localitate unde funcioneaz ghieele sale de specialitate). De asemenea, trebuie reinut faptul c, sumele exigibile, de la autoritile publice emitente ale mprumuturilor pe termene scurte formeaz datoria public flotant, iar cele exigibile pe termene medii i lungi (inclusiv cele fr termen) reprezint datoria public consolidat. 5. Cuantumul (mrimea) mprumutului public apare att sub forma cuantumului aprobat de organul legislativ sau executiv, ct i sub forma cuantumului realizat dup ncheierea operaiunilor de plasare. Cuantumul aprobat se prezint n urmtoarele forme: cuantum limitat, ca valoare nominal a unei sume ce urmeaz a fi mprumutat i n ce privete perioada de timp n care se pot efectua subscrierile;

 cuantum nelimitat, cnd statele solicit mprumuturi deschise (ca suma i/sau ca durata a subscrierii). Cuantumul realizat este n funcie de condiiile stabilite de autoritile emitente cu privire la dobnzi, ctiguri i anuitate i evideniaz ncrederea/nencrederea potenialilor creditori (subscriitori) n autoritile emitente. Cuantumul mprumutului public se determin cu relaia: Cip = VT Nr.Te(pl) unde: Cip cuantumul mprumutului public VT valoarea unui titlu Nr.Te(pl) numrul titlurilor emise sau plasate efectiv 6. Cursul de emisiune al mprumutului public (Cei) reprezint preul, stabilit de emitent, pentru 100 de uniti monetare din valoarea nominal a acestuia. Totui, acest curs se stabilete de emitent i n funcie de raportul dintre cererea i oferta de capital de mprumut, de nivelul dobnzii i al altor avantaje promise de acesta potenialilor emiteni. n acest context, n practic se utilizeaz: curs al pari", cnd Cei = 100 u.m.; curs sub pari", cnd Cei < 100 u.m.; curs supra pari", cnd Cei > 100 u.m. De regul, datorit concurenei care se manifest pe piaa capitalului i a inexistenei unor soluii alternative, cursul de emisiune al mprumuturilor publice este sub pari", subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, dat de diferena dintre valoarea nominal a titlului i suma pltit la subscriere. Cnd statul emitent are o reputaie bun pe piaa capitalului, cursul de emisiune al titlurilor de stat este al pari" i n mod excepional supra pari". 7. Valoarea titlului creditului public, chiar dac este o noiune care se folosete n mod convenional (deoarece nscrisurile care certific mprumuturile publice nu au o valoare proprie), apare sub urmtoarele forme: ca valoare nominal, reprezint suma nscris pe titlul de credit public i exprim mrimea creantei pe care deintorul acestuia o are de ncasat de la stat sau, invers, datoria pe care statul o are de pltit deintorului titlului respectiv; ca valoare real, reprezint suma efectiv cu care se vinde sau se cumpr un titlu de credit public i se manifest nu doar cu ocazia emiterii i angajrii creditului respectiv, ci i n cursul perioadei de valabilitate a mprumutului angajat, n funcie de cursul la care se opteaz la burs nscrisurile publice negociabile.

8. Veniturile i alte avantaje ce revin subscriitorilor la mprumuturile publice sunt plti efective pe care statul le efectueaz ctre creditorii si, ca pre" al dreptului de folosin temporar a sumelor bneti mprumutate, sub forma de: dobnzi, ctiguri, dobnzi i ctiguri, rente, prime de rambursare, precum i anumite avantaje sau faciliti, care nu presupun fluxuri monetare directe. a) Dobnda reprezint suma de bani pe care statul o pltete creditorilor si pentru mprumuturile angajate de la acetia. Nivelul (mrimea) dobnzii anuale (Da) se stabilete pe baza ratei dobnzii (d), care se fixeaz anticipat, prin prospectul de emisiune a mprumutului public. Rata dobnzii la mprumuturile publice se fixeaz la un nivel apropiat de cel al ratei medii a dobnzii la creditul bancar. Rata medie a dobnzilor practicate la mprumuturile publice difer de la o ar la alta, iar nivelul acestora se modific de la o perioad la alta, nregistrndu-se o tendin de cretere a lor. De asemenea, n rile i n perioadele n care procesele inflaioniste sunt mai accentuate, nivelul ratei medii a dobnzilor la mprumuturile publice este mai ridicat dect atunci cnd monedele naionale prezentau o stabilitate mai mare. b) Ctigurile sunt veniturile ncasate de subscriitorii care sunt deintori ai titlurilor de credit public ctigtoare cu ocazia tragerilor periodice la sori. Suma total a ctigurilor se stabilete, n acest caz, la nivelul dobnzilor care se atribuie n varianta titlurilor publice cu dobnda, dar suma se mparte doar posesorilor de titluri de credit public ieite ctigtoare. Aceste titluri de credit public se emit de ctre stat n scopul creterii atractivitii unor mprumuturi i se adreseaz acelor subscriitori crora li se pare mai tentant perspectiva obinerii unui ctig mare, n comparaie cu realizarea cert a unui venit de cteva procente pe an, sub form de dobnda. n concluzie, rezult c n cazul titlurilor de credit cu ctiguri sunt subscriitori care risc i devin mari ctigtori, n timp ce pierd dobnda pe care ar fi ncasat-o n cazul titlurilor de credit cu dobnd. c) n cazul mprumuturilor publice cu dobnda i ctiguri subscriitorii accept o rat a dobnzii mai sczut, n condiiile n care diferena de venit astfel rezultat este compensat sau chiar remunerat" prin ctigurile atribuite sub forma primelor de emisiune i a primelor de rambursare. d) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se oblig s le plteasc persoanelor fizice care subscriu la mprumuturile publice fr un termen expres de rambursare. Aceste sume de bani, denumite i rente viagere, se pltesc regulat, n cuantumuri fixe stabilite anticipat, pn la sfritul vieii subscriitorilor, dup care, obligaia statului se stinge. e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la mprumuturile publice sau care revin efectiv acestora datorita diferenei, favorabile lor, dintre cursul de emisiune i cursul de rambursare ale obligaiunilor.

f) Avantajele sau facilitile nonsubstaniale (care nu presupun fluxuri monetare directe) se refera la: scutirea de impozite a veniturilor ncasate pentru mprumuturile subscrise sau pentru titlurile de credit public negociabil procurate n tranzaciile bursiere; acceptarea, de ctre autoritile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, la valoarea lor nominal, pentru stingerea unor obligaii fa de stat a subscriitorilor; acordarea privilegiului juridic pentru unele nscrisuri ale mprumuturilor publice de a nu fi expuse executrii silite, n cazul declarrii strii de faliment pentru deintorii acestora; garantarea juridic a unor mprumuturi publice mpotriva deprecierii monetare, prin exprimarea lor ntr-o valut mai stabil sau prin indexarea lor s.a. 4. Clasificarea mprumuturilor de stat mprumuturile publice se emit i se contracteaz n diverse forme, att pe piaa intern, ct i pe cea extern i sunt nsoite de o serie de condiii, care, practic, le individualizeaz. De aceea, este necesar clasificarea acestora prin luarea n considerare att a caracteristicilor comune, ct i a celor operaionale. Prin urmare, mprumuturile de stat se clasifica astfel: 1. dup forma de exprimare, mprumuturile publice sunt: n natura; n bani . mprumuturi publice n moned naional; mprumuturi publice n moned strin, care poate fi a statului creditor sau o ter moneda strin; 3. n funcie de garaniile acordate de state subscriitorilor la mprumuturi, exist: mprumuturi publice cu garanii personale (care oblig statul debitor s angajeze cauiunea asiguratorie a altui stat); mprumuturi publice cu garanii reale (implic angajamentul garantrii printr-un venit bugetar sigur i permanent, proporional cu serviciul aferent datoriei publice angajate). 4. dup clauza rambursrii, mprumuturile publice sunt: amortizabile (termenele de rambursare i modalitile de efectuare a rambursrii se stabilesc n prealabil); mprumuturi neamortizabile (cnd statul se oblig s plteasc, anual, dobnzile datorate, fr s defineasc precis termenele de stingere a datoriei sale fa de subscriitorii mprumutului) 5. dup forma titlurilor emise de stat, distingem:

2. n funcie de moneda n care se exprim distingem:

mprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscripiune (se emit cnd numrul subscriitorilor este redus i se caracterizeaz prin restricia plii veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente doar ctre titulari);

mprumuturi cu titlu la purttor" (se emit n cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, n scopul asigurrii operativitii n ncasarea cupoanelor aferente veniturilor promise i n transmiterea capitalului);

mprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaz doar titularilor, iar dobnzile se pltesc pe baza cupoanelor la purttor").

6. n funcie de natura raporturilor juridice dintre pri, mprumuturile publice sunt: voluntare sau liber consimite (n acest caz, subscrierea este voluntar, fr nici o constrngere direct); forate (n acest caz, statul oblig anumite categorii de contribuabili s subscrie, iar aceste mprumuturi pot fi, aa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate). 7. n funcie de perioada de timp pentru care se contracteaz, deosebim: mprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pn la 1 an); mprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 i 5 ani); mprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani); mprumuturi fr termen (este cazul mprumuturilor perpetue i a rentelor viagere). mprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulaie asemntoare cu aceea a efectelor de comer i pot fi vndute/cumprate la bursele de valori, n funcie de cotaia lor efectiv); mprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile

8. n funcie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public, deosebim:

Curs 12 DATORIA PUBLIC

1. Datoria public: concept, scopul contractrii, instrumentele contractrii, componente 2. Datoria public intern: concept, scopul contractrii, structura, indicatori 3. Datoria externa: concept, indicatori 1. Datoria public: concept, scopul contractrii, instrumentele contractrii, componente Definiie: Datoria public reprezint totalitatea obligaiilor financiare interne i externe ale statului, la un moment dat, provenind din mprumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanelor Publice, sau de autoritile administraiei publice locale de la diveri creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente n Romnia. Obligaiile reprezint angajamentele care decurg din contractarea mprumuturilor, i anume: rambursarea mprumutului, plata dobnzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Scopul contractrii datoriei publice Contractarea direct de mprumuturi de ctre autoritile administraiei publice centrale i locale de pe pieele financiare interne i/sau externe de la diveri creditori, persoane fizice i juridice rezidente sau nu n ara debitoare, are drept scop: finanarea deficitului bugetului de stat; finanarea temporar a deficitelor din anii precedeni ale bugetului asigurrilor sociale de stat; finanarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurrilor sociale de stat i bugetului Trezoreriei Statului din exerciiul curent; refinanarea datoriei publice guvernamentale, n condiii acceptate de Ministerul Finanelor; meninerea n permanen a unui sold corespunztor n contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanelor; finanarea unor proiecte sau a altor necesiti de interes central sau local; susinerea balanei de pli i a rezervei valutare; nlturarea urmrilor unor proiecte economice de mare amploare; refacerea economiei distruse de calamiti naturale; alte situaii prevzute de actele normative.

