Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGLNICEANU IAI DREPT

Vizaru Ionu , Minea Lucian Ionut Anul II, Modul A

CUPRINS
I. Rolul si evolutia fiscalitatii in Muntenia si Moldova pana la aparitia Regulamentelor Organice (1831-1832) II. Rolul fiscalitatii si al controlului fiscal in perioada dintre Regulamentele organice (1831-1832) si Conventia de la Paris (1858) III. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada cuprinsa intre domnia lui Alexandru Ioan Cuza si primul razboi mondial IV. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada dintre cele doua razboaie mondiale (1919-1940) V. Fiscalitatea in perioada 1941-1948 VI. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada 1948-1989 VII.Constitutia din 1991, astfel cum a fost revizuita in 2003 CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

I. Rolul si evolutia fiscalitatii in Muntenia si Moldova pana la aparitia Regulamentelor Organice (1831-1832)

Primul impozit perceput pe teritoriul tarii noastre au fost taxele vamale care dateaza din secolul al XIII-lea, si care a folosit ca mijloc de a strange bani pentru voievozi. Incepand cu secolul al XIV-lea, pe langa taxele vamale s-a introdus dijma in natura (o masura din zece). In secolul al XV-lea apare birul ca un impozit in bani care constituie singurul venit al visteriei. Birul era o dare personala pe cap de locuitor, perceputa in raport cu posibilitatea de plata a contribuabilului. Plata birului era suportata de catre marea masa a populatiei. Sistemul dupa care se realiza constatarea si repartizarea impozitelor era cisluirea,adica stabilirea impozitului pe fiecare persoana care se realiza de catre obstea statutului in functie de avere. Impozitul calculat se repartiza pe comune, iar conducerea acestora il defalca pe familii si apoi pe locuitor. Deci, in secolul al XV-lea coexistau taxele vamale, dijma si birul. Pentru perceperea impozitului in secolul al XVII-lea (in timpul domniei lui Duca Voda 1673-1678) existau slujbasi (neoficiali) insarcinati cu strangerea birului (birari). In anul 1870 birul se transforma in rupta. In continuare apar si se dezvolta si alte dari in natura care coexista cu taxele vamale. Se fixeaza pentru prima data suma de plata si termenul de plata (exigibilitatea) fara prea mare aplicabilitate practica, pentru ca, in acelasi timp se mentinea si vechiul sistem de impunere (de catre birieri) si sistemul de percepere (prin birari). La mijlocul secolului al XVIII-lea, este introdusa o dare directa din sferturi (civerturi) care constituia un impozit personal (capitatia) platibil in patru sferturi trimestriale.

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/PRINCIPALELE-ETAPE-DIN-ISTORIA33547.php. In 1750 au luat fiinta registrele pentru socotelile visteriei.

Prima incercare de asezare si percepere a impozitelor a constituit-o reforma lui Constantin Mavrocordat din 1793. Partea cea mai importanta a acestei reforme o reprezinta transformarea impozitului direct numit capitatiune intr-unul de cotitate. Totodata s-a prevazut masura ca toti contribuabilii sa cunoasca anticipat ce dari si in ce cuantum aveau obligatia sa plateasca. Reforma lui Constantin Mavrocordat a urmarit sa aplice principiile generalitatii; proportionalitatii si raspunderii fata de fisc, principii care se regasesc si in legislatia fiscala din epoca moderna. Punctul slab al acestei reforme consta in faptul ca ea nu a atins privilegiile boierilor. Aceasta perioada nu avea stabilite reguli de verificare a modului de intrebuintare a banilor stransi de la populatie ceea ce a permis ca inegalitatea din plan social sa se mentina in continuare si in plan fiscal.

