1Familia Familia este lacasul sfint, intemeiat pe sentumentul iubirei si stimei reciproce dintre membrii ei.

Gazda a existentei, in care viseaza cu sfiala mugurul omenesc ce abia se descide la viata. Hranit cu zimbete si rugaciune , ocrotit de zbuciumul vietii cotidiene el creste si da rod a noi generatii. Rolul principal aic le revine parintilor, a caror munca este imposibil de masurat, fiindca ca ea nu se sfirseste nici o data. Cu parere de rau, nu fiecare rezista. Schimbind dragoste pe indiferenta si egoizm, severitate si duritate ei exclud posibilitatea controlului, si declanseaza ruinarea treptata a fiintei inocente. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la familia in care se naste pana la familia pe care si-o intemeiaza, reprezentind-o in diferite conditii si ipostze, fixand principiile de baza pe care se sprigina relatiile si comunicare intre generatii. Astfel George Calinescu in romanul Carte Nuntii realizeaza o adevarata monografie a familiei ca spatiu de implinire a fiintei protagonistului Ion Marinescu, zis si Jim. Familia lui se dovedeste de la inceput a fi una unita, bazata pe dragoste profunda, respect reciproc, incredere si sinceritate. Ceea ce face ca aceasta familie sa fie mai stabila si mai unita, este copilul care apare in finalul operei in pantecele Verei, sotiei lui, si care il umple de bucurie pe Jim, el simtind acum cu adevarat ca are un motiv foarte puternic pentru care merita sa lupte si sa traiasca asigurandu-i lui si sotiei sale o lume usoara in culori stralucitoare fara griji si fara tristete. Familia ca ruinare a personalitatii este evocata in opera lui Marin Preda "Morometii", in care este prezentat tipul familiei taranesti care se destrama treptat neputandu-si regasi armonia si unitatea. . Personajul central, Ilie Moromete, s-a casatorit a doua oara. El aduce din prima casatorie trei fii: pe Paraschiv, Nila si Achim, iar sotia, la randul ei o fiica, Tita. Dupa casatorie familia are inca doi copii: Niculae si Ilinca. Morometii sunt in concluzie o bizara reuniune care cuprinde copii din trei casatorii. Armonizarea lor se dovedeste in cele din urma imposibila, cu atat mai mult cu cat fratii mai mari sunt indreptati cu regularitate impotriva mamei vitrege de cineva din afara familiei: Guica, sora lui Moromete. Tradat de cei trei fii din prima casatorie , parasit de sotie ,Moromete se instraineaza de lumea ce-i impune un alt cod esential decat cel pe care si l-a construit singur. Negasind liniste si calm in caminul familial, el se refugiaza in sinea sa. In aceasta lume plina de greutati, famila este cea care prin intelegere, incredere, respect si iubire reciproca reuseste sa le depasasca, ea fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens; un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp; un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de mister, ceva ce intruchipeaza binele, si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana." 2Prietenia Prietenia se poate defini ca unul din cele mai importante sentimente ale spiritului nostru,incarcat de noblete si daruire pentru ceilalti . Cine nu si-ar dori mereu un umar pe care sa planga,un sprijin atunci cand ii e greu,cineva pe care sa-l alimentam cu nevoile si dorintele noastre si care ne face parca mai usor de traversat fiecare etapa din viata . Totodata prietenia este o arta,o arta care are nevoie de timp pentru a se desavarsi presupunand doua suflete ,asociate prin afinitatile pe care le au, intre care se stabileste un echilibru al daruirii si al primirii. Fapt cert demonstrat de viata cotitdiana cit si de literatura. In creatia literara prietenia este tratata ca un saentiment deosebit, accesibil doar celor mai luminate suflete, asa cum este Rusanda si Domnica din zguduitorul roman Frunze de dor de Ion Druta. Ambele au prietenit din copilarie, ducindu-se la aceasi scoala, scriind dintr-o calimara, petrecind timpul impreuna. Dar ele se deosebesc ca fire si temporamente, ca sructura sufleteasca si sensibilitate. Tiparul sufletesc care il prezinta ele se evindetiaza mai confingator cind autorul le pune alaturi. . Rusanda mai receptiva la nou, orienteaza , moral si spiritual spre noile orizonturi pe care i le decide noua realitatea. Domnica tine mai mult de structurile si obiceiurile vechi, munceste impreuna cu parintii . Punctul lor comun si ,totodata si cauza incetarii prieteniei lor este Gheorge, de care se intragostesc ambele fete. Astfel Druta ne arata fragilitatea sentimentului prieteniei si realitatea relatiilor intre tineri de la sat . Tema prietenie este abordata si in romanul Enigma Otiliei de George Calinescu. Prieteni dintre Mos Costache si burgezul Pascolop , care doreste din tot sufletul s-o ajute pe Otilia, fata infiiata de de Mos Costache. Fiind un aristocrat de o noblete desavarsita, culant, echilibrat si rabdator, plin de tact fata de toti, el mentine prietenia sa , desi stia de avaritia si zgircenia lui Costache . Ambii o iubesc pe Otilia si ramimn demni si devotati prieteniei lor . In asa mod ne convingem inca o data de faptul ca prietenia e dar pe care nu-l au toti. Cite odata am impresia ca in lumea contemporana nu mai este loc pentru asa sentiment. Camuflat sub aspectul lui se ascund alte stari cum ar fi egoizmul si profitul. As vrea sa nu am dreptate, p-ca in asa caz riscam sa ne transformam in roboti sihastri intr-o lume artificiala . Cred n prietenie si in puterea ei de a schimba oamenii. Cred n efectul miraculos asupra trupului si sufletului. ____________________________________________ 3Poet si poezie Sunt oameni pe care zorii i prind visnd cu ochii larg deschii. Sunt oameni ce zugrvesc cu pensula minii imagini inedite sau doar banale dar crora apoi le dau via .