 Instrumentele datoriei publice Prin instrumentele datoriei publice nelegem acele modaliti concrete prin care statul sau autoritile locale se pot ndatora. Instrumentele datoriei publice: Instrumentele datoriei publice guvernamentale Titluri de stat Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atest datoria public. Prin vnzarea lor se atrag resurse financiare sub forma datoriei publice. Deintorii lor sunt creditorii statului. Principalele tipuri de titluri de stat care se emit sunt: certificatele de trezorerie (titluri emise pe termen scurt pentru acoperirea unor deficite temporare) i obligaiuni (titluri emise pe termen mediu sau pe termen lung pentru finanarea unor obiective specifice). Titlurile de stat pot fi emise pe piaa interna, participnd la formarea datoriei publice interne sau pe piaa extern participnd la formarea datoriei publice externe. Pot fi emise n lei sau valut. Deintorii lor le pot folosi a garanii pentru eventualele mprumuturi pe care ei doresc s le obin. mprumuturi de stat de la bnci i instituii de credit; mprumuturi de stat de la guverne i alte organisme;

- se obin n urma negocierilor dintre statul romn i bncile sau instituiile de credit solicitate. - se acord pe baza unor acorduri n care de cele mai multe ori se prevd criterii de eficien i/sau reform economic; mprumuturi temporare din disponibilitile Trezoreriei statului; - se acord pentru acoperirea golurilor temporare de cas, ca urmare a decalajului dintre veniturile i cheltuielile unui anumit buget; Garanii de stat. - se concretizeaz n scrisori de garanii oferite de stat diferiilor solicitani. Aceste scrisori angajeaz statul n calitate de garant, sumele aferente acestora formnd datoria public garantat. Instrumentele datoriei publice locale: Titluri de valoare; - principalele titluri de valoare care se emit sunt obligaiunile municipale (sunt emise pe termen mediu i lung pentru finanarea unor obiective specifice de interes local) mprumuturi de la societile bancare sau de la alte instituii de credit - se contracteaz prin negociere i se finalizeaz printr-un contract de mprumut Componentele datoriei publice Componentele datoriei publice sunt: - datoria public intern; - datoria public extern

Datoria public extern mpreun cu datoria extern negarantat (datorie privat extern) formeaz datoria extern. 2. Datoria public intern La nivelul unui an, datoria public intern reprezint soldul dintre suma total a mprumuturilor istorice contractate de stat din mediul intern i suma total a rambursrilor istorice (amortizare plus dobnzi) efectuate de stat ctre mediul intern Datoria public intern este determinat de: mprumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la Banca Naional a Romniei, pentru echilibrarea bugetului de stat i care se ramburseaz n cursul anului; o emisiunea de bonuri de tezaur n scopul echilibrrii bugetului de stat, rambursabile din resurse bugetare pn la finele anului; o plasarea de nscrisuri, prin subscripie public, pe termen mediu i lung, n scopul procurrii resurselor bneti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual; o garaniile ce se acord de stat pentru credite bancare interne primite de anumite uniti economice i administrativ-teritoriale n scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economic; o folosirea pe termen scurt a disponibilitilor din conturile Trezoreriei publice.
o

Structura datoriei publice interne Definiie: Prin structura datoriei publice interne se nelege portofoliul de pasive atrase la nivelul guvernului n scopul finanrii deficitului bugetar sau n alte scopuri legate de contractarea datoriei publice interne Structura datoriei publice interne se poate referi la urmtoarele aspecte: dup mprumuttor: datorie public intern ctre sistemul non-financiar (populaie, firme nonfinanciare etc.) datorie public intern ctre sistemul bancar (creditul guvernamental acordat de bncile comerciale) datorie public intern ctre banca central dup maturitatea (scadena) datoriei: datorie public intern pe termen scurt: pn la un an datorie public intern pe termen mediu: pn la 5 ani datorie public intern pe termen lung: peste 5 ani

dup costul datoriei: datorie public intern pe baz de discount datorie public intern pe baz de cupon

- instrumentul datoriei se cumpr la un pre i se rscumpr (de ctre stat) la un pre mai mare - instrumentul datoriei se cumpr i se rscumpr la acelai pre dar, pe perioada maturizrii, mprumuttorul ncaseaz o dobnd (cupon)

dup veriga organizatoric: datorie public intern la nivelul bugetului de stat datorie public intern la nivelul bugetelor locale datorie public la nivelul altor bugete publice

dup gradul de exigibilitate: datorie public intern flotant sumele sunt exigibile la termen scurt datorie public intern consolidat sumele sunt exigibile la termen mediu i lung Indicatori privind datoria public intern Datoria publica int erna PIB OBS: prin criteriile de convergen economic la nivelul UE, stabilite la Maastricht, se stabilesc limite superioare pentru aceast pondere, n jur de 60% 1. Gradul de ndatorare a datoriei publice interne = 2.Rata serviciului datoriei publice interne: indicator care caracterizeaz efortul financiar anual pe care datoria public l reclam.
i RSDPI =

Psi DPI i

Unde:

Pis = valoarea plilor scadente n anul i n contul datoriei publice interne (serviciul datoriei publice interne)
i Psi = Ai + Di + Ci + CEvm

unde:

Ai = valoarea sumelor care trebuie rambursate n anul i pentru amortizarea datoriei publice interne Di = valoarea dobnzilor care trebuie pltite n anul i n contul datoriei publice interne Ci = valoarea comisioanelor care se pltesc n anul i n contul datoriei publice interne CEi = mrimea cheltuielilor ocazionate de emisiunile de valori mobiliare de ctre stat n anul i 2. Datoria extern Datorie extern este o component a datoriei publice totale. ntruct mprumuturile n strintate pot fi contractate att de persoanele de drept public ct i de alte persoane fizice i juridice, noiunea de datorie extern nu se suprapune perfect aceleia de datorie public extern. Noiunea de datorie extern este mai larg dect aceea de datorie public extern i are mai multe sensuri: 1. datorie extern brut n sens larg cuprinde sumele de bani i alte valori pe care rezidenii unei ri, persoane fizice i juridice, le datoreaz strintii la un moment dat. Aceste datorii provin din mprumuturi de tot felul:

- achiziii de bunuri; - executri de lucrri i prestri de servicii pe credit; - investiii directe de capital; 2. datorie extern brut n sens restrns cuprinde obligaiile bneti fa de strintate cu urmtoarele excepii: - credite pe termen scurt; - ajutoare cu caracter nerambursabil, primite n cadrul programelor de asisten bi- i multilateral; - mprumuturi externe cu o perioad de graie de 10-15 ani sau mai mare; - mprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor reprezentane ale acestora n condiii mai avantajoase dect cele practicate pe piaa mondial; - credite contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritile publice competente. 3. datorie extern n interpretarea Bncii Mondiale cuprinde: - sumele datorate unor creditori publici i privai n valut, bunuri sau servicii cu o perioad de rambursare mai mare de un an; - sumele datorate de persoanele private, dar garantate de autoritate public 4. datoria extern net, care cuprinde diferena dintre activele publice i private ale rezidenilor unei ri n strintate i activele deinute de rezideni strini n ara considerat. Indicatori privind datoria extern 1. Indicatorul datoriei externe totale arat suma datorat strintii la un moment sat Datoria externa totala Populatie

2. Indicatorul datoriei externe medii pe un locuitor =

- servete la efectuarea de comparaii n timp real pe plan naional i internaional Datoria externa - arat ct din PIB al anului considerat ar fi necesar pentru PIB rambursarea acelei datorii. 3. Indicatorul privind Datoria externa - arat n ct timp s-ar putea rambursa Exporturile de bunuri si servicii

4. Indicatorul privind

datoria unei ri fa de strintate pe seama valutei ncasate din vnzrile de bunuri i prestrile de servicii peste grani.

Curs 13

PROCESUL BUGETAR
1. Coninutul i caracteristicile bugetului de stat 2. Principiile bugetare 3. Etapele procesului bugetar 1.Coninutul i caracteristicile bugetului de stat n ncercarea de a defini relaiile deosebit de complexe care formeaz bugetul de stat se disting dou categorii de abordri: definiii date de normele juridice i definiii date de doctrin (literatura de specialitate). Cu privire la prima categorie cteva definiii ar suna astfel: Regulamentul de Finane (20.XI.1860 promulgat de Al.I.Cuza): veniturile i cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciu fiecrui exerciiu. Prima Lege de Contabilitate (1864 art.2). toate veniturile statului i cheltuielile neaprate pentru ndeplinirea deosebitelor servicii, aezate conform legilor, autorizate n fiecare an de o lege anual de finane formeaz bugetul general al statului. Decretul din 31.V.1862 asupra contabilitii din Frana art.5 bugetul este actul prin care sunt prevzute i autorizate veniturile i cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care legile le supun n aceleai reguli. Legea finanelor publice art.1 activitatea privind finanele publice include elaborarea i execuia bugetului public naional, care cuprinde bugetul administraiei centrale de stat, bugetele locale i bugetul asigurrilor sociale de stat, stabilirea i perceperea impozitelor, taxelor i altor venituri ale statului i utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judectoreti i executive. De asemenea cuprinde controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale i bneti aparinnd regiilor autonome, instituiilor public i asupra capitalului social al statului n societile comerciale. Cu privire la ce-a doua categorie n literatura de specialitate definirile au fost de asemenea multiple: Prof. A.Wagner definete bugetul ca fiind un plan alctuit n cifre, ntr-o ordine determinat de obicei sistematic, privitor la intrrile i ieirile (veniturile i cheltuielile) probabile n moned sau valori, monetare, care se produc n gestiunea economic a unui corp public o anumit perioad. Prof. Paul Leroy Beaulieu un buget este o prevedere a veniturilor i cheltuielilor pe o perioad determinat, un tablou evolutiv i comparativ a veniturilor de mplinit i a cheltuielilor de efectuat. Prof. R.Stourm bugetul statului este un act coninnd aprobarea prealabil a veniturilor i cheltuielilor publice.