II. Rolul fiscalitatii si al controlului fiscal in perioada dintre Regulamentele organice (1831-1832) si Conventia de la Paris (1858)

In perioada care a urmat Regulamentelor Organice (1831-1832) si Conventiei de la Paris (1858) fiscalitatea romaneasca a avut trei momente importante si anume: a) b) c) - in 1832 s-a pus in practica sistemul de impozite infiintat de Regulamentele - in 1859 au fost supuse impozitarii toate clasele sociale, inclusiv propietatea - in 1874 s-a accentuat tendinta catre impozitele indirecte; Organice; funciara; Regulamentele Organice ale Munteniei si Moldovei (1831-1832) asa cum mentiona intru-una din lucrarile sale M.Malinschi, au insemnat trecerea de la sistemul financiar si fiscal bizantino-feudal format pana atunci, la sistemul de bugete regulate, bazate pe venituri stranse si administrate dupa anumite reguli stabilie de stat. Regulamentele Organice au reglementat un nou regim fiscal, a statuat egalitatea tuturor cetatenilor inaintea impozitelor, a prevazut ca impozitul sa fie determinat si nu arbitrat si sa fie platit la anumite scadente. Deasemeni, prin Regulamentele Organice s-a stabilit ca suma si data de plata a darilor sa fie cunoscute anticipat de catre contribuabil. Contributii ale Regulamentelor Organice, in domeniul finantelor si fiscalitatii: a facut prima unificare fiscala a tarilor romanesti, inaintea unificarii politice (Moldova si Muntenia);

a introdus ordinea in finante; a fixat darile si celelalte venituri comparativ cu volumul cheltuielilor; a pus la temelia sistemului fiscal principii de fiscalitate care sunt valabile si s-a infiintat un sistem unitar de inregistrare a operatiunilor de incasari si plati; a infiintat Controlul Obstesc in Muntenia si Statul Administrativ in Moldova, care se desfiinteaza privilegiile de clasa, toti romanii fiind egali in fata legii; asezarea contribuabililor in functie de avere. III. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada cuprinsa intre

astazi; -

cercetau amanuntit operatiile efectuate de functionari;

domnia lui Alexandru Ioan Cuza si primul razboi mondial In anul 1860 este promulgat primul regulament al contabilitatii publice, care a introdus ordine in finantele publice si a facilitat realizarea controlului acestora; organele de control mentionate mai sus obliga ministrii sa prezinte in fiecare sesiune raportul operatiunilor efectuate in anul precedent bazate pe acte justificative. In anul 1862 a fost creat Serviciul Inspectiei Generale de Finante in subordinea Ministerului Finantelor, care avea misiunea de a sesiza neregulile in executarea operatiunilor financiare. In anul 1863 au fost tiparite instructiunile pentru aplicarea legilor de atunci denumite Condica Contributiilor Directe; La 24 ianuarie 1864 se infiinteaza un organism specializat si independent denumit Inalte Curte de Conturi. Acest organism, avea sarcina de a pregati lucrarile controlului legislativ asupra finantelor publice. Totodata s-a statuat o separatie a controlului, respectiv a aparut controlul puteii executive, controlul jurisidictional al Inaltei Curti de Conturi si controlul exercitat de organul legislativ. In anul 1864 a aparut si Codul controlorilor care continea norme si instructiuni pentru controlorii generali, controlorii de districte, controlorii de oocoale si ajutorii de controlori; s-a stabilit ca impozitele sa fie incasate de catre perceptori ajutati de agenti. O noua faza de evolutie apare in anul 1866 cand Carol de Hohenzollern ordona reforma impozitelor cu scopul de a ameliora situatia financiara a tarii. Printre masurile luate in cadrul acestei noi reforme mentionim:

In anul 1871 apare Legea pentru contributiunile directe, care cuprinde norme pentru consttatarea si percepere a impopzitelor, desfiintandu-se Corpul Controlorilor si infiintandu-se Consiliile Comunale; In 1877 apare Legea pentru Recesamantul Contributiilor Directe si Legea de Urmarire care cuprindea gradele de urmarire, privilegiile statutului si prescriptia; In anul 1882 s-a introdus Carnetul Contribuabilului si a aparut prima Lege de Organizare a Ministerului Finantelor; In 1887 este votata Legea pentru Organizarea Administratiei Financiare a Statutului, pe baza careia s-au infiintat administratiile financiare. In anul 1910 E.Costiniu propune o noua reforma fiscala prin care se urmarea impunerea tuturor veniturilor, introducandu-se un impozit pe venit unic si progresiv. Aceasta reforma avea o tendinta de simplificare a legislatiei fiscale si de crestere a veniturilor statutului pe masura cresterii avutului personal; In anul 1917, Vintila Bratianu a prezentat un raport privind executia bugetului, prin care propunerea introducerea impoitului progresiv asupra venitului, din care o cota parte sa fie alocata administratiei locale.

