1. Ce sunt reelele de calculatoare: Vom defini noiunea de reea de calculatoare ca o colecie de calculatoare interconectate (capabile s comunice ntre ele).

ntr-o retea, calculatoarele pot fi conectate prin: 1. cablu de cupru 2. fibra optica 3. radiatii infrarosii 4. microunde 5. sateliti de comunicatii La nceput, principalul avantaj al reelelor era partajarea resurselor, att logice, ct i fizice. 1. Partajarea resurselor logice asigur accesul utilizatorilor reelei la programele i datele disponibile pe reea, indiferent de locul n care sunt stocate acestea. 2. Prin partajarea resurselor fizice, utilizatorii reelei pot avea acces n comun la acelai echipament.

Aceast tehnologie, numit interconectare [internetworking], permite adaptarea a numeroase i diferite tehnologii hardware, oferind o modalitate de interconectare a unor reele eterogene i stabilirea unei mulimi coerente i nu prea numeroase de convenii de comunicare. Tehnologia interconectrii de reele - ce conduce la obinerea de inter-reele (numite generic internet) ascunde detaliile hardware ale reelelor interconectate i permite calculatoarelor s comunice independent de conexiunile din reeaua fizic din care fac parte.

3. Conceptul de retea Reeaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde), in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date, fiiere), asociate calculatoarelor din retea. In general, toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune, printre acestea sunt urmatoarele:

Servere - Calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei. Clieni - Calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru) care acceseaza resursele partajate in retea de un server.

Mediu de comunicaie - Modul si elementele in care sunt conectate calculatoarele in retea.

Date partajate - Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea. Imprimante sau alte periferice partajate Resurse - Fisiere si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

4. Tipuri de reele de calculatoare A.In functie de raspndirea geografica, implicit de dimensiuni, retelele se clasifica in: Reele locale (LAN) lucreaza la nivelul unei cladiri sau al unui grup de cladiri avnd distanta intre statiile de lucru de 10 1000 m Reele metropolitane (MAN) lucreaza la nivelul unui oras. Reele teritoriale (WAN) - lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial avnd distanta intre statiile de lucru de ordinul miilor de kilometrii. Retele publice (PDN) lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial si au acces la diverse retele locale, de exemplu: Internet (e-mail, WWW World Wide Web) Usenet si Eunet (posta electronica si circulatia stirilor) Csnet si Arpanet (cercetare stiintifica) Bitnet (informatii in diverse domenii) B. O alta clasificare este in functie de complexitatea organizarii retelei: a) Retele reale - care necesita la instalare si administrare prezenta unor specialisti. xemplu: reteaua NetWare a firmei Novell. b) Retele false - arata si lucreaza ca o retea, dar nu folosesc echipamente speciale de retea. c) Retelele peer sau peer-to-peer Se numesc retele intre egali intruct toate calculatoarele sunt tratate la fel, fara a se mai insista pe faptul ca unele sunt mai bune dect altele. d) Retele bazate pe server-(client/server) Retelele bazate pe server au devenit modelul standard pentru interconectarea in retea. Un server dedicat este un calculator care functioneaza doar ca server, nefiind folosit drept client sau statie de lucru.

5. Topologie proiectarea dispunerii in teren a retelei Termenul de topologie (structura), sau mai exact topologie de retea, se refera la dispunerea fizica in teren a calculatoarelor, a cablurilor si a celorlalte componente care alcatuiesc reteaua. Se mai pot folosi termenii: dispunere fizica, diagrama, harta. Topologia unei retele influenteaza direct performantele acesteia. Alegerea unei topologii in detrimentul alteia este influentata de: Tipul de echipament necesar

Caracteristicile echipamentului Extinderea retelei Modul in care este administrata reteaua Exista trei topologii standard de reea: a) Magistral (Bus) b) Stea (Star) c) Inel (Ring) a) Topologia de tip Magistrala (Bus) Aceasta topologie se mai numeste si magistrala liniara, fiind cea mai simpla si mai uzuala metoda de conectare a calculatoarelor in retea. b) Topologia de tip stea (Star) In topologia stea, calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita hub. Retelele cu topologie stea ofera si administrare centralizata. c) Topologia de tip inel (Ring) Topologia inel conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla.

Termenul de arhitectura de retea defineste structura globala a acesteia precum si toate componentele care o fac functionala, cum ar fi echipamentele hardware si softwareul de sistem. In prezent cele mai utilizate patru arhitecturi de retea sunt: 1. Ethernet 2. TokenRing 3. AppleTalk 4. ArcNet 1. Arhitectura de retea Ethernet este in acest moment cea mai populara arhitectura de retea. Caracteristici: Topologie traditionala: magistrala liniara Alte topologii: magistrala stea Metoda de acces: CSMA / CD Viteza de transfer: 10 Mbps sau 100 Mbps Tipul de cablu: coaxial gros, coaxial subtire, UTP Topologii Ethernet de 10 Mbps: 10BaseT, 10Base2, 10BaseS, 10Base FL. Topologii Ethernet mai mari de 10 Mbps: 100Base VG - Any LAN Ethernet 100Base X Ethernet (Fast Ethernet) 2. Arhitectura de retea Token Ring este versiunea IBM, care foloseste cablu torsadat, si care conecteaza calculatorul la retea prin intermediul unei prize legate la camera de cabluri, dispusa intr-o pozitie centrala. Caracteristici: Topologie inel cablat in stea Metoda de acces prin transferul jetonului Cablu torsadat ecranat (STR) sau neecranat (UTP) Viteze de transfer de 4 si 16 Mbps

Transmisie in banda 3. Arhitectura de retea AppleTalk este inclusa in sistemele de operare Macintosh, pentru grupuri mici de lucru.