n definirea bugetului de stat considerm necesar s facem dou precizri: 1. n primul rnd bugetul nu este un act ce eman de la un organ al autoritilor de stat ci cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan cu caracter aleatoriu n care sunt nscrise veniturile i cheltuielile statului pentru o perioad viitoare. 2. n al doilea rnd fa de acesta (buget) societatea manifest un interes deosebit, interes ce este justificat de rolul banului public n viaa unui popor. n acest sens bugetul public naional poate fi definit ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevzute veniturile i cheltuielile pentru o perioad determinat de timp. De altfel, n rile cu economie de pia se consider att n doctrin ct i-n practic c finanele publice reprezint singurul domeniu unde este necesar o aciune planificat de manier precis, prin care se prevd veniturile i cheltuielile statului pe o perioad viitoare determinat de obicei un an. Bugetul public naional ndeplinete un rol deosebit n procesul redistribuirii ntre economia naional pe de o parte i ntre stat i populaie pe de alt parte. Bugetul public naional intervine de asemenea n redistribuirea resurselor financiare ntre sfera productiv i cea neproductiv, n asigurarea proteciei sociale, ntre unele zone ale teritoriului i chiar n diviziunea internaional a muncii. Prin intermediul bugetului public naional se exercit n acelai timp un control permanent i sistematic asupra constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor publice, precum i asupra activitii societilor comerciale care au raporturi cu bugetul de stat. Importana deosebit a bugetului public naional n cadrul sistemului finanelor publice i al relaiilor social-economice, poate fi sintetizat astfel: a) Particip n mod direct la ndeplinirea funciilor i sarcinilor statului; b) Asigur autonomia real colectivitilor locale, constituite n cadrul unitilor administrativ-teritoriale; c) Garanteaz realizarea efectiv a proteciei sociale a unor categorii importante din rndul populaiei; d) Asigur echilibrul financiar, monetar i valutar al statului; e) Are un important rol stabilizator al economiei naionale. n literatura de specialitate au fost exprimate diverse opinii cu privire la natura juridic a bugetului de stat, respectiv ce reprezint acesta? Formularea acestor opinii s-au grupat n cinci susineri potrivit crora bugetul de stat ar fi: 1. Act administrativ deoarece att veniturile ct i cheltuielile pe care le cuprinde sunt simple evaluri financiare nfptuite de instituiile administrative; 2. Lege propriu-zis deoarece este o dispoziie statutar ce eman de la puterea legislativ i mbrac forma legii fiind o norm de drept; 3. Lege ct i act administrativ adic ar fi lege n prima parte n care se stabilesc dispoziiile generale i act administrativ n a doua parte n care se stabilesc sarcinile individuale;

4. Act de planificare financiar care n urma adoptrii de ctre organul suprem al puterii de stat printr-o lege emis n acest scop dobndete natur juridic de lege. 5. Un plan, respectiv principalul plan financiar cu character executoriu al statului. n fapt nefiind posibil s se aplice procedura de adoptare a legilor, unui document (cum este bugetul), legiuitorul, respectiv Parlamentul nu adopt un plan ci Legea de adoptare a bugetului de stat care se face n fiecare an. Bugetul de stat reprezint un plan financiar la nivel macroeconomic n care sunt evideniate nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua n viitor i mrimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziia statului, precum i intervalul de timp pentru care se elaboreaz bugetul. Bugetul de stat exprim fluxurile financiare care apar n procesul repartizrii PIB, ca urmare a constituirii i efecturii cheltuielilor publice n conformitate cu obiectivele de politic economic, social i de alt natur ale fiecrei perioade. Principalele caracteristici ale bugetului de stat: este un act anual: bugetul de stat se elaboreaz anual, avnd putere de aciune pe parcursul unui exerciiu financiar; este un document-program, prin care statul prevede anual mrimea i structura veniturilor i cheltuielilor publice; este un instrument de previziune, sub forma unui tablou evolutiv i comparativ a veniturilor i cheltuielilor publice; este un act de autorizare, prin care puterea executiv este mputernicit de puterea legislativ s efectueze cheltuieli i s perceap venituri n acord cu prevederile legale; este un act juridic, prin care se prevd i se aprob, prin lege, veniturile i cheltuielile anuale ale statului sau ale instituiilor publice; este un sistem de fluxuri financiare, prin care se exprim att fluxurile financiare privind formarea resurselor bneti publice, ct i fluxurile financiare ce se degaj n procesul de gestionare al acestora; este un instrument de politic a statului n domeniul fiscalitii prin buget se poate reflecta politica fiscal; sub aspect juridic, reprezint un act prin care sunt prevzute i autorizate veniturile i cheltuielile anuale ale statului; sub aspect economic reflect corelaiile macroeconomice, n special legtura cu nivelul i evoluia PIB.

Bugetul general consolidat cuprinde ansamblul bugetelor care formeaz sistemul bugetar, mai puin transferurile ntre bugete: - bugetul de stat; - bugetul asigurrilor sociale de stat; - bugetele locale; - bugetele fondurilor speciale:

- bugetele instituiilor publice autonome; - bugetele instituiilor publice finanate integral sau parial din Bugetul de stat, Bugetul asigurrilor sociale de stat i bugetele locale; - bugetul trezoreriei statului; - bugetul instituiilor publice finanate integral din venituri proprii; - bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garante de stat; - bugetul fondurilor externe nerambursabile. Rolul bugetului general consolidat: rolul alocativ- reflect, n partea de cheltuieli, modul de alocare a resurselor fiecrui an bugetar; rolul redistributiv rezult din faptul c bugetul este un instrument prin care se redistribuie o parte din PIB prin intermediul impozitelor i taxelor, precum i prin intermediul cheltuielilor; rolul de reglare a vieii economice decurge din faptul c, datorit bugetului ca instrument cu putere de lege, se poate aciona asupra economiei stimulnd sau frnnd o anumit activitate.

2. Principiile bugetare Principiile bugetare sunt: a) anualitatea; b) universalitatea; c) unitatea; d) neafectarea veniturilor bugetare; e) specializarea bugetar; f) echilibrul bugetar; g) publicitatea; h) principiul unitii monetare. a) Anualitatea bugetului Anualitatea bugetului este considerat prima regul bugetar aplicat n practic. Acest principiu se refer, pe de o parte, la perioada de timp pentru care se ntocmete i se aprob bugetul, iar pe de alt parte, la perioada de timp n care se ncaseaz veniturile i se efectueaz cheltuielile. Anul bugetar este perioada de timp pentru care se ntocmete i se aprob bugetul i poate s coincid sau nu cu anul calendaristic. Perioada de un an permite dimensionarea realist a cheltuielilor i ncadrarea lor n bugete plurianuale. Controlul parlamentar este asigurat anual. n cadrul anului bugetar pot interveni legi rectificative. ntr-o perioad mai mare de un an pot fi folosite: - bugete program; - reportul de credite bugetare; - perioadele complementare;

- cheltuielile executate cu anticipaie. Problema veniturilor nencasate i a cheltuielilor neefectuate, la sfritul anului bugetar pentru care au fost prevzute, se soluioneaz prin aplicarea a dou tipuri de sisteme: - sistemul de gestiune: la finele anului bugetar, bugetul se nchide n mod automat, n contul de ncheiere a exerciiului bugetar fiind nscrise doar veniturile ncasate i cheltuielile efectuate, n timp ce veniturile nencasate i cheltuielile angajate dar neefectuate urmeaz a se reflecta n bugetul anului n care se vor realiza. Dezavantajul const n faptul c nu pot fi cunoscute cu exactitate veniturile i cheltuielile anului bugetar ncheiat. - sistemul de exerciiu: presupune existena unei perioade de 3-6 luni din momentul expirrii anului bugetar pn la ncheierea contului de exerciiu bugetar, timp n care se continu ncasarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor. Dezavantajul sistemului const n existena, n parale, a dou bugete, cel al anului expirat i cel al anului n curs, care creeaz dificulti n ceea ce privete sistemul de eviden i control. b) Universalitatea bugetului Acest principiu presupune nscrierea veniturilor i a cheltuielilor n bugetul de stat n sumele lor globale. Scopul este acela de a facilita controlul financiar, interzicnd compensarea ntre cheltuieli i veniturile proprii. n practic, acest principiu se respect doar parial, locul bugetelor brute fiind luat de elaborarea bugetelor mixte, n care veniturile i cheltuielile unor instituii publice figureaz cu sumele lor totale, iar ale altora doar cu soldurile. Excepii de la principiul universalitii: - resursele provenind din donaii, care nu majoreaz resursele publice totale, ci au o afectaie special n conformitate cu voina celui care efectueaz donaia; - fondurile de sprijin, care reprezint resurse ale particularilor puse la dispoziia administraiilor publice cu condiia realizrii unor lucrri publice sau prestaii determinate; - reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea ctre buget a sumelor necuvenite acordate cu titlu provizoriu. c) Unitatea bugetar presupune nscrierea tuturor veniturilor i cheltuielilor statului, n sumele lor globale, ntr-un singur document. Unitatea bugetului este asigurat prin intermediul sistemului conturilor naionale, n cadrul cruia conturile administraiei publice grupeaz att cheltuielile i veniturile statului, ct i pe cele aferente colectivitilor locale i bugetului asigurrilor sociale de stat. d) Neafectarea veniturilor bugetare se refer la faptul c, odat vrsate la buget, veniturile publice se depersonalizeaz. Altfel spus, veniturile n ansamblul lor sunt utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. e) Specializarea bugetar veniturile bugetare trebuie nscrise n buget i aprobate de Parlament pe surse de provenien, iar cheltuielile n funcie de destinaia lor i de coninutul economic.