IV. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada dintre cele doua razboaie mondiale (1919-1940) In perioada interbelica 1919-1940, cand accesiunea economica a tarii a inregistrat cresteri semnificative a fost necesar sa se ia masuri si in domeniul financiar-fiscal. Respectarea economica s-a concretizat in cresteri in domeniile de exploatare a serviciilor publice de transport si de comunicatii, care au condus la cre=terea veniturilor bugetare; In anul 1921, Nicolae Titulescu (Ministru de Finante), inspirat din legislatia financiara a statelor dezvoltate a propus Unificarea sistemelor fiscale din provinciile romane=ti si introducerea principiilor de impunere a venitului efectiv realizat in baza declaratiei contribuabilului, discriminarea sistemelor de cote dupa natura veniturilor realizate si principiul de introducerea impoitului pe venitul global.

Au fost propuse si adoptate in Parlament Legea contributiilor directe, Legea privind impozitul progresiv pe avere si pe imbogatirea din timpul razboiului, Legea privind impozitul asupra luxului si cifrei de afaceri si Legea privind impozitul progresiv pe succesiuni. Incepand cu anul 1923, Vintila Bratianu, pune in aplicare noua Lege a contributiilor directe care prevedea impunerea veniturilor reale realizate de pesoanele fizice, cu cote mai mici decat cele prevazute in legea lui N.Titulescu. Deasemeni, tot din anul 1923, impozitul pe venitul global se aseaza asupra intregului venit al contribuabililor. In anul 1937 se desfiinteaza impozitul global progresiv, introducandu-se in locul lui un impozit suplimentar adaugat, la fiecare impozit elementar in parte numit supracota. Incepand cu anul 1923 aparatul fiscal (organe de constatare si percepere) au suferit modificari in scopul constatarii intregii mase impozabile si pentru micsorarea evaziunii fiscale; Prin Constitutia din anul 1923, s-a instituit controlul financiar preventiv in sarcina Curtii de Conturi asupra deciziilor ordonatorilor principali de alocatii bugetare; Incepand cu anul 19929, se introduce prin Legea contabilitatii, obligativitatea introducerii evidentei in partida dubla, la administratiile publice si se face diferentierea intre contabili si manuitori de valori materiale si banesti, ceea ce usureaza determinarea raspunderilor in caz de frauda. La data de 25 decembrie 1929 a fost adoptata Legea pentru reprimarea evaziunii fiscale la contributiile directe. La inceputul anului 1935 a intrat in vigoare Regulamentul de servicii si organizare a Garzii Financiare. Printre sarcinile principale Garda Financiara avea misiunea de prevenire a pagubelor, a abuzurilor si a abaterilor fiscale de orice fel, confiscarea si sigilarea obiectelor sau produselor, strangerea informatiilor si probelor asupra modului in care sunt aplicate legile fiscale etc. Totodata, Garda Finaniara avea atributii de control asupra bilanturilor contabile, descarcarea de gestiune si de control asupra veniurilor statutului. In anii 1933-1934 s-a realizat o importanta reforma fiscala prin includerea in sistemul financiar al statului a unor persoane cu pregatire universitara de specialitate.
Niculeasa Madalin Irinel , Summa Fiscalis tratat de drept fiscal si financiar public , Editura Universul juridic, Bucureti, 2011.p.77

Aparatul fiscal, constituit ca mai sus, cuprinde: Administratii financiare care aveau 1-3 administratii pe judet in functie de marimea acestora (administratii financiare de constatare mixte, de incasare si plati si de constatare indirecta); inspectorate regionale, care aveau in subordine administratiile financiare din 1-4 judete, Inspectorate generale, care cuprindeau inspectoratele regionale si Directorate regionale, care cuprindeau mai multe inspectorate regionale. V. Fiscalitatea in perioada 1941-1948 In anul 1941, are loc o noua organizare administrativ-fiscala, care nu a afectat prea mult organizarea care exista pana atunci. In perioada razboiului insa impozitele directe au suferit restructurari radicale, iar sursa de baza a bugetului continua sa fie impozitele indirecte.