Functiile de retea sunt integrate in calculatoarele Macintosh, ceea ce face ca retelele AppleTalk sa fie foarte simple in comparatie cu alte retele. 4. Arhitectura de retea ArcNet este o arhitectura simpla, ieftina si flexibila, destinata retelelor de dimensiunea unui grup de lucru. Primele placi ArcNet au aparut pe piata in 1983. O retea ArcNet poate avea o topologie magistrala stea sau magistrala. Servere i staii de lucru 1. Serverul de reea Serverul este acel calculator din retea care contine unitatile de disc, imprimanta sau alte resurse partajate. Serverele dedicate de retea dispun de multe resurse.
Sunt, in general, echipamente cu doua procesoare Intel Pentium II, cu frecventa variind intre 300 MHz si 1000 MHz, ROM - 128 MB, sistem de stocare a datelor in functie de necesitati, placa Ethernet cu rata de transfer 100 Mbps, hard disc de 4-10 GB.

2.Servere de fiiere i de tiprire Aceste servere administreaza accesul si folosirea de catre utilizatori a resurselor de tip fisier si imprimanta. Serverele de fisiere sunt folosite in general pentru stocarea datelor si a fisierelor. 3. Servere de aplicaii Aceste servere pun la dispozitia clientilor componenta server a aplicatiilor de tip client/server, precum si datele respective. De exemplu, serverele pastreaza baze de date.

4.Servere de pot electronic Aceste servere gestioneaza transferul de mesaje electronice intre utilizatorii retelei. 5. Servere de fax Aceste servere gestioneaza traficul de mesaje fax in/si dinspre retea, partajnd una sau mai multe placi de faxmodem. 6. Servere de comunicaii Aceste servere gestioneaza fluxul de date si mesaje email transmise intre reteaua serverului si alte retele, calculatoare mainframe sau utilizatori aflati la distanta, care folosesc modemuri si linii telefonice pentru a se conecta la server. 7. Servere de directoare Aceste servere permit utilizatorilor sa localizeze, sa stocheze si sa protejeze informatiile din retea. Windows NT Server combina calculatoarele in grupuri logice numite domenii, care permit accesul oricarui utilizator al retelei la orice resursa din retea. Statia de lucru (Workstation) Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit care lucreaza sub un sistem de operare (Windows, Dos, Unix, Linux etc.) si care este folosit de utilizatori obisnuiti. O statie de lucru are in configurare o placa de retea (NIC Netware Interface Card) care realizeaza interfata cu reteaua. Statia de lucru sau client este orice alt calculator dintr-o retea, care nu este server.

7. Componentele necesare construirii unei retele. Placi de retea. Cabluri de retea Caracteristicile si functiile principalelor componente ale unei retele: 1. Placa de retea (NIC - Network Interface Card) 2. Cabluri de retea 3. Cutia centrala a retelei (Hub) concentrator 4. Punte 5. Switch 6. Router (repartitor) 7. Modem 8. Transceiver 9. Terminator 10. Conector 1.1. Placi de retea (NIC - Network Interface Card) Placile de retea functioneaza ca interfata fizica intre calculator si cablu de retea. Ele sunt instalate intr-unul din sloturile de expansiune ale fiecarui calculator si server din retea. Rolul placii de retea este de a:

Pregati datele din calculator pentru a fi transmise prin cablu de retea Transmite datele catre alt calculator Controla fluxul de date intre calculator si cablul de retea Receptioneaza datele sosite prin cablu si le transforma in octeti

In termeni tehnici, o placa de retea contine: Circuitele hardware Programele firmware (rutine software pastrate in memorii protejate la scriere) CABLURI DE RETEA Majoritatea retelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri, care actioneaza ca mediu fizic de transmisie in retea, transportnd semnalele intre calculatoare (Fig. 1.)

Din fericire pentru utilizatori si proiectanti majoritatea tipurilor de retele folosesc doar trei mari categorii de cabluri: a) Coaxial b) Torsadat (twisted - pair) c) Fibra optica a) Cablul coaxial - consta dintr-un miez de cupru solid inconjurat de un invelis izolator, apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasa metalica si o camasa exterioara de protectie. Tipuri de cablu coaxial: a. subtire (thinet) b. gros (thicknet)

b) Cablul torsadat consta din doua fire de cupru izolate, rasucite unul imprejurul celuilalt. Tipuri: Neecranat Ecranat c) Cablu din fibra optica In acest tip de cablu, fibrele optice transporta semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. Fibrele optice sunt alcatuite dintr-un cilindru de sticla extrem de subtire, numit miez, inconjurat de un strat concentric de sticla numit armatura.