Scriitori , pictori , cameramani sau doar simpli fotografi , poart un singur nume : artiti ! Dar dintre toi ... A fi scriitor este , fara indoiala , cel mai complicat lucru. Poetul este in stare sa introduca trasaturile inimii in ritmurile inimii articulate.Suferintele unei inimi pe care marginile realului nu sint capabile sa o inteleaga .Chinuri ce sint scrise pe aripi ce bat, pe flori ce se deschid , pe sini ce abia mijesc.Poetul are puterea de-a opri sau isca fulgere, de-a face sa tisneasca izvoare din nisipul deserturilor.Viata ca lumina unui fulger ,betia simturilor ce intilnesc prospetimea apelor si a verdetii. Grigore Vieru poet al buntii, al singurtii bucuroase i-a zidit creaia, zidindu-se, fr a se fi lsat sedus de sirenele esteticii moderne, pentru c recunoate o singur instan suprem: poezia floare de latinitate i pe Eminescu. Unitatea lumii sale poetice se sprijin pe citeva temem fundamentale: Mama, Patria, Iubirea, in fond Mama o metafor simbol al celorlalte. Cultivnd o estetic a moralului, G. Vieru este un poet al Mamei i al maternitii. P poarta un mesaj de doina, umedea de lacrimile mamei, care este in cautarea copiilor. Era gol cuibul si ce l-ar putea umplea de cit ciripitul puilor , era plin ciocul si ce l-ar putea descarca decit prezenta lor. E trist, e dureros, dar actual, p-u ca tot mai multe mame astazi sint in asteptarea puilor plecati in stainatate. Fiind ntotdeauna un copil n adncul fiinei sale Grigore Vieru este, fr ndoial, cel mai mare poet pentru copii din literatura romn i unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Prin catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu uurin datorit ludicului i muzicalitii din ele, Vieru altoiete n contiina micilor cititori valori general-umane, respectul fa de prini, dragostea pentru patrie i pentru limba matern. EI plaseaz mama, ca simbol al genezei, n centrul existenei umane, aa cum soarele este centrul universului i dttor de via, vor nrdcina n contiina micuilor aceast imagine a mamei-soare, imagine ce se va pstra, peste ani, n dimensiunile subcontientului personalitii : Mama ne mingie,/Soarele luceste/ Soarele e unul / Mama una este. P s-t fintini care potolesc setea cititorului si poarta pe crestet ploaia intelepciunii noastre. Exista o eroare ortografica pe care o fac toti poetii :dupa ultuimul vers al unei adevarate poezii nu se pune punct. O adevarata p nu emare in volum, dar e multa in sens. 4Tineretea Cel mai frumos, cel mai luminos nivel al vietii este tineretea. Aceasta perioada in care omul e capabil sa se dedice aproape oricarui lucru cu patos are menirea de a descoperi tainele vietii. Ceea ce este cu adevarat important este sa stim cum sa valorificam acest dar, numit tinerete ; putem sa-l folosim spre a realiza un scop constructiv sau il putem irosi, atrasi de lucruri marunte a caror valoare e de scurta durata. Tinerii sunt asemenea pasarilor cu aripile crescute inlauntru. Pasarile se inalta spre cer dar nu pot trai mereu printre nori,ele se intorc in scurt timp pe pamint.Atunci sa incercam a ne imagina pe citeva clipe ce simte si cum reactioneaza una din miile de pasari cind se intoarce in scurt timp in cuib si observa ,ca a muncit si trait practic in zadar, ne fiind capabila sa pastreze fericirea existentei si pentru urmasii sai. Acest gind ni-l sugereaza Ion Druta in dramaPasarile tineretii noastre. In opera sa toate ideile elocvente fortifica ambianta unei drame cu caracter social insa in mare parte ea poarta titlul de drama a doua personae,care au trait si simtit,au muncit si agonisit,au suferit si s-au bucurat de multe lucruri din aceasta viata pe care nimeni nu poate s-o inteleaga perfect. Pot sa zic ca tinerii sunt sclavii visurilor iar batrinii devin servitorii regretelor.In tinerete oamenii nu observa lucrurile marunte ,toti aspiram spre ceva grandiose si rasunator.Abia atunci cind ajungem la o virsta inaintata sau simtim,ca ni se apropie sfirsitul incepem sa constientizam unde am gresit si care de fapt era adevarata fericire.Pavel Rusu este un model de persoana ce a inteles aceasta ,insa era dj tirziu.Cel mai uimitor in aceasta opera este faptul ca Matusa Ruta desi este mai in virsta decit nepotul sau va avea o viata mai lunga si mult mai fericita.Cred in aceasta pentru ca in comparatie cu Pavel ea are mai multe amintiri si clipe frumoase petrecute intr-o viata traita in intregime la sat. Gindindu-ma mai aprofundat si analizind soarta acestor doua personaje principale care fac parte din diferite categorii soiale, as putea formula urmatoarea concluzie: tineretea e timpul minunat de-a invata intelepciune,iar batrinetea e timpul de-a o aplica in practica savurind placerea. In final Pavel a inteles ca nu trebuie lasate visele sa piara, in cazul sau visul de-a privi cum ciocirliile se inalta spre cer simbolizind viata omului de la sat care este legat de pamint.Atunci cind visele mor fiinta noastra devine asemeni unei pasari cu aripile rupte care nu mai poate sa zboare. Tema tineretii ca perioada de acumulare a experientei de viata si de cunoastere este evocata in romanul Ultima noapte de dragoste , intia noapte de razboi.de Camil Petrescu. Personajul central , Stefan Gheorgidiu este untinar intelectual orgolios, interiorizat, un spirit lucid si absolutizant, ce aplica absolutul iuburii, cunoasterii oamenilor din jurul sau. Acestia nu corespund exigentelor sale si rezulta drame ale incompabilitatii intre: el si Ela, el si societatea mondena, el si realitatea tragica a frontului. La capatul acestor experiente, al unor dureroase clarificari interioare, stefan Gheoghidiu nu este un invins, pentru ca

