P. 1
Abuzul in Serviciu Prevazut de Codul Penal Roman

Abuzul in Serviciu Prevazut de Codul Penal Roman

|Views: 22|Likes:
Published by licentieftina

More info:

Published by: licentieftina on Jun 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/25/2014

pdf

text

original

Sections

  • ABREVIERI
  • 1.1. Preliminarii
  • 2.2. Obiectul şi subiectul infracţiunii
  • 2.3. Latura obiectivă a infracţiunii
  • 2.4. Latura subiectivă a infracţiunii
  • 3.4. Latura subiectivă a infracţiunii

ABUZUL ÎN SERVICIU PREVĂZUT DE CODUL PENAL ROMÂN

Cuprins Cuprins.......................................................................................................2 Abrevieri....................................................................................................4 Capitolul I. Infracţiunea de abuz în serviciu în general 1.1.Preliminarii...…………………………………………...5 1.2.Aspecte comune...............................................................6 1.3.Noţiunea de „funcţionar public” şi cea de „funcţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu ............10 1.4.Aspecte privind formele infracţiunilor şi sancţiunile pentru comiterea acestora....................................................16 Capitolul II. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor 2.1.Noţiune. ........................................................................18 2.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................19 2.3.Latura obiectivă a infracţiunii .......................................21 2.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................28 2.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor..............................................29 Capitolul III. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi 3.1.Noţiune..........................................................................31 3.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................35 3.3.Latura obiectivă a infracţiunii........................................36 3.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................38
2

3.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.......................................................39 Capitolul IV. Abuzul în seviciu contra intereselor publice 4.1.Noţiune..............................………................................41 4.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................43 4.3.Latura obiectivă a infracţiunii........................................47 4.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................49 4.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice....................................................50 Bibliografie……………………………………......……………………52

3

ABREVIERI

Alin. – alineatul Art.- articolul C. de Apel – Curtea de Apel C.Pen. – Codul penal C.S.J – Curtea Supremă de Justiţie CEDO – Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Dec. Pen. – decizia penală Decr. – Decretul Ed. – editura I.C.C.J. – Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie L. – legea M.Of.- Monitorul Oficial al României Nr. – numărul O.G. – Ordonanţa de Guvern P. – pagina Prev. – prevăzut Sec. pen.- Secţia penală Vol. – volumul

4

Capitolul I. Infracţiunea de abuz în serviciu în general 1.1. Preliminarii.
Primul capitol al titlului VI din Codul penal român consacrat infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, cuprinde printre alte subgrupe şi cea a infracţiunilor de serviciu sau în legatură cu serviciul. În cadrul acestui capitol regăsim infracţiunea de abuz în serviciu sub diferite forme : abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracţiune reglementată de art. 246 C.pen., abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi, reglmentat de art. 247 C.pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice, reglementat de art. 248 C.pen., iar în cadrul art. 248¹ este consacrată o formă agravată comună pentru toate cele trei forme ale abuzului în serviciu, care se va reţine atunci când s-au produs consecinţe deosebit de grave. Cu scopul de a asigura o cât mai eficientă protecţie a relaţiilor între autorităţi şi persoanele fizice sau juridice de drept privat, precum şi între diferitele autorităţi publice existente, legiuitorul a prevăzut pe lângă acest capitol din Codul penal, consacrat activităţilor publice şi o lege specială: Legea 78/20001 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Articolul 13² din Legea 78/2000 este relevant în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le tratăm în cuprinsul acestei lucrări deoarece reglementează o formă agravantă, comună tuturor infracţiunilor de abuz în serviciu, şi anume: atunci când în urma săvârşirii lor, funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Infracţiunile de serviciu sunt caracterizate în primul rând prin valoarea comună ce se apară prin intermediul lor, valoare reprezentată de bunul mers al activităţii organizaţiilor publice şi totodată apărarea intereselor legale ale persoanelor particulare. Infracţiunile din această grupă sunt caracterizate şi de cerinţa pe care subiectul activ trebuie să o îndeplinească, şi anume să fie vorba de un funcţionar public sau de un funcţionar, conform definiţiilor de la art.147 alin. 1 şi 2 C.Pen. Aceste infracţiuni sunt deci, fapte săvârşite în cadrul activităţii pe care funcţionarii publici sau funcţionarii în general, o desfăşoară pentru îndeplinirea sarcinilor lor de
1

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 219/2000

5

Ştiinţifică şi enciclopedică. condiţia ca activitatea infracţională să se desfăşoare în timpul sau în legătură cu îndeplinirea acestor atribuţii. Astfel.53 3 O. care a produs urmări deosebit de grave sau doar în situaţia unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu.vol. Există numeroase forme pe care aceste infracţiuni le pot îmbrăca. p.Pavel. dacă nu respectă această condiţie. săvârşirea infracţiunii în timpul sau în legătură cu serviciul. ed.Papadopol. este de dorit ca întreaga lor activitate să se desfăşoare cu respectarea principiilor constituţionale şi fără a se abuza 2 a se vedea T. Facultatea de Drept. sau de alte persoane.pen. D. dar în legătură cu modul de exercitare al serviciului de către funcţionari sau de alţi salariaţi.2. Bucureşti. în funcţie de gradul de pericol social al faptei comise sau de atingerea adusă valorii sociale ocrotite. 6 .Antoniu. fără a se aduce prejudicii bunei activităţi a instituţiilor publice şi pentru a conduce astfel la o bună desfăşurare a activităţilor de interes public.Lucinescu. Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. Partea specială. reglementată de art. acestea fiind extrem de diverse. spre exemplu. Codul penal comentat şi adnotat.Popescu. în prezenţa unui abuz în serviciu în formă agravată. Stoica. Acţiunea sau inacţiunea prin care aceste fapte se săvârşesc. sau chiar să nu întrunească elementele de tipicitate ale niciunei alte infracţiuni rămânând deci o faptă nesancţionată. Partea specială.Dărângă. se integrează inerent activităţii lor de serviciu2. Într-o încercare de a defini infracţiunile de serviciu. 1. S. 1975.Daneş. fapta ar putea să constituie o infracţiune dintr-un alt capitol al Codului penal sau dintr-o lege specială. II. V. În mod ideal. ambele fapte exemplificate integrându-se în subgrupa infracţiunilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.Vasiliu. Aspecte comune. 249 C. G. D.serviciu. Drept penal. de regulă. În caz contrar. Funcţionarii din sistemul public au obligaţia de a-şi îndeplini activităţile de serviciu având în vedere respectarea intereselor legale ale cetăţenilor. Gh. acestea au fost considerate în doctrină3 ca fiind : acele fapte de pericol social săvârşite de funcţionari sau de alţi salariaţi prin încălcarea îndatoririlor lor de serviciu. ed. 1977. iar pentru ca fapta să se integreze în cadrul grupei infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul este impusă. dar conexate de un element specific comun tuturor. D. ne putem afla.

în unele cazuri. Aşadar. când acţiunea este exercitată direct asupra unui bun. acesta lipseşte. Aceştia trebuie să dea dovadă de o anumită imparţialitate în tratarea cererilor tuturor persoanelor. 1983. de regulă. alcătuit dintr-un grup de valori sociale de aceeaşi natură. op. acesta poate constitui obiectul material al infracţiunii deoarece apare ca o valoare concretă corespunzatoare obiectului juridic.Loghin. Subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu este unul calificat : funcţionarul public. infracţiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul pot avea obiect material atunci când. spre exemplu în cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice se are în vedere şi eventuala ocrotire a patrimoniului instituţiei. solicitându-li-se o anumită conduită şi atitudine funcţionarilor. Drept penal. Acestea nu reprezintă obiectul material al infracţiunii deoarece ele nu constituie obiectul ocrotirii penale5 ci mijloacele de reailizare ale laturii obiective a infracţiunii. şi în asigurarea bunul mers şi al imparţialităţii în faţa autorităţilor publice sau altor instituţii. alături de alte deziderate. Bucuresti. sau celorlalţi angajaţi cărora li se pot aplica articolele în discuţie. comun întregii categorii de infracţiuni de serviciu. reprezentat de un bun corporal. fără a prejudicia niciuna dintre ele şi fără a aduce atingere vre-unui drept al persoanelor implicate. la infracţiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul se consideră că. Didactică si Pedagogică.202. În mod eronat o anumită parte a doctrinei4 admite că în cazul unora dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul obiectul material îl constituie mijloacele folosite la săvârşirea infracţiunii. Ed. O. acţiunea specifică ce intră în componenţa laturii obiective se săvârşeşte asupra unui lucru.de poziţia ierarhică în care se află anumiţi subiecţi de drept. şi anume : relaţiile sociale care privesc buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu. În funcţie de infracţiunea concretă despre care se discută putem avea în vedere şi un obiect juridic subsidiar. Totuşi. Noţiunea de funcţionar public se are în vedere conform 4 5 O. p. 7 .cit. p. conlucrând astfel la idealul dorit de către societate care constă. sau în cazul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor se are în vedere şi protejarea intereselor legale ale persoanelor.Partea specială. cum sunt de exemplu foloasele injuste. Obiectul juridic al infracţiunilor de abuz în serviciu poate fi unul generic. la luarea de mită. În ceea ce priveşte obiectul material.Stoica.247. Filipas.

indiferent de natura acesteia şi indiferent de forma de vinovăţie cerută de lege pentru aceste fapte. nr. 8 . În sistemului nostru de drept.Of. în cazul lor maximul pedeapsei aplicabile va fi diminuat cu o treime. Deşi textul. Pen. nr.pen.601/2006. 7 Prin Legea 278/2006. Condiţionarea existenţei infracţiunii de calitatea de funcţionar public sau funcţionar îi este aplicabilă doar subiectului activ nemijlocit şi eventualului coautor. aşadar.Streteanu. în „Caietele de drept penal”. Este de actualitate şi prezintă importanţă pentru infracţiunea de abuz în serviciu introducerea răspunderii penale a persoanei juridice7 în sistemul de drept românesc. Asupra calităţii şi discuţiilor existente în doctrină despre subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu vom reveni în cele ce urmeaza6. p. conform normelor recent introduse. li se va putea angaja răspunderea penală. 3/2006. publicată în M.Pen. se referă expres la funcţionarul public. caracterul sancţionator va fi atenuat.147C.Noţiunea de “funcţionar public” şi cea de „funţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu. prevăd că acest articol se aplică şi funcţionarilor cu precizarea că.1 art.3.prevederilor de la art. reglementările în vigoare prevăzând chiar posibilitatea cumulului de răspundere între persoana juridică şi persoana fizică care comit aceeaşi faptă. conform art. nefiind funcţionar public dar este totuşi funcţionar. 258 C.19-22. fiindu-i cerută îndeplinirea anumitor elemente materiale şi subiective privind fapta comisă8. 6 infra 1.Pen.2 al aceluiaşi articol. 8 F. 19¹. o persoană juridică poate să comită orice infracţiune. Va putea dobândi calitatea de subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu şi o persoană juridică dintre cele cărora. 10. a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.. 147 C. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006. Acestea sunt entităţile cărora legea civilă le recunoaşte personalitatea juridică cu excepţia Statului. în art 246. dispoziţiile art. 247 si 248 C. încadrându-se la alin. Calitatea de instigator sau complice la aceste infracţiuni poate fi deţinută de orice persoană. răspunde penal pentru comiterea unei infracţiuni de abuz în serviciu. în cazul autorului care nu se regăseşte în cadrul definiţiei de la alin. O persoană juridică poate. Astfel. p.

se poate observa ca şi constând într-o acţiune sau o inacţiune ce trebuie să producă. este necesară reţinerea existenţa unei urmări 9 T.Subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu diferă de la o formă a infracţiunii la alta. p. stabilită cu rigurozitate sfera acestor atribuţii pentru cel învinuit de săvârşirea faptei. De regulă.. pentru a se îndeplini condiţiile prevazute de lege în vederea reţinerii unora dintre infracţiunile de serviciu. pentru a se putea reţine infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Latura obiectivă a acestor infracţiuni. Acelaşi subiect pasiv va putea fi luat în considerare şi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. funcţionarii trebuie să ţină seama de o serie de reglementări precum şi norme tehnice. Se consideră că. inclusiv o astfel de încălcare a unor norme tehnice poate să constituie o infracţiune de serviciu dacă sunt întrunite. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. op cit.Vasiliu ş. persoana ale cărei drepturi au fost îngrădite putând fi considerată cea care suferă un prejudiciu. 246 C. O menţiune trebuie făcută în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice care. în cazul abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Astfel. acţiunea sau inacţiunea constă într-o încălcare a atribuţiilor de serviciu. într-o prezentare succintă. Cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu . o atingere bunului mers al activităţii organului sau instituţiei statului sau vătămarea intereselor unei persoane. subiectul pasiv special va fi reprezentat de organul sau instituţia de stat a cărei tulburare se produce sau al cărei patrimoniu este păgubit prin fapta agentului. trebuind astfel. desigur. De regulă.. Spre exemplu. este impusă ca cerinţă obligatorie producerea uneia dintre urmările vătămătoare prevazute de lege. unele înscrise iar altele neînscrise în acte legislative. trebuie stabilită şi legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea agentului şi rezultatul dăunător efectiv produs. fiind o infracţiune de rezultat. 9 . Toate aceste infracţiuni au însă şi un subiect pasiv general care este statul ca titular al valorilor sociale apărate prin intermediul incriminării faptelor funcţionarilor. subiectul pasiv va fi persoana căreia i s-au vătămat interesele legale.a. prevăzută de art.Pen. ca urmare a săvârşirii ei.55. şi celelalte cerinţe prevăzute de textul legal ce incriminează o astfel de infracţiune9. preliminară.