8. Componentele necesare construirii unei retele. Hub. Punti. Switch. Router Concentratorul este componenta centrala a unei retele cu topologie stea Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera si retransmite semnale, la fel ca si repetoarele.

Puntile reprezinta instrumente puternice de extindere si segmentare a unei retele. Ele sunt foarte frecvent utilizate in retelele care contin segmente dispersate pe zone mari, legate prin linii telefonice.

Switch - ul este un echipament ce se foloseste in retelele de trafic mare de date si poate gestiona mai multe legaturi deodata. Se comporta ca o punte multipla. Router (repartitor) O retea complexa necesita un dispozitiv care nu doar sa cunoasca adresa fiecarui segment, ci sa determine si cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local.

9. Protocoale de retea Protocoalele sunt reguli si proceduri de comunicare. Protocoalele de retea asigura asa-numitele servicii de conectari (client services). Acestea se ocupa cu informatiile de adresare si rutare, cu verificarea erorilor si cu cererile de retransmisie. De asemenea, protocoalele de retea definesc regulile de comunicatie in anumite medii de retea, cum ar fi Ethernet sau Token Ring. Intr-o retea, trebuie sa conlucreze mai multe protocoale pentru a asigura pregatirea, transferul, receptionarea si procesarea datelor. O stiva (suita) de protocoale este o combinatie de protocoale care functioneaza impreuna.

1. Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este o suita de protocoale standard, permitnd comunicarea intr-un mediu eterogen. 2. Protocolul NetBEUI este un protocol de nivel Transport, mic, rapid si eficient, livrat impreuna cu toate produsele de retea Microsoft. Calculatoarele transmitatoare i receptoare folosesc protocoalele pentru a: Fragmenta datele n pachete

Adaug pachetelor informa ii de adres Pregtesc pachetele n vederea transmisiei Preiau pachetele de pe cablu Copiaz i reasambleaz datele din pachete Transfer datele reasamblate n calculator Implementarea i dezinstalarea protocoalelor Protocoalele sunt implementate si dezinstalate aproximativ in acelasi mod ca si driverele. In functie de sistemul de operare folosit, protocoalele principale vor fi instalate automat, odata cu acesta.

10. Transmiterea datelor in retea Pentru ca mai multi utilizatori sa poata transmite simultan informatii in retea, datele trebuie fragmentate in unitati mici si mai usor de manevrat. Aceste unitati sunt numite "pachete" sau "cadre". Pachetele reprezinta unitatea de baza a comunicatiilor in retea.

Antetul contine: Un semnal de atentionare, care indica faptul ca se transmite un pachet de date Adresa sursa Adresa destinatie Datele reprezinta informatiile care se transmit. Aceasta componenta poate avea dimensiuni diferite, in functie de retea (512B - 4 KB). Postambul - depinde de protocolul utilizat. De obicei, contine o componenta de verificare a erorilor, numita CRC. Adresarea pachetelor Majoritatea pachetelor din retea sunt adresate unui anumit calculator. In afara de acest tip de adresare, mai poate fi folosita si o adresa de difuzare (broadcast), ceea ce inseamna ca pachetele sunt in atentia tuturor calculatoarelor din retea.

11. Modelul de referinta OSI

Modelul OSI (Open Systems Interconnection) propune o solutie de conectare a sistemelor deschise. El a fost elaborat de catre Organizatia Internationala de Standarde (ISO - International Standards Organization) intre 1977 si 1994. Modelul OSI/ISO este structurat pe sapte nivele ierarhice.

Cele sapte nivele propuse de modelul OSI/ISO sunt prezentate in figura: 7. Nivelul Aplicatie (Application Layer) se ocupa de interfata cu aplicatiile utilizator si transferul informational intre programe.

La acest nivel se defineste accesul aplicatilor la serviciile de retea si implicit comunicatia intre doua sau mai multe aplicatii.

Nivelul aplicatie gestioneaza fluxul informational, tratarea erorilor de comunicatie si accesul la nivelele inferioare.

6. Nivelul Prezentare (Presentation Layer) se ocupa de sintaxa si semantica informatiilor transmise intre aplicatii sau utilizatori.

La acest nivel se realizeaza: 1. 2. conversia datelor din formatul abstract al aplicatiilor in format acceptat de retea compresia si criptarea datelor pentru a reduce numarului de biti ce urmeaza a fi transmisi

3.

redirectarea datelor pe baza de cereri I/O

Se poate numi si translator de retea.

Protocoalele de la acest nivel asigura compatibilitatea de codificare a datelor.

5. Nivelul Sesiune (Session Layer) permite utilizatorilor de pe masini diferite sa stabileasca intre ei sesiuni de comunicatie.

Sesiunile includ functii: 1. 2. pentru controlul dialogului arbitrarea traficului sau sincronizarea task-urilor utilizator (prin managementul punctelor de revenire in fluxul de date astfel incat dupa o adere a retelei transmisia sa se poata relua prin retransmisie partiala)

Ca functii principale la nivelul sesiune avem initierea, exploatarea si inchiderea unei sesiuni de comunicatie.