revansa sa este in spirit. El adepasit niste experiente care lau marcat profund, dar isi pastreaza disponibilitatea pentru noi experinete. Drama sentimentala nu se rezolva in drama colectiva, ci se anuleaza. Ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, lucruri personale: Adica tot trecutul, si paseste liber spre un nou viitor. In ambele cazuri constatam ca tineretae este o virsta a initierii tinarului in viata, a luptei p-u idealuri si n acelas timp, o perioada a dezamagirii. Important e sa constientizam greselile necibzuite la timp. Numai in asa caz Tineretae va birui si va cuceri un viitor mai prosper , spre care va zbura pasarea sufletului inocent. 5Dragosrtea D-e cea mai suprema manifestare a sentimentelor umane. Forta ei e nelimitata. Daca invatam plini de iubire vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult maibine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Abordata in literatura din diverse ungiuri, d devine una din componentele principale al universului miraculos al poeziei, alcatuit din ganduri, trairi, sentimente, imrpesii, pareri, adunate si impartasite celui drag. In lirica eminesciana iubirea e un cant nepieritor, in care bucuria si suferinta, voluptatea si durerea, visul si dorul de dragoste iradiaza intregul univers al eului liric.
In Atat de frageda..." , visata intalnire cu iubita este inlocuita printr-un cant de adoratie inchinat femeii pe care soarta i-o scosese in cale; inger si marmora, zana si pamanteanca, aceasta il va parasi, lasandu-1 nefericit. Plecarea iubitei umple sufletul poetului de o tristete prelungita etern (Pierduta vecinie pentru mine"); in aceste conditii, comparatia: S-o sa-mi rasai ca o icoana/ A pururi verginei Marii" sacralizeaza faptura adorata, punandu-i pe frunte nimbul puritatii. Ramas singur intr-o lume golita de iubire (Tmzandu-mi dreapta in desert"), noul Orfeu isi va duce povara vremii, pana cand moartea il va intoarce in Univers si-1 va preface in Luceafar.

. n poezia lui Grigore Vieru dragostea este conceput ca un izvor venic din care cel nsetat caut s-i potoleasc setea; dragostea este flacra aprins a unei lumnri care arde n marea catedral a lui Dumnezeu, ea este sensul supravieuirii; dragostea este locul n care omul i gsete marea lumin, n care cei de aproape vor gsi identitatea strmoeasc, pur i nealterat: Cnd am s mor, / s m ngropi / n lumina ochilor ti.//Ca nimeni / s nu-mi joace pe mormnt,/ s nu fiu, ca strmoii, pus / sub ierburi i pmnt -/ ngroap-m-n lumina / ochilor ti, / femeie de pe urm, / femeia mea dinti.(Cnd). ncredinarea vieii iubitei este n lirica vierean unul dintre cele mai sincere i cutremurtoare gesturi pe care brbatul, in general, il face prin taina cununiei. Astfel, iubita apare ca un element de legtur ntre lumea fizic i cea cosmic. Iubita este puntea care face posibil vieuirea printre elementele naturii, ea este fiina care reprezinta sensul existenei. Astfel in lirica romineasca Dragostea capata conotatii magice , modificind universul spiritual al omului. Asemenea soarelui a carui energie naste flori , culori si sunete, dragostea, plantata in inima unui om naste un destin . EA este si va ramane tema fundamentala a literaturii prezentului, trecutului si viitorului.

6 Ce poate fi mai tainic si miraculos decit

momentul in care ochiul soarbe profunzimea ideii adaptnd-o n timp i spaiu, mistuind-o intr-o puzderie de imagini ce se deruleaza in mintea artistului. Clipa in care imagine se transforma in cuvint , cuvintul in adevar , iar adevaruldestin. Astfel se realizeaza actul creatiei literare autentice, a carui fauritor au descoperit acel izvor din care ideile se nasc fara de pacat. Este adevarat ca Ion Druta e un scriitor care prin miliardele de cuvinte a incercat sa ne aduca intotdeauna mai aproape de natura,frumusete,adevar,fericire si libertate. Creind un univers bogat de motive- simboluri: casa. Ograda , dealul, valea, fluerul, iarba verde, toiagul pastoritul, eul liric ilustreaza o lume veridica a satului basaraben, evoluin in ipostaza de psiholog ce patrunde adinc in cvonstiinta umana. Prin personajele sale Druta evoca si promoveaza valorile general-umane :iubirea fata de aproape, bunatatea sufleteasca, supusenie si milostenie, demnitate si bunulsimt. Astfel opera sa capata conotatie sacra, asa cum sint nuvele filizofice Toiagul pastoriei si Samariteanca. Zguduitoare nuvela p-n vigurosul ei tragizm, izbucnit parca prin tragedia antica , reprezinta destinul omului ca pastrator al valorilor etice, aflat fata in fata cu timpul. Protagonistul traeste intr-o lume in care temeiurile etice s-au clatinat. Retras in virful dealului, ciobanul cauta salvare a suprema prin credinta statornica in valorile etice. Trist de cele vazute si cele ce urma sa le vada, el pleaca in nefiinta p-u reinvia prin iarba verde. Gindul acesta il va relua G. Vieru in citatul sau: Nu pastorul va reinvia, ca mirele cosmic, p-n natura naturii, ci insasi spatiul natal va renaste p-n moartea pastorului, sugerind faptul ca toate actiunile omului au o valoare sacramentala. Acest lucru este prezentat in nuvela Samariteanca, demonstrindu-ne ca lumea basarabeana de dupa razboi ramine, p-n imposibilitatea de a pastra credinta, traditiile, datinile si tot ce prevede viata crestina, o lume ratacita , o lume fara busola. Pritre mormanele acestea de suflete puse sub semnul intrebarii flacara crestinizmului pilpie si razbucneste puternic, datorita devotamentului unei femei simple de la tara, care, visind un inger ce-i prevesteste chemarea, se darue slugirii credintei, dragostei p-u aproape, p-u bine si adevar.