f) Echilibrul bugetar veniturile publice trebuie s acopere cheltuielile publice, n scopul asigurrii echilibrului dintre nevoile colective i resursele financiare publice. Acest principiu se respect n procesul elaborrii bugetelor locale. g) Publicitatea bugetului const n dezbaterea public a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de execuie a acestora; publicarea n Monitorul Oficial a bugetelor i conturilor anuale de execuie. h) Principiul unitii monetare toate operaiunile bugetare se exprim n moneda naional. Coninutul bugetului public naional Coninutul bugetului public naional este format din veniturile publice i cheltuielile publice. I. VENITURILE PUBLICE sunt fonduri bneti ale statului formate prin prelevarea sub diferite forme ctre stat a unei pri din veniturile realizate de societate. Modalitile de realizare a veniturilor statului (a bugetului) depend de politica general de repartizare a venitului naional, de structura economiei naionale, de gradul de dezvoltare teritorial a rii i de gradul de dezvoltare al forelor de producie. Schematic veniturile publice sunt formate din: A. VENITURI ORDINARE (curente) sunt considerate veniturile care se ncaseaz cu regularitate la buget (lunar, trimestrial, semestrial, anual) constituind o surs permanent. Din aceast categorie fac parte: Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii avnd ca obiect al impunerii (al prelevrii) proprietatea asupra pmntului, asupra cldirilor, asupra activitilor economice cum ar fi: impozitul pe profit, pe salarii, pe cldiri, pe terenuri, etc. n cazul impozitului direct, pltitorul acestuia este cunoscut dinainte i nominalizat n evidenele fiscale: UCMR SA, ABRAXAS SRL, AGROCOMTUR LIBER SRL, etc. Ponderea acestor impozite n cele mai multe ri este majoritar mergnd pn la 80-90%. Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor (prelevrilor) pe consum adic pe vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea anumitor servicii. Dimensiunea (mrimea) prelevrii (prelurii la buget) sunt stabilite n cote procentuale asupra valorii mrfurilor vndute i a serviciilor prestate; sau n sume fixe pe unitatea de msur (kg. t.etc) spre deosebire de impozitele directe n care pltitorii sunt dinainte cunoscui, situaie logic, n care proprietarul terenului, al cldirii, al activitii economice i comerciale este cunoscut i identificat, n cazul impozitelor indirecte, n care prelevarea (preluarea) se face prin includerea n preul mrfurilor i al serviciilor (fostul ICM actual TVA, accizele pe alcool, tutun, ce nseamn accizele i de ce? cumprtorul nu este cunoscut. La fel este i cazul impozitului pe spectacole, n care beneficiarul (spectatorul) nu este dinainte cunoscut. Ponderea acestor

categorii de venituri este mic fa de cele directe, reprezentnd doar 10-20% din formarea bugetului de stat. B. VENITURILE EXTRAORDINARE (SAU OCAZIONALE) la care statul apeleaz numai n cazurile excepionale i anume atunci cnd mijloacele bneti provenite din surse curente nu acoper integral cheltuielile bugetare. Din categoria veniturilor extraordinare fac parte: mprumuturile de stat se acord statului mai ales pe seama unor capitaluri acumulate anterior, ele constituie venituri ale statului care se negociaz cu creditorii acestuia. Cu alte cuvinte, n caz de dezechilibru bugetar, n care veniturile procurate de stat sub forma impozitelor i taxelor i a veniturilor provenite de la ntreprinderile i proprietile sale, nu acoper integral cheltuielile bugetare, completarea veniturilor publice se face cu resurse de mprumut, adic pe calea creditului public. Aceste mprumuturi se bazeaz pe ncrederea n insolvabilitatea statului i se realizeaz fie pe calea contractrii directe de ctre stat a mprumuturilor de la persoane juridice i fizice deintoare de mijloace bneti, fie prin intermediul unor instituii specializate cum sunt: bncile, CEC, Case de asigurri sociale, care colecteaz disponibilitile bneti de pe pia i pe care le ncredineaz apoi statului pe timp determinat. Emisiunile de bani reprezint alte venituri de moment, care depesc nevoile reale de moned i care afecteaz veniturile bneti ale maselor largi de oameni, deoarece poart pecetea obligativitii, a constrngerii, nerestituindu-se niciodat scznd puterea de cumprare a populaiei. C. ALTE VENITURI se pot constitui din: O parte din fondul de amortizare a capitalului fix aparinnd societilor sale productive; Rezervele de aur i disponibilitile valutare din trezorerii; Lichidarea participanilor de capital n strintate; Valorificarea unei pri din bunurile sale mobile i immobile aflate peste grani; Resursele materiale i bneti jefuite n perioada unor conflagraii (rzboaie) zonale. II. CHELTUIELI PUBLICE reprezint modalitile de repartizare i utilizare a fondurilor bneti a prelevrilor (prelurilor) din veniturile societii n vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, ntreinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum i a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a fcut n ordinea strict prevzut de legea: bugetului anual).

Repartizarea cheltuielilor bugetare (ca volum) pe aceste domenii se face n funcie de nivelul de dezvoltare i dotare economico-social a fiecrui stat. De asemenea depinde de situaia politico-militar a momentului i de starea de pace sau rzboi. Factorii care determin creterea cheltuielilor bugetului sunt: a) Sporirea cheltuielilor militare (determinate de cantitate ori de calitate, exemple: determinare radar, laser, etc.). b) Creterea numeric a aparatului de stat i nzestrarea acestuia cu mijloace moderne de aciune. c) Dezvoltarea sectorului de stat prin construirea de societi pe seama bugetului, prin participarea statului la societi mixte, prin acordarea de subvenii pentru stimularea produciei sau exportului; d) Extinderea reelei de instituii publice de nvmnt, sntate i cultur, organizarea asigurrilor, asistenei sociale i proteciei sociale (exemplu ntre nevoia de protecie social i impunere minieri); e) Construirea de strzi, autostrzi, poduri, porturi, aeroporturi, modernizarea mijloacelor de transport rutier, feroviar, naval, aerian, dezvoltarea gospodririi comunale, sistematizarea teritoriului i proteciei mediului nconjurtor. Dac coninutul Bugetului Public naional prezentat sub form schematic, de tablou, conine dou pri: veniturile pe de o parte i cheltuielile pe de alt parte, cuprinsul su (ntinderea sa) este format din anumite verigi care alctuiesc un ansamblu coerent denumit structur bugetar. Aceast structur bugetar (respectiv verigile ce se succed nlnuie), depinde de structura organizatoric a statului respectiv, adic: stat de tip unitar; stat de tip federal; 1) statele de tip unitar cum sunt: Frana, Anglia, Italia, Olanda, Grecia, Turcia, Suedia, Romnia, .a. se caracterizeaz printr-o legislaie unic n care exist un buget general al statului i bugetele locale autonome care sunt organizate la nivelul fiecrei uniti administrativteritoriale. Acestea (unitile administrativ-teritoriale) poart denumiri diferite de la ar la ar: comune urbane i rurale, departamente i regiuni n Frana; cantoane, arondismente n Elveia; regiuni autonome, provincii i comune n Italia; comitate, teritorii de comitat i districte de comitat n Anglia; provincii comunale i administraii ecleziastice n Suedia i altele. 2) Statele de tip federal cum sunt: SUA, Canada, Germania, Elveia, Austria, Yugoslavia, India, etc, care se caracterizeaz printr-o structur format din bugetul federaiei, bugetul statelor ce compun federaia i care poart denumiri diferite: state n America, landuri n Germania, cantoane n Elveia etc; si bugetele unitilor locale. Repartizarea veniturilor i cheltuielilor ntre prile componente ale structurii bugetare din fiecare stat este n funcie de modul n care au fost delimitate prin lege atribuiile aparatului central i cele ale administraiei locale.

De obicei veniturile cele mai importante i cheltuielile cele mai mari sunt derulate prin bugetul central, celelalte avnd o importan secundar. Instituirea i perceperea veniturilor, efectuarea cheltuielilor precum i organizarea relaiilor financiare ale statului sunt supuse unor reguli precise care se afl sub controlul parlamentului. Bugetul public naional al romniei este specific unui stat de tip unitar si cuprinde ca verigi n ansamblul nchegat al bugetului urmtoarele: Bugetul administraiei centrale de stat; Bugetele locale ale unitilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridic, respectiv (comun, ora (municipiu), jude); Bugetul asigurrilor sociale de stat. Pe lng cele enumerate, legea anual de aprobare a bugetului public anual, mai definete ca surse de formare i destinaii de cheltuieli fondurile speciale ca surse de formare i destinaii de cheltuieli fondurile speciale ca de exemplu: fondul de omaj, fondul de risc i accidente, fondul special pentru agricultur, fond special sntate, fondul de cercetare-dezvoltare, etc., diferite de la o perioad la alta. Prin urmare, bugetul de stat exprimat generic, nu se prezint sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete, fiecare acoperind o zon economico-social, astfel nct prin complementaritatea lor s satisfac nevoile generale ale societii. 3. Etapele procesului bugetar Procesul bugetar cuprinde urmtoarele etape: a) elaborarea proiectului de buget; b) aprobarea bugetului; c) executarea bugetului; d) controlul execuiei bugetului; e) raportarea execuiei bugetului; f) aprobarea contului general de execuie a bugetului.

a) Elaborarea proiectului de buget Proiectul de buget este elaborat de puterea executiv. n majoritatea rilor, aceast atribuie revine guvernului, excepie fac puine ri ntre care ce-a mai notabil este SUA, unde proiectul de buget este elaborat de ctre eful Executivului Preedintele Republicii. n cadrul guvernelor, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are Ministerul Finanelor sau Ministerul Bugetului. Rezultatul activitii de elaborare a proiectului de buget l constituie documentele pe care organul suprem al puterii executive l prezint Parlamentului spre examinare i aprobare. Aceste documente de regul conin:

Expunerea de motive i proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind nu numai nivele de mrime pentru venituri i cheltuieli, dar i propuneri de modificri de legislaie referitoare la venituri i cheltuieli. Majorarea sa micorarea unor cote de impozitare, desfiinarea unor categorii i nfiinarea altora, etc. Anexele la proiectul de buget n care este redat structura veniturilor i cheltuielilor bugetare; Materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget.

b) Aprobarea bugetului Se face de ctre Parlament dat fiind caracterul predominant politic al deciziilor de alocare a resurselor bugetare. Dezbaterea i aprobarea proiectului n Parlament presupune de regul: Prezentarea de ctre Primul-Ministru sau Ministerul de Finane a proiectului; Analiza acestuia n comisiile parlamentare; Concilierea amendamentelor (modificrilor propuse la buget); Dezbaterea i aprobarea de ctre parlamentari; Ratificarea bugetului aprobat de ctre Preedintele rii. Teoretic parlamentarii fiind alei de ctre cetenii cu drept de vot trebuie s acioneze astfel nct s fie votate acele prevederi care s satisfac cerinele celor care i-au votat, consolidndu-i astfel poziiile la alegerile urmtoare. n practic acest comportament este influenat de trei factori: 1. Disciplina de partid sau a coaliiei de partid care face ca parlamentarii s satisfac nu numai cerinele electoratului pe care l reprezint ci i partidul ori coaliia; 2. Nu toate cerinele electoratului pot fi satisfcute din cauza caracterului limitat al resurselor; 3. Existena grupurilor de presiune din lumea afacerilor care influeneaz parlamentarii. Termenele de elaborare a proiectului bugetului de stat i de aprobare a acestuia n momentul de fa n Romnia sunt urmtoarele: Pn la 1 iunie toate instituiile i ministerele depun propunerile lor la Ministerul Finanelor. ntre 1 iunie 25 septembrie se poart negocierile ntre ministere i Ministerul Finanelor, divergenele nesoluionate fiind mediate de Guvern. Dup nsuirea de ctre Guvern, 25 septembrie 10 octombrie se depune la Parlament pentru aprobare. Parlamentul are obligativitatea s-l dezbat i aprobe pn la 31 decembrie. n practica parlamentar sunt situaii n care dezbaterile asupra proiectului de buget se prelungesc peste aceste perioade (la noi i pn la jumtatea anului bugetar). n acest caz legislaia bugetar prevede modaliti diferite de urmat. La noi se pot efectua cheltuieli bugetare n trimestrul I la nivelul celor din anul precedent.