4. Nivelul Transport (Transport Layer) ofera: 1. controlul fluxului de date

2.

tratarea erorilor

3.

este implicat in transmiterea si receptionarea pachetelor informationale fara erori, fara pierderi

sau duplicari si intr-o ordine definita Nivelul se ocupa de:

mpachetarea mesajelor, prin fragmentarea celor

mari si gruparea celor mici in scopul unei transmisii cat mai eficiente

despachetarea datelor la receptie

re-asamblarea mesajelor originale si trimiterea mesajelor de confirmare a receptiei

3. Nivelul Retea (Network Layer) se ocupa de controlul functionarii subretelei si de transferul informatiei organizate in pachete de date intre sursa si destinatie.

In acest sens stabileste: 1. rutele de transport (ruteaza) alegand calea de

urmat in functie de conditiile de retea si de prioritati 2.

stabileste modul de tratare si transfer a mesajelor

In acest sens, la acest nivel, se evalueaza adresele sursa si destinatie si se fac translarile necesare intre adrese logice (IP) si fizice (MAC).

In general nivelul retea rezolva problemele legate de trafic prin comutarea pachetelor, rutare (dirijare) si controlul congestiilor.

2. Nivelul Legatura de Date (Data-Link Layer) gestioneaza transmisia bitilor de date, organizati in cadre, fara erori nedetectate, relativ la o anumita linie de transmisie.

Un cadru de date este o structura logica, in care poate fi plasate (impachetate) date de transportat.

Spre deosebire de pachetele de nivel superior (care prezinta doar un preambul/header) aceste secvente sunt marcate de delimitatori de inceput si sfarsit, delimitatori care definesc astfel cadrul.

Principalele atributii ale acestui nivel au in vedere: 1. 2. controlul erorilor controlul fluxului informational

gestiunea legturii

1. Nivelul Fizic (Physical Layer) este nivelul la care bitii sunt transformatii in semnale (electrice, optice).

Standardele asociate nivelului fizic contin specificatii electrice (parametri de semnal, proprietati ale mediului de comunicatie) si mecanice (conectica, cabluri). Ca atributii nivelul fizic se ocupa de:

- codarea si sincronizarea la nivel de bit, delimitand

lungimea unui bit si asociind acestuia impulsul electric sau optic corespunzator canalului de comunicatie utilizat. La nivelul a doua protocoale situate pe aceiasi pozitie ierarhica comunicarea are loc pe baza unor conventii specifice numite protocoale de nivel. In cadrul aceluiasi sistem, intre doua nivele succesive schimbul de informatii se face pe baza unor alte conventii, care se numesc servicii. Schimbul efectiv de semnale care transporta informatie are loc numai la nivelul fizic al celor doua sisteme care comunica. Procesul de mpachetare a datelor in pachete se numeste ncapsulare iar operatiunea inversa decapsulare. Fiecare nivel participa la ncapsularea / decapsularea datelor ntr-un mod specific generand unitati de transport (data units) specifice:

bit cadru pachet TPDU (Transport Protocol Data Unit) SPDU (Session Protocol Data Unit) PPDU (Presentation Protocol Data Unit) APDU (Application Protocol Data Unit)

ncapsularea datelor porneste de la nivelul superior al stivei de protocoale astfel:

1. 2. 3. 4. 5.

identificarea datelor pornind de la informatia cu care opereaza aplicatia segmentarea datelor in vederea transportului construirea pachetelor de date avand atasate informatii despre sursa si destinatie crearea cadrelor de date si a header-ului asociat continand adresa fizica a destinatiei generarea sirului de biti de transmis

Decapsularea presupune parcurgerea secventelor de mai sus in ordine inversa. Modelul OSI introduce astfel cateva concepte importante care sunt reluate si in alte arhitecturi de comunicatie. Acestea sunt: 1. Protocoale: contin regulile de comunicare care se se stabilesc intre doua entitati de pe acelasi nivel al stivei de protocoale dar de pe sisteme diferite 2. Servicii: includ functiile de deservire reciproca intre doua nivele succesive ale aceluiasi sistem 3. Interfete: definesc modul abordare a nivelelor adiacente din stiva de protocoale

12. Modelul de referin TCP/IP Arhitectura TCP/IP este un alt model de referinta in transmisiunile de date. Ea a fost definita in 1974 (Cerf si Kahn) si preia partial ierarhia ISO/OSI. Noul concept a fost de la inceput orientat pe: 1. simplificare 2. interoperabilitate 3. rutare flexibila Intreaga structura este organizata in jurul unui nivel intermediar numit nivel Internet. Denumirea TCP/IP provine de la principalele protocoale utilizate: TCP (Transmission Control Protocol) IP (Internet Protocol) Modelul de referinta TCP/IP contine 4 nivele: 1. 2. 3. 4. aplicatie transport internet gazda-la-retea (sau interfata retea) In literatura este uneori considerat ca gazda-la-retea (nivelul de interfata cu reteaua) contine doua subnivele: 1. subnivelul legatura de date 2. si subnivelul fizic (preluate din modelul ISO/OSI) 1. Nivelul gazda-la-retea este nivelul inferior al stivei si face ca functionarea nivelului imediat superior (numit Internet si echivalent nivelului retea din modelul OSI) s nu depind de reteaua fizic utilizat pentru comunicatii si de tipul legturii de date. Se identifica in cadrul acestui nivel doua subnivele: 1. 2. subnivelul hardware subnivelul interfetei de retea