Vom reveni pe larg în cele ce urmează asupra discuţiei privind acest caracter de subsidiaritate şi evoluţia părerilor despre acesta de-alungul ultimelor decenii10.3.Roşca – Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. deoarece principiul legalităţii nu permite darea sau acceptarea de ordine ilegale11. S-a reţinut în doctrină că în astfel de cazuri nu vor fi aplicabile prevederile art. 10 11 infra.258 C.Iliescu.concretizate într-o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Academiei Române. V. De asemenea. privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari. Noţiunea de „funcţionar public” şi cea de „funcţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu. De-alungul timpului însă. În cuprinsul art. R. Bucureşti. abuzul în serviciu contra intereselor publice necesită producerea urmării constând într-o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau instituţii de stat.Stanoiu.pen.Kahane. C-tin Bulai.4. I.Pen. Este de remarcat şi faptul că.Pen. numai sub forma intenţiei directe sau indirecte (eventuale). ed.Fodor.. b C. S. stipulând că : dispoziţiile art. 2003.67. N. V. caracterul alternativ al urmărilor nu înlătură unitatea infracţionala. 248 C. p. dacă prin acţiunile sau inacţiunile comise s-au produs mai multe din urmările prevăzute de lege.Oancea. Nu înlătură vinovăţia invocarea de către funcţionar a ordinului primit de la un superior. VolII. Ed.AllBeck. Încă de la o primă lecturare a textelor art. 1. acestea se pot comite cu vinovăţie. p.13. 247. au existat numeroase discuţii şi s-a evidenţiat puternic caracterul de subsidiaritate al infracţiunilor de abuz în serviciu în sistemul penal român. ori producerea unei pagube patrimoniului acesteia. în cazul acestora maximul pedepsei reducându-se cu o treime. 10 . 246. Această cerinţă reiese explicit din chiar textul de incriminare care solicită săvârşirea faptei de către funcţionar „cu ştiinţă’’. 246-250 din acelaşi cod. legiuitorul vine însă cu o precizare. dacă acesta este vădit ilegal. constatăm că subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat. privind concursul de infracţiuni. 1.Dongoroz. 33 lit. Analizând latura subiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu. având calitatea de funcţionar public. I.

Fie că aceasta se face prin repartizare. în „Revista de drept penal”. Cu privire la înţelesul termenilor de : „public”. cu orice titlu.67. Astfel. Pen. Distincţia dintre funcţionari şi funcţionarii publici este necesară deoarece.în „Dreptul”. p.Pen. în cazul funcţionarului public. care exercită permanent sau temporar.. Staiu. Acest articol la care se face trimitere în finalul art. ori dacă aceasta este valabilă sau nu. Controverse. legea prevede că acesta poate fi orice persoană. serviciile de interes public. potrivit legii sunt de interes public”. instituţiile publice. Astfel. indiferent cum a fost investită. nu prezintă importanţă.Noţiunile de „funcţionar public” şi de „funcţionar” sunt definite în art 147 C. concurs sau 12 13 modificat prin L. instituţiile sau alte persoane juridice de interes public şi serviciile de interese public13.145 pot fi : autorităţile publice. existând deci consecinţe importante în legătură cu tratamentul penal în funcţie de calitatea făptuitorului. instituţiile sau alte persoane juridice de interes public. numire.pen care presupun reducerea maximului pedepsei când fapta este comisă de un funcţionar şi nu de către o persoană care se încadrează în grupa funcţionarilor publici. I. defineşte la rândul său termenul de „public”. exercitând real atribuţiile unei funcţii. Nu are relevanţă nici faptul că agentul este încadrat în muncă cu titlu definitiv sau este în cursul perioadei de probă şi nici dacă acesta este sau nu remunerat pentru munca prestată. prevederile art 258 C. nr. din punctul de vedere al legii penale. în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 6/1997. Analizând definiţiile date chiar de legiuitor celor doi termeni. incluzând „tot ce priveşte autorităţile publice. 145 C. p.Pen12. precum şi bunurile de orice fel care.145 C. trebuie să existe clar această diferenţiere pentru a se putea aplica într-un mod cât mai corect.„funcţionar” şi „înscris oficial”. Noţiunea de funcţionar. 11 . retribuită sau nu. constatăm că nu are importanţă dacă există o investire sau nu. instituţiile publice. dacă îndeplineşte activitatea ca o situaţie de fapt sau ca o consecinţă a încheierii unui contract de muncă.Dumitru. administrarea.32. Aşadar o persoană poate avea calitatea de funcţionar public dacă îndeplineşte o însărcinare în serviciul unităţilor enumerate în art. nr 4/2003.140/1996. 147. o însărcinare de orice natură. în funcţie a funcţionarului public. folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică. 14 I. „funcţionar public”. pentru calificarea unei persoane ca fiind funcţionar public. nici titlul însărcinării sau modalitatea investirii14. Unităţile la care se referă art.

iar în art. chiar dacă nu se respectă cerinţa impusă de L. sunt consideraţi funcţionari publici în înţelesul codului penal şi persoanele care îndeplinesc în fapt o însărcinare în serviciul unei instituţii la care se referă art.în „Revista de drept penal”. Legea privind Statutul funcţionarilor publici15 restrânge şi mai mult noţiunea de funcţionar. emis in condiţiile prezentei legi”. 147 C. 4.alegere. şi nici antreprenorii care efectuează o anumită 15 16 Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată în M.54 12 . Noţiunea de funcţionar public în dreptul penal are o sferă mai largă decât aceea de funcţionar public din dreptul administrativ.a. Această lege restrânge. cu atât mai mult cu cât. 2 (1) că : „Funcţionarul public este persoana numită.. 4 (1) al aceleiaşi legi se menţionează că raporturile de serviciu care guvernează activitatea funcţionarilor publici „se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire. nr 3/2001. Vasiliu s.Cudritescu Pila.Pen. 145 C.251/2004.Pen. din expresia „cu orice titlu” folosită în cuprinsul art.90-92.Pen. p. într-o funcţie publică”.. Pentru definirea noţiunii penale a termenului de funcţinar public. p. în mod ocazional.cit. legiuitorul prevede clar şi expres că nu are importanţă modalitatea în care persoana a fost investită în funcţie16. 6 lit a-e sunt prevăzute mai multe categorii de angajaţi în cadrul unei instituţii publice dar care nu se bucură de statutul de funcţionar public. fără acordul conducerii instituţiei.. aşadar. G. Există însă anumite situaţii în care nu pot fi consideraţi funcţionari publici sau funcţionari persoanele care.. rezultă că este suficient ca persoana să exercite în concret. nr.Of. op. stipulând în art. neexistând în această situaţie raport de serviciu între această persoană şi unitatea la care activează. înlocuiesc la locul de munca un funcţionar public sau un funcţionar. 145 C. o însărcinare în serviciul uneia dintre autorităţile publice prevăzute la art. în fapt. putându-se include aici chiar şi persoanele care au fost angajate în cadrul unei astfel de instituţii chiar cu încălcarea dispoziţiilor legale. la art. După unii autori17. în condiţiile prezentei legi. şi mai mult noţiunea de funcţionar public.188/1999 în cadrul art.Pen.. toate aceste categorii de persoane se vor încadra la noţiunea de „funcţionar public”. 145 C. Noţiunea de funcţionar. 17 T. Sub aspect penal însă. aceea ca funcţionarii publici să fie numiţi în funcţie. dacă există consimţământul conducerii acesteia. Nu vor intra în această categorie nici colaboratorii externi ai unei organizaţii dintre cele la care se referă art.

Se constată din definiţia dată de legiuitor că sfera de aplicare a acestui termen este mult mai mare decât cea a funcţionarului public. A. că are calitatea de „funcţionar”.Pen 18. cu excepţia situaţiei în care aceştia au acceptat o însărcinare specială în exercitarea unei anumite atribuţii.147 (2) va trebui întotdeauna să fie în raport de muncă cu persoana juridică. indiferent cum a fost investită.lucrare. dar în calea de atac hotărârea iniţială a fost casată. având importanţă atât modalitatea de investire cât şi dacă persoana este retribuită sau nu. p. dispunându-se că nu are importanţă dacă inculpatul a încheiat sau nu un contract de muncă cu societatea. esenţial este faptul că a exercitat o însărcinare în serviciul societăţii. menţionate în primul alineat. ed All Beck. Bucuresti. S-a susţinut în doctrina penală. orice persoană care exercită permanent sau temporar. în serviciul unei alte persoane juridice decât cele de drept public. s-a reţinut că inculpatul.Pen. apreciază că : deoarece în cazul funcţionarului nu mai sunt repetate enumerările privind indiferenţa existenţei remuneraţiei. putând fi incluşi aici ca angajatori : societăţile comerciale. Asemănător.Boroi.. cât şi orice alt salariat care exercită o însărcinare. 147 C.261.. Drept penal. se trage concluzia că funcţionarul pentru a se putea încadra la prevederile art. care poate fi retribuită sau nu. Parte speciala. În practica judiciară20 s-a reţinut că persoana care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice are calitatea de funcţionar indiferent dacă este sau nu încadrată cu carte de muncă. în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care se referă art. 145 C. organizaţiile. De asemenea sunt excluşi studenţii care fac practică în cadrul uneia dintre instituţiile prevăzute de art 145 C. sau neimportanţa modalităţii de a accede în funcţie. Au fost criticate însă 18 19 I Staiu. 105/R/2002 13 .Nistoreanu. 3945/1999. o însărcinare de orice natură.1 al art.33. sindicatele. agent de vânzări la o societate comercială.pen. uniunile. într-o altă speţă21. retribuită sau nu. cu orice titlu. atât persoanele menţionate deja în cadrul al. fie că este vorba de cele fără scop patrimonial. op.p.Pen. deci fie că e este vorba de persoane juridice cu scop patrimonial. 2002. întrucât contractele încheiate între aceştia şi instuţie sunt de natură civilă.cit. nu are calitatea de funcţionar pentru că nu a încheiat un contract de muncă cu societatea respectivă. dec. G. 20 CSJ. 21 C.de Apel Pitesti. Noţiunea de „funcţionar” presupune. Alţii autori19 însă. dec.

Cu titlu exemplificativ enunţăm cazul unui judecător a cărui faptă de a nu respecta dispoziţiile procedurale într-o cauză.Pen. dar şi atunci când ei acţionează succesiv cu ocazia întocmirii sau avizării unor acte23. defint la art. avocaţi. G.cit. nemaifiind repetate elementele din art. A. Fapta poate fi comisă de mai mulţi funcţionari atunci când aceştia acţionează simultan într-o comisie sau într-un comitet. De asemenea trebuie menţionat că în cazul coautoratului. toţi coautorii trebuie să aibă calitatea de funcţionar public sau funcţionar pentru a li se putea reţine săvârşirea aceastei infracţiuni în coautorat. 147 (2).cit. V.70.Boroi.a.p. existând destule situaţii în care persoane ocupând poziţii precum : cea de judecător. aceasta neavând tipicitatea cerută de lege dacă se săvârşeşte înainte de dobândirea statutului de funcţionar sau după pierderea acestuia. op. 246 C.Dongoroz ş. 147 (1).în doctrină22 aceste soluţii susţinându-se în continuare că... ulterior fiind 22 23 I Staiu. referirea care se face la al. op. O cerinţă însă general valabilă atât pentru funcţionarul public cât şi pentru simplul funcţionar este aceea conform căreia : calitatea specială a subiectului activ trebuie să existe în momentul comiterii faptei. 14 . Se pune întrebarea în legătură cu aceştia.261-262. Aşa cum spuneam.. practica judiciară recentă conţine numeroase exemple de răspunsuri pozitive la această întrebare. Dacă îndeplinirea unui act este de competenţa unui colectiv de funcţionari reuniţi sub forma diferitelor comisii sau complete. experţi judiciari.. ofiţer de poliţie sau medic au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni. infracţiunea va avea drept coautori pe toţi membrii colectivului. aducând atingere astfel intereselor părţilor a fost încadrată de instanţa de fond la art. procuror. medici sau notari publici. în ce condiţii si dacă li se va putea reţine comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu.p.Nistoreanu. p35.cit. O situaţie distinctă şi de actualitate în practica judiciară română din ultimii ani este cazul infracţiunilor de abuz în serviciu care au ca subiect activ persoane ce deţin calitatea de : magistraţi. lichidatori.(1) are în vedere numai denumirea comună de funcţionar. nu şi trăsăturile specifice pentru funcţionarul public enumerate în primul alineat. op. în cazul funcţionarului.

1089/2005. Un alt exemplu în acest sens ar putea fi abuzul în serviciu comis de un medic care eliberează certificate medicale pentru concediul de odihnă fără temei medical.303/2004 privind statutul magistraţilor. respectivă.246 C. 1. 24 25 I. disciplinar sau penal. având caracter de normă specială şi doar în cazul unor fapte mai grave urmând a se reţine infracţiunea de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu. cu intenţie. dec. 99 care prezintă faptele ce vor constitui abateri disciplinare. legea privind statutul magistraţilor25 dispune la art. 15 . Aspecte privind formele infracţiunilor şi sancţiunile pentru comiterea acestora.Of. prejudiciind astfel statul şi firma angajatoare.826/13 septembrie 2005. urmând şi în acest caz a se face distincţia între gravitatea atingerii aduse prin fapta comisă. situaţie care s-ar putea sancţiona angajându-se atât răspunderea penală cât şi cea disciplinară a acestora. Art. Astfel.Pen24. Considerăm că îşi vor găsi aplicabilitate în majoritatea situaţiilor dispoziţiile Legii 303/2004. nr. sau fapta unor medici de a emite certificate de expertiză medico-legală neadevărate. republicată în M. faptul că magistraţii pot să răspundă civil.. a unui act care constituie abatere disciplinară de cea neîndeplinirii unui act care să constituie abuz în serviciu. Trebuie evidenţiate aici câteva aspecte discutabile. Este greu însă de delimitat gravitatea neîndeplinirii. în ideea în care fapta aduce în ambele situaţii atingere intereselor unei persoane sau interesului public. conţine la lit.J. 94 ca principiu.4.dispusă însă neînceperea urmăririi penale deoarece fapta sa nu constituia elementele prevăzute de art. L. Dar abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor precum şi abuzul în serviciu contra intereselor publice se poate comite şi printr-o omisiune constând în neîndeplinirea unui act.C.C. – secţia pen. g situaţia refuzului nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu. Ne putem afla în situaţia în care aceeaşi faptă a magistratului să constituie atât abatere disciplinară cât şi abuz în serviciu. nr.

