Sunteți pe pagina 1din 4

MOROMETII(Marin Preda) roman postbelic, realist, cu tema familiei Dupa ce in perioada interbelica literatura romana se modernizase, aparitia comunismului

i a dus la abandonarea criteriului estetic in aprecierea valorica a operelor literare. S-a impus astfel principiul realismului socialist, proza trebuind sa respecte tematica impusa de partid: cultul personalitatilor comuniste, lupta de clasa. Aparitia in 1955 a primului volum din romanul Morometii, scris de Marin Preda, marcheaza revenirea literaturii romane pe fagasul firesc si, totodata, o revitalizare a realismului. Cel de-al doilea volum, publicat abia in 1967, a fost considerat de critica literara mai putin realizat din punct de vedere valoric, intrucat aici Preda abordeaza si problema instaurarii comunismului. Incadrarea romanului Morometii in realism se justifica in primul rand prin tema sociala, cartea fiind o monografie a lumii rurale in Campia Dunarii, pe o perioada de aproape 20 de ani. Indicii temporali sunt bine precizati, nu numai din dorinta de a spori verosimilitatea, ci si pentru a sustine tema istorica. Astfel, actiunea primul volum se petrece cu 3 ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial, iar volumul al doilea continua povestea familiei Moromete pana in perioada instaurarii comunismului si a reformei agrare din 1948. In opinia criticului Eugen Simion, tema romanului Morometii este libertatea morala in lupta cu fatalitatea istoriei. Astfel, cartea abordeaza problematica raportului dintre individ si istorie, Preda fiind interesat de modul in care schimbarile sociale si politice afecteaza nu doar colectivitatea, ci si viata individului. In plus, o tema majora a primului volum este drama paternitatii, protagonistul romanului fiind incapabil sa inteleaga de ce si-a pierdut autoritatea in familie si de ce copiii lui au un sistem de valori diferit de al lui. O a treia tema majora a romanului, prefigurata chiar prin forma de plural a titlului, este tema familiei, familia Moromete avand un rol exponential, reprezentand de fapt orice familie din mediul rural. Volumul I are o constructie circulara, Preda preluand de la Rebreanu si Calinescu tehnica simetriei incipitului cu finalul. Astfel, volumul I debuteaza cu motivul literar al timpului, naratorul sugerand ca viata rurala se derula dupa tiparele ei milenare: Timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari. Acelasi motiv apare si in finalul primului volum (timpul nu mai avea rabdare), sugerandu-se astfel faptul ca viata rurala avea sa se schimbe definitiv in contextul unor schimbari politice si sociale. Volumul al II-lea debuteaza cu o interogatie retorica prin care naratorul atrage atentia asupra schimbarilor din comportamentul lui Ilie Moromete, dupa fuga baietilor la Bucuresti: In bine sau in rau se schimbase Moromete. Volumul al II-lea se incheie cu scena inmormantarii lui Ilie Moromete si cu visul simbolic in care Niculae si tatal sau se imbratiseaza. Conflicte In volumul I, conflictul exterior constituie un pretext pentru conturarea zbuciumului interior al protagonistului. Astfel, neintelegerile dintre membrii familiei (dintre baietii din prima casatorie si Catrina) constituie punctul de plecare pentru definirea dramei paternitatii. Moromete nu intelege unde a gresit in educarea copiilor si de ce acestia si-au insusit alte valori decat cele pe care el a incercat sa li le insufle. O scena

ilustrativa este cea a meditatiei de pe piatra de hotar cand Moromete incearca sa isi explice de ce nu poate preintampina destramarea familiei si ajunge la concluzia ca mediul a avut o influenta mult mai puternica decat el: S-au luat dupa lume, nu s-au luat dupa mine. Incercarea disperata a personajului de a-si aduce copiii acasa prin scena drumului la Bucuresti denota drama unui tata care constata cu tristete ca nu mai are nicio autoritate si ca este chiar umilit de proprii fii. In al doilea volum, conflictul exterior este mai amplu si se manifesta in doua directii. Pe de-o parte Catrina afla de promisiunea facuta de Moromete baietilor si il paraseste pe acesta, refuzand incercarea lui Niculae de a-si impaca parintii. Pe de alta parte, cel mai puternic conflict exterior din acest volum este cel dintre Ilie Moromete si Niculae pe tema comunismului. Astfel, Niculae este convins ca noua doctrina este o noua religie a binelui, desi Moromete incearca in repetate randuri sa-i demonstreze fiului sau ca ideile promovate in comunism sunt doar o utopie (sunt daunatoare lumii rurale). Constructia subiectului Volumul I debuteaza cu o scena de grup, procedeu preluat de Preda de la Rebreanu, prin care se introduc personajele si se contureaza conflictele dintre acestea. Astfel, scena aparent banala in care membrii familiei Moromete iau cina dezvaluie disensiunile dintre baietii cei mari (Achim, Paraschiv si Nila) si mama lor vitrega, Catrina Moromete. Actiunea se desfasoara lent, astfel incat o treime din actiunea primului volum se petrece in doar doua zile. Naratorul foloseste tehnica decupajului, descriind in detaliu cateva scene tipice pentru viata rurala, dar care de fapt contureaza caracterul monografic al cartii: secerisul, scaldatul, dansul calusarilor, taierea salcamului si discutiile din poiana lui Iocan. Sfatuiti de sora lui Moromete, Guica, baietii cei mari se hotarasc sa fuga la Bucuresti, luand cu ei partea de avere despre care cred ca li se cuvine. Desi Ilie Moromete afla de planul acestora, totusi nu reuseste sa-i opreasca, iar volumul se incheie cu plecarea acestora. Volumul al II-lea are o actiune desfasurata pe doua planuri, urmarind cu precadere destinul celor doi membri ai familiei: Niculae si Ilie Moromete. Pe de-o parte este descrisa incercarea zadarnica a tatalui de a-si convinge fiii sa se intoarca, dar si hotararea Catrinei de a-l parasi pe sotul ei si de a se muta la fata ei din prima casatorie, Maria. Pe de alta parte, romanul poate fi considerat un Bildungsroman deoarece este urmarita maturizarea lui Niculae. Dupa terminarea studiilor, Niculae se inscrie in Partidul Comunist si se implica in procesul de colectivizare (reforma agrara din 1948), devenind responsabil in satul Palamida. O intamplare nefericita (moartea unui taran care refuzase sa-si cedeze pamantul) il face pe Niculae sa inteleaga faptul ca tatal sau avusese dreptate atunci cand ii vorbise despre erorile noului sistem. Opera se incheie cu inmormantarea lui Ilie Moromete si cu visul prin care fiul sau se impaca in mod simbolic cu acesta. Constructia personajelor In construirea personajelor, Preda utilizeaza procedee specifice realismului, conturand insa, in cazul protagonistului, un portret atipic. Intr-o literatura suprasaturata de tematica rurala, acest roman prezinta un nou tip de taran, total diferit de prototipul