c) Execuia bugetului nseamn realizarea veniturilor prevzute i efectuarea cheltuielilor aprobate ceea ce presupune desfurarea unui ansamblu de activiti de ctre mii de participani: agenii guvernamentale, aparat fiscal, instituii financiare, etc. Responsabilitatea pentru execuia bugetului aa cum a fost aprobat de Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele depind de capacitatea administraiei i procedurilor fiscale folosite. Principala particularitate a realizrii bugetului presupune separarea activitilor de ncasare a veniturilor de cele de executare a cheltuielilor. Realizarea veniturilor se efectueaz prin aparatul de specialitate al Ministerului de Finane sau prin bnci. Efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget se face pe baza unor reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuial public i anume: angajarea, lichidarea, ordonanarea i plata. Angajarea = actul care genereaz obligaia instituiei publice de a plti o sum unui ter; Lichidarea = operaia de constatare a realitii serviciului fcut n favoarea instituiei publice i determinarea sumei de plat. Ordonanarea = nseam emiterea unei dispoziii (ordin) de plat a sumei de bani de la buget n favoarea terului. Plata = operaia de achitare propriu-zis de predare a banilor. Primele trei operaii (angajarea, lichidarea, ordonanarea) se efectueaz de conductorii instituiilor publice i care poart denumirea de ordonatori de credite (principali, secundari, teriari). A patra operaie, respectiv plata se efectueaz de gestionarii de bani publici. Depirea atribuiilor n mnuirea banilor publici s-a fcut n ideea prentmpinrii fraudelor, risipei, etc. ncheierea i aprobarea contului de execuie bugetar Contul de execuie bugetar reflect totalitatea operaiilor de executare a veniturilor i cheltuielilor stabilind rezultatul final, deficit sau excedent. Contul de ncheiere a exerciiului bugetar ntocmit cu respectarea clasificaiei bugetare este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere i aprobare. d) Controlul bugetar Execuia bugetului se realizeaz sub controlul unor organe mputernicite. n funcie de natura acestor organe controlul poate fi: Politic exercitat de Parlament; Jurisdicional exercitat de ctre Curtea de Conturi; Administrativ exercitat de organul Ministerului de Finane; Controlul politic efectuat de Parlament, vizeaz n principal respectarea de ctre executiv a prevederilor autorizaiei parlamentare n materie de buget, dar se poate referi i la modul n care au fost gestionate fondurile bugetare. Controlul jurisdicional const n verificarea act cu act a cheltuielilor efectuate de ctre instituia bugetar n vederea acordrii descrcrii de gestiune. Neajunsurile constatate i msurile luate se cuprind n rapoarte care sunt prezentate anual Parlamentului.

Controlul administrativ se exercit sub forma controlului intern sau ierarhic asupra modului de folosire al creditelor bugetare de ctre persoane mputernicite n acest sens n cadrul Ministerului respective sau de ctre organe specializate, respectiv ale Ministerului de Finane.

CURS 14 TREZORERIA FINANELOR PUBLICE. ECHILIBRUL FINANCIAR

2. Trezoreria Finanelor Publice 3. Echilibrul financiar 4. Pentagonul macrostabilizrii instrument de analiz a echilibrului financiar 1. Trezoreria Finanelor Publice Termenul de trezorerie este folosit n dou sensuri. Astfel, pe de o parte, el servete la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci cnd se vorbete de situaia trezoreriei, sau de deficitul trezoreriei, iar pe de alt parte, el servete la desemnarea unei administraii publice, ca instituie. Cele dou sensuri ale termenului sunt legate ntre ele i vizeaz i funciile pe care le ndeplinete trezoreria. Printre funciile de baz ale finanelor publice, recunoscute de doctrin, remarcm: Funcia de mobilizare, repartizare i utilizare a resurselor bneti, numit i funcia de repartiie; Funcia de control asupra crerii, repartiiei, circulaiei i utilizrii resurselor publice. Trezoreria, ca administraie, este serviciul public nsrcinat cu gestiunea fondului public, n sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre ncasrile generatoare de lichiditi i plile exigibile, dintre veniturile publice i cheltuielile publice, finanarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice i altele, toate acestea concurnd la asigurarea echilibrului monetar i a echilibrului general al economiei. Funciile trezoreriei publice sunt astzi influenate de diversitatea i complexitatea rolului statului modern, care au impus regndirea i redimensionarea fluxurilor monetare prin instituia trezoreriei. Funcia originar a trezoreriei este cea atribuit de ctre finanele clasice care considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse i gestionate fondurile statului i ca o banc, cu activitate de credit pe termen scurt, nsrcinat s echilibreze n orice moment intrrile i ieirile de fonduri. Aceasta corespunde definiiei corecte a trezoreriei. n finanele moderne, la funciile: de cas i de banc, ale trezoreriei se adaug i cea a controlului asupra ansamblului de activiti ale statului. Trezoreria tinde s devin un instrument de procurare a resurselor, alturi de resursele bugetare i de cele de mprumut. Astzi, vorbim n mod curent de resursele de trezorerie, ca de o categorie special a resurselor financiare publice, care se formeaz n cadrul activitii trezoreriei i se reflect numai n contabilitatea public.

Activitatea care se manifest distinct n exercitarea funciilor tradiionale ale trezoreriei (de casier public i de banc a sectorului public) se bazeaz pe dou principii: centralizarea i gestionarea fondurilor publice. n ceea ce privete centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja c un stat nu poate s-i exercite pe deplin suveranitatea financiar dect dac reuete s-i centralizeze totalitatea serviciilor financiare, dac ncaseaz toate veniturile la care are dreptul, pentru a-i finana toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le efectua pe ntreg teritoriul rii. n acest scop, pentru funcionarea unui mecanism al centralizrii fondurilor, s-a instituit trezoreria public central, ca o etap important n planul separrii finanelor publice de finanele private. Mecanismul centralizrii fondurilor a presupus de la nceput crearea unei administraii speciale nsrcinate cu execuia bugetului avnd mai mult funcii contabile, ceea ce a presupus separarea sa n raport cu autoritile care iau decizii privind execuia bugetului. Stabilirea unitii casieriei n favoarea serviciului public al trezoreriei a fost nsoit de atribuirea agenilor si a dreptului de control asupra ansamblului operaiilor de execuie a bugetului. Analizm aadar cele dou funcii de baz ale trezoreriei: I. Trezoreria n calitate de casier Aceast funcie implic dou aspecte: Execuia de cas a operaiunilor de ncasri i pli efectuate de stat Asigurarea existenei de disponibiliti suficiente pentru a face fa angajamentelor statului, n cadrul exigibilitilor. Execuia de cas a ncasrilor i plilor . Obiectul acestor operaiuni l reprezint execuia operaiunilor statului i ale instituiilor publice, respectiv ale corespondenilor. Trezoreria efectueaz, n calitate de casier al statului, un mare numr de ncasri i pli. Acestea sunt, mai nti, operaiuni prevzute de legea bugetar, adic de venituri i cheltuieli bugetare propriu-zise, precum i operaiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei. n calitate de casier al statului, trezoreria are ca sarcin emisiunea titlurilor de mprumut public i gestionarea datoriei statului. n acest scop, ea poate beneficia de concursul bncilor care folosesc ghieele lor pentru plasarea mprumuturilor. Pentru mprumuturile pe termen scurt, trezoreria joac un rol important n emisiunea bonurilor de tezaur. Pe aceast cale, se urmrete asigurarea de lichiditi suficiente pentru efectuarea plilor n termenele stabilite, conform angajamentelor asumate. Asigurarea disponibilitilor bneti. Sarcina fundamental a trezoreriei este de a veghea ac n fiecare moment s existe fonduri disponibile ntr-un cuantum suficient pentru a face fa cheltuielilor statului i ale corespondenilor si. Procurarea de bani pentru casieria public este prima dintre operaiunile trezoreriei. Aceasta este legat de micarea fondurilor n timp, determinat de termenele la care devin exigibile ncasrile i plile.

Factorul temporal confer trezoreriei un caracter dinamic. Astfel, ncasrile i plile sunt obiectul fluctuaiilor monetare n cursul anului. La cheltuieli, exist o anumit regularitate n ceea ce privete nivelul lor lunar, cu excepia lunii decembrie, n care se execut parial cheltuieli, serviciile publice utiliznd cea mai mare parte a creditelor lor nc neconsumate nainte de nchiderea exerciiului i care risc s fie anulate n virtutea regulii anualitii. La venituri, regularitatea este mai puin realizabil, deoarece aceasta depinde de ritmicitatea activitii economice, mai ales n cazul impozitelor directe. Aceste micri diferite n timp ale veniturilor i cheltuielilor se combin cu alte micri de fonduri excepionale (emisiunea de mprumuturi, rambursri n strintate, amortizarea datoriei publice) i cu micrile datorate operaiunilor corespondenilor; ele imprim lichiditilor trezoreriei mari variaii. Prin aceste micri excepionale, se pot degaja unele micri constante n fluctuaia lichiditilor trezoreriei i succesiunea perioadelor de creteri (lichiditi abundente) i scderi (lips de lichiditi). Asemenea perioade pot fi identificate n cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, ntre trimestre, dar i n cadrul lunilor, ntre decadele acestora. Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse: 1. utilizarea fondurilor corespondenilor; 2. emisiunea de bonuri de tezaur; 3. avansurile acordate de banca de emisiune. 1. Utilizarea fondurilor corespondenilor. Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondenilor (colectiviti locale, instituii publice, ntreprinderi publice i altele). Trezoreria are posibilitatea s dispun de aceste fonduri n intervalul pn cnd respectivii corespondeni i retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea plilor proprii. n ciuda centralizrii fondurilor, disponibilitile astfel procurate de trezorerie pot fi insuficiente pentru asigurarea lichiditilor necesare. Aceast insuficien poate ine de un deficit bugetar important, precum i de faptul c acesta creeaz un gol n casieria trezoreriei. De asemenea aceast insuficien poate s in de deciziile luate de corespondeni privind retragerea fondurilor lor din conturi. 2. Emisiunea de bonuri de tezaur. Bonurile de tezaur sunt nscrisuri ale mprumuturilor pe termen scurt i mediu. Se face distincia ntre bonurile de tezaur destinate publicului i cele destinate bncilor sau altor organisme financiare. De asemenea, se face distincia ntre: bonuri n formular i bonuri n cont curent.