Asa personaje ca Samariteanca si Pastorul au o valoare incontestabila p-u literatura romana, devenint eroiemblema atit p-u generatia prezenta, cit si pentru cele viitoare. Lung si anevoios edrumul textului drutian, dar frumos, caci te captiveaza p-n vraja frunzelor de dor, te invata sa plingi impreuna cu Vasiluta, sa astepti cu matusa Ruta, sa sezi la masa tacerii cu matusa Veta, sa creezi-ca Mos Mihail, sa culegi intelepciune , numarind pasarile tineretii noastre cu Pavel Rusu, si sa duci cu demnitate povara bunatatii noastre... p-u aceasta multumim cimpii Soricii, ca ni l-a darut pe Druta. ________________________________________________

7Literatura Uitndu-m n urm, constat c literatura nu m-a plictisit niciodat i nici nu m-a dezamgit. M-au decepionat zeci, poate sute de cri, mii de pagini neinspirate, dar nu literatura. Am impresia c, dintre multele bunuri perisabile ale vieii, ea are termenul de garanie cel mai generos. Asemenea mierii, poate rezista secole de-a rndul. Cartea i pstreaz gustul i virtuile intacte, mult dup ce nimeni nui mai amintete c autorul ei a fost om viu printre oameni vii. Lucruri care la un moment dat par solid instalate n existena fiecruia dintre noi se pot pierde nainte s apuci s clipeti, cartea rezist. Fiind o experienta de cunoastere literatura literatura devine baza formarii si devenirii personalitatii. Asa Opere valoroase ca Ult N de drag , int noapte de razboi de Camil Petrescu si Ion de Liviu Rebreanu ne ofera un univers bogat de stari si sentimente umane , cunoscindu-ne cu toate vicisitudinile lumii. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman de experienta, de cunoastere (G. Calinescu). Cunoasterea prin intoarcere inauntru, caci scriitorul este o natura reflexiva, care diseca, analizeaza cu luciditate viata interioara, fiindca atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti. Intrare in nararea primei experiente de cunoastere a protagonistului St Geord, iubirea traita sub semnul incertitudinii, se face direct, semnaland drumul zbuciumat al cautarii adevarului, al clarificarii interioare: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la facultate si banuiam ca ma inseala . ersonajul sufera el insusi, nu numai din amor propriu ranit, din neputinta si deziluzie, ci mai ales ca se dedubleaza: isi ascunde framantarile, afisand indiferenta. (Ma chinuiam launtric ca sa par vesel; si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv). Faptul ca Ela a gustat din felul de mancare a lui G. ii reinvie in memorie amintiri dureroase. (Si ea stia ce vie placere imi face mie acest gest). A doua experienta de viata, fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o realitate traita direct de catre scriitor narator. Razboiul constituie pentru Camil Petrescu o experienta decisiva a intelectualului. El este un punct terminus al dramei lui Stefan Gheorghidiu Prin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un neintrerupt mars tot mai adanc in constiinta.(Perpessicius) Cu o structura bine echilibrata, in doua parti, intitulate sugestiv Glasul Pamantului si Glasul iubirii, romanul cuprinde in albia lui viata satului transilvanean inainte de razboi. in centrul romanului sta figura lui Ion, monumental si simbolic prin tragismul sau, consumandu-se intre iubire si patima pentru pamant. Eugen Lovinescu (in "Istoria literaturii romane contemporane") observa: "Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si, mai ales, o vointa imensa". Monologul interior dezvaluie structura intima a personajului. Dojenit de preot in fata lumii din biserica, simtind privirile celorlalti cum il sfredeleau, neindraznind nici macar sa se miste din loc. Lovind-o pe Ana cu sange rece, personajul este "bruta ingenua" (N. Manolescu - "Arca lui Noe" -) "o fiinta generica, a carei inclestare cu natura pare efortul unui gigant" (scena cositului); el se infrateste cu pamantul intr-un ritual mistic al posesiunii. Dar personajul nu are liniste si fericire nici dupa dobandirea pamantului mult ravnit, pentru ca revine "glasul" iubirii . Lung e d- textului litewrar, lung si anevoios p-u cel ce vrea sa fie stapinit de actiunile si momentele opere. Dar frumos e drumul acesta p-u te imbogateste spiritual si moral. 8Demnitatea este o calitate a fiintei umane, care impreuna cu altele alcatuiesc portretul spiritual al acesteia. Aceasta calitate este exprimata in absolut toate aspectele vietii.Incepand inca din copilarie se dezvolta, ca mai apoi,la maturitate sa devina deplina.Ce inseamna insa a fi demn?Inseamna a nu te lasa influentat de altii, decat in masura in care iti aduce un folos spiritual,inseamna a nu te razvrati impotriva conditiei tale de om, inseamna a avea puterea de a suporta toate vicisitudinile vietii,indiferent cat de greu ti s-ar parea.Demnitatea inseamna sa nu-ti abandonezi convingerile proprii doar pentru ca altii au alte opinii,inseamna sa fi fidel pana la sfarsit credintei tale.Demnitatea inseamna sa nu abandonezi lupta,ci cu pretul propriei vieti sa te avanti in mijlocul bataliei,sa nu te tradezi si sa nu-ti tradezi aproapele.Demnitatea inseamna a-ti purta crucea asa cum ti-a fost data si sa nu te impotrivesti.Va veti intreba poate, dar de unde stim ca ceea ce traim este tocmai crucea care ne-a fost data?Raspunsul e unul singur.Daca