reprezentat de Ion, din romanul lui Rebreanu. Astfel, principala inovatie in conturarea portretului lui Ilie Moromete este mutarea conflictului in plan interior. Dezinteresul personajului pentru valorile materiale este evident in primul volum, in care el afirma ca banii nu fac decat sa distruga intelegerea si armonia dintr-o familie: Moromete nu prevazuse niciodata latura comerciala a produselor pe care i le dadea pamantul, iar existenta banilor ii pricinuia o furie neputincioasa.. In al doilea rand, unicitatea personajului consta in capacitatea lui superioara de a distinge esenta din spatele aparentei. Inteligenta lui e cunoscuta in Silistea Gumesti si, de aceea, la intalnirile din poiana lui Iocan, Moromete e singurul care citeste ziarul, intrucat el este singurul care intelege semnificatia articolelor citite. Moromete nu se distinge prin statutul sau social (raportat la satul Silistea Gumesti, familia Moromete are o conditie medie), ci prin statutul psihologic. Drama paternitatii decazute si neputinta de a descoperi proprile valori in educarea copiilor constituie sursa suferintelor personajului. Ilustrativa este scena taierii salcamului. Hotararea lui Moromete de a taia salcamul nu se justifica prin nevoia de bani asa cum cred copiii lui, ci prin convingerea ca el nu mai poate fi suficient de autoritar incat sa-si tina familia unita. Din punct de vedere al statutului moral, Ilie Moromete se ghideaza dupa un set de principii diferite de cele ale colectivitatii. Lui nu ii pasa nici de modul in care este privita Catrina si nici de rautatea oamenilor care il condamna pentru relatia pe care o are la batranete cu Fica. Mijloace de caracterizare Caracterizarea directa a personajului se realizeaza in primul rand pe baza observatilor celorlalte personaje. Astfel, baietii il numesc in repetate randuri puturos, dar admit totusi ca tatal avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau.. In mod indirect, personajul este caracterizat in special pe baza vorbelor si a monologului interior. O trasatura desprinsa prin acest procedeu este simtul umorului, ironia lui Moromete ramasa de multe ori neinteleasa de cei din jur avand rolul de a condamna comportamentele acestora. De plida, Moromete ii dao lectie fiului sau prea lacom, Paraschiv, lasandu-l sa manance din fasolea fierbinte si apoi amuzandu-se pe seama lui. Perspectiva narativa este specifica realismului: narator obiectiv si omniscient, perspectiva heterodiegetica, stil anticalofil. Limbajul este colocvial, fara sa apara insa regionalisme. Statutul social al personajelor este redat astfel si la nivel lingvistic, limbajul trivial si utilizarea unor cuvinte cu sens peiorativ intarind aceasta idee. Relatia dintre Ilie Moromete si sotia sa s-a bazat de la inceput nu pe iubire, ci pe nevoile fiecaruia. Moromete avea nevoie de o mama pentru cei trei baieti, iar Catrina dorea sa aiba o familie pentru ca satul sa nu o mai condamne pentru pacatele din tinerete. Faptul ca Ilie Moromete nu ia in seama dorinta sa de a trece casa si pe numele ei declanseaza conflictul epic principal inca din volumul I. Totusi, in prima parte a romanului Catrina se subordoneaza acestuia. Catrina devine un personaj cu identitate literara pregnanta abia in volumul al II-lea cand se revolta impotriva sotului ei, ajungand sa-l urasca si, intr-un final, chiar sa-l paraseasca. Moromete incearca sa o

convinga sa ramana, dar nu din iubire, ci din aceeasi dorinta foarte mare de a-si pastra familia unita. + concluzie, opinie