Nivelul internet gestioneaza transmiterea pachetelor de la sistemul surs la sistemul destinatie, independent de conexiune. El are rolul de a permite gazdelor sa emita pachete in orice retea si de a face ca pachetele sa circule independent pana la destinatie. Dirijarea pachetelor pe rutele necesare se face prin operatiunea de rutare. Nivelul transport asigur comunicatia intre programele aplicatie

ocupandu-se de reglarea fluxului de date si transferul fara erori a secventelor de date. La nivelul transport fluxul datelor ce trebuie transmise este divizat si pachete. Sunt folosite dou protocoale principale de transport: 1. UDP (User Datagram Protocol) 2. TCP (Transmission Control Protocol) dar alaturi de acestea exista si altele. Nivelul aplicatie asigur utilizatorilor retelei, prin intermediul programelor aplicatie, accesul la servicii de retea. Protocoalele de la acest nivel se adreseaza conexiunilor de transport deci au asociate porturi specifice identificate prin valori numerice (in cazul in care se bazeaza pe TCP). Cele mai frecvent folosite protocoale sunt:

1. Protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol) - port 80 defineste maniera de transport pentru informatiile de tip www, World Wide Web. 2. Protocolul HTTPS (HyperText Transfer Protocol Secure) port implicit 443 reprezinta versiunea securizata a lui HTTP. 3. Protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) port 25 este folosit pentru transferul (expedierea) in mod text a mesajelor de post electronic catre o destinatie verificabila. 4. Protocolul FTP (File Transfer Protocol) port 21 permite utilizatorilor transferul de fisiere intre un sistem local si unul distant. 5. Protocolul Telnet 6. Protocolul UUCP (Unix to Unix Copy Protocol) port 540 este destinat executiei de instructiuni la distanta si transferului de fisiere intre masini UNIX. 7. Protocolul NNTP (Network News Transfer Protocol) port 119, NNTPS port 563 defineste transferul de informatii text de tip stiri electronice (e-news) intre servere. 8. Protocolul SSH (Secure Shell Port) port 22 defineste posibilitatea de conectare la distanta la un server si executarea de comenzi in mod similar cu telnet (sau rlogin, rsh) oferind insa posibilitatea de criptare a tranferului (conexiune securizata). 9. Protocolul IRC (Internet Relay Chat) este destinat comunicatiilor de tip text, on-line, in cadrul unor grupuri de discutie (forum-uri) sau pentru comunicatii unul-la-unu.

10. SNMP (Simple Network Management Protocol) permite gestiunea centralizata a echipamentelor care suporta acest protocol dintr-o retea. 11. H323 defineste generic protocoale de comunicatie pentru sesiuni audio-video fiind utilizat de aplicatii ca NetMeeting (Windows), GnomeMeeting (Linux). 12. RTP (Real-time transport Protocol) defineste formatul standard al pachetelor de transport a pachetelor audio/video peste Internet. La nivel aplicatie exista o gama foarte larga de programe, functii, comenzi. Cateva utilitare de retea uzuale sunt urmatoarele: Ipconfig - afiseaza configuratia TCP/IP curenta Netstat - asigura setarile si conexiunile protocolului TCP/IP Route - afiseaza sau modifica tabela de rutare locala Tracert - verifica ruta catre un sistem aflat la distanta O structura de ansamblu a arhitecturii TCP/IP si a modului de interactiune a diverselor protocoale specifice:

13. Modelul de comunicaie n sistemele de date

Modelul TCP/IP Protocolul IP

Modelul TCP/IP Arhitectur cu 4 niveluri Poart numele principalelor protocoale: 1. 2.

TCP (Transmission Control Protocol) IP (Internet Protocol)

1) Nivelul de transport - 2 protocoale: TCP - mod fiabil, orientat pe conexiune UDP mod datagram, neorientat pe conexiune 2) Nivelul Internet: mod neorientat pe conexiune, definete formatul pachetelor i mai multe protocoale de rutare, inclusiv IP

Protocolul IP Funcionare Mod datagram Rutare Segmentarea pachetelor

Gestioneaz pachete/datagrame IP Scop: realizarea unei reele mondiale prin compatibilitate cu diverse tipuri de suporturi fizice RFC(Request for Comments) pentru definirea ncapsulrii pachetelor IP Reele locale Ethernet: RFC 894 Legaturi punct-la-punct cu PPP (Point to Point Protocol): RFC 1661 X25 (Transpac): RFC 1356

Servicii IP Funcii simplificate la maximum Mod fr conexiune i fr confirmare Fiecare pachet este tratat independent

IP transmite ct se poate de bine n condiiile date (Best Effort)

IP asigur servicii protocoalelor TCP si UDP care pot ameliora performanele legturii IP transport pachetele de la surs la destinaie Fiecare pachet conine: Adresa IP a sursei Adresa IP a destinatarului

Fiecare interfa a unei maini are o adres IP.