ceva ne-a fost dat sa traim,inseamna ca asa trebuia sa se intample.Viata este un amestec ciudat de experiente pozitive si mai putin pozitive.Cele pozitive se intampla din vointa divina,iar cele negative din vointa noastra.Din vointa noastra pentru ca noi cauzam producerea acestor evenimente negative.Si drept urmare,daca este sa suferim,suferim tocmai datorita greselilor noastre si nicidecum din vointa divina.Singurul care a suferit din vointa divina este Isus.A suferit nevinovat pentru toate greselile noastre.S-a sacrificat de buna voie din iubire pentru noi.Dar a avut aceasta misiune divina pe care i-a incredintat-o Dumnezeu si nu s-a impotrivit.Isus este modelul cel mai demn de urmat.In El regasim toate calitatile umane intr-o perfectiune absoluta.Este intruchiparea perfectiunii in toate.Asa cum Isus,ca om, a avut demnitatea de a-si asuma destinul si de a-si purta crucea,asa si noi trebuie sa facem.Ganditi-va doar la suferinta lui Isus cat a trait aici pe pamant. A suportat jigniri,umiliri,batjocuri,torturi si toata suferinta Lui a culminat cu sacrificiul suprem prin rastignire. Cati dintre noi am putea suporta macar una din aceste suferinte fara a ne impotrivi?Dintr-o asa zisa demnitate,ne-am apara imaginea si am riposta.Nu am putea suporta ca cineva pe care il consideram sa spunem inferior noua sa ne jigneasca sau umileasca.Dar demnitatea de fapt consta in ignorarea acestor fapte indreptate catre noi si retragerea din fata celor care ne jignesc sau umilesc.Nu este lasitate acest lucru ci demnitate.Dumnezeu ne-a creat perfecti,asemenea Lui.Dar ne-a dat si libertatea de a ne trai viata asa cum dorim.Ca un tata bun si iubitor.Insa de cele mai multe ori facem alegeri gresite care ne provoaca suferinte.Dar au si aceste suferinte rolul lor insemnat.Invatam lectii spirituale si realizam ca tocmai in urma acestor suferinte ne reintoarcem la Dumnezeu Tatal.Care intotdeauna ne primeste cu drag si cu iubire, asa cum face orice parinte lumesc cu fiul sau,oricat de mult ar fi gresit.Parintii nostrii lumesti ne dau la un moment dat libertatea de a face propriile alegeri pentru viata noastra,fie ca sunt bune,fie ca sunt mai putin bune.Si nu ne judeca.Doar sufera impreuna cu noi daca noi suferim.Dar iubirea lor pentru noi ramane aceeasi.Imensa.Cu atat mai mult, Dumnezeu Tatal,chiar daca gresim,ne iubeste la fel de mult si asteapta doar reintoarcerea noastra la El.Asa cum ne intoarcem spasiti la parintii nostrii daca gresim.Insa,indiferent daca gresim sau nu, trebuie sa fim demni si sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre.Demnitatea nu trebuie sa ne paraseasca in nici o clipa a vietii noastre.Fara aceasta calitate,suntem infirmi spiritual.Sa fim asadar demni,sa ne asumam destinul si sa nu ne razvatim.Ci sa incercam sa ne autoanalizam si sa devenim mai buni,mai plini de iubire si de recunostinta pentru darurile lui Dumnezeu pentru noi. Romanul Povara buntii noastre, alturi de romanul Clopotnia, este cel mai reprezentativ pentru creaia sa. Ca i Liviu Rebreanu, Marin Preda, tefan Bnulescu, Mircea Crtrscu i alii, Ion Dru va ncepe cu genul scurt, publicnd o plachet de povestiri La noi n sat, urmat de volumele de nuvele: Poveste de dragoste, Dor de oameni, Piept la piept. Povara buntii noastre este, deci, o expresie a maturitii artistice a autorului. Tema romanului o formeaz satul i ranul n timpul celui de-al doilea rzboi mondial. Ideea este c lupta pentru supravieuire a romnilor dintre Prut i Nistru a cerut mult tenacitate, mult curaj, mult for i nenumrate sacrificii.