. acestea devin relevante în cazul în care au fost săvârşite de o altă persoană decât funcţionarul.Pen trebuie să existe o prevedere expresă pentru ca tentativa la o anumită infracţiune să se pedepsească. consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii vătămării intereselor legale ale unei persoane. Discutând despre actele comisive. şi anume : tulburarea însemnată adusă bunului mers al unui organ. putând fi considerate ca fiind acte de participaţie26. op.67. 145 sau s-a produs o pagubă în patrimoniul acesteia ca urmare a săvârşirii faptei ilicite de către funcţionar. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite prin acte omisive. dar şi în privinţa lor se pot săvârşi acte de pegătire..Latura obiectivă în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu poate consta într-o acţiune sau o inacţiune care produce o urmare. unei instituţii de stat sau unei altei unităţi dintre cele la care se referă art. acestea nu sunt susceptibile de tentativă. În cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice consumarea are loc când s-a produs una dintre urmările alternative specifice. de regulă. Este uşor observabil faptul că în cazul infracţiunilor de la art.Dongoroz s. În concret. 26 V. la aceste infracţiuni pot fi concepute sau îndeplinite anumite acte care ar constitui acte de pregătire şi tentativă.Pen o astfel de prevedere nu există.a. atunci când acţiunea făptuitorului produce urmarea cerută de lege. în cazul abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. p. ele nu sunt incriminate de Codul penal ca formă de activitate infracţională. 246-248 C. moment care coincide de regulă cu îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către subiectul activ. Însă conform art. 247 C.21 (1) C. diferită de la un articol la altul. Trebuie avut în vedere şi un moment al epuizării în cazul infracţiunilor care implică posibilitatea comiterii lor şi în formă continuată. 16 . Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se consumă în momentul îngrădirii drepturilor sau în momentul creării unei stări de inferioritate pe temeiul criteriilor enumerate de legiuitor în cuprinsul art. Cât priveşte actele de pregătire. Va trebui să fim în prezenţa unei infracţiuni consumate pentru a putea sancţiona agentul. Însă dacă infracţiunea pentru care sau realizat actele de pregătire s-a consumat. Consumarea infracţiunii are loc.cit.Pen.

248¹. la art. având în conţinutul său infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevede o sancţiune mai gravă şi mai diversificată. în cuprinsul său. Astfel. pedepsei închisorii între 5 şi 15 ani adăugându-i-se şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. prevăzut de art. în cazul abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Trebuie avute în vedere.247 sancţiunea va fi închisoarea de la 6 luni la 5 ani. trebuie avut în vedere şi conţinutul art.15 prevede faptul că în cazul acestor infracţiuni va fi pedepsibilă şi tentativa. 147 (2) C. 246. când discutăm despre sancţionarea infracţiunilor de abuz în serviciu şi prevederile articolului 13² din Legea nr 78/2000 care reglementează o formă agravantă pentru toate aceste infracţiuni. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor 17 . însă art. sancţiunea va fi închisoarea de la 6 luni la 3 ani. mai puţin cea prevăzută de art. În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepsei. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246-248 constau în pedeapsa închisorii între diferite limite. Capitolul II.Pen. Limitele pedepsei se menţin aceleaşi şi în cazul art. abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. dacă funcţionarul public a obţiunt pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pedeapsa aplicabilă va fi închisoarea de la 3 la 15 ani. Aceeaşi lege. 258¹ care reglementează abuzul în serviciu în formă calificată.Sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii faptelor de la art. menţionând că : în cazul în care prin săvârşirea oricăreia din infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de codul penal.Pen care aduce o limitare a maximului pedepsei pentru aceste infracţiuni dacă subiectul activ nu îndeplineşte calitatea de funcţionar public ci doar aceea de funcţionar. definită de art. 258 C. În cazul acestora pedeapsa aplicabilă va avea un maxim cu o treime mai mic decât cel precizat în cuprinsul fiecărui articol. 248 care reglementează abuzul în serviciu contra intereselor publice.

pen. Altfel spus. Abuzul în serviciu. Deşi în realitate reprezintă 27 Art.246 C. Nu se ţinea seama dacă prin fapta funcţionarului erau lezate interesele personale ale cetăţenilor sau cele publice 28. 246 infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Pen. care prezintă un caracter general.2. legiuitorul a ţinut seama de relaţiile sociale diferite cărora li se aduce atingere şi a separat faptele în : abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. caracterul de subsidiariatate al acestei prevederi legale. îngreunează sau întârzie lucrările de întocmire a Planului de Stat. Codul penal român prevede la art.811. dacă fapta nu constituie o altă infracţiune pedepsită de lege ca fiind săvârşită de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor sale. nr. reglementat la art. constituie infracţiunea de abuz în serviciu”. în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Noţiune. În Codul Penal român anterior. ori se produce o pagubă avutul obştesc sau intereselor legale ale cetăţenilor. prevăzut de art. 245 în numerotarea respectivului cod penal27. dacă prin aceasta se împiedică. 248 C. cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane. atunci când se întâlnesc forme ale abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor incriminate în mod distinct. deoarece în raport cu art. 28 A se vedea: Infracţiuni de serviciu. nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos.1. 6/1953. 246 C. Un exemplu des întâlnit în literatura de specialitate. acelea au un caracter special. care cu intenţie în timp ce îşi efectuează atribuţiile de serviciu în mod incorect. prin intermediul căruia se evidenţiază această trasatură de subsidiaritate este arestarea nelegală. În concret. ori prin violarea sau nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale. fapta funcţionarului. p. se stânjeneşte bunul mers al unităţilor sau organizaţiilor obşteşti. 13. în „Justiţia nouă”. În actualul Cod Penal. se vor reţine acele norme juridice de incriminare. lucrare colectivă. aceasta fiind definită ca : fapta unui funcţionar care. cu ştiinţă.4 Caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în sistemul penal român. numai atunci când acest abuz săvârşit de un funcţionar nu poate fi încadrat la nicio altă infracţiune se va reţine art. provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. sau a altui angajat – în condiţiile legii.pen. infracţiunea de abuz în serviciu era incriminată într-un sigur text reprezentat de art. 18 . S-a discutat în doctrină şi am detaliat şi noi în cadrul unui alt subcapitol 29 al prezentei lucrări. 29 supra 1. 245 : „Încălcarea îndatoririlor de serviciu săvârşită de un funcţionar prin depăşirea sau folosirea abuzivă a atribuţiilor sale. 246 şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Concluzionând. p.

pe de-o parte. Obiectul juridic este unul complex şi constă în relaţiile social-juridice referitoare la buna desfăşurare a activităţilor instituţiilor publice de stat sau private. 246.cit. dar după părerea unora dintre autori30 datorită expresiei folosite de textul art. În aceeaşi categorie de infracţiuni care au un caracter special în comparaţie cu caracterul general al abuzului în serviciu pot fi incluse : purtarea abuzivă.pen. Obiectul şi subiectul infracţiunii.Dongoroz s. 266 C.. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este deci lipsit de obiect material. Accent. şi anume : “vătămarea intereselor legale ale unei persoane”. luarea de mita. Conţinutul normei speciale va trata doar un aspect din cele care ar putea intra în sfera de acţiune a textului de incriminare de la abuzul în serviciu.Nistoreanu. delapidarea. Bucureşti. Ed.145 C. Cluj-Napoca. p. represiunea nedreaptă.2.p.261. 2002.274. drepturi sau interese care sunt susceptibile de a li se aduce atingere prin săvârşirea acestei infracţiuni. la care se referă art. ed. Drept penal. La fel şi în cazul infracţiunilor de cercetare abuzivă. 2003. Partea specială. Ca urmare. All Beck.Pen. acestea aduc atingere intereselor persoanelor dar se va reţine abuzul în serviciu numai dacă fapta nu întruneşte elementele infracţiunilor menţionate. nu se va reţine o încadrare la art. care sancţionează în mod special infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă.tot un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 19 . atunci când aceste interese sunt 30 G.. 246 C. op. iar pe de alta parte priveşte apărarea drepturilor fundamentale şi intereselor oricăror persoane. p. A. Obiectul material al acestei infracţiuni în general lipseşte.Vasiu. ci se va încadra la art.pen. în mod cinstit şi corect.70. 2. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este condiţionată de calitatea specială a subiectului activ de funcţionar.V. caracterul de subsidiaritate se va raporta la acele texte de incriminare care au ca subiect activ un funcţionar şi nu un subiect activ general. Situaţia ideală ar fi ca : pentru a nu se aduce atingere obiectului acestei infracţiuni.a. supunerea la rele tratamente. încercând totodată respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane. I. funcţionarii să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi exercite îndatoririle de serviciu cu bună-credinţă. Drept penal special.Boroi.

că : atunci când fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor lezează interesele legale patrimoniale ale unei persoane. În cazul acestora. Subiect pasiv poate fi chiar şi un angajat al aceleiaşi persoane juridice din cadrul căreia face parte funcţionarul implicat în săvârşirea abuzului.legate de un bun sau de un înscris. p 38. o asemenea faptă este lipsită de obiect material. această infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor poate avea ca subiect pasiv şi persoane juridice de drept privat. Subiectul pasiv secundar. s-a menţionat şi faptul că subiect pasiv general al acestei infracţiunii ar putea fi chiar persoana juridică de drept privat în cauză. Este vorba probabil de bunurile concrete cărora li se aduce atingere prin fapta funcţionarului. Stiinţifică şi Enciclopedică. director 31 A. 20 . Subiectul pasiv general este reprezentat de către stat. Pe lângă persoanele fizice. În cazul în care subiectul activ este un funcţionar din cadrul unei persoane juridice private. spre exemplu dreptul de a ocupa un post. dacă luăm în considerare statul ca fiind subiect activ general.Grigorovici. poate fi orice persoană fizică ale cărei interese legale au fost vătămate prin fapta abuzivă a subiectului activ. aceste interese constituie obiectul material al infracţiunii. respectivul bun sau înscris va reprezenta obiectul material al infracţiunii. ale căror interese legale au fost vătămate prin săvârşirea faptei. obiectul material va consta în înscrisul întocmit sau în obiectele ridicate. 1976 Bucureşti. Trebuie avută în vedere şi situaţia specială prevăzută de Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. şi anume : bunul mers al activităţii organelor şi instituţiilor publice precum şi a altor persoane juridice de interes public. administrator. Autorul afirmaţiei o şi exemplifică prin fapta unui funcţionar public care redactează ilegal un înscris sau ridică abuziv anumite obiecte. director. Un alt autor31 susţine însă. Subiectul pasiv al acestei infracţiuni nu este circumstanţiat printr-o calitate anume. bunuri care pot reprezenta uneori obiectul material al acestie infracţiuni.147 C. persoane care s-ar încadra la definiţia funcţionarului din al.2 art.Pen. Acelaşi autor susţine însă că în cazul în care abuzul funcţionarului priveşte un drept al persoanei vătămate. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. ca titular al valorii sociale apărate prin incriminarea faptei. având în cadrul societăţilor comerciale calităţi precum : cea de fondator al persoanei juridice. ed.

executiv. urmând ca. În acelaşi timp.Sfera Juridică. în cazul neîndeplinirii unui act de către agent. 2006. răspund pentru infracţiunile punctuale prevăzute de L.3. 34 S.Mitrache. Bucuresti.Bogdan.237-238. trebuie avut în vedere faptul că.250-256. 265-276.I. Drept penal român.31/1990 la art. cenzor sau reprezentant legal al societăţii. C. Pentru a se putea reţine această infracţiune trebuie ca latura obiectivă să îndeplinească câteva condiţii34. Partea generală.Partea specială. Drept penal. Latura obiectivă a infracţiunii. Ca o consecinţă a faptului că abuzul în serviciu se poate săvârşi şi printr-o omisiune. În textul de incriminare al acestei infracţiuni este prevăzut expres faptul că aceasta se poate comite şi prin omisiune. Partea generală.Pen. 21 . ed. Rosetti. şi anume : 32 33 F. ed. p. Bucureşti. 2004. Drept penal. fapta urmând a se consuma în momentul expirării termenului acordat pentru îndeplinirea actului de către funcţionar. în această situaţie nu va fi posibilă tentativa 33. 2003. Cluj-Napoca. să li se încadreze faptele la infracţiunea de abuz în serviciu din Codul penal. trebuie subliniat faptul că.Streteanu. Universul Juridic. deci fie prin neîndeplinirea unui act. Ed. p. interesele acestei persoane juridice putând fi lezate prin intermediul săvârşirii faptei de la art.vol. încercând să accentuăm elementele specifice infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor aşa cum este ea reglementată de Codul penal român. fie prin îndeplinirea lui în mod defectuos. aceste persoane pot comite faptele chiar în dauna intereselor societăţii angajatoare.344-345. Un prim element specific acestei infracţiuni este acela că latura obiectivă se poate comite atât printr-o inacţiune cât şi printr-o acţiune. vol I.Mitrache. 2. în subsidiar. C-tin. p.246 C. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracţiune comisivă. urmarea şi raportul de cauzalitate. Nu trebuie însă confundată categoria infracţiunilor comisive pentru care legea prevede explicit atât modalităţi de comitere prin comisiune cât şi prin omisiune cu categoria infracţiunilor comisive prin omisiune (omisive improprii)32. Vom analiza şi noi în acest subcapitol cele trei elemente ale laturii obiective : acţiunea sau inacţiunea.