 Bonurile n formular sunt plasate n public, la ghieu deschis, adic fr limitarea nivelului. Ele constituie unul dintre elementele eseniale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune variaz n funcie de obiectivele urmrite. Bonurile n cont curent sunt bonurile cumprate de diferite instituii financiare, bnci care doresc s-i nscrie valoarea lor ntr-un cont curent girat de Banca Central. Acest sistem este mai eficient, economisind cheltuielile de confecionare, de paz, i de manipulare a formularelor. Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refer la alternativele operaiunilor trezoreriei posibile de folosit pentru a influena masa subscrierilor. Acestea sunt: Mecanismul plafonului, care const n proporia stabilit de autoritatea monetar, ca procentaj din disponibilitile bncilor, care poate s fie plasat n bonuri de tezaur. Acest plafon reprezint un mprumut forat pe cere bncile trebuie s-l asigure, prin bonuri de tezaur, pentru o anumit mas a subscrierilor. Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport ntre activele lichide ale bncilor, inclusiv bonurile de tezaur, i ansamblul resurselor. n acest sistem, trezoreria nu este singurul beneficiar al blocrii activelor bancare, ca n mecanismul plafonului, deoarece efectele comerciale mobilizate se pot substitui bonurilor n calculul coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, puin cte puin, a populaiei plafonului. Mecanismul rezervelor obligatorii prin care bncile sunt constrnse s conserve, ntr-un cont creditor neremunerat, de la Banca Central, active reprezentnd o anumit fraciune a depozitelor, astfel nct partea respectiv din creditele poteniale s fie considerat ca economie. Creterea acestui procent restrnge expansiunea creditelor i reprezint o form concret de lupt contra inflaiei. Dei aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur n sistemul bancar, totui bncile continu s subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea disponibilitilor. Mecanismul emisiunii de bonuri n raport cu nivelul resurselor bugetare. Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bunurilor emise n raport cu nivelul total al resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezint forma curent, obinuit sau normal, de recurgere la mprumut ca mijloc de procurare de resurse publice. mprumuturile propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. mprumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat i de o manier permanent. Ele genereaz o datorie pe termen scurt, cunoscut sub denumirea de datorie flotant. Datoria flotant prezint unele dezavantaje: Rennoirea bonurilor de tezaur de la o scaden la alta, transformndu-le, din mprumuturi pe termen scurt sau mediu, n mprumuturi indefinit rennoibile. Este o situaie cu riscuri,

deoarece ar fi suficient ca rennoirea s nu fie acceptat, pentru ca statul s plonjeze n grave dificulti. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursrii n perioade dificile pentru trezoreria public, ceea ce conduce la agravarea crizei; Pericolul politic apare atunci cnd deintorii de bonuri i retrag ncrederea n guvern, aruncndu-l ntr-o criz grav. Remediul clasic folosit pentru protecia mpotriva pericolelor datoriei flotante este consolidarea acesteia. 3. Avansurile acordate de Banca de Emisiune. Cel mai important ajutor pe care banca l acord statului rezult din avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acord pe baza unei convenii ncheiate ntre Ministerul Finanelor i Banca Naional, prin care Banca consimte voluntar un avans i i fixeaz i condiiile. Un bon de tezaur reprezentnd un avans este remis la Banc n contrapartid. Convenia se aprob prin lege. Recurgerea la lege denot voina de a restrnge i de a controla utilizarea avansurilor. Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Central semnalizeaz o situaie critic a finanelor publice, dezechilibrul bugetului statului i al trezoreriei. Se apreciaz astfel c apelul la avansuri la Banca Central compromite creditul public, denunndu-i deteriorarea sa. Din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca central conduc la emisiune de bani fr acoperire, adic au un factor inflaionist. II. Trezoreria n calitate de bancher. Rolul de bancher al trezoreriei are dou forme: n primul rnd, trezoreria acioneaz ca o banc de depozit, ca o banc de afaceri, care furnizeaz capitalului unor ntreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea. n al doilea rnd, trezoreria acioneaz ca o banc de emisiune i, n acest fel, intervine n domeniul circulaiei monetare. Acoperirea golurilor temporare de cas i a deficitului nregistrat pe parcursul execuiei bugetului de stat se efectueaz prin: Folosirea resurselor disponibile aflate n contul general al trezoreriei statului. Legea finanelor publice prevede c asemenea resurse se pot folosi pentru finanarea temporar a deficitului nregistrat pe parcurs. Atragerea acestor resurse reprezint mprumuturi de stat purttoare de dobnd; Emisiunea, n primele zece luni ale fiecrui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice purttoare de dobnd i cu scaden pn la sfritul anului financiar. Valoarea total a acestor nscrisuri aflate n circulaie nu poate depi un plafon stabilit procentual din volumul total al cheltuielilor statului;

 mprumuturi acordate de Banca Naional pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 180 zile, iar dobnda se stabilete la nivelul pieei, pe baz de convenii ncheiate cu Ministerul Finanelor Publice. Dobnzile se prevd i se pltesc din bugetul trezoreriei. Rambursarea se efectueaz pe seama veniturilor bugetare sau a unui mprumut de stat efectuat n condiiile legii. Valoarea mprumutului acordat de banc nu poate depi ntr-un an financiar proporia stabilit prin lege, de 7 % din totalul veniturilor bugetului de stat realizate n anul precedent, iar soldul permanent al mprumuturilor acordate i nerambursate nu poate depi n nici un moment suma total rezultat din dublul capitalului bncii i a fondului de rezerv constituit. Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat n vederea finanrii unor aciuni i sarcini noi aprute pe parcursul anului, respectiv pentru nlturarea efectelor unor calamiti naturale, se efectueaz pe seama fondului de rezerv bugetar i a fondului de intervenie la dispoziia Guvernului care se utilizeaz pe baz de hotrri ale acestuia. Avnd n vedere abordrile moderne cu privire la Trezoreria Finanelor Publice, concluzionm faptul c trezoreria ndeplinete cinci funcii principale:

Administrator al banilor publici; Intermediar financiar; Mandatar al puterii publice; Agent al interveniei financiare publice n economie; Supraveghetor al marilor echilibre.

1) Cea mai important funcie, aceea de administrator al banilor publici , const n ajustarea resurselor la sarcinile publice, adic echilibrarea intrrilor cu ieirile de fonduri pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea securitii resurselor disponibile pe termen scurt, permind confruntarea cu nevoile imprevizibile. Totodat, aceast funcie presupune existena unei distincii ntre echilibrul bugetar i echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie s asigure sudura ntre secvenele fluxurilor bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitnd mprumutul n numele statului. n asemenea situaii, funcia de administrator se prelungete cu aceea de casier de care se leag sarcinile contabilitii i ale controlului banilor publici. Apelul la mprumuturi oblig trezoreria s duc, n numele statului, o politic activ a ndatorrii, prin intervenia sa pe piaa titlurilor de stat, pentru a obine profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei. 2) Ca intermediar financiar, pe de o parte, trezoreria se mprumut pentru a acoperi un deficit, iar pe de alt parte, poate acorda mprumuturi pentru a facilita fluxuri de fonduri pentru mprumutai sau mprumuttori. n acest fel, funcia de intermediar al trezoreriei este similar celei a instituiilor financiar-bancare, putnd contribui n numele statului la finanarea sectoarelor

prioritare. n acest context, trebuie reinut c trezoreria, n tabloul operaiunilor financiare din contabilitatea naional, este numele sub care figureaz Statul, considerat n activitile sale monetare sau financiare. 3)Ca mandatar al puterii publice, trezoreria are numeroase misiuni de autoritate public n sectoarele financiar i economic. Astfel, trezoreria reprezint instituiile financiare care depind de ea i asupra crora i exercit influena sau acioneaz n nume propriu; vegheaz, mpreun cu Banca Central, la buna funcionare a instituiilor de credit; este acionar i gestionar al proprietii publice, folosind mijloacele de aciune de care dispune statul, ca proprietar, fr a limita autonomia de gestiune a managerilor acestor ntreprinderi i mai ales n sectoarele concureniale, poate fi asociat la conducerea instituiilor financiare i economice internaionale, ca Fondul Monetar Internaional, Banca Mondial, .a. 4) Trezoreria utilizeaz mijloace de intervenie foarte diversificate: autorizri eliberate pentru realizarea unor activiti de interes naional, facilitnd accesul la finanri privilegiate; subvenionarea total sau parial a unor activiti economice; acordarea de bonificaii la dobnzi, prin preluarea unei pri din diferena ntre costul resursei pe pia i rata favorabil acceptat de instituia de credit; acordarea de garanii anumitor solicitani de mprumuturi, n scopul, reducerii resursei; asigurarea accesului la resurse financiare al unor ntreprinderi sau organisme care apeleaz la mprumuturi i chiar posibilitatea obinerii acestor resurse cu o rat mai redus dect n cazul solicitrii mprumutului numai n numele propriu al ntreprinderii; acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite prioriti din economie; accesul privilegiat al unor organisme sau instituii de refinanare din partea Bncii Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate. 5) Ca supraveghetor al marilor echilibre, trezoreria public este considerat un serviciu al statului care asigur marile echilibre monetare i financiare ale statului, att prin operaiile de casierie, bancare i de contabilitate public, precum i prin activitatea de tutel de finanare i de impulsionare n domeniul economic i financiar. Prin operaiunile pe care le efectueaz, trezoreria finanelor publice ndeplinete mai multe funcii, i anume: Casier al sectorului public, care se ocup de ncasarea veniturilor, efectuarea plilor i pstrarea disponibilitilor; Realizarea execuiei de cas a bugetelor componente ale sistemului, adic a bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a celor

ale mijloacelor extrabugetare i ale instituiilor autonome reflectate n ncasarea veniturilor provenite de la contribuabili i efectuarea plilor dispuse de ordonatorii de credite, n limita creditelor bugetare aprobate; Efectuarea controlului financiar preventiv asupra ncasrii veniturilor, ncadrrii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite n prevederile legii bugetare; Efectuarea operaiunilor de decontare n contul instituiilor publice i pstrarea disponibilitilor acestora n urma constituirii mijloacelor extrabugetare i a fondurilor speciale; Atragerea disponibilitilor din economie (de la instituii financiare, ageni economici, populaie) prin constituirea de depozite i prin mprumuturi de stat lansate n vederea asigurrii resurselor financiare pentru restructurarea i retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar i altele; Efectuarea de plasamente financiare ale disponibilitilor statului existente temporar n conturile trezoreriei; Gestionarea datoriei publice, prin primirea mprumuturilor interne i externe; prin folosirea acestora potrivit destinaiei prevzute n contracte prin rambursarea creditelor la scaden i plata dobnzilor; inerea evidenei contabile a operaiunilor privind execuia de cas a bugetului, pentru ncasri i pli, cu ajutorul conturilor sintetice i analitice desfurate pe subdiviziunile clasificaiei bugetare i pe pltitori; Funcionarea normal a sistemului informaional contabil privind raportarea rezultatelor execuiei bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat, a bugetelor locale, a fondurilor speciale i extrabugetare. Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orae i comune, sunt uniti direct funcionale prin care se exercit o parte nsemnat a funciilor de baz ale acestora. n cadrul funciei de casier al sectorului public, trezoreriile asigur: ncasarea veniturilor din impozite i taxe i alte venituri n numerar de economici, instituiile publice i contribuabili; eliberarea de numerar la cererea instituiilor publice, din conturile acestora, n vederea efecturii de pli prin casieria proprie; pstrarea disponibilitilor. Funcia de control financiar-preventiv se realizeaz: asupra ncasrii veniturilor prin ncadrarea n conturile sintetice i analitice corespunztoare clasificaiei bugetare i prin asigurarea evidenei analitice pe pltitori; asupra ncadrrii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite n prevederile i destinaia aprobat prin bugetul anual. la agenii