omului care ntruchipeaz n timp i n spaiu concepia i destinul poporului nostru. Personaj exponenial al crui destin simbolizeaz soarta unui ntreg sat. La prima vedere este un ran obinuit, harnic, acesta se contureaz din momentul cnd i necepe a construi casa nou i pn unde se povestete cum el prelucreaz pmntul pe care l are, cum el ncearc s creasc oi macar c n familia lui nu erau ciobeni. Toate aceste lucruri demostreaz c Onache este i un ran optimist, plin de via. Este un om norocos, braele lui au fost cele mai cutatea printre Ciutureni, era mndru cnd era rugat s fac ceva pentru oameni sau atunci cnd acetea cereau diverse sfaturi de la el. Onache i Tincua sunt pstrtorii virtuilor i tradiiilor naionale, purttorii principali n cadrul romanului ai ideilor de vatr printeasc, munc cinstit ca izvor al vieii i dinuirii, optimism, afirmat chiar i n cele mai cumplite condiii ale realitii, cinste (soveste, zice Onache Crbu), toate aceste l nsocete pe Onache pe parcursul ntregii viei. Dac ne referim la strucutra afectiv intelectiv i de caracter a putea spune c protagonistul operei ,,Povara buntii noastre Onache Crbu are un temperament de via mobil i acesta este vizibil pe parcursul ntregii lucrri, deoarece el mereu se afl n micare, el muncete din greu n cmp pentru a-i atinge scopirile sale. Nu era el chiar foarte inteligent, deoarece era un ran ce nu prea bine tia carte. Vorbea rnete, cum se vorbea atunci. Nu era nici foarte cult , adic nu are un nivel nalt de cultur i de cunotine; nu este instruit bine, mcar c cunotea foarte multe istorii intereresante, captivante. Avea un caracter loial, consecvent, deoarece era credincios n ideile sale, acioneaz potrivit cu principiile sale. Onache Crbu este o figur dominant n ntreaga oper deaceia el mereu este discutat de toi, adic se afl n centrul tuturor aciunilor, i este caracterizat direct i indirect. Direct este caracterizat de autor ca fiind un biat cinstit, curat ca lacrima, chibziut, toate aceste trsturi se observ n momentul n care dup patru ani de desprire cu casa, pmntul el vrea s se ntoarc dar apele rului se dezgheaser i el nu putea trece Nistrul, era nevoit s atepte vreo sptmn dou pn se linitesc apele. Dorul de cas era cumplit i a urlat de durere strignd-o pe Molda ceaua lui care i l-a ajutat s treac Nistrul. ,,Onache tia tlcul la cntece, apoi le inea minte, le tot aduna i le cnta ntruna n fiecare clip ngna n sinea lui o melodie, potrivindu-i versul cu necazurile i grijile pe care le avea. El era caracterizat i de ctre alte peronaje. Haralampie spunea : ,,Deteptul cela de Onache o tot mprocat el satul cu zicale i porecle, dac minte Dumnezeu nu i-o prea dat deunde putem nelege cu uurin c Onache i Haralampie nu se aflau n cele mai bune relaii de prietenie, ba chiar au avut i multe conflicte din cauza unei parcele de pmnt care i-a revenit lui Onache nc de la moii lui, dar acesta se afla n mijlocul loturilor de pmnt a lui Haralampie, deundei se iscau toate neplcerile i nemelegerile dintre aceti doi oameni. Dominte Secar spunea despre Onache c este un nebun c se pune n ceart cu Haralampie. Onache Crbu este caracterizat i indirect : Dup fapte :,, Pentru a opri oarecum lcomia vecinului, Onache s-a apucat i a sdit vreo zececinsprezece viinari n lungul hatului , aa numai unde i unde, pentru a nsemna mai mult locul. Lui Haralampie nu-i plceau viinile, i ntr-o toamn i-a scos cu plugul. Ca s nu fie peurm cu bnat din partea lui Onache, a sdit vreo cincisprezece cireari, dar nu acolo unde creteau viinile, ci cam peacolo pe unde i se prea lui c-ar fi trebuit ei s creasc. Asta firete, nu-l mai aranja de Haralampie, i el a smuls cirearii. Dup care firete, a venit rndul judecilor. Deunde i ne dm seama c Onache inea mult la bucata lui de pmnt i fcea tot posibilul ca s i-o menin. Era un bun gospodar, cci atunci cnd s-a ntors de la judecat mai nti i-a spat grdina c se apropia iarna i era ct pe ce s intre aa cu grdina ne ngrijit.

"Povara

buntii noastre" este o lucrare deosebit, ea poate fi inclus n curentul literar realism, deoarece autorul are ca preocupare reprezentarea obiectiv, veridic a realitii. El ne arat viaa real a ranilor moldoveni n timpul rzboiului i dup acesta. Protagonistul operei este Onache Crbu, este un personaj realist deoarece provine din ptura social inferioar este prototipul muncitorului de la ar, adic tipul ranului perseverent, structurat pe pricipiul adevrului. Este n permanent transformare, iar evoluia sa este reflectat prin opoziie i corelaie cu alte persomaje, de exemplu cearta cu Haralampie i bunele relaii cu Tincua, acestuia i lipsete idealizarea. Onache are o soart grea, deaceia este nevoit s se adapteze la diverse medii de via. Aceasta se observ n momentul cnd Onache se ntoarce de la rzboiul greu i vede c satul su Ciutureni a ars. In acel moment el este nevoit s-i construiasc alt cas cu minele sale. Onache Crbu realizeaz imaginea generalizat a omului din spaiul mioritic,al

Dup limbajul i vestimentaia sa, ne dm seama c era un ran tipic basarabean : ,,...Iaca, bre Tudorache, zici tu de pdurar c nu vrea s-i die lemne ct i trebu..., Onache i-a cobort plria pn pe frunte, ascunznd o umbr de zmbet, fapt ce ne demonstreaz c acesta era i glume. Dup prerea mea protagonistul lucrrii a reuit s transmit acele sentimente, triri a ranilor basarabeni pe care autorul tindea s ni le aduc la cunotin. D e supusa clipei, e cea mai buna prietena a durerii si bucurii si poate sfetnica ultimului moment. Mereu rostita cu un sovaelnic gind, demnitatea e ceea ce poarta omul in sufleto viata intreaga. Auzim de demnitatea unui popor, poet, artist... si...nu luam seama: friecare din noi e o parte din popor, poet, artist 9

ochii spre cerul azuriu, amintindu-i de toate figurinele ce le vedeai cndva n nourii cltori, revezi acel chip inocent pe care l-au vzut cndva oamenii, chipul pe care l-ai avut acum 5, 10, 20 sau poate de ani n urm
Copilaria este un taram magic.Nu stim unde si cand incepe si nu stim cand si unde se termina.Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul cu maxima intensitate.In care radem si plangem in aceeasi zi,in care ne suparam si iertam in cateva secunde , in care suntem singuri si totodata cu toata lumea.Taramul magic al copilarie mele sa petrecut intr-un satuc mic dar valoros de la marginea unei paduri.Acolo ne strangeam in vacanta de vara eu si toti verisorii mei.Bunica era atat de fericita sa ne aiba in preajma ei.Vara cand ma duceam bunicul imi pregatea multe surprize, si mie si verisorilor mei.Copilaria mea se ragaseste in poala bunicii.Stateam amandoua la umbra teiului batran pe bancuta facuta de bunicul si imi spunea povesti, ma mangaia si imi spunea vorbe dulci.Acolo mi.am petrecut 3 luni.Seara ieseam pe ulita si stateam pana noapte cu copii de acolo si ne jucam tot feluri de jocuri .Bunica ne astepta cu ligheanul de gogosi pufoase si moi,le pregatea din miezu l noptii sa fie calde dimineata cand ne trezeam.Asa a fost copilaria mea.Frumoasa ,sincera si luminoasa.Am crescut sub invataturile bunicilor si a parintilor, am crescut intr-o lume frumoasa, plina de armonie unde toti oamenii se intelegeau bine, unde imi petreceam serile in spatele casei, unde aveam o casuta intr-un copac eu si verisorii mei.Acum ca am crescut imi pare rau ca sa terminat asa repede si ca nu mai pot fii ca altadata.Dar oricat de mare ai fii, acolo in suflet mai ai o particica care rosteste mereu cuvantul COPILARIE! Copilaria este inima tuturor varstelor . Aceasta afirmatie blagiana se refera la varsta inocentei. Copilaria este varsta cand omul incepe sa devina constient de existenta lui pe lume, cand incepe sa exploreze mediul inconjurator si sa faca eforturi sa-l inteleaga. Este perioada existentei umane, marcata de fascinant, de bucurie si de vis. Copilaria constituie nucleul originar al existentei fiecarei persoane in parte.