faptul că activităţile prin care această faptă se poate comite nu sunt enumerate de lege în mod limitativ.51 37 F.cit. 2001.cit. deci se va înţelege în sensul de : mod în care se realizează o activitate. sunt expresii cu un ridicat grad de generalitate care prezintă posibilitatea de a fi incluse în cuprinsul lor extrem de multe situaţii. nici condiţia clarităţii de care trebuie să fie caracterizată norma penală37. 22 .Streteanu. Casa de editura Sanşa.p.71. p. O patre dintre autori36 consideră ca fiind o patricularitate a infracţiunii de abuz în serviciu. practic acest lucru nu ar fi posibil. p.. op. cu îndeplinirea celorlalte condiţii de reţinere a infracţiunii continuate. Este de asemenea adevarat faptul că. 41 (2) C. specifice activităţii de serviciu a funcţionarului şi nu se va lua în considerare sensul strict de înscris sau document. Termenul „act” este folosit de legiuitor cu înţelesul de operaţie care trebuie efectuată de un funcţionar potrivit solicitărilor unei persoane sau conform atribuţiilor sale de serviciu35.Dărângă. pentru că. Expresia „nu îndeplineşte un act” va fi interpretată cu sensul de omitere sau neefectuare a unui act care trebuia să fie îndeplinit în virtutea atribuţiilor sale de serviciu. Drept penal român. I. Bucuresti. op. „Îndeplinirea în mod defectuos” a unui act presupune o faptă comisivă prin care o operaţiune de serviciu este îndeplinită de către funcţionar dar cu încălcarea dispoziţiilor legale.Petcu. reprezintă o sarcină dificilă pentru legiuitor să găsească soluţia optimă pentru a da satisfacere ambelor 35 V. în concret.Pen. Parte specială.379.50-56.• A) Actul de executare al agentului trebuie să constea în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui defectuoasă.. o acţiune sau un fapt. op.Toader. cu nerespectarea termenelor sau a condiţiilor de întocmire prevăzute de lege.a. atrage aplicarea dispoziţiilor art.Loghin. T.cit.. Suntem şi noi de acord că nu ar fi posibilă o astfel de enumerare datorită numeroaselor modalităţi în care fapta s-ar putea comite dar considerăm că nu trebuie neglijată. 36 Gh. Situaţia în care s-ar omite mai multe acte sau s-ar îndeplini defectuos mai multe astfel de acte. Pentru îndeplinirea acestei condiţii este suficient să fie omisă îndeplinirea unui singur act sau să fie îndeplinit defectuos un singur act care intră în atribuţiile de serviciu ale agentului. O. Aceste două expresii folosite de legiuitor pentru a delimita fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Dongoroz ş. p. pe de altă parte. potrivit normelor care reglementează derularea serviciului respectiv.

1968.Moldovan. o parte a doctrinei39 consideră că încălcarea abuzivă a îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar este infracţiune doar dacă are un grad de pericol social mai ridicat decât abaterile disciplinare.Dongoroz. Consideraţii privitoare la infracţiunea de abuz în serviciu. 23 . Existau însă alte incriminări formulate mai precis. p. Acestă infracţiune a suferit în timp şi o modificare a condiţiilor de existenţă.puncte de vedere : un text normativ cât mai clar dar şi o cuprindere cât mai largă a sferei de acţiuni sau inacţiuni concrete prin care fapta s-ar putea comite. această faptă nu era prevăzută. 192/1950. de care funcţionarul ar putea uza. Aceste condiţii nu mai există în reglementarea actuală. L. 318/1958.cit. nedreaptă luare.. Revenind la reglementarea anterioară. în urma interveţiei legiuitorului prin intermediul Decretelor nr. în cuprinsul aceluiaşi articol s-a introdus şi abuzul în serviciu prin care erau lezate interesele obşteşti38. iar acest grad de pericol social se determină cu ajutorul celor două condiţii alternative impuse de legiuitor în textul anterior de incriminare. iar ulterior. abuzul de putere. refuzul de serviciu legalmente datorat. însă îndeplinirea actelor pe care le implică exercitarea unei funcţii prezintă o mare varietate de posibilităţi de fapt. nr.144-147. care sancţionau faptele de : profit prin eroare. ş. deşi cauzează o vătămare intereselor legale ale unor persoane.XIII. Se pune astfel întrebarea care încălcări ale atribuţiilor de serviciu de către funcţionar vor constitui infracţiuni şi care vor reprezenta doar abateri disciplinare. Evoluţia în timp a acestui articol a determinat oarecum excesiva generalizare a prevederilor sale. în urma modificărilor survenite s-a ajuns la forma din prezentul cod. 202/1953. 1/1959 şi 212/1960.74-76.. În reglementarea anterioară prezentului Cod penal. Anterior acestuia era prevăzută o singură faptă de abuz în serviciu prin care se aducea atingere intereselor persoanelor.a. în codul penal anterior trebuia ca fapta să fie săvârşită în mod repetat sau atunci când e săvârşită o singură dată să prezinte un caracter grav ori să fie săvârşită din interese materiale sau alte interese personale. p. adică în Codul penal Carol II. Însă 38 39 V. fără a comite o infracţiune. op. Astfel. şi pe lângă toate acestea trebuie avută în vedere şi ideea că o anumită marjă de interpretare este recunoscută instanţelor în procesul de aplicare al legii penale. în Studia UBB. De-alungul timpul. când reţinerea infracţiunii era condiţionată de repetabilitatea faptei sau de caracterul grav al acesteia.

Acestă condiţie se explică prin aceea că.. art. nu sunt suficiente elemente pentru a se reţine o alta infracţiune specială. varietatea şi multitudinea obligaţiilor pe care le implică îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public sau de către funcţionar. ci presupune un ansamblu de drepturi şi obligaţii. trebuie să existe o legătură între activitatea abuzivă a funcţionarul şi atribuţiile sale de serviciu pentru a putea fi vorba despre vătămarea intereselor legale ale persoanelor.nici atunci nu era clar şi usor de încadrat o faptă ca infracţiune sau abatere disciplinară pentru că.Moldovan. 24 .212/1960. era şi mai greu de apreciat atât timp cât legiuitorul nu oferea nicio explicaţie pentru expresia : „caracter grav”. că nu poate fi calificată ca abuz în serviciu fapta comisă de un 40 41 L. Astfel.Moldovan. în ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză de săvârşire a faptei : „chiar numai o singură dată dar prezentând un caracter grav”41. op. considerăm că actul de executare al acestei infracţiuni poate consta într-o multitudine de manifestări.cit. o a doua condiţie a laturii obiective este ca activitatea infracţională să fie realizată în legătură cu atribuţiile sale de serviciu sau profitând de poziţia deţinută şi care îi este necesară îndeplinirii acestor atribuţii de serviciu.cit. • B) Acest comportament al funcţionarului trebuie să se realizeze în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. în măsura în care. dacă în cazul primei condiţii criteriul repetabilităţii era relativ facil de observat în ciuda faptului că şi privitor la acesta se ridicau numeroase probleme40.p. în doctrină42. în raport cu cea de abuz în serviciu. Exercitarea unei funcţii având calitatea de funcţionar public sau de simplu funcţionar nu se limitează întotdeauna la anumite atribute strict determinate.. bineînţeles. 42 L. Nu este atât de relevant dacă fapta se comite în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu cât dacă aceasta are legatură cu atribuţiile de serviciu ale agentului. Având în vedere deci. p. op. Dacă se abuzează de aceste drepturi sau dacă obligaţiile relative la atribuţiile de serviciu nu sunt îndeplinite cu legalitate se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.145. 245 introdus prin Decretul nr. S-a subliniat.144. putându-se încadra în cuprinsul acestui articol aproape orice încălcare a acestor atribuţii.

s-a reţinut de către acelaşi autor. aducându-l la îndeplinire într-un mod defectuos. fie să omită a îndeplini un act.. care potrivit atribuţiilor sale de serviciu trebuia să-l realizeze. Prin urmare. sau de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. este necesar ca aceasta să aibă ca urmare imediată cauzarea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane. prin orice modalitate : fizică. „Interesele legale” vor fi interpretate ca fiind acele interese care sunt garantate sau ocrotite printr-o dispoziţie legală. că nu poate fi încadrată la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. deoarece fapta nu are nicio legătură cu funcţia sa. • C) Trebuie ca fapta funcţionarului să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Termenul de „vătămare” presupune atingerea. că nu are nicio legătură cu atribuţiile acestuia de serviciu. ştirbirea. de a nu îndeplini un act sau de a-l îndeplini defectuos. fapta unui paznic care. datorită unor resentimente mai vechi a aplicat lovituri unei rude. deoarece fapta agentului se încadrează la infracţiunile contra persoanei. săvârşită de către un funcţionar public. dacă nu se află în legătură cu obligaţiile sale de serviciu. aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. sau lezarea. care se integra în îndatoririle sale de serviciu. fie să fi efectuat un act. în neconcordanţă cu cerinţele îndatoririlor sale de serviciu. Vătămarea trebuie să prezinte o anumită gravitate astfel încât fapta să prezinte un anumit grad de pericol social. Nu orice faptă abuzivă realizată de funcţionar în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu poate fi calificată ca abuz în sericiu. observându-se încă de la o primă analiză. încălcarea. pentru a fi îndeplinită această condiţie este necesar ca făptuitorul. adusă intereselor legale ale unei persoane.246 C. Exemplificativ. morală sau materială.Pen. trebuie ca activitatea abuzivă să aibă legatură cu activităţile de serviciu ale funcţionarului.funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. 25 . Exemplul nu ni se pare extrem de relevant. în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. să constituie infracţiunea prevăzută de art. Pentru ca fapta.

45 T.a. Aceste fapte nu mai sunt de actualitate acum datorită modificărilor legislative intervenite de-alungul timpului.Dongoroz. care sancţionează astfel de fapte. Sunt în prezent fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de actualitate. 8/2004. 46 C. ca fiind fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor : vânzarea mărfurilor cu supra preţ către populaţie. cele precum : fapta funcţionarului care refuză să elibereze unei persoane un act de studii care îi este necesar pentru a dobândi alte drepturi graţie acelor acte de studiu45.40-42..Grigorovici. avându-se în vedere chiar şi măsuri preventive săvârşirii lor. op. nr.S. existând în prezent o legislaţie bine conturată în domeniul protecţiei consumatorilor. încărcarea notei de plată a consumatorilor de către ospătar pentru produsele consumate.58. p.cit. p. dar fiind greu de evidenţiat care anume activităţi exacte se includ şi care este gradul de interes pe care agentul trebuie sa-l aibă. fapta aceasta cauzându-le subiecţilor pasivi atât suferinţe morale. 26 . încasarea unor taxe superioare de la abonaţi pentru diverse servicii de către cei însărcinaţi cu încasarea taxelor chiar dacă diferenţa de preţ revine prestatorului serviciului 44... dec.a. ş. cât şi daune materiale timp de 2 ani46. cu preţuri superioare celor stabilite de unitate. 1762 din 4 aprilie 2003. A. sec.72.cit.J.Vasiliu. op. Nu este relevant dacă a fost vătămat un singur interes al persoanei sau mai multe şi nici natura patrimonială sau nepatrimonială a acestuia. ş. op. p. de asemenea s-a reţinut în practică ca fiind un caz de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta unui funcţionar de a trasnfera ilegal nişte angajaţi în locuri de muncă unde nu puteau fi încadraţi şi apoi refuzul de a-i reînregistra în vechiul loc de muncă. p.condiţie necesară pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni şi nu doar a unei abateri disciplinare43. în doctrina de acum câteva decenii. nr. se întâmplă uneori ca instanţa de fond să reţină inculpatului infracţiunea de abuz în serviciu iar în apel sau recurs faptele să fie 43 44 V. ca urmare a lipsei locului de muncă. Sunt frecvente şi cauzele în care inculpaţii au calitatea de comisari sau subcomisari de poliţie care nu depun diligenţele necesare în anchetarea unor dosare. Au fost frecvent exemplificate. pen.cit.. Vătămarea intereselor legale poate să constea şi în împiedicarea sau îngrădirea folosinţei unui interes legal..273-274. în „Dreptul”.

