Sunteți pe pagina 1din 9

DIVERSITATEA GENETICA Starea populatiilor de sturioni din Dunare sub raport al diversitatii genetice Extras din: Suciu. R. et al.

(2001) Studiul sturionilor marini migratori n Dunare starea populatiilor n anul 2001, administrarea lor durabila si masuri de conservare ce se impun n anul 2002, n contextul conventiilor internationale. INDD Tulcea, Contract nr. 121 091 / 2001 cu MAPM 3. Materiale si metode de cercetare Studiul structuri genetice a populatiilor a fost realizat in colaborare cu Laboratorul de Genetica Moleculara al Queen's University of Belfast, Irlanda de Nord (Ferguson et al., 2000) pe probe de ADN extrase din fragmente de notatoare prelevate non-distructiv de la sturioni de diferite vrste capturati n Dunare sau la gurile ei de varsare n mare, moruni, Huso huso (N=71), nisetrii, A. gueldenstaedtii (N=13), cegi, A. ruthenus (N=47), si pastrugi, A. stellatus (N=163), colectate n decursul a cinci ani de lucru (1995-2001). - Probele au fost analizate la opt loci microsatelitari si prin RFLP al regiunii ND 5 / 6 din ADNmt. 4. Rezultate Studiul diversitatii genetice la sturionii din Dunare a scos n evidenta urmatoarele: - La speciile analizate s-a pus in evidenta un polimorfism substantial la toti locii microsatelitari (Fig. 2a,b,c; Tabelul 2 si 3) . De asemenea s-a descris o variabilitate a ADNmt la toate speciile (Fig. 3). - Deficitele de heterozigoti la doi din locii microsatelitari (Tabelul 4) si configuratia arborilor de nrudire bazat pe analiza tuturor perechilor posibile de indivizi la pastruga, morun si cega (Fig.5 ) ca si relatiile genetice ntre haplotipurile la pastruga (Fig. 4) sugereaza existenta unei structurari considerabile, rezultate prin izolare reproductiva a mai multor subpopulatii diferentiate genetic.

Tabelul nr.2: Modele de ADN microsatelitar observate pentru fiecare specie de sturioni / combinatie de loci Specia/Locus Huso huso A. gueldenstaedti A. ruthenus A. stellatus Hibrid LS-19 D P D D P LS-34 P P D D P LS-54 P P D D P LS-68 P P D D P LS-57 P P P P P Aox23 D P D D P Aox45 D P D D P

D diploid ; P - poliploid presupus D: unul sau doua fragmente per individ presupus P: de obicei patru sau opt fragmente per individ

Tabelul nr. 2: Sumarul statistic al locilor diploizi la sturionii din Dunare

a) A. stellatus Locus Numarul de probe Nr. de alele H asteptat H observat Ls-19 154 9 0.71 0.73 Ls-68 90 14 0.85 0.79 Ls-54 90 12 0.84 0.78 Aox-23 126 28 0.93 0.85 Aox-45 138 24 0.91 0.38 Media 119.6 17.4 0.848 0.706

b) H. huso Locus Nr. de probe Nr de alele H asteptat H observat Ls-19 71 13 0.85 0.86 Ls-68 Ls-54 69 25 0.94 0.92 Aox-23 70 14 0.77 0.60 Aox-45 71 13 0.88 0.91 Media 70.25 16.25 0.86 0.8225

c) A. ruthenus Locus Nr. de probe Nr de alele H asteptat H observat H Heterozigozitate Ls-19 47 4 0.41 0.38 Ls-68 46 15 0.90 0.73 Ls-54 45 2 0.04 0.04 Aox-23 Aox-45 47 14 0.90 0.95 Media 46.25 8.75 0.5625 0.525

Tabel nr. 4: Valori P de abatere de la echilibrul Hardy Weinberg (Testul H-W cand ipoteza nula

= deficit de heterozigoti) Specia A. stellatus Huso huso A. ruthenus Ls-19 0.178 0.05 0.38 Ls-54 0.001** 0.32 0.98 Ls-68 0.07 0.008** Aox-23 <0.001*** 0.006** Aox-45 <0.001*** 0.77 0.89

** / ***- valori nalt semnificative

Figura nr. 2: Exemple tipice de profiluri microsatelitare din ADN obtinute la sturionii din Dunare: a) Locusul Ls-68 . Profiluri pentru toate speciile - autoradiografie scanata de pe o secventiere manuala.

