Sunteți pe pagina 1din 3

Egon Schiele Egon Schiele (1890 1918) a fost un pictor austriac care, cat a trait, a facut din revolta

a telul sausuprem. Scurta sa viata este cuprinsa intre disparitiile adoi mari artisti: 1890 anul mortii lui Van Gogh si1918 anul mortii lui Gustav Klimt. Poate ca acestaranjament cosmic i-a influentat personalitatea sau poate ca nu a fost decat un suflet chinuit.

nc de la nceputurile carierei sale, Schiele este interesat de natur. Pictnd peisaje n aer liber cu influene cert impresioniste, ncepe s zreasc n natur ilustrarea procesului de trecere de la via la moarte i-i transform peisajele ntr-o "oglind a sufletului". n tabloul Patru copaci (1917), unul din castani i-a pierdut deja ornamentul efemer, iar frunzele celorlali copaci sunt ruginii, semn c n scurt timp vor cdea. Trunchiurile copacilor marcheaz delimitarea pe vertical a spaiului, creia i corespunde orizontalitatea liniilor ce sugereaz pmntul i cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate n ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redri realiste, artistul asociaz dup bunul plac cldiri i strzi, fr nici o consideraie fa de perspectiv i volum. n aproape toate tablourile, pictate de regul din perspectiva zborului psrii, Schiele prezint oraul ca un loc nepopulat, doar uneori cte o lenjerie care se usuc la geam sugereaz prezena omeneasc.

Viziunea sa halucinatorie asupra lucrurilor exprima conditia emotionala uzata a unui prizonier. In Orasul Krumau orasul in sine pare posedat de o viata secreta proprie. E ca si cum zidurile ar respira. Ferestrele inchise par ca ne privesc, pe cand cele deschise sunt precum un semnal de alarma, prevenirea unui incendiu, unei furtuni, revolta sau vreun alt dezastru?

Zidurile galbene lucesc ca si iluminate de lumini bengaleze, iar hornurile rosii, rigolele si orizontul introduc o nota de neliniste. Maroul soios al acoperisurilor par sa ingreuneze casele; culorile prezente la rufe nu sunt suficient de puternice pentru a dezarma senzatia de pericol si amenintare. Este orasul jucarie a unui copil mut, precoce si dominat de anxietate. Utilizarea de catre Schiele a perspectivelor inalte, motivelor fragmentate, prezentareasimultana a unor pozitii non-simultane, depersonalizarea motivelor si efectul de suprafata goala creeaza impresii de tulburare, de forma definisata, de indepartare a observatorului, si deizolare deliberata fata de real. De asemeni, creste impactul i alegoric si simbolic al operei sale. Modul sau de a utiliza lumina crepusculara sau nocturna in peisajele sale citadine, spre exemplu, si in alte cazuri luminozitatea lipsita de umbre in scene de studio aparent lipsite de sursa de iluminare, intensifica implicatia simbolica a fricii, a faptului de a fi expus. Pentru Schiele, orasele de provincie, la fel ca florile si copacii, reprezentau puncte focale in care asociatiile se inchegau. El a evitat in mod deliberat motivul metropolei, simbol al

modernismului, si a pictat orase vechi, batrane cu ziduri macinate devreme. Expresive sunt culorile de o stralucire nefireasca si bolnavicioase. Peisagistica lui Schiele tradeaza fascinatia sa pentru toamna, degradare si moarte. In picturile cu floarea soarelui, inflorirea estedeja trecuta spre stadiul de ofilire, frunzele sale sunt moarte si uscate, jucarii ale vantului. florile, peisajele si orasele lui Schiele sunt tot autoportete.