nr. dec.secţia penală. repezentată de lezarea intereselor perosoanei. I. prin hotărâre a comisiei judeţene.C.considerate doar abateri disciplinare47. având în vedere faptul că inculpaţii au adus atingere drepturilor şi intereselor persoanelor vătămate de cei cărora li s-au întocmit procesele-verbale distruse. În exercitarea căii de atac a apelului însă. de Apel Suceava. I. este cea prevăzută de Legea specială care reglementează activitatea acestor comisii. făcând plângere înpotriva hotărârii Judecătoriei şi refuzând pe tot parcursul procesului să pună în posesie persoana care făcuse cererea. Pe lângă abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Sancţiunea specifică în cazul acestui refuz. 1125/2005.pen. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracţiune de rezultat trebuind să se facă dovada că urmarea care are ca obiect vătămarea intereselor persoanei este consecinţa neîndeplinirii sau 47 48 I. reţinută de instanţă ca fiind abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. dec. 246 din Codul penal având caracter de subsidiaritate.C. 1267/2006.C. 960 din 25 septembrie 2000. 1168/2005. Acesta a refuzat să o pună în posesie pe titualara drepturilor căreia i se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren. dec. 113-114. Va avea aplicabilitate legea specială. Este destul de greu de apreciat exact natura faptei atunci când se oferă criterii limitate de apreciere. art. O altă faptă. nr. 49 C. 18/1991.. nr. 27 .secţia penală. Dar acest refuz nu este prevăzut ca infracţiune.C.J. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a fost considerată ca fiind şi fapta unor subcomisari de poliţie care au distrus mai multe procese verbale. reglementând activitatea funcţionarului public în general. pentru a nu exista dovezi şi astfel persoanele implicate să fie exonerate de răspundere.C.J.C. în „Dreptul”.J. este cea săvârşită de preşedintele comisiei de aplicare al Legii 18/1991 49. acestora li s-a reţinut şi comiterea infracţiunilor de favorizare a infractorului şi distrugere de înscrisuri48. Respectivele articole nu sunt însă aplicabile în speţa discutată. Un ultim element al laturii obiective care trebuie să existe este legătura de cauzalitate între inacţiunea sau acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă. 6/2001. Inculpatul a contestat modul cum comisia judeţeană i-a reconstituit dreptul de proprietate persoanei vătămate. L. p. dec. s-a dispus achitarea şi casarea celorlalte hotărâri. În cuprinsul aceleiaşi legi sunt totuşi prezentate două fapte particulare de abuz în serviciu a căror sancţiune este pedeapsa cu închisoarea. nr. – secţia penală..

faptă a cărei tipicitate presupune săvârşirea ei din culpă.246 C. Această trăsătură rezultă fără echivoc din însuşi textul articolului 246. prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă.249 C.5.246 C. din punctul de vedere al laturii subiective. În cazul în care această faptă s-ar săvârşi din culpă sau cu praeterintenţie ea nu ar intra sub incidenţa dispoziţiilor art. numai cu intenţie directă sau indirectă (eventuală). presupunând cunoaşterea de către autor a elementelor ce caracterizează fapta tipică şi de a căror întrunire depinde existenţa infracţiunii. 2. din culpă. Se pot regăsi aici ambele elemente ale intenţiei : pe de-o parte elementul intelectiv. de către funcţionar va atrage aplicarea art. Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Pen care reglementează infracţiunea de neglijenţă în serviciu. iar cea eventuală sau indirectă. 28 . Intenţia directă. în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. reprezentând poziţia subiectivă a autorului faţă de urmarea faptei sale.Pen.Pen se poate comite. prevăzută de art. Totuşi s-a subliniat în doctrină că : vătămarea intereselor unei persoane prin încălcarea unei îndatoriri de serviciu.4. care face menţiunea expresă că fapta se comite „cu ştiintă” de către agent. iar pe de altă parte elementul volitiv. Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Latura subiectivă a infracţiunii. există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte. 2. presupune ca autorul să dorească producerea urmării faptei sale.îndeplinirii defectuoase de către agent a unui act. acceptă posibilitatea producerii lui.

29 . considerăm că trebuie totuşi accentuat ca fiind moment al consumării faptei cel al producerii vătămării. omite cu ştiintă..p. sau se va sancţiona cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.58. 258 C. în cazul în care fapta este comisă de către un funcţionar. Trebuie ca persoana să comită la diferite intervale de timp. constând într-o îndeplinire defectuoasă a unui act. este susceptibilă de a fi comisă şi în formă continuată. tentativa este posibilă însă nu este sancţionată în cadrul prevederilor codului penal român.Dongoroz.Pen. fapta nu va putea fi săvârşită în formă continuată pentru că ea se consumă instantaneu în momentul expirării termenului. lezând interesele unor persoane în mod repetat.Loghin.p. Aşadar. 50 51 V. op. aşa cum impune art..246 C.. condiţie impusă de tipicitatea infracţiuni pentru ca fapta să poată fi încadrată ca abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Pen. Sancţiunea aplicabilă în cazul comiterii abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor se va situa între următoarele limite : închisoare de la 6 luni la 3 ani. adică prin neîndeplinirea unui act de către agent. acţiuni sau inacţiuni care să prezinte fiecare în parte elementele infracţiunii de abuz în serviciu.p. Se consideră de către o parte a doctrinei51 că momentul consumării acestei infracţiuni este tocmai cel al îndeplinirii defectuoase a actului sau al expirării termenului în cadrul căruia trebuia îndeplinit actul. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.cit. Chiar şi în formă continuată fapta poate sa fie îndreptată împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi sau împotriva aceleiaşi victime. Infracţiunea prevazută de art.. op. atunci când agentul.cit. T.Vasiliu ş. maximul pedepsei reducându-se cu o treime în cazul acestora. Deşi există numeroase situaţii în care momentul producerii vătămării coincide cu cel al actului de executare. sau îndeplineşte în mod defectuos un act.380. dacă autorul este funcţionar public. op.a. Consumarea faptei are loc în momentul producerii vătămării intereselor legale ale unei persoane50. când actul de executare al faptei constă într-o omisiune. T.Toader.Tentativa la acestă infracţiune nu este posibilă în ipoteza în care fapta este comisă prin omisiune. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Când este comisă printr-o acţiune. O.73.cit. moment ce poate să coincidă cu cel al îndeplinirii defectuoase sau neîndeplinirii la termen a atribuţiilor de serviciu.

În situaţia în care fapta este comisă de o persoană juridică. acesteia îi va fi aplicabilă pedeapsa principală a amenzii. prevederile art.Pen. 53¹ C. suspendarea activităţii sau a unora dintre activităţi în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea.Streteanu. Pe lângă acestea. 30 . 52 F. 112 C. reglementând măsurile de siguranţă sunt în principiu aplicabile şi persoanelor juridice în măsura în care acestea sunt compatibile cu natura persoanelor juridice52. Pe lângă aceasta. p. nr.. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. în „Caietele de drept penal”. 3/2006. legiuitorul a mai prevăzut şi posibilitatea aplicării unor pedepse complementare precum : dizolvarea.Pen. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006.24-36. conform art. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi 3. observânduse o creştere masivă a numărului acestora. Noţiunea de „cetăţean” folosită în cuprinsul anterior al art. naţionalitate. sexul sau religia unei persoane. după ultimele modificări legislative intervenite. religie. de către un funcţionar public. boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. Noul text de lege cuprinde enumerarea mai multor situaţii care reprezintă temei pentru îngrădirea unor drepturi sau pentru crearea unor situaţii de inferioritate. 31 . 601/2006. 247 restrângea destul de mult sfera persoanelor vizate de comiterea acestei infracţiuni. nr. convingeri.1. textul art.Capitolul III. prin intermediul aceleiaşi legi. avere. lărgindu-se astfel sfera de subiecţi pasivi pentru această infracţiune. enumera în cuprinsul său doar patru temeiuri pentru săvârşirea faptei : naţionalitatea. a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioriate pe temei de rasă. Anterior acestor intervenţii legislative. Definiţia legală prevăzută de Codul penal român la art. în „Caietele de drept penal”. O altă modificare adusă prezentului articol. 278/200653. Of.278/2006. 59 din Legea nr. orientare sexuală.3/2006. limbă.75. dizabilitate. S. fiind excluşi străinii. sunt enumerate şaisprezece astfel de temeiuri. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”. Nr. 1 pc. origine socială.Bogdan. pen. sfera persoanelor ale căror drepturi ar putea fi îngrădite prin fapta funcţionarului54. vârstă. este înlocuirea sintagmei de „cetăţean” cu aceea de „persoană”. Acum însă. este următoarea : „Îngrădirea. opinie. rasa. etnie.. apartenenţă politică. 247 C. p. Noţiune. 53 54 Publicată în M.247 pentru infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. gen. Conţinutul acestui articol a fost modificat prin art. Modificările aduse părţii speciale a Codului penal de Legea nr.

am putea spune în urma ultimelor modificări. egalitate în faţa autorităţilor statului sau a altor instituţii publice dintre cele la care se referă art. Comentariu la OG137/2000 si Protocolul 12 la CEDO. garanţie a egalităţii persoanelor.htm 57 Convenţia a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 21 decembrie 1965.Pen. Chiar şi Constituţia României la art 16 (1) prevede că :„cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.cit. ea putându-se comite numai de un funcţionar public sau un funcţionar şi nu de orice persoană. in Revista „Altera” nr. Dispoziţiile art. Se susţine de către întreaga doctrină că incriminarea abuzului în serviciu prin îngrădirea unor drepturi reprezintă de fapt una dintre garanţiile juridice ale egalităţii în drepturi a cetăţenilor. dreptul la o egală protecţie a legii. Acestea sunt56 : Declaraţia universală a drepturilor omului. deasemenea Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială 57 prevede 55 56 V. religie sau naţionalitate. prin intermediul Legii nr.Haller.15/2000 sau la http://www.. Trebuie adăugate aici şi celelalte acte normative care menţionează în cuprinsul lor importanţa egalităţii de tratament faţă de toate persoanele. 7 formulează. iar România a aderat la ea prin Decretul nr.ro/HRO/articole/tutdisc.proeuropa.. Fapta se numea atunci „injurie rasială” şi sancţiona tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane pe temei de rasă.Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi nu era prevăzută de Codul penal de la 1864 şi nici de Codul penal de la 1936. prin incriminarea acestei infracţiuni se asigură apărarea egalităţii în faţa autorităţilor publice şi prin intermediul mijloacelor specifice dreptului penal. care în cuprinsul art. în mod semnificativ. fără nicio deosebire. Sanctionarea tuturor formelor de discriminare. În Codul penal în vigoare la 1969 incriminarea a fost îngustată.145 C. condiţia subiectului activ calificat. iar cu aceeaşi ocazie s-a introdus un al patrulea temei de comitere a faptei. I. ş. 247 din prezentul cod penal.a. ideea că: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare” .Dongoroz. 327bis din Codul penal anterior erau doar în parte asemănătoare cu cele ale art. pe lângă rasă.p. Prima incriminare a faptei a avut loc în anul 1945.80. Aşadar. 630 din 6 august 1945 privitoare la stabilirea şi sancţionarea unor infracţiuni la legea pentru statutul naţionalităţilor. fără privilegii şi fără discriminări”. 32 . religie sau naţionalitate. S-a introdus deci.op. 345 din 14 iulie 1970. fapta putându-se comite şi pe temei de sex55.

de formare profesională şi de perfecţionare profesională . un grup de persoane sau o comunitate. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. menţionând în art. lit. 1.care generează efectele enunţate în alin. inclusiv.G. Alineatul 2 interzice în mod expres discriminarea din partea autorităţilor publice. 1 necesitatea respectării oricărui drept prevăzut de legislaţia internă a statelor semnatare. fără nicio discriminare. este descris pe larg. 2. adoptată. un act normativ intern deosebit de important: Ordonanţa nr. Protocolul adiţional nr. (2)59. prin măsuri legislative. dacă nu intră sub incidenţa legii penale”.246 şi prevederile O. cunoscută şi sub titlul de Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO). 33 .expres: „fiecare stat parte trebuie. art. Următorul articol al ordonanţei prezintă. conţinutul mai multor fapte de discriminare care constituie contravenţii. În acelaşi timp. ratificată de România prin Legea 30 din 18 mai 1994. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale58 aduce o modificare semnificativă faţă de reglementarea iniţială a Convenţiei. b) protecţia socială şi 58 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. alin. de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt” (art. Este evidentă o anumită relaţie între dispoziţiile Codului penal prevăzute la art. antrenează răspunderea contravenţională a persoanei fizice sau juridice. după caz. prin toate mijloacele corespunzătoare. precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte: a) condiţiile de încadrare în muncă. criteriile pentru realizarea promovării. adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. nu trebuie neglijat în materia interzicerii discriminării. la 30 de ani de la aderarea la Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. mai concret. În cuprinsul acesteia.137/2000. reglementările unei persoane fizice sau juridice. publice sau private.2 al. În final. indiferent dacă dreptul este sau nu prevăzut în CEDO şi indiferent dacă cel care ar comite discriminarea este sau nu o autoritate publică. domeniul de aplicare al acesteia dispunând că : „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice. dacă împrejurările o cer. 59 Efectele despre care se menţionează sunt : favorizarea sau defavorizarea nejustificată ori supunerea la un tratament injust sau degradant pentru o persoană. să interzică discriminarea rasială practicată de persoane. care tratează de asemenea această problemă mult discutată atât pe plan intern cât şi pe plan european sau internaţional. criteriile şi condiţiile de recrutare şi selectare.3 al ordonanţei prevede expres faptul că : „Dispoziţiile sau. d) . accesul la toate formele şi nivelurile de orientare profesională.

la fel putem afirma că art. săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.securitatea socială . Aparent fapta de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. drepturile care garantează aplicarea principiului egalităţii între cetăţeni. 247 are caracter special în raport cu art.2. 60 V.137/2000 are loc atunci când faptele incriminate de aceasta nu întrunesc elementele infracţiunii de la art. constând în închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Totuşi prevederile ordonanţei trebuie avute în vedere atât la aplicarea art. precum : discriminare. Dar fapta de la art. p. Obiectul si subiectul infracţiunii. putem observa că : aşa cum abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor are un caracter subsidiar. persoane aflate în serviciul cetăţenilor şi care trebuie să dea dovadă de egalitate de tratament faţă de toate persoanele. deoarece aceasta conţine în cuprinsul său. 246. 246 care are caracter general. aduce atingere unor interese ale persoanelor fizice apărate deja prin intermediul art.a. care reglementează abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.cit. cât şi în cazul altor acte normative care abordează problema discriminării. f) asigurarea liniştii şi ordinii publice”.76. 246. c) serviciile publice sau alte servicii. abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevede şi o sancţiune mai gravă.Dongoroz ş. op.. Considerându-se că gradul de pericol social este mai ridicat faţă de fapta de la art.G. 247 a fost totuşi incriminată separat datorită gradului mai ridicat de pericol social care există atunci când este săvârşită de un funcţionar public sau un simplu funcţionar. 246. 246 deoarece este o varianată a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor. dar constituie contravenţii. 3. e) asigurarea libertăţii de circulaţie. fiind aplicabil atunci când abuzul săvârşit de către funcţionar nu constituie o infracţiune mai gravă. accesul la bunuri şi facilităţi. categorii de persoane defavorizate. Aşadar. numeroase definiţii şi explicaţii ale unor termeni utilizaţi în cuprinsul altor dispoziţii legale.Pen. 34 . căreia i s-a dat un nomen iuris propriu şi are câteva caractere de specificitate constând în : gravitatea determinată de obiectul juridic şi de mobilul infracţiunii60.246 C. sau nu este aplicabilă o prevedere cu caracter special în raport cu art.. aplicarea dispoziţiilor O. Concluzionând. d) sistemul educaţional.