Funcia de asigurare a contabilitii sintetice i analitice privete: execuia de cas a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat; constituirea i utilizarea mijloacelor extrabugetare i a fondurilor cu destinaie special; Acestea se realizeaz cu ajutorul conturilor sintetice i analitice desfurate pe subdiviziunile clasificaiei bugetare i urmresc n special: ntocmirea zilnic i lunar a balanei de verificare privind operaiunile derulate prin trezorerie i asigurarea lucrrilor de ncheiere a execuiei financiare la finele anului, cu ntocmirea bilanului contabil anual. 2. Echilibrul financiar Echilibrul general economic este expresia generalizat a echilibrului material al economiei naionale, a echilibrului forei de munc i a echilibrului valoric; Echilibrul financiar reprezint corelaia existent ntre resursele financiare necesare economiei pentru ndeplinirea obiectivelor i aciunilor prevzute, inclusiv cele pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare. Echilibrul financiar la nivel macroeconomic poate s vizeze: a) b) totalitatea resurselor financiare ale societii i destinaiile acestora; resursele financiare aparinnd unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei uniti

administrativ-teritoriale; resursele i nevoile unui agent economic sau social; Din categoria caracteristicilor ce definesc echilibrul financiar fac pate: asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic; sprijinirea n principal pe resurse financiare mobilizate pe plan naional prin metode i ci diferite; elaborarea mai multor variante de program, crora le corespund tot attea variante de balane financiare, fiecare balan prezentnd o stare de echilibru financiar la un alt nivel dect precedentele; determinarea nivelului optim la care se constituie echilibrul financiar. Pentru ca statul s asigure protejarea echilibrului financiar trebuie luate n considerare urmtoarele aspecte: efectele msurilor de politic economic; efectele msurilor de politic financiar; efectele msurilor de politic monetar; efectele msurilor de politic valutar. 3. Pentagonul macrostabilizrii instrument de analiz a echilibrului financiar Deficitul bugetar are urmtoarele semnificaii: deficit de criz ( statul nu poate s-i acopere cheltuielile curente se acoper deficitul prin mprumuturi);

 deficit de dezvoltare (stare care produc resurse n plus, realizate n afara sferei sectorului public. De exemplu, n sectorul bancar i al populaiei se preconizeaz venituri n plus). Deficitul se acoper prin: ncasarea de venituri de dimensiuni mai mari dect cele prevzute de legea bugetar; mprumuturi pe termen mediu i lung prin emisiune de titluri de credit public = datorie public; mprumuturi externe - genereaz datorie public; Emisiune monetar strict limitat i controlat de ctre BNR.
rce

SC

rs

SBC

ri

Pentagonul echilibrului Legend rce rs ri SC - rata creterii reciproce - rata omajului - rata inflaiei; - soldul contului curent n produsul intern brut. Pentagonul echilibrului este un instrument folosit in SCENARIILE DE REDRESARE (SR) a capacitii de plat externe. Tipuri de scenarii de redresare: Scenarii de redresare sustenabile; Scenarii de redresare durabile. Asigurarea concordanei dintre parametrii n sensul atingerii obiective (inte) stabilite / resurse; asigurarea meniunii echilibrului macroeconomic pe termen lung.

SBC - deficitul bugetului consolidat n produsul intern brut;

CURS 15 Finante private

1. 2. 3. 4. Bursa definiii, clasificri, trsturi i caracteristici Funciile bursei Instituia i statutul bursei Mecanismul bursier

1. Bursa- definiii, clasificri, trsturi i caracteristici Bursa reprezinta o culme a pietei maturitatea, sau chintesenta ei. Dezvoltarea comertului inceputa in timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani pana a gasii aceasta forma sublimate de tranzactii, inventand bursa. Bursa inseamna institutia ce gazduieste o piata bursiera .Bursa in sens general poate defini o piata specifica dar in sensul folosit aici (sens restrans) este o institutie a economiei de piata in care se manifesta o piata organizata, libera, eficienta, transparenta, corecta, adaptabila si lichida. Pietele de capital de marfuri si de servicii au de fapt in bursa imaginea perfecta, confunadandu-se cu ea in unele situatii. Termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata ca forma organizata de schimb pentru marfuri si/sau titluri financiare. Denumirea provine de la numele unei vechi familii de hangii Van den Bourse, un local numit Hotel de Bourse in holul caruia se negociau periodic metale pretioase, hartii de valoare etc. Pe frontispiciu, cladirea avea sculptate in piatra doi saculeti de bani, de unde si denumirea localului, care in secolele XIII-XIV a servit drept loc de intalnire pentru negustori. Ulterior, dezvoltarea comertului a impus concomitant si piete specializate de concentrare a cererii si ofertei pentru realizarea celui mai bun prt. In esenta, notiunea de bursa indica locul de intalnire a vanzatorilor si cumparatorilor, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si a ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in documentele de specialitate. Astfel, in legea romana asupra burselor din 1929 (legea lui Virgil Madgearu) se arata: bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul. Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori definea bursa de valori astfel: institutie cu personalitate juridical asigurand publicului prin activitatea intermediarilor autorizati sisteme, mecanisme,si proceduri adecvate pentru efectuarea continua, ordonata, transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare si care constituie piata oficiala si organizata pentru

negocierea valorilor mobiliare admise la cota, conferind economiilorinvestite in ele garantia morala si securitate financiara prin masurarea continua a lichiditatii respectivei valori mobiliare. 1. Dupa obiectul tranzactiilor, avem burse de marfuri, burse de valori si burse de servicii. 2. Dupa forma de organizare avem burse publice si burse private. 3. Dupa numarul de participanti (numarul de membrii) avem burse cu participare limitata si burse cu participare nelimitata. 4. Dupa gama de marfuri sau titluri tranzactionate avem burse specializate si burse universale. 5. Dupa modul de executie a contractelor exista burse spot (cash) si burse la termen sau cu tranzactie in marja. 6. Dupa tehnica tranzactionarii burse cu strigare libera si burse electronice. Caracteristicile pietei bursiere: 1. Este o piata de marfuri si de valori. 2. Este o piata dematerializata (simbolica). La bursele de marfuri nu se negocieaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente ca atare la locul contractarii, ci pe baza unor documente reprezentative, care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala. Bursa este o piata dematerializata unde se incheie contractul intre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizandu-se in cadrul acestei piete. In cazul burselor de valori, obiectul tranzactiilor este el insusi simbolic, fiind reprezentat de titluri ce confera drepturi patrimoniale asupra emitentului, iar dematerializarea este data de faptul ca tranzactiile bursiere se refera la inscrisuri ce pot fi evidentiate in cont, simbolice, lipsind chiar forma materiala (hartia de valoare), evidentierea transferurilor realizandu-se prin conturi. 3.Este o piata libera bursele asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decat acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera, adica un numar sufficient de mare de ofertanti asfel incat san u apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului; bursa este opusa prin esenta sa ideii de monopol, fiind adepta ideii de concurenta. 4.Este o piata organizata tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli bine cunoscute si respectate de participanti. Aceasta nu inseamna controlul pietei ci reglementarea ei in scopul de a crea sau asigura conditiile pentru desfasurarea concurentei libere, deci un system de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. 5.Este o piata reprezentativa serveste drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile negociate (curs al bursei), element essential pentru toate tranzactiile comerciale care se desfasoara in tara respective si chiar in cazul marilorburse, in lume.

Functia centrala a bursei este aceea de a stabili zilnic nivelul preturilor, adica punctual de echilibru al pietei, acel prt care asigura volumul maxim de tranzactie. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa de informare a agentilor economici. 2. Functiile bursei 1.Organizarea unei piete vaste prin reglementari, prin conditiile generale si prin concentrarea cererii si ofertei se realizeaza o piata vasta cu un numar important de participanti, piata astfel obtinuta fiind semnificativa in dimensiune si mai ales in calitate, respective in puritatea conditiilor de concurenta asigurate. 2.Formarea unui pret corect mecanismele de formare a pretului urmaresc iguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii si al ofertei sa se realizeze in punctul ce reprezinta pretul correct, acesta fiind pret reprezentativ pentru intreaga piata de referinta. 3.Armonizarea preturilor bursa realizeaza si difuzarea informatiilor care apoi realizeaza armonizarea preturilor pe intreaga economie. Informatia bursiera joaca rolul de mediator pe piata nationala, stabilind pretul de referinta, celelalte produse sau servicii armonizandu-se cu acesta. 4.Acoperirea riscurilor prin intermediul pietei bursiere a mecanismelor specifice de tranzactii se realizeaza operatii de acoperire a riscurilor. 5.Barometru economic evolutia pietei bursiere are un character de reductibilitate. Cursul stabilit in bursa devine un instrument de analiza economica si evaluare. 6.Feed-back economic semnalul generat de evolutia pietei bursiere devine criteriu de decizie economica, cursul bursier, indicii de bursa fiind considerati semnale de reactie inversa actorilor de pe piata. 3. Instituia i statutul bursei Institutia bursei Definitie:Bursa reprezinta o institutie reprezentativa pentru o economie libera cu orientare spre piata. De aceea este foarte importanta structura ei, modul de organizare, de functionare, de administrare si control precum si mecanismul decizional din cadrul institutiei. Institutia bursei poate fi organizata sub forma juridica de societate, organizatie non-profit publica sau private, reglementata prin legi sau decrete sau autoreglementata si care are un spatiu in care se intalnesc cumparatorii si vanzatorii de titluri financiare. Din punct de vedere al regimului juridic, o bursa poate fi reglementata sau organizata ca o institutie publica sau ca o entitate private.De obicei, forma cea mai intalnita este de asociatie nonprofit.In general documentele ce consfintesc elementele necesare functionarii institutiei bursiere sunt statutul si regulamentul bursei.