VI. Rolul fiscalitatii si a controlului fiscal in perioada 1948-1989 Scopul principal al politicii fiscale din perioada 1949-1989, a urmarit trei obiective: a) b) c) lichidarea ramasitelor oranduirii precedente cu ajutorul impozitelor si taxelor. impozitarea a avut un accent mai mare asupra veniturilor provenite din diminuarea rolului sistemului fiscal in cadrul policiii fiscale.

proprietatile care nu apartineanu statului. In luna noiembrie 1948, Inalta Curte de Conturi a fost desfiintata, iar competentele si obligatiile sale au fost preluate de alte organisme, dintre care mentionam: a) b) In luna decembrie 1948 se infiinteaza Directii de control financiar intern in Atributiile controlului preventiv au trecut in domeniul contabilitatii. ministere, organizatii centrale, intreprinderi si institii centrale si locale; Tot in anul 1948 a fost desfiintata Garda Financiara, iar atributiile ei de control au fost preluate de Militia economica. In luna septembrie 1949 a fost infiintata Comisia Controlului de Stat,care a functionat pana la inceputul anului 1960. In perioada 1950-1958 s-au adus modificari privind activitatile organelor de control ale Ministerului Finantelor si asupra activitatii controlului financiar intern.

In anul 1972 a fost infiintat Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activitatii Economice si Sociale. In anul 1973 a fost infiintata Curtea Superioara de Control Financiar,iar in 1974 se emite o noua reglementare privind organizarea si desfasurarea controlului financiar preventiv.

VII.Constitutia din 1991, astfel cum a fost revizuita in 2003

In constitutia Romaniei de la 1991 se precizeaza ca cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege in situatii exceptionale. Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene in limitele si in conditiile legii. Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc in conditiile legii numai potrivit destinatiei acestora. Au fost adoptate numeroase acte normative ce reglementeaza fiscalitatea precum : H.G 52 din 18 ianuarie 1991 privind impozitul pe salarii, H.G. nr 779 din 15 noiembrie 1991 privind impozitul pe circulatia marfurilor si accizele , Legea nr 27 din 17 mai 1994 privind impozitele si taxele locale, O.G nr 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit etc. . Dintre aceste acte normative cel mai important act normativ fiind Codul Fiscal care a fost adoptat de catre Parlament prin legea nr 571 din 22 decembrie 2003 care contine o veritabila reforma legislativa in domeniul fiscal sub cel putin doua aspecte : 1. Din punct de vedere al tehnicii legislative acest act normativ comprima intreaga legislatie in materie fiscala intr-un singur act normativ 2. Din punct de vedere al solutiilor legislative propuse acest act normativ imprumuta foarte multe solutii legislative din dreptul comunitar.
Niculeasa Madalin Irinel , Summa Fiscalis tratat de drept fiscal si financiar public , Editura Universul juridic, Bucureti, 2011.p.97

Cu privire la cel din urma aspect consideram ca eficacitatea solutiilor propuse de codul fiscal trebuie sa fie confirmata de catre realitatile economice romanesti.

Concluzii: Vazand cat de mult a evoluat fiscalitatea in Romania de-a lungul timpului , pornind de la primul impozit perceput pe teritoriul tarii noastre , care au fost taxele vamale ce dateaza din secolul al XIII-lea, impozit ce a folosit ca mijloc de a strange bani pentru voievozi, si pana la constitutia din 1991 revizuita in 2003 ,constitutie ce este si astazi in vigoare , putem constata ca aceste valuri de schimbari nu au fost neaparat cele mai benefice pentru tara noastra , dat si fiind faptul ca Romaniia nu se bucura de o economie prospera si nici de cei mai multumiti cetateni , ci din contra suntem printre codasele europei . Acest lucru nu poate decat sa ne puna multe semne de intrebare asupra urmatoarelor hotarari in ceea ce priveste fiscalitatea romana si sa atraga o doza mare de scepticism in ceea ce priveste evolutia tarii .

BIBLIOGRAFIE: 1. Niculeasa Madalin Irinel , Summa Fiscalis tratat de drept fiscal si financiar public, Editura Universul juridic, Bucureti, 2011. 2. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/PRINCIPALELE-ETAPEDIN-ISTORIA33547.php. 3. Ni, Nelu, Drept financiar i fiscal, Editura Tipo Moldova, Iai, 2010.