3. indiferent de rasa. religia. pe baza unuia sau mai multora dintre temeiurile enumerate mai sus. Subiectul pasiv trebuie să fie îngrădit în folosinţa sau exerciţiul drepturilor sale. orientarea sexuală. întrucât prin săvârşirea acestei infracţiuni sunt lezate şi interesele acestuia privitoare la buna desfăşurare a activităţilor organizaţiilor de stat. op. vârsta. limba. opinia.3. care prevede expres aplicarea prezentului articol şi funcţionarilor. în cazul acestora maximul pedepsei aplicabile reducându-se cu o treime.77. numai un funcţionar public sau un funcţionar. Buna desfăşurare a activităţilor de serviciu de către funcţionari presupune o exercitare liberă şi neîngrădită a drepturilor asigurate de lege titularilor acestora..p. precum şi egalitatea persoanelor în toate domeniile de activitate. boala cronică necontagioasă sau infecţia HIV/SIDA de care suferă. astfel cum sunt definiţi în cuprinsul art.p.Pen. Subiectul activ al infracţiunii poate fi. genul.Dongoroz ş. dizabilitatea.147 C. 258 C. Subiectul pasiv general al acestei infracţiuni este considerat de către unii autori 61. originea socială. de către un funcţionar. V. 35 . Obiectul material al infracţiunii de regulă lipseşte la infracţiunile de serviciu deci şi la abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi.. averea. op. Calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi nu este condiţionată de o calitate specială cerută persoanei în cauză. ca fiind statul. apartenenţa politică.cit. Latura obiectivă a infracţiunii.Vasiliu ş. în urma modificărilor intervenite prin L. Reţinem şi în acest caz dispoziţiile art. convingerile. în condiţii în care să se asigure folosinţa şi exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele care apelează la serviciile funcţionarilor.62.Pen. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi.278/2006. naţionalitatea. orice „persoană” care are anumite drepturi.cit.a. O astfel de calitate este cerută de lege numai pentru autorii sau coautorii infracţiunii.a. la fel ca şi în cazul abuzului în serviciu contra intereselor perosoanelor. 61 T.. etnia.Obiectul juridic al infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi îl constituie relaţiile sociale privind desfăşurarea activităţii funcţionarilor publici sau funcţionarilor.

pot fi imaginate situaţii în care abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi să se comită printr-o omisiune. Unii autori64. Putem astfel afirma că.Bogdan. T. 246 C.Streteanu. tot de infracţiuni cu conţinut alternativ. Spre deosebire de infracţiunea de la art. realizarea ambelor modalităţi prevăzute în norma de incriminare nu va atrage reţinerea unui concurs de infracţiuni. suntem în prezenţa unei infracţiuni cu conţinut alternativ63. urmarea şi raportul de cauzalitate.Toader.p.247 C. Deşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este una comisivă. 247 C.Pen. aceasta se poate realiza şi prin acte omisive. de exemplu în situaţia în care un funcţionar refuză 62 63 S. dar suntem de părere că este doar o nesincronizare terminologică. abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se poate comite doar printr-o acţiune. Considerăm importantă această precizare deoarece. deci şi în cazul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor. fie prin crearea unei stări de inferioritate pentru aceasta. În concret însă. op. F. consideră această infracţiune ca fiind una cu conţinuturi alternative. nefiind specificată în cuprinsul art.Cele trei elemente ale laturii obiective pe care le vom analiza în acest subcapitol sunt : acţiunea.cit.p. 36 . 64 O.Pen.p. op. deoarece legiuitorul prevede în cadrul aceluiaşi text de incriminare variante alternative de comitere ale laturii obiective.. modalitatea de comitere prin omisiune. op. fiind o infracţiune comisivă. având trăsăturile unei infracţiuni comisive prin omisiune.303-305.254. fiind vorba de fapt.382.cit. Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se poate comite în două modalităţi : fie prin îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor persoanei.cit. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească latura obiectivă sunt62 : • A) Trebuie să se îngrădească folosinţa sau exerciţiul drepturilor unei persoane sau să se creeze o stare de inferioritate pe baza unuia dintre temeiurile discriminatorii enumerate în cuprinsul art. în cazul infracţiunilor cu conţiut alternativ. în funcţie de modul în care norma de incriminare determină sfera elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.Pen..Loghin.

crearea deci. dacă este săvârşită de către agent în exercitarea atribuţiilor de serviciu.46. ştirbirea. Aceste temeiuri sunt în număr de 16 după ultima modificare legislativă a acestui articol. deşi aceasta îndeplinea toate condiţiile cerute pentru a participa la acel concurs. iar dacă anumite drepturi sunt ocrotite prin dispoziţiile unor legi speciale.cit. Privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Lezarea trebuie să fie săvârşită pe baza unuia dintre temeiurile enumerate de lege. prin L278/2006.. 37 . • B) Trebuie ca fapta funcţionarului să lezeze efectiv folosinţa sau exerciţiul drepturilor. Este binevenită această lărgire a situaţiilor care pot fi temei al îngrădirii unor drepturi şi observăm chiar o înlocuire a 65 66 A. restrângerea sau limitarea drepturilor acordate prin lege persoanelor. Latura obiectivă este întregită dacă acţiunea agentului a avut ca urmare lezarea efectivă a folosinţei sau exerciţiului unui drept pentru persoana prejudiciată.p. O primă modalitate de săvârşire a infracţiunii este aşadar. acele dispoziţii vor fi aplicabile cu prioritate. iar numeroase dintre temeiurile enumerate sunt indentice cu cele prevăzute în art 1 (2) al OG 137/200066. justificată pe unul dintre temeiurile enumerate de art.Grigorovici. Cea de-a doua modalitate de săvârşire a infracţiunii este prin „crearea” unei situaţii de inferioritate unei persoane. Aceasta semnifică o împiedicare în folosirea sau exercitarea drepturilor pe care persoana le are. Fapta va constitui abuz în serviciu în ambele sale forme. 247. Îngrădirea folosinţei drepturilor implică îngrădirea oricărui drept care aparţine capacităţii de folosinţă a unei persoane. indiferent că această situaţie de inferioritate este de ordin material sau moral. având caracter special în raport cu dispoziţiile generale din codul penal65.să înscrie pe lista de concurs pentru ocuparea unui post o persoană. a unei situaţii mai puţin bune decât a persoanelor aflate întro situaţie asemănătoare.247. folosind unul dintre temeiurile prevăzute de art. Îngrădirea exerciţiului dreptului rezidă în orice activitate prin care un cetăţean este lipsit de posibilitatea de a-şi valorifica drepturile prin săvârşirea de acte juridice. Este suficient ca fapta de îngrădire să privească un singur drept al persoanei. prin „îngrădirea” folosinţei sau exerciţiului drepturilor. op.

Între activitatea infracţională şi urmarea produsă trebuie să existe şi o legătură de cauzalitate pentru ca astfel. 3. fiind prevăzut expres de norma de incriminare. op. op. Din punctul de vedere al laturii subiective. constând în : îngrădirea folosinţei dreptului sau crearea unei stări de inferioritate pe baza temeiurilor enumerate în conţinutul art.cit. Există însă în literatura de specialitate şi un punct de vedere contrar. S.Pen.cit. Ca element secundar în structura laturii subiective regăsim şi mobilul special al infracţiunii. p. p.253..Diaconescu. p.H. această infracţiune se poate comite şi cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte69 datorită faptului că temeiurile enumerate de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare nu repezintă mobil al infracţiunii ci simple motive. Latura subiectivă a infracţiunii. p. fundamentul şi baza acţiunii făptuitorului şi nu 67 68 F. în „Dreptul”.111-114.4. 38 . 69 O.Loghi. 247 C. un element al tipicităţii faptei. Mobilul special care îl determină pe agent să acţioneze în sensul săvârşirii faptei prevăzute de norma penală este o circumstanţă personală subiectivă care nu se va răsfrânge asupra celorlalţi participanţi 68.Streteanu. Unul dintre autorii susţinători ai acestei opinii70 afirmă chiar că : „ temeiul nu trebuie confundat [. Filipaş..113.termenului „sex” cu cel poate mai potrivit de „gen”.] cu mobilul”. susţinând că legiuitorul a vrut să sugereze prin folosirea termenului de „temei” în art.p. urmarea să fie o consecinţă a acţiunii agentului. fapta se poate comite doar cu vinovăţie.400-401.cit. op. Este greu în situaţia de faţă. fundamente sau cauze care îl determină agent să săvârşească fapta. reprezentat de elementul care îl determină pe agent să acţioneze şi să constituie pentru infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.207.. a se realiza o situaţie de inferioritate care să nu se bazeze pe unul dintre temeiurile enumerate de lege.Bogdan. op. nr. 6/2002.Diaconescu. un element al formei de bază a infracţiunii 67. Consideratii cu privire la infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi.ci.. aceasta încercând să cuprindă toate situaţiile posibile întâlnite în practică. 70 H. în forma intenţiei directe.247. conform căruia. Acesta constituie în cazul de faţă.

un anumit mobil care implică săvârşirea faptei cu intenţie directă.. conform definiţiei date de art.5. are loc în momentul în care s-a creat îngrădirea drepturilor sau atunci când are loc crearea stării de inferioritate. Tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi este posibilă însă nu este incriminată de lege. 3. 39 .mobilul acestuia. Fapta poate avea în anumite ipostaze şi un caracter continuat.Pen. Or.79. op. având în vedere şi dispoziţiile art. Consumarea infracţiunii prevăzute de art. sancţiunea regăsindu-se între minimul special de 6 luni şi maximul de 3 ani şi 4 luni. mobilul reprezintă elementul care îl determină pe autor să acţioneaze.247 C.cit. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei nu poate fi comisă cu intenţie indirectă deoarece în conţinutul laturii subiective intră ca şi cerinţă esenţială. maximul special al pedepsei aplicabile va fi redus cu o treime. care îndeplineşte cerinţele de la art 147 (1) C. în măsura în care sunt totuşi îndeplinite condiţiile cerute de această infracţiune71.Pen. 147 (2) C.pen.Pen. Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Aşadar.Dongoroz. Sancţiunea aplicabilă în cazul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi este închisoarea de la 6 luni la 5 ani dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public. 71 V. În eventualitatea în care lipseşte cerinţa ca îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor sau crearea unei stări de inferioritate să se realizeze pe baza unuia dintre temeiurile enumerate de art. aşa cum am afirmat mai sus. p. elementul fără de care autorul nu ar acţiona. am putea deci spune că este tocmai „fundamentul” acţiunii. 247 C. iar dacă subiectul activ este un funcţionar.. Această infracţiune este una instantanee şi de rezultat. se poate reţine totuşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 258.

Abuzul în seviciu contra intereselor publice 4. cu ştiintă. 248 C.Pen. reprezintă abuz în serviciu contra intereselor publice : „Fapta funcţionarului public. nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. Noţiune. În conformitate cu dispoziţiile art.1. în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.145 sau o pagubă 40 . care.Capitolul IV.