Statutul bursei Acesta reglementeaza de obicei urmatoarele probleme:numele, prenumele, sediul, scopul, membrii bursei, conducerea executive si functionarii bursei, managementul bursei, principiile generale de functionare a bursei privind contractile, procedura de tranzactie si executarea contractelor. Regulamentul bursei cuprinde doua mari subiecte:procedura de cotare(listare) respectiv mecanismul tranzactiilor. Membrii bursei Persoanele fizice sau juridice care se asocieaza in vederea formarii unei institutii bursiere sau in cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate dobandesc calitatea de membrii ai bursei. Accesul la calitatea de membru se face prin diferite proceduri.Exista burse la care admiterea a noi membrii este nelimitata, pe cand la altele numarul membrilor este fix(burse inchise). Conducerea si administrarea bursei Aceasta e formata din 4 tipuri de organe: 1.organele de decizie 2.organele de executie 3.organele de control 4.organele consultative 1.Organele de decizie(organul supreme poate fi Adunarea Generala sau Asociatia bursei, Consiliul de Administratie). AGA se intalneste de obicei o data pe an si iau decizii cu referire la strategia institutiei, respectarea cadrului normative, elaboreaza sau modifica regulamentul, desemneaza oganele de conducere permanenta, aproba exercitiul financiar precedent. 2.Organele de executie asigura desfasurarea curenta a activitatii bursei si sunt alcatuite din cadrele de conducere si functionari superiori, directori executivi si deasemenea lucratori operativi, in general personalul de executie. Principalele departamente ale unei burse sunt: a)departamentul pentru cotatii urmareste desfasurarea tranzactiilor, asigurand conditiile desfasurarilor, colectand informatiile si stabilind cotatia. b)departamentul informative ce are rolul sa realizeze informarea asupra cotelor, volumului tranzactiilor si altor date ce compun informatia bursiera. c)departamentul de cercetare-dezvoltare elaboreaza strategia de viitor a institutiei in urma analizelor de piata sau prin lansarea unor produse noi bursiere.

d)departamentul pentru membrii stabileste legatura dintre bursa si membrii sai precum si admiterea de noi membrii la bursa acolo unde statutul bursier permite acest lucru. e)departamentul de relatii internationale realizeaza legatura cu alte institutii similare din lume. f)departamentul de lichidare-compensare acesta se ocupa de executarea contractelor, realizarea compensarii si lichidarii lor. 3.Organele de control realizeaza controlul activitatii financiare si sunt alcatuite din cenzori si/sau auditori care analizeaza operatiile interne ale institutiei bursei sin u a tranzactilor din ring. 4.Organele consultative sunt denumite de obicei comitete.Acestea sunt formate din specialisti in diferite domenii care consulta bursa in probleme de specialitate.Cele mai intalnite domenii in care numite astfel de comitete sunt:comitetul de supraveghere ce are rolul de a veghea la respectarea normelor si procedurilor legale; comitet pentru membrii ce urmareste respectarea criteriilor penru calitatea de membru, comitetul de etica bursiera e face investigatii asupra eticii afacerilor din bursa si a rezolvarii litigiilor, comitetul pentru operatiuni cu noi produse bursiere care se ocupa cu introducerea de noi produse sau admiterea de noi titluri financiare in tranzactia bursiera. 4. Mecanismul bursier Investitorii bursieri sunt fie cumparatori, fie vanzatori.Pentru a demara procedura de tranzactie, acestia trebuie sa ia legatura cu o firma membra a bursei, care poate as tranzactioneze instrumental bursier solicitat. I. In prima faza a tranzactiei bursiere(initierea operatiuni) intre investitor si agentul sau de bursa se realizeaza doua operatiuni: a) investitorul trebuie sa-si deschida un cont al clientului la broker. Acesta va fi un cont in moneda de tranzactii pentru comparator sau un cont de evidenta al titlurilor detinute de vanzator. Contul cumparatorului trebuie sa contina suma echivalenta valorii tranzactiei in cazul tranzactiilor cash sau numai o cota denumita marja initiala in cazul tranzactiilor in marja. In cazul vanzarilor in lipsa, vanzatorul nu trebuie sa detina initial titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker in acest caz va fi descoperit. b) ordinul de tranzactionare pe care investitorul il adreseaza firmei de intermediere bursiera solicitata. Acesta poate fi un ordin de vanzare sau de cumparare, dupa pozitia pe care vrea sa o adopte investitorul pe piata. Ordinul de bursa cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj, cu privire la conditiile in care doreste sa se execute vanzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate in contul sip e raspunderea sa. Elementele componente ale ordinului sunt:

1) tipul operatiunii vanzare sau cumparare 2) produsul(denumirea titlurilor financiare) 3) cantitatea (marimea ordinului) 4) pretul (corespunzator tipului de ordin) 5) termenul de valabilitate Tipuri de ordine 1) ordine de piata prin acest ordin investitorul cere sa se cumpere sau sa se vandal la cel mai bun pret de pe piata. Aceasta este de fapt o instructiune ce trebuie executata, oricare ar fi pretul cerut sau oferit in ring in momentul in care ordinal ajunge acolo. Pe o piata dinamica, un ordin la piata este relative sigur si este foarte des utilizat. Ins ape o piata mai putin active, acest ordin ar trebui utilizat numai cand este important ca tranzactia sa fie executata imediat, deoarece pretul de realizare a tranzactiei este posibil sa devina mult mai mare sau mai mic decat cel dorit initial datorita evolutiei dezordonate a pretului pe piata. 2) ordinul limita prin care investitorul specifica cel mai mare pret dispus sa-l plateasca in calitate de cumparator sau cel mai mic pret dispus sa-l accepte in calitate de vanzator. Aceste ordine se mai numesc si ordine cu pret. Daca un investitor doreste sad ea un ordin limita inseamna ca in situatia in care este vanzator nu va accepta un pret mai mic decat cel specificat, iar daca este cumparator va accepta preturi mai mari sau egale cu cel specificat in ordin. 3) ordinul stop este un ordin de cumparare, plasat la un nivel deasupra pretului curent al pietei sau un ordin de vanzare cu pretul la un nivel sub cel al pietei. Acest tip de ordine sunt folosite 2 scopuri: pe de-o parte de a limita riscul unei investitii prin precizarea pretului la care pozitia va fi lichidata daca piata are o evolutie nefavorabila sip e de alta parte de patrundere pe piata dupa ce piata a depasit nivelul pretului specificat. Reguli de executare a ordinelor de bursa 1) Regula de prioritate temporara ce este descrisa de formula primul venit-primul servit. (ordinele se executa respectandu-se ordinea in care au fost transmise). 2) Ordinele la piata au prioritate maxima. 3) Agentul de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari inaintea celor la preturi mai mici. 4) Ordinele de vanzare la preturi mai mici au prioritate in fata celor de vanzare la preturi mai mari. 5) Ordinele la pretul cel mai apropiat de ultima cotatie sunt prioritare. Dup ace primeste ordinul de la client, agentul de bursa transmite ordinul biroului situate in ringul bursei prin fax sau

electronic, iar de aici ajunge la brokerul de ring, intermediarul ce are rolul de a participa la licitatia bursiera. II A doua faza licitatia bursiera. Dupa ce primeste ordinul, brokerul de ring fie ca tranzactioneaza cu ajutorul calculatorului, fie ca negocieaza cu un specialist, fie cu alt broker, participa la procesul de contractare bursiera simultana cu stabilirea pretului, proces desfasurat in conditii de concurenta libera. Rezultatul este contractul bursier care este standardizat si prin care o parte vinde iar cealalta parte cumpara titlul bursier la pretul negociat si stability in urma procesului numit licitatie bursiera. Pretul astfel stabilit poarta denumirea de curs bursier. Cursul, la randul sau, este comunicat oficial pentru a fi afisat sau transmis presei, publicului in general sau sistemului informativ al bursei in particular. Brokerul de ring va transmite in continuare firmei membra a bursei rezultatul tranzactiei. Tipuri de licitatie bursiera 1) licitatia pe baza de carnet de ordine agentul bursier centralizeaza ordinele pe un carnet de ordine, respectand regulile de prioritate prestabilite. Ordinele sunt repartizate pe coloane dupa categorii,iar la unele burse sunt transmisibile de la un broker la altul. 2) licitatia prin afisare in cadrul acestui procedeu se foloseste un system de afisaj, la inceput tabla cu creta, mai tarziu afisajul electronic pentru prezentarea celor mai bune ordine sau preturi de vanzare sau cumparare. Stabilirea cursului se realizeaza atunci cand un tert accepta fie un ordin de cumparare fie un ordin de vanzare afisat, pretul tranzactiei devenind curs current. 3) licitatie prin anuntare publica a ordinelor aceasta tehnica este folosita atat pentru piata continua cat si pentru piata intermitenta si se realizeaza prin anuntarea de catre un functionar al bursei al titlului ce se tranzactioneaza si apoi brokerii striga preturile de vanzare, respective de cumparare intr-un ring bursier dedicate. Tranzactia bursiera si implicit cursul se realizeaza atunci cand un ordin strigat este acceptat tot prin strigare. 4) licitatia in groapa este specifica burselor de marfuri de la Chicago unde agentii de bursa se strang intr-o groapa hexagonala unde se striga si se gesticuleaza folosind un cod de semen pentru a stabili cursul. 5) licitatia electronica care se realizeaza prin includerea ordinului pe calculator, transmiterea lui prin reteaua de calculatoare iar incheierea contractului se executa automat prin program.

III Ultima faza este executarea contractului bursier. Aceasta etapa incepe prin comunicarea tranzactiilor contractate casei de clearing. Membrii bursei sunt de obicei si membrii ai casei de clearing, iar daca, iar daca nu informatiile sunt transmise unui membru al casei de clearing cu care brokerul are contract. Acesta le transmite casei, casa de clearing preia toate informatiile legate de contractile bursiere incheiate, le prelucreaza si le transmite bancii de compensare, banc ace poate face parte din casa de clearing si care crediteaza contul brokerului vanzatorului si debiteaza contul brokerului cumparatorului respective transfera titlurile din contul agentului vanzatorului in contul agentului cumparatorului. Dupa acest transfer de fonduri, banca informeaza casa de clearing precum si membrii casei de clearing despre realizarea procesului de compensare. Ultimul pas este realizat prin transferarea informatiei catre investitorii ce au declarat mecanismul bursier si totodata se realizeaza si debitarea contului cumparatorului deschis la broker, respective creditarea contului vanzatorului.