15. Formatul pachetului IP

Cmpurile antetului IP Version: Versiunea protocolului IP Versiunea curent = 4, sau 6 pentru IP.v6 IHL (IP Header Length): Lungimea antetului n cuvinte de 32 bii (4 octei) Biii de completare asigur ca lungimea antetului s fie un multiplu de 32 de bii Valoarea obisnuita 5 (dimensiune 20 octei fr opiuni) Tipul serviciului (ToS): A fost prevzut pentru rutare dup QoS, dar nu este utilizat. Cmpuri pentru fragmentare/reasamblare Identification: Identificator unic al pachetului atribuit de expeditor pentru reasamblarea eventual a fragmentelor (fragmentele aceluiai pachet au acelai identificator). Flag: pentru fragmentare 001: mai sunt fragmente 000: ultimul fragment (sau nefragmentat)

01x: nu se fragmenteaz FO (Fragment Offset): Poziia fragmentului n datagram (n blocuri de 8 octei) 0 pentru primul fragment Destinatarul trebuie s recupereze toate fragmentele, dac un fragment lipsete, tot pachetul este pierdut. Time To Live (TTL):

Durata de via a pachetului n secunde (la originea pachetului) Fiecare ruter scade din TTL durata de procesare. n fapt un ruter proceseaz un pachet n mai puin de 1 sec, deci dac scade 1 din TTL, TTL indic numrul de salturi pe care l face pachetul (hop count)

Dac TTL este 0, pachetul este distrus i un mesaj ICMP este trimis expeditorului Protocol: indic protocolul care folosete pachetul Header Checksum: Sum de control asupra antetului, pentru verificarea integritii lui. Nu include TTL

Nu include datele

Source address, Destination address Adresele IP ale mainilor de la extremiti surs i destinaie Options: De lungime variabil Exemplu: rutarea la surs Padding (completare) Pentru o dimensiune a antetului IP multiplu de 32 bii

16. Modelul TCP/IP - Adresele IP. Subretele. Masti de retea Adresele IP Fiecare main conectat la o reea TCP/IP trebuie s aib cel puin o adres IP pentru a putea comunica. Adresa este unic

Configurabil software (comanda ifconfig in S.O. Unix, ipconfig in S.O. Windows)

Asociat fiecrei interfee de reea (exemplu: un ruter are un numr de adrese IP egal cu numrul de interfee de reea) 3 tipuri de adrese: 1. unicast: permit identificarea unui echipament IP n mod unic 2. multicast: adres de difuzare ctre un grup de echipamente IP 3. broadcast: adres de difuzare ctre toate echipamentele unei aceleiai subreele Sunt codate pe 32 bii (4 octei). Scrierea se face n notaie zecimal cu punct - octeii sunt separai prin puncte. Adresele au dou pari: Numrul reelei (Net_id) Numrul mainii n reea (Host_id)

1. 2. 3. 4. 5.

Clasa A concentreaz 50% din spa iul de adresare IPv4. Clasa B de ine 50% din ceea ce a rmas dup ce am extras clasa A, adica 25% din totalul IPv4. Clasa C de ine 17.5% din totalul de adresa IPv4 Clasa D, aici se ncadreaz 8,75% din IP-uri. Clasa E: Aici sunt tot 8.75% adrese.

Subreele (subnetting) Un exemplu de segmentare Un singur spaiu de adrese mprit n mai multe subreele Separarea departamentelor instituiei Separare invizibil din exterior Se mpart n doua cmpuri biii de adresare a mainii (host-id) ai adresei IP a reelei Primul grup de bii identific subreeaua Restul biilor identific maina n cadrul subreelei. Masca de reea (Netmask) O masc are acelai format cu o adresa IP. Este constituita din: Toi biii host-id desemnnd reeaua (subreeaua) n cadrul adresei au valoarea logic 1 Toi biii host-id desemnnd maina au valoarea logic 0

Operaia logic AND ntre masc i adresa IP are ca rezultat adresa reelei (subreelei) clasa A: 255.0.0.0 clasa B: 255.255.0.0 clasa C: 255.255.255.0

17. Nivelul retea. Cerinele de proiectare ale nivelului reea.

Comutare de pachete de tip Memoreaz-iRetransmite(Store-and-Forward). Servicii furnizate nivelului transport

1. Cerinele de proiectare ale nivelului reea 1.1 Comutare de pachete de tip Memoreaz-iRetransmite(Store-and-Forward) 1.2 Servicii furnizate nivelului transport 1.3 Implementarea serviciului neorientat pe conexiune 1.4 Implementarea serviciilor orientate pe conexiune 1.5 Comparaie ntre subreele cu circuite virtuale i subreele datagram Comutare de pachete de tip Memoreaz-i-Retransmite (Store-andForward) Contextul n care opereaz protocoalele de la nivelul reea: 1. Componentele majore ale sistemului sunt echipamentul companiei de telecomunicaii (rutere conectate prin linii de transmisie), prezentat n interiorul ovalului umbrit, i echipamentul clientului, prezentat n afara ovalului. Acest echipament este folosit dup cum urmeaz:

O gazd care are de transmis un pachet l transmite celui mai apropiat ruter, fie n aceeai reea LAN, fie printr-o legtur punct la punct cu compania de telecomunicaii. Pachetul este memorat acolo pn ajunge integral, astfel nct s poat fi verificat suma de control.