. la fel ca abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. 41 . ceea ce ajută la diferenţierea între infracţiunea de abuz în serviciu şi abaterile disciplinare care produc o pagubă neînsemnată . 147 (1) şi (2) C. Dispoziţiile actualului cod penal.op. se includ şi fapte penale care în Codul penal anterior formau obiectul unor incriminări distincte precum : fapta de deturnare de fonduri.Pen.a. având caracterul cel mai grav şi caracterizându-se. precum 72 : s-a introdus necesitatea producerii unei pagube însemnate. 45 C. printr-un caracter de subsidiaritate în raport cu celelalte prevederi penale. Pe lângă această separare care a apărut de-alungul timpului.Pen. p. Acest caracter subsidiar al abuzului în serviciu contra intereselor publice va fi însă aplicabil numai în raport cu alte infracţiunii al căror subiect activ este un funcţionar public sau un simplu funcţionar. Toate acestea sunt reunite acum în cuprinsul unui singur articol. Aceasta este a treia formă de abuz în serviciu reglementată de Codul penal român. în reglmentarea din actualul cod penal nu se mai prevede gradarea pedepsei în funcţie de paguba produsă şi nici necesitatea ca fapta să se producă din interese materiale sau alte interese personale. asupa carora am stăruit şi noi în 72 T. conform definiţiilor de la art. 245 ale codului penal anterior.63-64. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice are şi ea un caracter subsidiar.patrimoniului acesteia se pedeseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”. aplicându-se în prezent dacă este vorba de starea de necesitate.cit. 245 a codului penal anterior . fapta de refuz de serviciu lagalmente datorat sau fapta de abuz de autoritate. în cuprinsul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice au intervenit şi alte modificări. sunt asemănătoare cu prevederile de la art.. prin care se incriminează faptele ce constituie abuz în serviciu contra intereselor publice. nu se prevede o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei atunci când aceasta a fost cerută de nevoile serviciului aşa cum prevedea codul anterior. spre deosebire de incriminarea iniţială din art. dispoziţiile art. În cuprinsul incriminării abuzului în serviciu contra intereselor publice prevăzut de Codul penal român actual. anterior erau cuprinse în aceeaşi normă de incriminare atât abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor cât şi cel contra intereselor publice. Au existat numeroase discuţii în doctrină. deci mobilul special lipseşte. dar spre deosebire de codul penal în vigoare.Vasiliu ş.

p. pe scurt în Gh. a caracterului de subsidiaritate în urma eliminării menţionării lui exprese.4. 318/1958.paginile de mai sus73. Aşadar. El justifică calificarea faptei la infracţiunea de luare de mită deoarece. instanţa supremă îşi motivează o decizie pe baza caracterului subsidiar al acestei infracţiuni.Ţugui. 1. la scurt timp după eliminarea menţionării exprese a caracterului subsidiar din cuprinsul infracţiunii de abuz în serviciu. Este destul de evident 73 74 Supra .Dărângă. aşa cum ar fi avut obligaţia să o facă.cit. iar menţionarea în cuprinsul textului legal a acestui caracter era inutilă. un al doilea conform căruia se comite infracţiunea de luare de mită74. diferite sume de bani. 42 . S-au exprimat trei puncte de vedere în doctrină : unul conform căruia fapta va fi încadrată la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.p. îi plăteau acestuia direct.39. pentru a nu le întocmi procese-verbale de constatare a contravenţiei. în „Revista română de drept”. V. 76 Dec. care se referă în mod general la toate situaţiile în care un funcţionar îşi încalcă abuziv atribuţiile de serviciu. 4/1960. Discuţii în legătură cu diferenţa ce trebuie făcută între infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor obşteşti. Nr 1826 din 12 noiembrie 1958. Despre caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. nr.Hogaş. pen. Acelaşi autor aduce ca un alt argument o Decizie a Tribunalului Suprem 76 unde instanţa motivează soluţia reţinută ca urmare a caracterului subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. op. conform dispoziţiilor legale. 75 N. iar un al treilea punct de vedere conform căruia ar trebui reţinut un concurs de infracţiuni între luarea de mită şi abuzul în serviciu contra intereselor publice. conductorul. 1/1989.13. Este vorba despre fapta conductorului de tren care primea diverse sume de bani de la călătorii care circulau fără legitimaţii de călătorie. despre meţinerea sau nu. În legătură cu această problemă a existat în practică o infracţiune a cărei încadrare juridică a fost mult discutată. I. în „Legalitatea populară”.Caracterul subsidiar al abuzului în serviciu în sistemul penal român. abuzul în serviciu este o infracţiune subsidiară care are o sferă a conţinutului atât de largă spre deosebire de conţinutul restrâns şi exact al infracţiunii de luare de mită. evidenţiind că nu s-a modificat caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu chiar dacă acesta nu mai este prevăzut expres în cuprinsul textului de incriminare.Pectu.53.. Un aspect interesant este relevat de motivarea punctului de vedere al autorului75 care susţiune reţinerea doar a unei infracţiuni de luare de mită. p. p. nr. Aceştia. din cuprinsul textului de incriminare prin Decr. 12.

ne vom găsi în prezenţa unui concurs de infracţiuni. 77 I. În anumite situaţii însă neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de către agent. este constituit din relaţiile sociale a căror normală formare. 258. având în vedere definiţia dată de art. I.. dar conform art.Grigorovici.Pen. V. Subiectul activ al infracţiunii este. de regulă. în „Legalitatea populară”. deoarece activitatea agentului nu se răsfrânge sau nu este îndreptată în mod direct asupra unui lucru.. instituţiei de stat sau unei alte unităţi dintre cele de la art. Obiectul şi subiectul infracţiunii. nr. ea devenind o infracţiune principală. Aşa cum am subliniat şi în capitolele precedente. chiar dacă a fost eliminat din punct de vedere verbal.. Obiectul juridic al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.p. menit să aducă pagubă instituţiei sau organului implicat. 4.Pahonţu. op. un funcţionar public.Pen.Dongoroz ş. la fel ca şi în cazul celorlalte forme ale abuzul în serviciu analizate. obiectul material lipseşte la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. legiuitorul nemaidorind să îi păstreze acest caracter din moment ce nu a mai menţionat expres acest lucru. 43 .Manoliu. 147 (1) C.faptul că. 78 V. Prin urmare.49. 245 de la acea vreme. p.Grădisteanu.15. cât şi o altă infracţiune.cit. acest articol va fi aplicabil şi funcţionarilor. când o faptă constituie atât infracţiunea de abuz în serviciu.2. îşi motivează punctul de vedere. op.a. acest caracter s-a menţinut. 145 C. din cuprinsul textului art. acesta devenind obiectul material al infracţiunii.82.p. A. pe baza pierderii caracterului de subsidiarite al infracţiunii de abuz în serviciu. Ultimele modificări aduse Codului Penal în legătură cu infracţiunile contra avutului obştesc şi infracţiunile de serviciu. desfăşurare şi dezvoltare nu sunt posibile fără asigurarea respectării legalităţii în efectuarea actelor privind interesele publice78 dar şi apărarea patrimoniului organului.cit.. 9/1958. fiind reprezentat de acea valoare socială protejată de norma penală căreia i se aduce atingere prin comiterea infracţiunii. Autorii care susţin reţienerea concursului de infracţiunii77 în cazul speţei pe care o discutăm. se poate îndrepta şi înspre un bun.

7/P din 5 septembrie 2003. T. un organ sau o instituţie de stat. care şi-a încălcat repetat atribuţiile de serviciu prin livrarea pe credit a unor produse. 264 C. 81 C. s-a reţinut fapta unui ofiţer de cercetare penală de a lăsa în nelucrare mai multe dosare penale o perioadă lungă de timp existând pericolul prescrpţiei răspunderii penale 81. Rosetti. 2 al art. Subiectul pasiv al acestei infracţiuni poate fi o autoritate publică. abuzul în serviciu contra intereselor publice în cazul faptei unui funcţionar din cadrul unei societăţi comerciale care ocupa funcţia de şef serviciu desfacere. în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. sau o unitate dintre cele prevăzute la art. Iniţial. sent. fapta responsabilului unei staţii service care dispune repararea autovehiculului personal în atelierele staţiei. Instanţa a reţinut că fapta constituie abuz în serviciu contra intereselor publice. Printre jurisprudenţa recentă s-a reţinut. C. Această trăsătură calificată îi priveşte doar pe autori sau coautori.Toader. neputând fi stabilite în concret. de exemplu. care atribuţii au fost încălcate de către inculpat 80.definiţi prin al.cit.19-21.384. Bucureşti. Ulterior însă. constând în favorizarea infractorului. în cazul acestora sancţiunea fiind diminuată în ceea ce priveşte maximul acesteia. acestuia nu i-au mai fost imputabile faptele deoarece fişa postului pe care îl ocupa nu prevedea atribuţii exprese de control operativ şi preventiv.de Apel Oradea. care să nu aibă una dintre aceste calităţi. 44 . săvârşit printr-o omisiune.Pen. instigatorii şi complicii putând fi simple persoane.Loghin. nr. 2002. Curtea de Apel Bucureşti.. ca subiect pasiv general statul. căruia i se 79 80 O.p. dec. în „Culegere de practică judiciară în materie penală 2000”.pen. care a fost prejudiciată prin comiterea faptei de către agent. fără a achita manopera şi folosind piesele de schimb ale unităţii 79. Fapte care au fost reţinute de-alungul timpului ca fiind infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice putem prezenta cu titlu exemplificativ ca fiind : fapta conducătorului auto profesionist care face transporturi clandestine cu autovehicului unităţii obţinând venituri necuvenite şi cauzând daune instituţiei . în aceeaşi cauză a fost învinuit şi directorul economic al societăţii private pentru ca nu a stopat atitudinea inculpatului. de Apel Bucureşti. de către majoritatea autorilor. op.598/2000. De asemenea. accentuând astfel blocajul financiar al unităţii. ed.Pen. 147.nr. p. 145 C. fiindu-i cauzată o tulburare însemnată a activităţii sau o pagubă patrimoniului. Se menţionează şi în cadrul acestei infracţiuni.

145 C. 83 I. 85 Curtea Constituţională.2. el fiind titular al valorii sociale apărate.89-92. Dec. Ciuncan. în „Dreptul”. 86 Gh. reglementând neglijenţa în serviciu. de răspundere juridică. aceasta fiind mai mică. 11/2002. punctul 4.Munteanu. Au existat anumite discuţii în literatura de specialitate asupra conţinutului prevederilor de la art. 248 şi 249 din Codul Penal. în „Dreptul”. 76-78.Pen. 9/2000.Pen. 248 şi 249 C. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. p.175-192. 258 C. cum sunt răspunderea civilă. Comparaţii.aduce atingere prin săvârşirea faptei. administrativă sau disciplinară. în „Dreptul”. Unul dintre autori83. în „Revista de drept penal”. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art.248 şi 249 din Codul Penal I. de asemenea D. Un alt autor86 însă.Pen 82. susţine că deosebirea dintre proprietatea publică şi proprietatea privată nu prezintă interes pentru calificarea faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice. 6/2002.41 din Constituţie. prezintă soluţia instantei în cazul încadrării unei anumite fapte la art.248 şi 249 din Codul Penal I. Suntem de acord cu acest al doilea punct de vedere deoarece ni se pare normal ca art. p. p. nr. p.. legiuitorul neconsacrând un tratament juridic de protecţie specială mai riguros pentru bunurile ce formează proprietatea publică ci numai în ceea ce priveşte pedeaspa aplicabilă. nr. fiind în aceste condiţii prea lung şirul de interpretări pentru a se putea ajunge la o astfel de soluţie. 84 C. 249 C. susţine că subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute de art. 147 alin. nefiind cazul aici să facem diferenţierea între proprietatea publică şi cea privată a statului sau instituţiilor şi autorităţilor publice. conform definiţiei de la art. 45 .Turianu. nr. 82 V. 248 şi 249 în mod sigur ar fi menţionat-o expres.Pen. 1/2001. Revenire asupra unei dicuţii despre conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. în caz contrar operând celelalte forme. 9/2000. pot fi şi funcţionari. Abuz în serviciu. raportat la art. bazându-se şi pe o decizie a Curţii Constituţionale85.Pen. în „Dreptul” nr.Pen. 248 şi 249 C. dar în acest caz urmarea imediată a infracţiunii respective trebuie să privească persoane juridice dintre cele prevăzute la art. p. 248 şi 249 C. nr. reprezentată de bunul mers al activităţilor publice sau de stat. Probleme de drept penal şi procesual penal rezolvate în semestrul II al anului 2001 de Curtea de Apel Suceava. să se aplice şi atunci când paguba nu vizează bunurile proprietate publică ale subiectului pasiv ci cele din proprietatea privată. Nr. Punctul de vedere contrar acestuia84.116-131. Nu este vorba de aplicare în cauză. 178/1998.Pătulea. a art. Dacă legiuitorul ar fi dorit o astfel de diferenţiere şi în cadrul art. mai atenuate. 93-94. Josan.

şi în cazul celorlalţi functionari. Dacă fapta de abuz în serviciu.3. Curtea de Apel susţine că speţa discutată necesită îndeplinirea anumitor condiţii privitoare la subiectul activ şi pasiv. Aşadar. iar societatea prejudiciată nu face parte din cele prevăzute de art. prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu au produs pagube patrimoniului societăţii de 6. alte salarii. trebuie acceptat că textul face trimitere la cei aflaţi în serviciul altor societăţi. Dacă diferenţa de tratament sancţinator este explicabilă între funcţionarii publici şi funcţionari.Pen.14 46 . 258 se poate comite şi de simplii funcţionari. casând hotărârea Tribunalului şi menţinând sentinţa iniţială a Judecătoriei. condiţii care se regăsesc şi în cazul abuzului în serviciu.Pen. Aşadar.800 RON. se vor aplica art. Condiţiile laturii obiective sunt aceleaşi ca şi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 145. nu se justifică diferenţierea între protecţia propietăţii publice şi private.Inculpaţii în calitate de gestionari la o societate comercială. ar trebui să fie negativ. iar răspunsul la întrebarea ridicată în doctrină : dacă subiectul pasiv trebuie să fie organ de stat. 145 C. cu motivarea că cei doi inculpaţi nu aveau calitatea de funcţionari publici. Latura obiectivă a infracţiunii. Curtea de Apel însă a admis recursul. instituţie de stat sau alt organ de la art.000 şi 1. întrucât acestea nu pot avea decât funcţionari publici. care priveşte urmarea ce trebuie să se producă. În motivarea soluţiei. Tribunalul a admis apelurile dispunând achitarea. iar acestea au fost tratate într-un alt subcapitol al prezentei lucrări87. 248 şi 249 C. condiţiile laturii obiective sunt : • A) Actul de executare al agentului trebuie să constea în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui defectuoasă. adică cea de-a treia condiţie.3 Latura obiectivă a infracţiunii. care trebuie să fie aceeaşi. Vom analiza totuşi aspectele care se diferenţiază de cele deja analizate. p. 145 C. datorită faptului că functionarii publici au un alt statut. alte atribuţii de serviciu şi deci alte consecinţe pentru încalcarea acestora. în afara celor prevăzute de art. 87 supra 2.Pen. 4. potrivit art.

specific acestei infracţiunii faţă de cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este urmarea produsă de conduita agentului. Tulburarea adusă bunului mers constă de fapt. 154 sau să cauzeze o pagubă patrimoniului instituţiei. care va atrage aplicarea de sancţiuni disciplinare. constând în neîndeplinirea unui act. În lipsa îndeplinirii acestei condiţii nu poate fi vorba despre existenţa acestei infracţiuni.Pen. Diferit este şi faptul că textul de lege menţionează aici două posibile urmări. Această inacţiune sau acţiune. pentru reţinerea infracţiunii fiind suficientă producerea unei singure urmări dintre cele prevăzute de textul art. fie printr-o acţiune. enumerându-le în mod alternativ şi nu cumulativ. op. într-o atingere adusă bunei funcţionări a activităţii unei unităţi afectând astfel funcţionarea normală a acesteia.143. Aceasta reprezintă şi o caracteristică importantă a infracţiunii de abuz în serviciu.246 C.Pen. Aşadar. Termenul de “act” va avea acelaşi înţeles ca şi în cazul infracţiunii de la art. • C) Fapta funcţionarului trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi la care se referă art. în sensul de operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în cadrul exercitării îndatoririlor sale de serviciu. poate îmbrăca forme dintre cele mai diverse.cit.p. În momentul săvârşirii faptei agentul trebuie să se afle în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau fapta să fie în legatură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. şi anume : faptul că activitatea infracţională poate fi comisă numai datorită situaţiei de serviciu în care se află funcţionarul 88.248 C. Tulburarea însă trebuie să fie de o anumită gravitate pentru a putea fi considerată ca fiind „însemnată”. constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act. • B) Acest comportament al funcţionarului trebuie să se realizeze în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. 47 .Moldovan.Abuzul în serviciu contra intereselor publice se poate realiza fie printr-o inacţiune. Compentenţa în analizarea unei tulburări ca fiind suficient de însemnate pentru a 88 L. Dacă fapta va determina doar o tulburare neînsemnată se va reţine săvârşirea unei abateri disciplinare.