b) Locusul Aox-45 - determinare automata efectuata la speciile Huso huso si A. gueldenstaedti ( 1), si A. gueldenstaedti, A. ruthenus si A. stellatus (2), generata de calculator de pe electroforegrame de secventiere a ADN cu un automat Li-Cor

1)

2) c) Locusul Ls-19 . Profiluri generate de calculator pentru Huso huso si A. gueldenstaedti (1), si A. gueldenstaedti, A. ruthenus si A. stellatus (2), din secventiere automata Li-Cor (numerele din imagini se refera la markeri de marime a ADN, n perechi de baze)

1)

2) Figura nr. 4 : Modele tipice de RFLP la sturionii din Dunare obtinute prin sectionare cu enzima de restrictie HaeIII a regiunii ND-5/6 din ADNmt

Informatii referitoare la coloane: M scara moleculara de 123 perechi de baze 1 - H. huso (posibila clasificare eronata) haplotip A 2 4 - H. huso haplotip B 5 7 - A. gueldenstaedti - haplotip A 8 - hibrid H. huso x A. gueldenstaedti - haplotip A 9 - A. ruthenus haplotip C 10 - A. ruthenus haplotip C+? 11 si 14 - A. stellatus haplotip D 12 - A. stellatus haplotip E

13 si 15 - A. stellatus haplotip F 16 - A. stellatus haplotip G La probele de A. stellatus s-au identificat sase haplotipuri (I VI), probele de A. gueldenstaedtiaveau haplotipurile VII si VIII, pe cnd cele de H. huso prezentau doua haplotipuri compozite (IX si XII). La probele de A. stellatus s-au identificat sase haplotipuri (I VI), probele de A. gueldenstaedti aveau haplotipurile VII si VIII, pe cnd cele de H. huso prezentau doua haplotipuri compozite (IX si XII). Tabelul nr. 2. Desemnarea si frecventa haplotipurilor compozite ale ADN mitocondrial la sturionii din Dunarea inferioara. Literele din descrierea haplotipurilor se referau la fragmentul de restrictie obtinut prin sectionarea cu enzimele de restrictie Hae III, Hinf I, Ava II, Hpa II, Rsa I, Alu I si respectiv Dde I. A. stellatus N=90 Haplotip I II III IV V VI A. gueldenstaedtii N=10 VII VIII H. huso N=31 IX XII A. ruthenus N=13 BBABABB BBABEBB 0.97 0.03 AAAAAAA IAAAAAA 0.9 0.1 DDBBDDD DDBBCDD EEBBDDD FDBCDDD GEBBDDD DBBDDD 0.8 0.02 0.09 0.07 0.01 0.01 Frecventa

X XI XIII * Dde I nu a sectionat

CCABBCC JCABBCB JEADBC*

0.08 0.62 0.3

Figura nr. 5: Arbore de nrudire (cladograma radiala ) aratnd relatiile filogenetice a haplotipurilor de A. stellatus din Dunare

Figura 6. Arbori de nrudire bazati pe compararea n perechi a distantelor genetice dintre indivizi de la speciile de sturioni din Dunare : a) A. stellatus

b) Huso huso

c) A. ruthenus.

4 .1 Pericolul pierderii diversitatii genetice : Speciile de sturioni din Dunare au o biolgie complexa implicnd migratia, longevitate (40 100 de ani la unele specii), fecunditate nalta si intervale de 3 5 ani ntre doua reproduceri succesive. Aceste caracteristici nu numai ca fac aceste specii deosebit de susceptibile la supraexploatare, dar pot sa mascheze pe termen scurt sau mediu efectele ei asupra diversitatii genetice. Rezultatele privind variatia ADNmt sprijina aceasta idee. La A. stellatus si A. gueldenstaedtii se observa o variatie moderata (Fig. 2 si Tabelul 2) pe cnd la H. huso, specia cea mai intens pescuita, s-a pus n evidenta doar doua haplotipuri. Actiunile de populare de suplimentare sau de repopulare a Dunarii cu pui de sturioni obtinuti prin reproducere artificiala, care se ntreprind de tarile riverane, trebuie astfel realizate nct sa previna pierderea diversitatii genetice ca urmare a unor fenomene de deriva genetica, care pot fi cauzate de folosirea unui numar efectiv de reproducatori redus, fenomen denumit "bottle

neck" sau de mperecherea unor reproducatori din subpopulatii / stocuri genetice diferite (adaptate sa se reproduca n zone diferite ale Dunarii). Diversitatea genetica la populatiile de sturioni din Dunare va trebui investigata n continuare pentru a elucida pe deplin situatia acestor specii si a putea ntocmi propuneri de administrare a lor n concordanta cu aceasta.