Apoi este trimis mai departe ctre urmtorul ruter de pe traseu, pn ajunge la destinaie, unde este livrat.

Acest mecanism reprezint comutarea de pachete de tip memoreaz-i-retransmite. Serviciile nivelului reea au fost proiectate avnd n vedere urmtoarele scopuri: 1. Serviciile trebuie s fie independente de tehnologia ruterului. 2. Nivelul transport trebuie s fie independent de numrul, tipul i topologia ruterelor existente. 3. Adresele de reea disponibile la nivelul transport trebuie s foloseasc o schem de numerotare uniform, chiar n cadrul reelelor LAN i WAN.

Problema central a discuiei este dac nivelul reea trebuie s furnizeze: 1. servicii orientate pe conexiune

2. servicii neorientate pe conexiune O tabr (reprezentat de comunitatea Internet) afirm c scopul ruterului este de a transfera pachete i nimic mai mult. Cealalt tabr (reprezentat de companiile de telefoane) afirm c subreeaua trebuie s asigure un serviciu orientat pe conexiune sigur. Aceste dou tabere sunt cel mai bine exemplificate de reteaua Internet i reelele ATM. 1. 2. Reeaua Internet ofer un serviciu la nivelul reea neorientat pe conexiune Reelele ATM ofer un serviciu la nivelul reea orientat pe conexiune

18. Nivelul retea. Cerinele de proiectare ale nivelului reea. Implementarea serviciului neorientat pe conexiune. Implementarea serviciilor orientate pe conexiune Sunt posibile dou organizri diferite, n funcie de tipul serviciului oferit: 1. serviciu neorientat pe conexiune 2. serviciul orientat conexiune 1. Dac este oferit un serviciu neorientat pe conexiune, atunci pachetele sunt trimise n subreea individual i dirijate independent de celelalte.

Nu este necesar nici o iniializare prealabil.

n acest context, pachetele sunt numite frecvent datagrame (datagrams) (prin analogie cu telegramele), iar subreeaua este numit subreea datagram (datagram subnet). 2. Dac este folosit serviciul orientat conexiune, atunci, nainte de a trimite pachete de date, trebuie stabilit o cale de la ruterul surs la ruterul destinaie.

Aceast conexiune este numit VC - circuit virtual (virtual circuit), prin analogie cu circuitele fizice care se stabilesc n sistemul telefonic, iar subreeaua este numit subreea cu circuite virtuale (virtual-circuit subnet).

Protocoale i adrese de reea. Ce este un protocol. TCP/IP 1. Ce este un protocol Reprezint un standard sau o convenie asupra modului de desfurare a unui anumit lucru n cazul reelelor: protocoalele permit calculatoarelor s comunice ntre ele printr-un limbaj comun. Prin protocol se nelelge o suit (stiv) de protocoale ce lucreaz mpreun (de exemplu TCP/IP) Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere: al eficienei vitezei de lucru consumului de resurse (n funcie de dimensiunea header-ului, de exemplu) uurinei n instalare uurinei n administrare diferenele sunt date: de tipul reelei tipul infrastructurii acesteia (un singur segment sau mai multe, separate printr-un ruter) dac protocolul este rutabil sau nu, de tipul clienilor din reea (Microsoft Windows, Novell Netware, Apple Talk) tipul de echipamente existent n reea modul cum este utilizat protocolul

TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) Cel mai rspndit protocol limbajul Internetului Reprezint o suit de protocoale cuprinde un numr de protocoale care lucreaz mpreun, pentru a asigura diferite componente ale funcionalitii reelei; Dezvoltat de DoD(Department Of Defense) la sfritul anilor 60, pentru reeaua ARPANet; Este cross-platform poate s comunice cu diferite tipuri de calculatoare care suport TCP/IP (PC,Unix,MacIntosh); Standardul de facto al Internetului nu este vorba de un standard formalizat, ci de un standard adoptat de toat lumea. Internet Protocol IP

Functioneaza la nivelul Internet al modelului TCP/IP Asigura informatia despre cum si unde trebuie livrate datele: Adresa sursei Adresa destinatiei Cum trebuie livrata informatia Protocol fara conexiune nu este sigur si nu garanteaza livrarea datelor Este protocolul care aloca adrese logice gazdelor (adrese IP): -

automat, prin intermediul serverului DHCP - manual prin introducerea unei adrese IP Transmission Control Protocol - TCP : Funcionez la nivelul de transport al modelului TCP/IP