autorul privete aceast oper din punctul de vedere al copilului dar i al povestitorului. Eroul central apare, aadar, nfiat de autor, din copilrie pn n pragul adolescenei.

ntr-un prim plan este zugrvit procesul de formare a lui Nic i evoluia lui spiritual, strns legat de mediile pe care le strbate

Nic este eroul unei copilrii ca toate copilriile dar tocmai de aceea singular n particularitatea ei. E este centrul acestui univers i demersul narativ comenteaz un personaj care se iniiaz n legile vieii

copilaria

III Copilria copilului universal

O, copilrie, dulce nectar din floarea vrstelor Leagnul razei de soare i-a druit visul, roua din pajitea verde i-a alinat setea; steaua de la Miaz Noapte i-a vegheat drumul iar cireele coapte i-au druit acel zmbet jucu Acum, cznd ntr-un somn adnc, revezi imagini din acel trecut fantastic, unde nu au existat probleme, dezamgiri i coal .Atunci lumea era altfel pentru tine. Erai mic i visai s creti mai repede; n fiecare diminea te trezeai cu gndul c ai mai crescut un pic Bunicul i ddea un mr nainte de mas fr ca s vad bunica, iar cnd aceasta observa tu tergeai putina ca s nu te certe i pe tine. Mama i cosea o rochi nou, iar tticul de fiecare dat la cererea ta te plimba pe umeri. Atunci nu puteai nelege cum de oamenii sunt att de mari? Dar, trezindu-te din somn, i dai seama c totul este ireal, este o frntur din acel trecut pe care l visezi zi de zi. i revezi primul prieten, care i-a druit o lopic n cap cnd ai venit pe terenul de joac, demonstrnd c el e efu; cabinetul alb al dentistului, n care ai intrat pentru prima dat i nu tiai sub ce pretext s-o tergi ct mai repede de acolo; primul dans de Crciun Naiv, speri c mine ar trebui s mergi la grdini, eti de acord s dormi la amiaz; ncerci s evii oglinda pentru c tii c vei vedea n ea chipul preschimbat de vrsta adolescentin i gndul c i-a mai aprut un co peste noapte nu te linitete de loc. Prinii realizeaz c eti mare deja i nu te mai ddcesc ca mai nainte, iar bunicii te alint doar atunci cnd i vizitezi dup dou luni de tcere. Priveti lumea sarcastic, avnd o mie i una de probleme, majoritatea fiind neserioase. Uneori te simi fericit. Alteori parc nu eti n largul tu; zilele-i par monotone, lipsite de culoare i de aciune, i vine s fugi undeva ct mai departe, s te refugiezi de tot i de toate, chiar i de propriile gnduri. Dac vii acas trziu primeti o porie bun de moral; mai demult fugeai singur acas, ngrozit de povetile cu duhurile rele care fur copii ntrziai; i aminteti cum revocai n pivnia bunicii Dama de Verde sau fantome i cum v speriai toi de cea mai mic adiere de vnt ce stingea lumnarea sau; retrieti fericirea c nu ai ntrziat la emisiunea ta preferat Noapte bun! i cte i mai i aminteti Da, e minunat uneori s-i revezi copilria! Sim i c i nflorete pe buze acel zmbet de altdat i, ridicnd

copilria lui Nic este de fapt copilria copilului universal , cu poznele i cu joaca adecvat vrstei. n Amintirile lui Creang nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune, ori de jurnal Creang nu se consider diferit de ali copii. Nu aspectele de difereniere l intereseaz, ci stadiul de nedifereniere, de vesel incontien, de ignorare a necazurilor din copilrie

Nic este prezentat preponderent comportamental, i nu prin interioritatea care individualizeaz

IV Paradisul copilriei

Pe de o parte, copilaria este momentul initial al vietii omului. In fiecare persoana ramane o parte din copilarie, din varsta cea fericita, un moment la care ne raportam si pe care incercam, de-a lungul existentei, sa-l intregim si sa-i dam valoare prin experientele ulterioare. De exemplu, experientele care au marcat negativ viata unui om in c Ion Creang este, fr ndoial, cel mai de seam povestitor romn, creator al unei opere intrate definitiv n contiina noastr naional. ntr-un sens mai restrns, Ion Creang a fost considerat mult vreme un talentat prelucrtor de folclor, apoi un genial creator de poveti n stil popular realistic, devenind cu timpul un jovial povestitor.

naratorul este un adult pentru care retrirea copilriei reprezint o consolare de necazurile vrstei mature, care nu sunt amintite n mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericit evocat: ns vai de omul care se ia pe gnduri! Uite cum te trage pe furi apa la adnc, i din veselia cea mai mare cazi deodat n uricioasa ntristare