Pen. S. 89 90 O. în cuprinsul laturii obiective.255.Loghin. pe baza probelor administrate în cauză89.Bogdan. Existenţa sau inexistenţa unei pagube suficiente ca să atragă reţinerea infracţiunii. op. Alături de aceste condiţii trebuie ca. în cazul producerii unei tulburări se constată şi producerea unei pagube. trebuie să fie de o anumită însemnătate şi să fie efectivă. op.atrage aplicarea sancţiunilor penale. Producerea unei tulburări bunului mers al activităţii instituţiei nu presupune în mod obligatoriu şi producerea unei pagube în patrimoniul acesteia. Tulburarea produsă trebuie să fie reală. 48 .p. determinată şi constatabilă90. În cazul existenţei ambelor urmări ca urmare a săvârşirii acţiunii sau inacţiunii de către agent. mai mult sau mai puţin însemnate. Această pagubă. De regulă însă. În al doilea rând. dar poate să existe o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii chiar dacă nu se reţine producerea niciunei pagube în patrimoniul acesteia. Cauzarea unei pagube patrimoniului instituţiei presupune lezarea acestuia.cit. tulburarea trebuie să aibă anumite caracteristici în vederea posibilităţii reţinerii ei ca element al laturii obiective. să regăsim şi legătura de cauzalitate între inacţiunea sau acţiunea funcţionarului şi producerea uneia sau ambelor urmări prevăzute de textul incriminator. adică să aibă o anumită valoare şi să întrunească valoarea minimă de pericol social necesară pentru ca fapta să poată constitui infracţiune şi nu doar o abatere disciplinară. 386. pentru ca fapta să constituie o infracţiune. nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări ori producerea doar a unei stări de pericol pentru a se putea întruni cerinţele laturii obiective. neproducerea perjudiciului excluzând aplicabilitatea art. revine instanţei de judecată.p. efectivă.248 C. Totuşi. se apreciază de către instanţa de judecată în funcţie de fiecare caz în parte.Toader. în patrimoniul instituţiei.cit. T. În cazul unei pagube neînsemnate. şi anume : trebuie să fie reală. tulburarea trebuie să fie efectivă. nu va exista un concurs de infracţiuni ci se va ţine cont de acest aspect în cadrul individualizării judiciare a pedepsei. crearea unui prejudiciu material ca urmare a acţiunii sau a inacţiunii agentului. fapta nu va prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni şi va atrage eventual calificarea ei ca fiind o abatere disciplinară.

248 C.Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se aseamănă cu cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Pen. este caracterul de subsidiaritate al acestor infracţiuni. op. reglementând infracţiunea de neglijenţă în serviciu91. producerea urmărilor prevăzute de lege. p.4. prin care determină producerea uneia sau a ambelor urmări. Termenul folosit de lege implică cunoaşterea de către agent a faptului că prin acţiunea sau inacţiunea sa. consecinţele pe care le produc şi subiectul pasiv al infracţiunii. Specific însă. urmăreşte. deosebindu-se totuşi prin natura relaţiilor sociale ocrotite. să aibă loc „cu ştiinţă”. legiuitorul a încadrat în cuprinsul textul art. Dacă fapta este săvârşită din culpă. asemănător cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în condiţiile în care şi celelalte cerinţe sunt îndeplinite.Loghin.Pen. sau numai acceptă. Pe de altă patre se aseamană cu infracţiunea de neglijenţa în serviciu. în cazul celei eventuale.cit. în cazul intenţiei directe. Latura subiectivă a infracţiunii. T. Pentru a elimina orice dubiu în ceea ce priveşte modalitatea de vinovăţie cu care se comite fapta.. ea nu va putea atrage încadrarea ei la infracţiunea de abuz în serviciu ci. cum este prevăzut în situaţia abuzului în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 4. cerinţa ca inacţiunea sau acţiunea funcţionarului. 249 C. fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice se comite cu intenţie directă sau indirectă (eventuală). Latura subiectivă a abuzului în serviciu contra intereselor publice nu include vreun mobil sau scop special. şi asemănător cu abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. 91 O. 49 .Toader.387. fapta va putea fi incadrată în cuprinsul art. de care se deosebeşte doar în ceea ce priveşte elementul subiectiv. Din punctul de vedere al laturii subiective. ca atribuţii ale sale de serviciu îndeplinite necorespunzător.

Boroi. În cazul săvârşirii faptei în formă omisivă.cit. urmările care trebuie să se producă fiind explicit prevăzute de textul legii. şi anume.255. Au existat discuţii în doctrină cu privire la situaţia în care inculpatul.Pen.4. care 92 93 G. dar au existat păreri care considereau fapta o unitate naturală. iar cu intenţie nu l-a dus la îndeplinire.Bogdan.Munteanu. Nu vor fi sancţionate de lege nici actele pregătitoare. în „Revista Română de Drept”. efectiv. prin neîndeplinirea unui act. tulburarea însemnată a bunul mers al unui organ sau instituţie. având calitatea de şofer la o unitate de stat. Tentativa la această infracţiune. op. Sancţiunea aplicabilă în urma săvârşirii acestei infracţiunii constă în pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.113-116.5. Trebuie avut în vedere şi aici art. atunci când are loc. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti săvârşită prin acte repetate. conform art.258 C. În cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice săvârşit prin omisiune infracţiunea se consumă instantaneu.A. 1 /1987. p. Instanţa a apreciat că este cazul unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată. în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. însă nu este sancţionată de lege.cit. atunci când expiră termenul în care funcţionarul trebuia să săvârşească un anumit act. depăşindu-şi atribuţiile de serviciu.269. p. repetă acţiunea sau inacţiunea la diferite intervale de timp.Nistoreanu. sau la producerea concretă a pagubei în patrimoniul instituţiei 92. op.. nr. 50 . Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.248 va fi pedepsită doar forma consumată a infracţiunii. Consumarea va avea loc numai în momentul producerii efective a rezultatului cerut. a efectuat un număr de 12 transporturi cu autovehiculul unităţii prejudiciind astfel instituţia si procurând avantaje materiale unui terţ93.p. ca şi în cazul celorlalte două deja discutate. prin îndeplinirea defectuoasă a unui act. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de rezultat. A. I. tentativa nu va fi posibilă. atunci când făptuitorul. Abuzul în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârşit şi în formă continuă. este posibilă doar în cazul săvârşirii faptei în modalitate comisivă. În formă continuă. infracţiunea se epuizează în momentul producerii ultimei urmări prevăzute de lege. S.

Papadopol. ed.Fodor. Drept penal.Kahane.volII.Roşca. 248.Oancea. R. conform definiţiei de la art. Vol. Partea specială. 1977.AllBeck.Pavel. în cazul în care autor este un funcţionar. Ştiinţifică şi enciclopedică. T.Dongoroz. Bucureşti.Daneş. 147 (2) C. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. I.Lucinescu. 1975. Partea speciala. Aşadar. N.Vasiliu. reprezentând maximul redus cu o treime. în cazul în care fapta este săvârşită de un funcţionar. II. 2003. Gh.Iliescu. sancţiunea se va regăsi între limitele impuse de textul art.Antoniu. S. Universităţii Babeş-Bolyai ClujNapoca. Bucureşti. Facultatea de Drept. repezentând minimul special şi 3 ani şi 4 luni. ed.Pen. G. Stoica. BIBLIOGRAFIE • V. D. D. C-tin Bulai. Ed. I. O. Codul penal comentat si adnotat. în cazul în care fapta este săvârşită de către un funcţionar public. V. Academiei Române.Dărângă.Stănoiu.prevede reducerea maximului special al pedepsei cu o treime. V. S. • • 51 . ed.Popescu. D. pedeapsa închisorii aplicabilă se va situa între 6 luni.

Bogdan.Partea specială. H. Cluj-Napoca.în „Revista de drept penal”. Paris. L. Ed.Vasiu.Nistoreanu.Sfera Juridică.„funcţionar” şi „înscris oficial”. nr. Consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 1983. Dalloz.Gattegno. Partea specială. C.111-114.Petcu. Bucuresti. Didactică si Pedagogică. p. 2004.Dărângă. Drept penal român. Noţiunea de funcţionar. ed. 2006. Bucureşti. Drept penal. 2001. în „Dreptul”.Dumitru. Filipas.Diaconescu.• • O. Drept penal român. în „Justiţia nouă”. Drept penal. Parte speciala.Streteanu. Gh. Ed. 6/2002. nr. 2003. Staiu. Rosetti.Mitrache. Partea generală. 1976.în „Dreptul”. Droit penal special.Moldovan. Bucuresti.XIII. nr. Drept penal. „funcţionar public”. I. Drept penal. Controverse. ed. Cluj-Napoca. A. • • • • • • • • • • • • • 52 .Mitrache. Ed. Universul Juridic. Casa de editură Sanşa. Bucureşti. Noţiunea de funcţionar. Parte specială. I. Despre infracţiunea de abuz în serviciu.2001. nr 3/2001. Cu privire la înţelesul termenilor de : „public”. în Studia UBB. I.I.Boroi. ed.Loghin.Toader. ed. 2002. C-tin. O. F.Loghin. Bucuresti.vol. 6/1997. ed All Beck. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. Bucureşti.Grigorovici. nr.Partea specială. P. G. S.66-68. 2003. Partea generală. Consideraţii privitoare la infracţiunea de abuz în serviciu. în „Revista de drept penal”. 4/2003 G. A. nr.2/1962. T. p. vol I. 4e edition. I.Cudritescu Pila. Accent. 1968. Drept penal. Stiinţifică şi Enciclopedică.

în „Dreptul”.A. 9/2000. 248 şi 249 din Codul Penal. Despre caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. • • • • • • • • • • • 53 . nr. 9/1958. în „Justiţia nouă”. în „Revista de drept penal”.Manoliu.Rădulescu.248 şi 249 din Codul Penal I. Discuţii în legătură cu diferenţa ce trebuie făcută între infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor obşteşti. în „Legalitatea populară”. P. Diferenţierea infracţiunii de luare de mită de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti. p. Comentariu la O. Colectiv.Turianu. Abuzul în serviciu .8992.Bogdan. C. N. în „Dreptul”. V. p. nr. Modificările aduse părţii speciale a Codului penal de Legea nr.278/2006. nr. 9/2000. nr. 6/1953. I.• • D.p. 1/1989. nr.Hogaş. nr. în „Dreptul”. Ciuncan. Sancţionarea tuturor formelor de discriminare.116-131.248 şi 249 din Codul Penal II.9394. Abuz în serviciu. Infracţiuni de serviciu. p. în „Legalitatea populară”. 3/2006. p. nr.Grădisteanu. V. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. p. în Revista „Altera” nr.7/1990. 4/1960.Ţugui. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006. Comparaţii. 76-78.p.Haller.Rădulescu. I. M. în „Revista de drept penal”. în „Dreptul” nr. I.Streteanu.11-42. M.Pahonţu.htm S.I.Petrovici.G.15/2000 sau la http://www.Rădulescu. nr. în „Caietele de drept penal”.Pătulea. Ultimele modificări aduse Codului Penal în legătură cu infracţiunile contra avutului obştesc şi infracţiunile de serviciu.O. V. nr. 3/2001. 11/2002.Munteanu.ro/HRO/articole/tutdisc. D. I. 106-109. p. Despre caracterul subsidiar al infracţiunilor de abuz în serviciu. în „Caietele de drept penal”. în „Dreptul”. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art.808-812. F. nr. 1/2001.68-85. 137/2000 şi Protocolul 12 la CEDO.proeuropa. Revenire asupra unei dicuţii despre conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. nr.3/2006.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti săvârşită prin acte repetate.113-116. 7/1997. p. Culegere de practică judiciară în materie penală pentru anul 2000 .Munteanu. Rosetti. în raport cu prevederile art 215¹ Cod Penal şi art.A. 1 din Legea nr. p.Grigore. 147 Cod Penal.• M. nr.22/1969.în „Dreptul”. în „Revista Română de Drept”. Curtea de Apel Bucureşti. • • 54 . I.66-68. 2002. Bucureşti. ed. 1 /1987. Noţiunile de „funcţionar publi”c şi „funcţionar” definite de art. nr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->