Protocol orientat pe conexiune, ceea ce nseamn c, nainte ca TCP s transmit date, conexiunea trebuie s fie stabilit . Este un protocol sigur, compensnd astfel lipsa conexiunii i sigurana redus din protocolul IP. TCP/IP lucreaz ntr-un spaiu de adrese de 32 biix> 4 miliarde de adrese IP disponibile (32 bii 232 adrese posibile = 4.294.967.296) Fiecare adres este mprit n 4 octei, scris n format zecimal Domeniul maxim de valori pentru un octet este 0 255 (prima valoare corespunznd situaiei cnd toi biii sunt 0, iar a doua cnd toi biii sunt 1). Adresa IP are dou componente: Identificatorul de reea (Network ID) identific reeaua creia i aparine gazda; Identificatorul de gazd (Host ID) este o adres individual, unic n cadrul reelei respective, alocat gazdei; Dou gazde care au n adresa lor IP acelai identificator de reea, se afl pe aceeai reea. Determinarea punctului de separaie ntre cei doi identificatori ai adresei IP se face cu ajutorul mtii de subreea (Subnet Mask) Masca de subreea (care este o adres tot de 32 bii) permite determinarea modului cum sunt utilizai biii din adresa IP: poriunea din masca de subreea care are biii 1, indic identificatorul de reea.

20. Protocoale i adrese de reea. Ce este un protocol. IPX/SPX IPX/SPX Internetwork Packet Exchange/ Sequence Packet Exchange Suit de protocoale (asemntoare TCP/IP), dezvoltat iniial de Xerox n anii 70 i adoptat de Novell n anii 80 Este utilizat n reelele locale Novell Netware Obs. ncepnd cu versiunea 5.0, Novell netware utilizeaz suita TCP/IP ca protocol implicit.

IPX Internetwork Packet Exchange Lucreaz la nivelul de reea al modelului OSI; Asemeni IP, este un protocol fr conexiune; Sigurana transmisiei este asigurat de protocolul de nivel superior SPX. SAP Service Advertising Protocol Utilizat de serverele Netware pt. a anuna serviciile pe care le ofer; Implicit, anunurile sunt transmise la fiecare 60 secunde adaug extratrafic reelei. NCP Netware Core Protocol Gestioneaz cererile de servicii (File/Print) Lucreaz la nivelele de prezentare i sesiune ale modelului OSI Funcia principal: este o component de transfer ntre un client (de exemplu Windows NT sau Windows 2000) ce acceseaz un server Netware Adresarea n IPX/SPX Ca i la TCP/IP, adresele constau din dou pri:

adresa reelei alocat de administrator la instalarea server-ului 8 bii adres hexazecimal. Exemplu: 0000AABB

Adresa nodului este adresa MAC a dispozitivului respectiv

21. Protocoale i adrese de reea. Ce este un protocol. NetBIOS / NetBEUI NetBIOS Network Basic Input / Output System Dezvoltat de IBM i ulterior adoptat de Microsoft Este un protocol foarte rapid i eficient, dar nu este rutabil utilizat pt. reele mici Windows NT i Windows 2000 pentru identificarea calculatoarelor din reea (dup numele NetBIOS) Numele NetBIOS =< 15 caractere, iar al 16-lea caracter este un numr hexazecimal, ce reprezint tipul serviciului oferit de respectivul calculator Servicii oferite de NetBIOS: Name Service la instalarea unui S.O. Windows calculatorului i se aloc un nume NetBIOS Session Service serviciu orientat pe conexiune, ce permite stabilirea de conexiuni secveniale pentru schimbul de date, analog TCP Datagram Service serviciu fr conexiune, analog IP. NetBEUI NetBIOS Extended User Interface

Form mbuntit a NetBIOS, ce furnizeaz un cadru (frame) formalizat pentru transmisia de date; Este eficient i rapid, uor de instalat (nu necesit introducerea manual a adreselor nodurilor reelei; Nu est rutabil; Este adecvat reelelor mici, cu un segment; Funcioneaz pe baz de broadcast, care nu trece de rutere;

Din punctul de vedere al adresrii, numele NetBIOS reprezint adrese.

22. Protocoale i adrese de reea. Ce este un protocol. Apple Talk Dezvoltat de Apple Computers pentru a oferi faciliti educaionale sau grafice;

Reelele Apple Talk sunt separate n grupuri logice, denumite zone;

O reea poate conine mai multe zone, dar fiecare nod poate aparine unei singure zone. Staiile de lucru sunt MacIntosh; Zonele trebuie s fie alturate. Chiar dac dou calculatoare nu sunt pe acelai cablu, ele pot fi n aceeai zon; Este un alt concept de gestionare a reelei.

Adresarea n reelele Apple Talk Adresarea este foarte simpl: adresele sunt alocate dinamic (automat) atunci cnd se conecteaz iniial la reea. Fiecare server are un grup (pool) de adrese disponibile pentru a fi alocate fiecrui calculator, atunci cnd acesta se conecteaz. Nici utilizatorii, nici administratorul nu face alocri de adrese.