V Caracterizarea

personajul lui Nic poate fi privit din mai multe unghiuri

a.) Nic este o ipostaz a copilului universal : el se joac ridicnd casa n slvi, fur cireele de la mtua Mrioara i, apoi, pupza din tei, iar la coal, omoar mute, fcnd prpd din ele Pus mereu pe pozne , Nic este caracterizat, mai ale prin ntmplrile pe care le provoac ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este fcut de alte personaje Nic este stpnit de o stare de veselie i fericire continu: i eu eram vesel pe vremea cea bun i sturlubatic i copilros ca vntul n turbarea sa Nic ca personalitate: este un biet ruinos i fricos o mulime de biei i fete ntre care eram i eu, un biet prizrit, ruinos i fricos i de umbra meaMai trziu el devine cel mai bun de hrjoan i slvit de lene Ataamentul fa de satul su: Durerea despririi, nstrinarea i dorul dup frumoasele meleaguri ce rmneau n urm, n timp ce crua lui Mo Luca l ducea spre un loc necunoscut i deprtat Iubirea fa de meleaguri este nfiat prin descrierea Ozanei i prin evocarea strilor sufleteti ale personajului T copilul cu zimbetul si lacrima pe fata, ce poarta pe umerii sai amprentele razboiului. A ramas unicul fecior la casa parintelui , p-u ca si-a pierdut fratele in razboi. Ramine unicul barbat acacsa atunci cind parintii pleaca la Balti si chiar de actiunile sale in opera sint pline de umor, undeva in interiorul sufletului, vedem copilul care sufera din cauza neajunsurilor.visul lui T (doi cai se jucau dea mingea) si

Scris n ultima parte a vieii autorului, lucrarea Amintiri din copilrie constituie o retrire a timpului fericit i definitiv pierdut

Amintirile lui C nu urmresc evenimentele n ordine cronologic. Selectnd ntmplrile pe care memoria le retriete cu mai mult pregnan. Faptele de via selectate de autor compun imaginea copilriei universale, nicidecum o autobiografie

II Introducere la caracterizare

tunul care trage in vaca lor) e inocent si totodata trist, p-ca ce poate fi mai curat in inima unui copil decit gocul, si ce poate fi mai trist decit grija parintilor pe care o poarta in inima sa un copil. Se spune ca copilarie e cea mai fericita virsta din viata unui om, dar e si mai tristcind o copilarie e precedata de amprentele unui razboice-l fac pe copil matur inainte de vreme. Asa a fost T , asa sunt copii in care bintue conflictele armate ... 10 viata Fiecare om traieste o aventura a sa. Toti traim aceeasi aventura si anume cea a vietii. In fiecare zi ni se intampla lucruri care de care mai spectaculoase. Aceasta ne forteaza sa ne gandim ca toate lucrurile se intampla cu un sens si ca cineva ne ghideaza viata. Omul nu se multumeste doar cu prezentul,el se gandeste si la viitor.Sufletul omului,ca si trupul trebuie si el hranit.Faptele bune il hranesc iar cele rele il otravesc. Omul isi doreste iubire,fericire,dar el ce ofera in schimb? Ce dai,acelasi lucru primesti si tu.Atunci cand are iubire,trebuie sa o pretuiasca si sa o consolideze.Iubirea este ca o floare.Mai intai trebuie sadita,apoi udata,ingrihita pentru ca apoi sa dea viata altor flori.Dar aceasta necesita atentie permanenta. Fericirea....ea poate veni o data cu iubirea.Atunci cand iubim suntem veseli si facem fapte bune.Iar aceste fatpe se adauga la foile sufletului nostru. Poate ca iubirea ne da aripi dar fiecare om trebuie sa stie sa zboare. Antoine de Saint dExpery spunea in Micul Print ca Limpede nu poti sa vezi decat cu inima.Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor. Nimeni nu poate gasi fericirea fara a privi cu inima lucrurile,dar nici fara a privi rational,folosind doar ochii. Bucuria de a trai nu se regaseste in realizarile marete,in posesiile materiale ci este cea pe care o vedem in actele de toate zilele,in micile lucruri,in fericirile acelea prostesti de a te plimba pe strada aiurea, de a simti mirosurile pomilor infloriti sau a unei brutarii, de a te uita la un catel cum se joaca, la un copil, de a fii fizic langa oamenii pe care ii iubesti fara sa faci nimic special, doar sa fii acolo. Viata trebuie luata in serios dar nu trebuie privita ca o drama dar nici ca un poem. Trebuie sa privim lucrurile la justa lor importanta;sa nu le luam in seama sau in serios pe cele care n-au importanta si nici sa ne batem capul pentru cele care nu merita. Si sa ne concentram asupra lucrurilor bune si frumoase pe care le avem in viata si nu asupra celor negative. Omul trebuie sa fie capabil sa inteleaga viata si ca atare sa o pretuiasca.Ca orice lucru viata are si ea prati bune si parti negre.Uneori, ne loveste atat de rau,incat nu credem ca ne vom mai ridica vreodata.Dar omul trebuie sa spere si sa se gandeasca ca dupa furtuna vine si vreme buna. Ca atare ea poate fi considerata ca si vremea.Uneori e senina,alteori e intunecoasa.Noi toti trebuie sa tratam viata precum o floare, ca pe o minune ce trebuie pur si simplu iubita.Iubiti-va si traiti-va viata ca doar una aveti. V un vis p-u cei intelepti, un joc pentru cei superficiali, comedi-bogati, tragedie-saraci. Nu renunta niciodata , nici atunci cind cineva iti pune piedici, cind eforturili-ti st ignorate, cd tradarea te doare, cd neintelegerea te inconjoara. Stringe pumnii si mergi pe strada numita viata. Daca ai incredere in tine nimic nu te va impedica sa reusesti. ION MOROMetii Viata nu se masoara in cantitatea de aer pe care o inspiri si expiri, ci in momentele ce-ti tae respiratia.traeste ca si cd ar fi ultima zi pe pamint. Cd iti vine sa plingiadu-ti aminte de clipele in care zimbeai, cd imti ca viata nu are nici un rost , gindeste-te la cei ce le-a ramas doar o zi, cd it vine sa mori, gindestete ca altii ar da orice sa traisca..iubeste viata, p-u ca el mai de pret lucru.